Tag: scurtmetraje

  • Festivalul Internaţional de Film Independent Anonimul

    Festivalul Internaţional de Film Independent Anonimul

    Cel mai bun scurtmetraj românesc la Festivalul Internaţional de Film Independent Anonimul a fost desemnat „(În) Cerc”, de Andreea Parfenov. „WTF Luci!?”, regizat de Paul Radu, este scurtmetrajul căruia Fundaţia Anonimul i-a acordat Premiul „Ovidiu Bose Paştină”. Cea de-a XXI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, care s-a desfășurat la Sfântu Gheorghe, a cuprins două competiții de scurtmetraje – românești și internaționale, o competiție de lungmetraj, precum și proiecții de film în afara competițiilor ce au fost urmate de întâlniri și dialoguri între cineaști și public.

     

    Comedia horror „WTF Luci”, realizată ca un exercițiu creativ de echipa de la 111 FILM & Entertainment, în regia lui Paul Radu, a avut premiera la Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF din acest an. A mai fost prezentă și la Festivalul de Teatru și Film „Șerban Ionescu”, Secțiunea Competițională, și la Serile Filmului Românesc de la Iași. WTF Luci” spune povestea plină de umor negru a unui tânăr, interpretat de actorul Theo Costache. Într-o seară aparent obișnuită, Luci primește un cufăr vechi de la rudele sale, iar după ce consumă câteva ciuperci halucinogene, noaptea ia o turnură neașteptată. Ce urmează este o serie de evenimente surprinzătoare, care transformă comedia într-un veritabil horror. Pe lângă Theo Costache, în film mai joacă Lavinia Pele, în rolul Deei, și Costel Cașcaval, în rolul Unchiu’. Am vorbit cu Paul Radu despre receptarea filmului său, al doilea scurmetraj după OPT (2022), și despre intenția sa de a face un film experimental, folosindu-se mai ales de genurile horror și comedie.

     

    Pentru mine, în primul rând, a fost un test, pentru că eram foarte curios care o să fie reacția publicului. Adică pot spune că eu eram mulțumit de rezultat, dar aveam nevoie, ca să zic așa, de niște confirmări. Și m-a interesat în primul rând reacția publicului, m-a interesat ce feedback primesc de la oamenii care au văzut filmul și pot să spun că am fost mulțumit. Oamenilor le-a plăcut și am primit tot felul de întrebări de la spectatori. Așa cum am mai spus, când m-am apucat de filmul ăsta îmi doream să mă joc cu niște genuri cinematografice, cam asta a fost intenția mea. Apoi am scris povestea, primul draft al scenariului, care la început a avut aproximativ două pagini și jumătate.

    M-a interesat mai mult să experimentez prin imagini decât prin dialog. De altfel, e destul de puțin dialog în film. Da, asta mi-am dorit, să mă joc cu niște genuri, să încerc diferite stiluri cinematografice! Am avut noroc, evident, de o echipă extraordinară care m-a susținut și a crezut în nebunia asta. Și am avut parte de profesioniști adevărați care mi-au fost aproape în acest demers, pentru că a fost o provocare. A fost o provocare datorată mai ales combinației de genuri cu care am ales să mă joc, aș fi putut pica ușor în penibil. Ceea ce ne-am dorit, atât eu, cât și echipa a fost să reușim să spunem povestea asta a lui Luci prin limbaj cinematografic.”

     

    Scurtmetrajul (În)Cerc, regizat de Andreea Parfenov, este câștigătorul Premiului Publicului Pentru ”Cel Mai Bun Scurtmetraj Românesc” la Festivalul Internaţional de Film Independent Anonimul, dar s-a bucurat și de proiecții în cadrul Serilor Filmului Românesc (Iași), Festivalului de Teatru și Film ”ȘI” (Șerban Ionescu) cât și în Portugalia, în cadrul ”FEST (New Directors New Films Festival)”. Avându-i în distribuție pe Ana Dumitrașcu, Ioana Flora, Ana Maria Pop, Ecaterina-Elena Lupu, filmul „(În)Cerc” o are ca protagonistă pe Laura, care, într-o călătorie nocturnă, încearcă să scape pentru a nenumărata oară din relația sa toxică. Despre cum s-a născut povestea din (În)Cerc ne spune Andreea Parfenov.

    Etapa asta de scris a fost foarte lungă, scenariul a suferit foarte multe modificări. Eu am trecut printr-o experiență similară și cel mai greu a fost să găsesc o formulă în care să ficționalizez povestea, pentru că nu toate lucrurile care se întâmplă în realitate sunt filmice și merită să fie spuse în termenii ăștia de audio-vizual. Astfel că a trebuit să găsesc o formulă să ficționalizez toată povestea asta care mi s-a întâmplat și să o transpun într-un act artistic, ăsta a fost challenge-ul. Eu am fost în poziția ambelor personaje, am fost și în poziția personajului interpretat de Ana Dumitrașcu, care este nevoit să plece, dar și în poziția prietenilor care-i oferă ajutor atât cât pot la momentul acela, continuând să-și vadă de-ale lor.

