Radio România Internațional

Tag: scrisori

  • Livrăm dragoste

    Livrăm dragoste

    Mini scrisori,
    scrisori în plic cu sigiliu, scrisori puzzle, scrisori în eprubetă, scrisori în
    plic de plantat, scrisori papirus în cutie sau scrisori în sticlă reprezintă
    toate producţia unei zile de lucru la atelierul de scris scrisori. Un proiect
    prin care două tinere se oferă să caligrafieze mesajele dvs. şi să le livreze
    cu drag destinatarilor pe care îi indicaţi. Un proiect care şi-a propus de la
    bun început să readucă la viaţă cea mai veche formă de comunicare scrisă:
    scrisoarea.


    Loredana
    Munteanu, cofondator al serviciului livrez dragoste. ro, atelierul de
    scrisori, ne-a povestit despre începuturile proiectului: Ideea a apărut cândva
    prin 2013, într-o joacă, din dorinţa de
    alterna mijloacele de comunicare. Proiectul a fost iniţail gândit pentru
    trei luni, dar pentru că a avut un impact mare, ne-am relansat după un timp şi
    a devenit un adevărat atelier de scrisori, cu scopul de a demonstra că scrisul
    de mână are viitor.


    Rezultatul? Zi de zi de scris scrisori, cu sute de
    scrisori caligrafiate pe lună, ne-a spus Loredana Munteanu, iar apoi ne-a
    vorbit despre extinderea acestui proiect prin apariţia scrisorilor în spaţiul
    public: Scrisori călătoare este o iniţiativă care
    îmi aparţine complet, apărută din dorinţa de a experimenta spaţiile publice şi
    creativ, dar şi pentru ca să vedem cele mai sincere zâmbete ale călătorilor. Am
    început în urmă cu doi ani, la metrou şi pentru că au avut un impact atât de
    bun, am continuat în tren, în tramvai, în autobuz, în autobuzul turistic, şi de
    curând, mai exact pe 22 noiembrie, am ieşit din sfera Bucureştiului şi am
    pornit prin ţară şi ne-am dus ca prim oraş la Braşov, unde am decorat un
    autobuz cu 300 de scrisori, pe linia 17, şi a fost foarte interesant să
    surprindem reacţiile călătorilor. Fie erau foarte curioşi, fie timizi, nu ştiau
    ce să facă, să ia scrisoarea sau să nu o ia, cu toate că pe fiecare plic scria:
    curaj, deschide, destinatarul eşti chiar tu. Dar credem că braşovenii au fost
    destul de încântaţi.



    Cum privesc
    oamenii acest mod de comunicare ne-a spus tot Loredana Munteanu: În principiu oamenii sunt foarte impresionaţi că mai există două
    nebune care se încăpăţânează să aprecieze şi să recreeze metoda clasică de
    comunicare, că punem preţ pe farmecul trecutului şi că scriem de mână atâtea
    poveşti zilnic. Dar e frumos!



    Cât despre
    planurile de viitor, în prejma sărbătorilor, Loredana Munteanu ne-a spus: Avem multe solicitări de pe-acum, când suntem întrebate ce variante de
    cadou să ofere mamei, tatălui, bunicilor, colegilor, şefului, iubitului. Sunt
    mulţi români care ne scriu din străinătate, care vor să ofere scrisori de dor
    şi drag celor rămaşi în ţară şi ne bucură că există interes şi din partea
    companiilor care vor să se îndepărteze de ideea clasică a coşului cadou pentru
    Crăciun şi vor să aştearnă vorbe sincere pe hârtie, pentru fiecare partener,
    angajat, coleg, prin care să le mulţumească pentru rezultatele obţinute în
    acest an. Mai avem două oraşe în care trebuie să ajungem foarte curând, Baia
    Mare şi Iaşi, după care revenim în Bucureşti, unde vom mai decora un ultim
    mijloc de transport în comun pe care nu-l accesasem până acum. Dar nu ne-a
    spus în ce mijloc de transport ne vor mai aştepta scrisori călătoare în luna
    decembrie, rămânând surpriză.



