Tag: scrumbia de Dunare

  • Scrumbia albastră

    Scrumbia albastră

    La sfârşitul săptămânii trecute, oraşul Sulina,
    cea mai estică localitate a Uniunii Europene, a organizat Sărbătoarea
    Scrumbiei Albastre 2023, un eveniment care a marcat migraţia bancurilor de
    scrumbie în amonte pe Dunăre, spre locurile de depunere a icrelor. Organizatorii
    evenimentului consideră că viața
    locuitorilor din Sulina a fost marcată, de-a lungul timpului, de această
    migrație ce a constituit un indiciu anual al intrării primăverii în drepturi
    depline şi o sursă de hrană. Pe faleza oraşului Sulina, în locul în care vine
    la mal nava de pasageri de la Tulcea (cel mai mare oraş din Delta Dunării), au
    fost pregătite standuri în care scrumbia abia pescuită era pregătită pentru a
    fi pusă pe grătar, pentru a fi marinată sau pentru a fi pusă la afumat. La
    sărbătoarea scrumbiei au partiipat şi ansambluri folclorice ale locuitorilor
    din aşezările deltei: români, greci, ruşi lipoveni şi ucraineni.


    Scrumbia albastră, numită
    aşa după culoarea pe care o are pe partea dorsală, este o specie care nu poate
    fi crescută în regim de acvacultură, fiind capturată sezonier, din martie până
    în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie care trăieşte în
    Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre, pentru a depune
    icrele. Acesta este şi momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest
    peşte foarte gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o
    lungime medie la maturitate de circa 30 de centimetri. În afară de Marea
    Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi
    în apele de coastă din America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor,
    bancurile de scrumbii se întorc slăbite în mediul marin.


    Cel mai la îndemână preparat este scrumbia la grătar. După ce au fost curăţate de
    solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea
    aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o
    tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform,
    scrumbiile trebuie întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm
    scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură
    făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute.
    Acoperim cu un capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele
    ingredientelor să se amestece, iar în acest timp putem pregăti o mămăligă.
    Punem peştele în farfurie alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra pătrunjel
    tocat. Un pahar de vin alb, demisec sau sec, foarte bine răcit reprezintă o
    bună alegere.


    Scrumbia de Dunăre afumată este unul dintre
    produsele alimentare românești protejate
    în Uniunea Europeană. Scrumbia utilizată ca materie primă pentru acest produs
    protejat este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre, începând de la
    vărsarea acesteia în Marea Neagră până în apropiere de Galați. Afumarea la rece
    este un procedeu tradițional pentru că scrumbia de Dunăre este un pește foarte
    gras, iar afumarea la rece valorifică cantitatea mare de grăsime a peștelui.
    Procesul durează minimum nouă ore, la o temperatură de maximum 35 de grade
    Celsius. Afumarea se face cu rumeguș uscat din lemn de esență tare, iar la
    final peștele capătă o culoare arămie.

  • Scrumbia albastră

    Scrumbia albastră

    La sfârşitul săptămânii trecute, oraşul Sulina,
    cea mai estică localitate a Uniunii Europene, a organizat Sărbătoarea
    Scrumbiei Albastre 2023, un eveniment care a marcat migraţia bancurilor de
    scrumbie în amonte pe Dunăre, spre locurile de depunere a icrelor. Organizatorii
    evenimentului consideră că viața
    locuitorilor din Sulina a fost marcată, de-a lungul timpului, de această
    migrație ce a constituit un indiciu anual al intrării primăverii în drepturi
    depline şi o sursă de hrană. Pe faleza oraşului Sulina, în locul în care vine
    la mal nava de pasageri de la Tulcea (cel mai mare oraş din Delta Dunării), au
    fost pregătite standuri în care scrumbia abia pescuită era pregătită pentru a
    fi pusă pe grătar, pentru a fi marinată sau pentru a fi pusă la afumat. La
    sărbătoarea scrumbiei au partiipat şi ansambluri folclorice ale locuitorilor
    din aşezările deltei: români, greci, ruşi lipoveni şi ucraineni.


    Scrumbia albastră, numită
    aşa după culoarea pe care o are pe partea dorsală, este o specie care nu poate
    fi crescută în regim de acvacultură, fiind capturată sezonier, din martie până
    în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie care trăieşte în
    Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre, pentru a depune
    icrele. Acesta este şi momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest
    peşte foarte gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o
    lungime medie la maturitate de circa 30 de centimetri. În afară de Marea
    Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi
    în apele de coastă din America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor,
    bancurile de scrumbii se întorc slăbite în mediul marin.