    Am înțeles ambele puncte de vedere și cumva mi s-a părut important să spun povestea asta pentru că mi se pare că tot timpul trebuie să fim atenți la oamenii din jurul nostru, să îi credem și să le fim alături atât cât putem. Trebuie să ai multă răbdare și blândețe când oamenii din jur trec prin astfel de situații, pentru că e foarte greu de fapt să te desprinzi dintr-un cerc vicios. Și nu mă refer doar la o relație de cuplu, pot fi tot felul de situații în viețile noastre, situații din care ne este foarte greu să ieșim din diferite motive, de aceea mi se pare important să fim mai prezenți cumva și mai conștienți de ce se întâmplă cu cei dragi.”

     

    În cadrul Retrospectivei celei de-a XXI-a ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL care s-a desfășurat la București, publicul a putut viziona în avanpremieră filmul „Trei kilometri până la capătul lumii”, regizat de Emanuel Pârvu, selectat anul acesta în Competiția Oficială la Cannes unde a fost premiat cu Queer Palm. Recent, filmul a fost distins la Sarajevo Film Festival cu marele trofeu al festivalului pentru Cel mai bun film și cu Premiul Cineuropa.

     

  • Zilele Filmului Românesc la TIFF

    Zilele Filmului Românesc la TIFF

    9 lungmetraje și 16 scurtmetraje au intrat în competiția Zilelor Filmului Românesc la Festivalul
    Internațional de Film Transilvania TIFF.22 (9 -18 iunie). Selecția a inclus câteva dintre cele mai bune filme
    românești ale anului trecut, dar și producții care au avut premiera mondială pe perioada festivalului, la
    Cluj-Napoca. Printre lungmetrajele selecționate se numără comedia neagră Oameni
    de treabă (regia Paul Negoescu), marele câștigător al Galei Premiilor Gopo
    de anul acesta, dar și thrillerul Spre nord, debutul în ficțiune al lui
    Mihai Mincan, care a avut premiera mondială la Veneția.

    Considerat un thriller
    psihologic, Spre Nord reprezintă una dintre cele mai ambițioase
    producții ale cinematografiei românești din ultimii ani. Proiectul
    este o coproducție a cinci țări: România (de Film), Franța (Remora Film), Grecia
    (Studio Bauhaus), Bulgaria (Screening Emotions) și Republica Cehă (Background
    Films). Acțiunea filmului este plasată în anul 1996 și se desfășoară pe o navă
    de marfă care traversează Oceanul Atlantic, urmând să ajungă în America. Pe nava respectivă, Joel, un marinar filipinez descoperă
    un pasager român, urcat clandestin. Știind că tânărul riscă să fie aruncat
    peste bord dacă va fi descoperit de căpitan sau ofițeri, Joel încearcă să-l
    salveze.

    O reprezentare îndrăzneață și de neclintit a situațiilor ce pot avea
    loc în apele internaționale. O poveste despre alegeri morale, bunătate și
    compromis, curaj și frică. O poveste care te pune pe gânduri chiar și la
    finalul genericului
    , a scris publicația Intoscreens despre Spre nord.

    Mihai Mincan. Echilibristica
    asta morală pe care o practicăm în relație cu semenii noștri este oricum
    dificilă, iar diferențele culturale ale personajelor din film fac să fie și mai
    grea. Aceste diferențe dintre personaje, background-ul lor social și cultural
    atât de diferit m-au interesat foarte tare în momentul în care am început să
    scriu scenariul. Fiecare dintre noi vine într-o relație cu ceva diferit,
    propriu, dar în același timp există cumva posibilitatea ca aceste diferențe să
    se întâlnească la jumătate, în concepte precum sărăcia, de exemplu. Pentru
    personajele din film sărăcia era un concept comun, dar și acesta era perceput,
    înțeles diferit, în funcție de cultura fiecăruia. M-au atras foarte tare și
    diferențele acestea de limbaj din cauza cărora oamenii nu pot comunica într-un
    moment în care comunicarea era esențială. Cred că dacă personajele ar fi putut
    vorbi realmente unele cu altele, reușind să comunice cu subiect și predicat, să
    vorbească mai clar despre nevoile lor, poate că situația ar fi fost alta. Eu nu
    sunt un mare relativist moral, dar, pe de altă parte, nu sunt de acord nici cu
    ideea că Binele și Răul sunt foarte vagi, că diferă foarte tare de la om la om,
    de la națiune la nație. Numai că în Spre Nord situația face ca totul să devină
    foarte complicat, miza fiecărui personaj fiind extrem de puternică.