    Şi
    pentru că, mărturisesc, mie mi-au plăcut cel mai mult scrisorile în sticlă, am
    rugat-o pe interlocutoarea noastră să ne spună cum sunt ele concepute: Sunt trei tipuri de scrisori, scrisoarea clasică, scrisoarea în formă
    de violoncel, scrisoarea în formă de inimă. Fiecare sticlă este decorată, fie
    cu lavandă, pentru că am avut multe solicitări în acest sens, dar acum ne-am
    oprit la spic, pentru că aduce noroc, este o hârtie cerată, arsă pe margini,
    rulată, introdusă în sticlă şi apoi sigilată, tot sigiliul curge pe sticlă, şi
    apoi trimisă într-o cutie specială şi livrată cu dragoste la adresa
    destinatarului.



    Şi iată cum în
    vremuri dominate de mesaje virtuale, a trimite o scrisoare poate redeveni
    gestul care face diferența şi deschide noi dialoguri și emoționează. Ba mai
    mult, creează amintiri.

  • Scrisori de pe frontul primului război mondial

    Scrisori de pe frontul primului război mondial

    Primul război mondial sau “Marele război” a fost cel în urma căruia omenirea s-a transformat profund. Conflictul a însemnat şi cea mai mare desfăşurare de forţe umane şi materiale şi s-a terminat, aşa cum se întâmplă de obicei, cu învigători şi învinşi. Însă traumele au fost aceleaşi, ele i-au unit pe adversari şi au făcut ca momentele de umanitate să aibă o încărcătură şi mai emoţionantă.



    Corespondenţa reprezintă o sursă extrem de importantă pentru a vedea care au fost trăirile şi situaţiile celor care au plecat pe front. Muzeul Militar Naţional din Bucureşti are în colecţia sa aproximativ 120 de scrisori şi cărţi poştale aparţinând militarilor români din primul război mondial. Istoricul Carla Duţă, muzeograf, ne-a fost ghid în ceea au simţit, suferit şi sperat cei de acum 100 de ani care şi-au dat vieţile pentru valorile în care au crezut. Am întrebat-o pe Carla Duţă despre cei cărora le erau adresate scrisorile militarilor de pe front.



    ”Militarii români de pe front scriu de cele mai multe ori familiilor, soţiilor, mamelor, copiilor. Un exemplu este albumul de scrisori adresate soţiei Elena de către colonelul Alexandru Stoenescu din regimentul 10 infanterie. Este un set de 12 de cărţi poştale militare, începute toate cu apelativul ”dragă Lunca”, şi încheiate cu ”vă sărut pe toţi cu toată dragostea mea, Alexandru”. Toate cele 12 scrisori datează din anul 1916 când colonelul a participat la luptele din sudul Dobrogei şi a fost şi uşor rănit. O să redau un citat din aceste scrisori: ”Dragă Lunca. Sunt sănătos, cu ajutorul lui Dumnezeu, în lupta ce am avut în ziua de 6 septembrie 1916 regimentul s-a distins şi a fost dat prin ordinul de zi pe armată. Am avut multă mulţumire sufletească, am scris prin altă carte poştală că un glonţ a trecut prin urechea mea stângă. Mi-a trecut rana aproape pe deplin. Sunt mulţumit că copiii sunt cuminţi şi ascultă de poveţele mele. Ce faceţi cu zeppelinurile? Aici stăm toată ziua sub focurile artileriei. Vă sărut pe toţi, Alexandru.”



    Carla Duţă ne-a arătat care au fost valorile celor care îndurau pe linia frontului cele mai grele privaţiuni. ”Sentimentele, trăirile, aspiraţiile militarilor români aflaţi pe linia frontului erau, aşa cum reiese din scrisorile şi cărţile poştale trimise către familii, atât de însufleţire şi abnegaţie faţă de idealul românesc, cât şi de îngrijorare şi preocupare faţă de cei rămaşi acasă, de multe ori fără alt sprijin şi în situaţii precare. Redau câteva cuvinte din scrisoarea lui Pascal Rădulescu din campania de la Flămânda din 1916. ”N-am să mai uit niciodată acel tablou când, jumătate în apă, la mal, cu mitraliera spartă de un glonţ, în braţe cu un sergent iubit şi devotat şi care era găurit de un glonţ în creier, comandam gornistului să sune atacul. Ca apoi, zăpăcit, să plec la atac cu mâinile goale.” Tot din aceste rânduri răzbat până la noi şi sentimente de mândrie, optimist şi credinţă în Dumnezeu simţite de români în acele momente. Citez din nou dintr-o scrisoare: ”Nemţii şi bulgarii, morţi de frică de baionetă, se căzneau să fugă. Dar vai de acel ce-l ajungea patul de puşcă al românului.”