    Cel mai la îndemână preparat este scrumbia la grătar. După ce au fost curăţate de
    solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea
    aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o
    tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform,
    scrumbiile trebuie întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm
    scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură
    făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute.
    Acoperim cu un capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele
    ingredientelor să se amestece, iar în acest timp putem pregăti o mămăligă.
    Punem peştele în farfurie alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra pătrunjel
    tocat. Un pahar de vin alb, demisec sau sec, foarte bine răcit reprezintă o
    bună alegere.


    Scrumbia de Dunăre afumată este unul dintre
    produsele alimentare românești protejate
    în Uniunea Europeană. Scrumbia utilizată ca materie primă pentru acest produs
    protejat este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre, începând de la
    vărsarea acesteia în Marea Neagră până în apropiere de Galați. Afumarea la rece
    este un procedeu tradițional pentru că scrumbia de Dunăre este un pește foarte
    gras, iar afumarea la rece valorifică cantitatea mare de grăsime a peștelui.
    Procesul durează minimum nouă ore, la o temperatură de maximum 35 de grade
    Celsius. Afumarea se face cu rumeguș uscat din lemn de esență tare, iar la
    final peștele capătă o culoare arămie.

  • Preparate din scrumbie afumată

    Preparate din scrumbie afumată

    Scrumbia de Dunăre afumată a
    fost inclusă recent pe lista produselor alimentare protejate în Uniunea
    Europeană. Pe această listă sunt înregistrate nu mai puţin de 1440 de produse
    protejate, printre ele figurând, pe lângă scrumbia de Dunăre afumată, şi alte patru
    produse româneşti: novac afumat din Ţara Bârsei, telemeaua de Ibăneşti, salamul
    de Sibiu şi magiunul de prune de Topoloveni.


    Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în acavcultură, fiind
    capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie
    care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
    uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
    aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte gustos, care
    cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate
    de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi
    întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din
    America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii
    care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.


    Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi conservată
    prin marinare sau afumare. Scrumbia, aflată acum pe lista produselor alimentare
    protejate în Uniunea Europeană, este sărată şi apoi afumată la rece, după o
    veche metodă din aria geografică definită. Peștii afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată
    procesului de afumare. Un preparat specific este salata de scrumbie afumată.
    Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se amestecă cu ceapă
    roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi pentru a
    îndepărta surplusul de saramură. În acest amestec mai pot fi adăugate măsline,
    puţin ulei de măsline, piper măcinat şi frunze tocate de pătrunjel.


    O salată asemănătoare cu
    scrumbie afumată se poate obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care
    îi tăiem în cubuleţe şi îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată
    solzişori, cu ţelină dată pe răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt.
    Amestecul este stropit cu zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după
    omogenizare, este întins pe un platou, putând fi servit ca un aperitiv.

  • Preparate din scrumbie afumată

    Preparate din scrumbie afumată

    Scrumbia de Dunăre afumată a
    fost inclusă recent pe lista produselor alimentare protejate în Uniunea
    Europeană. Pe această listă sunt înregistrate nu mai puţin de 1440 de produse
    protejate, printre ele figurând, pe lângă scrumbia de Dunăre afumată, şi alte patru
    produse româneşti: novac afumat din Ţara Bârsei, telemeaua de Ibăneşti, salamul
    de Sibiu şi magiunul de prune de Topoloveni.


    Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în acavcultură, fiind
    capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie
    care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
    uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
    aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte gustos, care
    cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate
    de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi
    întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din
    America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii
    care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.


    Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi conservată
    prin marinare sau afumare. Scrumbia, aflată acum pe lista produselor alimentare
    protejate în Uniunea Europeană, este sărată şi apoi afumată la rece, după o
    veche metodă din aria geografică definită. Peștii afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată
    procesului de afumare. Un preparat specific este salata de scrumbie afumată.
    Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se amestecă cu ceapă
    roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi pentru a
    îndepărta surplusul de saramură. În acest amestec mai pot fi adăugate măsline,
    puţin ulei de măsline, piper măcinat şi frunze tocate de pătrunjel.


    O salată asemănătoare cu
    scrumbie afumată se poate obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care
    îi tăiem în cubuleţe şi îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată
    solzişori, cu ţelină dată pe răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt.
    Amestecul este stropit cu zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după
    omogenizare, este întins pe un platou, putând fi servit ca un aperitiv.