    Lista producțiilor din competiția Zilelor Filmului
    Românesc la TIFF a continuat cu Boss, un film noir semnat de Bogdan Mirică, regizorul
    câștigător al Trofeului Transilvania la TIFF.15 (pentru filmul Câini),
    și cu premiera națională a filmului Tigru, debutul lui Andrei Tănase
    selecționat anul acesta la Rotterdam. La limita dintre documentar și ficțiune se află noul film al lui Vlad
    Petri, Între revoluții, distins cu premiul FIPRESCI în secțiunea Focus
    de la Berlin. Realizat din arhive, filmul pune în oglindă viețile și destinele
    a două femei, Maria și Zahra, una din România, cealaltă din Iran, prietene și
    colege de facultate la Universitatea de Medicină din București în anii ’70.

    Pentru mine este un film despre un trecut recent, care reverberează foarte
    puternic cu realitatea imediată. Este un film care prezintă o istorie
    subiectivă, la feminin, despre două țări și societăți aflate la mii de
    kilometri distanță care au experimentat sisteme politice inedite, în care
    oamenii treptat au fost striviți de către aparate politice represive. Este un
    film actual, care intră în dialog cu protestele din ultimele luni din Iran,
    unde femeile luptă pentru drepturi și unde își doresc o societate echitabilă,
    la fel cum și-au dorit-o și în 1979
    , spune regizorul Vlad Petri.

    Este adevărat, mă pasionează Estul Europei și Orientul Mijlociu, am și
    călătorit în Iran și în alte țări din regiune, și filmul s-a construit așa, din
    mai multe direcții. Au avut un rol
    important și discuțiile pe care le-am avut cu mama mea, care a fost studentă la
    Medicină și mi-a povestit despre studenți din Orient care veneau la studii în
    România. Eu m-am născut în 1979, anul Revoluției Islamice. Cumva pe mai multe
    straturi s-a construit povestea asta și am găsit legături, similitudini, dar și
    diferențe între Revoluția Islamică și Revoluția anticomunistă, care a avut loc
    în 1989 în România. Și mi s-a părut cumva interesant de testat terenul ăsta și
    de discutat despre speranțe, optimism, despre dorința unei schimbări radicale.
    Pentru că ambele revoluții au dus la niște schimbări radicale și cred, în
    continuare, că sunt poate cele mai importante revoluții din secolul trecut.

    Monteuza Dana
    Bunescu recidivează în regie alături de antropologul Cătălina Tesar, dezvăluind
    tradițiile de căsătorie din comunitățile de cortorari în Pocalul. Despre fii
    și fiice, iar tandemul de jurnaliști Adina Popescu și Iulian Ghervase
    semnează cel de-al treilea lor documentar, Vulturii din Țaga, povestea
    antrenorului unei echipe de fotbal etern perdante. Ambele filme au fost
    premiate în 2022 la Festivalul Astra.

  • Arhiva Activă-Filme din Arhiva UNATC

    Arhiva Activă-Filme din Arhiva UNATC

    Proiectul
    Arhiva Activă a fost început de UNATC (Universitatea Naţională de Artă
    Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din București) în anul
    2020, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la înființarea instituției. Programul cuprinde, până la acest moment, cincisprezece
    filme scurte din perioada 1966-1971, realizate de prima generație de studenți
    la Regie și la Operatorie după o pauză de un deceniu. Unele dintre aceste filme
    sunt realizate de cineaști ce aveau să confirme ulterior (Radu Gabrea, Ada
    Pistiner, Felicia Cernăianu, Iosif Demian, Timotei Ursu, Vivi Drăgan Vasile,
    Dan Pița, Mircea Veroiu, Nicolae Mărgineanu) și au în distribuție actori
    deveniți faimoși (Toma Caragiu, Mitică Popescu, Cornel Coman, Ilarion Ciobanu).

    Critic de film, universitar și director
    artistic al Festivalului de Film Documentar One World Romania, Andrei Rus este
    curatorul programului de filme din arhiva UNATC.

    Proiectul Arhiva Activă s-a născut dintr-o pasiune și preocupare mai
    veche pe care o am pentru arhive, dar și din interesul câtorva oameni din
    conducerea UNATC. În 2020, UNATC a împlinit 70 de ani de la înființare și
    Arhiva Activă a fost unul dintre proiectele gândite împreună cu rectorul actual
    al UNATC, Liviu Lucaci, care încearcă tot felul de proiecte pentru a revigora
    instituția. A fost și un moment în care ne-am pus întrebarea cât știm despre
    istoria acestei instituții. Pentru că n-a existat niciodată o preocupare reală
    de a face cercetare legată de trecutul UNATC, care se numea la înființare
    Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Iar aceasta este instituția
    care a generat majoritatea profesioniștilor din domeniu atât în teatru cât și
    în film, cel puțin până în anii ’90, și care a marcat, până la urmă, norma.
    Adică anumite principii de a face teatru și cinema și anumite norme stilistice au
    provenit din această perioadă de studiu.