    Interlocutoarea noastră a reconstituit scene de război recuperate din corespondenţă. ”Avem descrieri foarte impresionante în unele scrisori, ale unor tablouri de război. Ele se regăsesc mai ales în scrisori deoarece spaţiul redus al unei cărţi poştale nu permite o asemenea întindere. Şi totuşi, în setul de cărţi poştale menţionate la început, trimise de colonelul Alexandru Stoenescu sunt prezentate succint câteva scene. Şi citez din nou dintr-o astfel de carte poştală. ”În ziua de 6 septembrie 1916, regimentul a intrat în luptă. O luptă crâncenă ce nu a mai fost până la noi. S-a redus regimentul la jumătate. Dumnezeu a avut însă grijă de mine. Sunt 20 de ofiţeri răniţi, câmpul este plin de morţi bulgari, atacurile noastre viguroase i-au descurajat şi sunt în retragere. Am ocupat poziţiile lor unde este plin de cadavre bulgăreşti.” Apoi, scenele de război din scrisori sunt mai amănunţite şi binenţeles imaginile sugerate sunt mai complete şi cu atât mai impresionante. Iată cum descrie un asemenea moment un militar aflat în tranşee în Moldova în anul 1917. Nemţii stau prost, dezertează mereu la noi. Spun că nu au mâncare. Îndată ce scot capul din tranşee, dorobanţii noştri se pun cu armele pe ei. Ghiulele, vreo 3, tocmai acum trecură. Aşa e la război.””



    Cum vedeau militarii români de pe front prezenţa lor acolo? Carla Duţă ne-a citit un fragment din scrisoarea unui tată către fiul său, soldatul voluntar Vasile Florescu, trimisă din Galaţi în 1917. ”Dragă băiete, Azi îmi aduse domnul Niculescu scrisoarea ta. Du-te dragă tată cu încrederea nestrămutată că vei învinge. Nu uita cine au fost strămoşii tăi şi fă cinste numelui de român. Ţie mai cu seamă îţi revine datoria mai mult să lupţi ca să ne putem vedea la locul nostru, care acum sângerează de ocupaţia boghilor (duşmanilor). Nu te îngriji de viaţă care nu mai aparţine decât regelui şi ţării tale. Numai gândul că voi sunteţi făuritorii României Mari să-ţi înalţe sufletul şi să-ţi înlăture ultima picătură de îndoială. Căci a muri pentru patrie este moarte de erou. Deci înlătură de la tine gândurile ce nu se leagă de cauza sfântă a victoriei. Dă dovadă că te-ai purtat după cum ne scrii, şi inima mea de părinte va binecuvânta. Mama ta şi fraţii tăi îşi doresc să te vadă reîntors victorios şi nicidecum nu uită să se roage pentru tine şi pentru salvarea scumpei noastre ţări. Salută pe fraţii tăi de arme în numele meu, şi cu Dumnezeu înainte! Vasilică, tată, nu uita că nimeni din familia ta n-a fost laş şi că cinstea a fost deviza familiei tale.”



    Nu este niciun secret că marile victorii se construiesc cu efort şi sânge. Iar corespondenţa militarilor români din primul război mondial confirmă acest adevăr pe deplin.

  • Scrisori de amor. de iertare şi de dor

    Scrisori de amor. de iertare şi de dor

    Probabil a trecut mult timp de atunci. În cazul autoarei acestui text au trecut mai bine de 4 ani şi acea scrisoare era trimisă dintr-un aeroport, între două avioane. Desigur, trăim în epoca vitezei, cine mai are vreme să aştepte scrisori la poştă când acum putem comunica INSTANT cu oricine de oriunde? Mijloacele moderne de comunicare ne limitează însă la un număr finit de caractere, din ce în ce mai puţine, pe care ni le putem adresa. Apoi, scriem de mână tot mai rar şi… probabil din ce în ce mai greu lizibil.



    Loredana Munteanu este o tânără care, inspirată probabil şi de un film recent nominalizat la Oscar, s-a gândit să ofere un serviciu gratuit de… transcris mesaje cu cerneală pe hârtie reciclată. Ea spune că e un proiect ce-şi propune să creeze o alternativă de comunicare specială, mult mai personală, ce pune accent pe emoţie, pe o poveste, pe acele gesturi simple care contează. Un proiect special fără o ocazie specială, aşa l-am denumit noi. Practic e un serviciu gratuit de scris cu stiloul pe hârtie reciclată şi de livrat scrisorile pe bicicletă. E şi un concept eco responsabil. Noi practic devenim extensia expeditorului. Avem la îndemână toate gadget-urile actuale, care poate ne-ar determina mai degrabă să scriem un e-mail, un sms şi mesaje virtuale. Pentru a nu exista nici o scuză ne-am gândit că le-ar fi mai la îndemână ca cineva să transcrie cu stiloul mesajul lor personal. Noi nu compunem, ci transcriem mesajul lor pe hârtie. Poate unii scriu urât.”



    Loredana Munteanu şi colegii săi din echipa Arta nu muşcă” au primit deja peste 250 de solicitări, de la începutul lunii martie când au anunţat că intenţionează să transcrie şi să livreze scrisorile în Bucureşti. Mesajele, spune Loredana, sunt emoţionante. Nu sunt doar scrisori de dragoste între un bărbat şi o femeie. Destinatarii sunt şi prieteni vechi, părinţii sau chiar bunicii celor ce, dintr-un motiv sau altul, n-au mai scris demult. Cel mai tare pe Loredana a emoţionat-o scrisoarea unei tinere în a cărei poveste se şi recunoaşte.


    E o fată care trăieşte la Bruxelles de trei ani de zile şi îi pare rău că de trei ani n-a putut să-şi vadă mama, îi cere iertare. Cred că şi plângea când scria, a şi notat când scria că e trei dimineaţa şi ascultă o piesă care îi aduce aminte de mama ei care e singură în Bucureşti şi speră să poată să revină măcar de Paşti, după trei ani de zile. Şi eu sunt aici şi mama nu e în Ţară, m-am regăsit oarecum, numai că rolurile sunt schimbate: fata stă în Bucureşti şi mama în altă ţară.”



    Cât costă să trimiţi o scrisoare de acest fel, frumos caligrafiată şi sigilată, ca pe vremuri, cu ceară roşie, livrată la domiciliul destinatarului? Ei bine, nimic. Serviciul este complet gratuit. Cum se poate, ne spune Loredana Munteanu. Avem parteneri care ne susţin, datorită cărora mereu o să fie acest serviciu gratuit. După ce se completează formularul existent pe site, expeditorul are ocazia să aleagă o surpriză din partea partenerilor noştri tot în regim gratuit: o carte sau produse de înfrumuseţare. Sperăm ca oamenii să se deschidă din ce în ce mai mult, sperăm să se apropie ei între ei şi prin altfel de gesturi. Mai nou folosim oamenii şi nu obiectele. Ar trebui să ne folosim acest serviciu şi să ne gândim mai mult la oamenii din viaţa noastră.”



    Serviciul va fi disponibil, atât timp cât este omeneşte posbil… Loredana spune că deja au primit mesaje din alte oraşe, în care erau întrebaţi dacă zona de livrare nu ar putea fi extinsă. Ne bucură foarte mult faptul că de când am început promovarea acestui serviciu lucrurile au evoluat foarte mult şi ne scriu oameni şi din alte oraşe, din ţară, ne întreabă dacă serviciul poate ajunge şi în alte oraşe din România, precum Cluj, Deva, Timişoara şi Iaşi, că ei se vor ocupa. Sunt organizaţii de biciclişti. Chiar e frumos să vedem că a prins ideea şi că sunt mulţi oameni care ar avea cui să scrie o scrisoare. Încurajăm pe toată lumea măcar să se gândească la o persoană dragă din viaţa lor, căreia i-ar putea face o astfel de surpriză. Să se gândească oare cine ar merita o scrisoare.”



    Şi dacă nu vă pricepeţi la compuneri sau nu prea ştiţi cum să începeţi, echipa de caligrafi” s-a gândit şi la asta. Pe site-ul lor, artanumuscă.ro, la secţiunea scrisoarea ta” veţi găsi formule de început şi de încheiere, câteva sfaturi despre cum se scrie o scrisoare şi, nu în ultimul rând, îndemnul cel mai valoros: scrie cu inima.


    Aşadar, ce-ar fi să scrieţi şi cu inima nu doar din taste, o scrisoare pe care cineva drag din viaţa dumneavoastră să o primească în curând? Eu mă apuc chiar acum!