    Eu am început să vizionez în ordine
    cronologică filmele studențești începând cu anii 60 , iar anul trecut am
    prezentat la TIFF (Festivalul Internațional de Fillm Transilvania) o colecţie
    de nouă scurtmetraje din arhiva Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi
    Cinematografică. Când a venit invitația de la TIFF văzusem vreo 200 de
    scurtmetraje dintre 1966 și 1971. Și am avut o surpriză extraordinară de a descoperi filme
    aproape experimentale, filme care nu seamănă prea mult cu lungmetrajele
    românești din acea perioadă. Astfel că am făcut o selecție cu filme care ies
    din normă, filme care, cred eu, pot să reîmprospăteze curiozitatea pentru
    cinema-ul marginal românesc. Și în momentul actual filmele studențești sunt
    marginalizate față de cinema-ul oficial de ficțiune, singurul cât de cât disponibil
    pe diverse canale TV.

    La fel, filmele documentare sau de animație sunt foarte
    puțin accesibile. Vreau să spun că, de fapt, nu există un singur tip de a face
    cinema în România, există, ca să spun așa, cinematografii românești. Și este foarte
    important să începem să explorăm toate aceste cinematografii marginale, iar
    esențial, înainte de a le explora, este să le conservăm, să avem grijă de ele,
    să le digitalizăm și apoi să le facem accesibile pentru cercetare. Una dintre
    constatări, văzând filmele din arhivă, a fost că mare parte din avangarda din
    România se afla în singura instituție unde se studia teatru și film în perioada
    comunistă, ceea ce pot spune că a fost o descoperire pentru mine.


    În următorii ani, Arhiva Activă va revizita și va
    demara un amplu proces de digitalizare și de restaurare a întregii arhive de
    filme studențești pe suport de 16 și 35mm, cuprinzând aproximativ 2000 de
    titluri. Proiectul își propune, de altfel, să identifice și să accesibilizeze
    mai multe tipuri de materiale de arhivă aflate în patrimoniul UNATC:
    fotografii, schițe de scenografie, lucrări de licență sau disertații, materiale
    care documentează spectacolele studențești realizate de-a lungul celor șapte
    decenii de existență, precum și documente administrative ce reflectă evoluția
    pedagogică în domeniile artelor spectacolului și ale cinematografiei.

    Andrei
    Rus, curatorul programului de filme din arhiva UNATC: Scurtmetrajul e un
    tip de cinema mai putin costisitor decât lungmetrajul, de aceea se realizau mult
    mai multe scurtmetraje. Chiar și în anii ’70, ani foate buni pentru
    cinematografia românească, nu se făceau anual mai mult de 20 lungmetraje, în
    timp ce doar scurmetrajele de la Studioul cinematografic Sahia-Film treceau de
    200. De asemenea, exista studioul Animafilm, unde se făceau filme de animație,
    din păcate mai deloc disponibile. Existau și câteva sute de cinecluburi și sunt
    sigur că printre filmele realizate în cadrul lor trebuie să fi existat multe experimente,
    dar, din păcate, acele filme nu ajungeau la publicul larg.

    Sper ca acum, în
    acest nou context de la UNATC, în care departamentul de cercetare se coagulează
    și există un mare interes pentru zona de arhive, să redeșteptăm interesul
    oamenilor, să reușim să atragem inclusiv arhive personale. Asta e o problemă foarte
    mare a culturii din România, nu doar a cinema-ului sau a teatrului. Se întâmplă
    foarte des ca artiștii să nu aibă cui să-și lase arhivele personale. Multe
    dintre aceste arhive ajung la moștenitori sau la diverși prieteni din domeniu,
    dar ele nu sunt accesibile, nu sunt neapărat deshise cercetării. Și este foarte
    important să existe centre care să se ocupe de aceste arhive, sunt atâtea
    exemple de muzee sau instituții de învățământ superior celebre care explorează
    arhivele.

  • Nopți de aur la cinema

    Nopți de aur la cinema

    Prezentare a câtorva scurtmetraje mondiale recompesate de
    Academiile de film naționale, în 2017-2018. Filmele au făcut parte, săptămâna
    aceasta, din oferta culturală a Institutului Francez din București, la Cinema Elvire Popesco. În curând, selecția cinematografică va putea
    fi văzută și la Cluj-Napoca. Cu
    comentariul lui Ștefan Bradea, responsabil de programe la TIFF România.



    Foto: Valentin Țigău