Tag: securitatea energetica

  • Securitate la Marea Neagră

    Securitate la Marea Neagră

    O
    conferinţă pe tema provocărilor de securitate pe flancul estic al Alianţei Nord
    – Atlantice, organizată la Bucureşti, a evidenţiat, o dată în plus, nevoia
    întăririi capacităţilor NATO la Marea Baltică şi la Marea Neagră.


    Preşedintele
    român Klaus Iohannis a pledat în favoarea unei prezenţe aliate unitare,
    consolidate şi coerente pe întregul flanc estic
    . Liderul de la Bucureşti
    amintea că zona Mării Negre continuă să fie marcată de conflicte îngheţate şi
    de tensiuni latente, context care obligă, în opinia sa, NATO la o astfel de
    prezenţă, necesară pentru a realiza o postură eficientă de descurajare şi apărare.


    Klaus Iohannis: Securitatea în regiunea Mării Negre şi pe flancul estic se reflectă
    direct asupra securităţii euroatlantice. Orice deficienţă, orice
    vulnerabilitate la Marea Neagră devine una a Alianţei, ca întreg, şi invită pur
    şi simplu la acţiuni ostile. Este pregătită Alianţa să facă faţă acestor
    provocări? A demonstrat până acum că da, dovezile concrete sunt măsurile
    adoptate şi implementate începând din 2014, continuând cu cele din 2016, la
    summitul de la Varşovia, şi apoi la summiturile de la Bruxelles, din 2017 şi
    2018. Dar nu este suficient; pentru regiunea Mării Negre se impune pe mai
    departe o abordare articulată şi coordonată în termeni politici, operaţionali
    şi privind capabilităţile pentru a restabili echilibrul şi a descuraja
    acţiunile ostile.


    Rezultatele măsurilor destinate regiunii Mării Negre
    adoptate la ultimele Summituri NATO sunt vizibile,
    a spus preşedintele: în
    domeniul terestru – prin structurile aliate deplin operaţionale de la Craiova
    şi Bucureşti, din sudul României, iar în domeniile maritim şi aerian – prin
    activităţile pe care forţele armate române şi cele aliate le desfăşoară
    împreună. Toate aceste decizii demonstrează înţelegerea clară, la nivel aliat, a
    realităţii strategice că regiunea Mării Negre este vitală pentru tot spaţiul
    euroatlantic.


    O abordare strategică – a insistat preşedintele român – presupune,
    în plan operativ, monitorizarea permanentă a evoluţiilor regionale, consolidarea
    posturii NATO şi consolidarea capacităţilor de apărare şi creşterea rezilienţei
    partenerilor Alianţei, Ucraina, Georgia şi Republica Moldova.


    La conferinţă a participat
    Peter Doran, expert american în
    apărarea transatlantică şi securitatea energetică
    . El conduceCentrul pentru Analiza Politicilor Europene.


    Peter Doran: Organizaţia noastră îşi dedică activitatea unei înţelegeri mai bune a
    modului în care pot fi strânse legăturile Statelor Unite ale Americii cu
    aliaţii săi, mai ales aici, în regiunea Mării Negre. Mă pot gândi imediat la
    trei exemple unde putem face acest lucru: unul este cooperarea în domeniul
    securităţii şi al apărării, al doilea este energia, iar al treilea este ceea ce
    reprezintă o legătură indestructibilă, şi anume libertatea. Acestea sunt
    legăturile care aduc România şi Statele Unite mai aproape.


    Pentru SUA,
    România nu este o ţară îndepărtată din estul Europei. Avem o alianţă care nu
    poate fi distrusă; şi dacă securitatea şi prosperitatea României sunt
    ameninţate, aceasta reprezintă o provocare şi pentru Statele Unite ale Americii,
    a subliniat Peter Doran.

  • Reguli comune pentru piaţa internă de gaze naturale

    Reguli comune pentru piaţa internă de gaze naturale

    Eurodeputaţii au votat, în cadrul Comisiei Industrie, Cercetare şi Energie, un proiect de lege menit să oblige furnizorii de gaze naturale din ţările non-europene să respecte normele Uniunii Europene privind piaţa gazelor naturale. Este vorba de Rusia, inclusiv pentru North Stream 2, Norvegia, Algeria, Libia, Tunisia şi Maroc.



    Uniunea Europeană trebuie să își reducă cheltuielile pentru importurile de energie. Acestea se ridică la aproximativ 350 de miliarde de euro în fiecare an, făcând din Uniune cel mai mare importator de energie din lume. În acelaşi timp, multe state membre se bazează în mare măsură pe un număr limitat de furnizori. Acest lucru le face vulnerabile la perturbările care apar în aprovizionarea cu energie.



    Mai mult decât atât, Uniunea Europeană trebuie să îndeplinească obiectivele cadrului privind clima și energia pentru 2030, care vizează combustibilii fosili și emisiile de gaze cu efect de seră. Şi, nu în ultimul rând, Uniunea trebuie să modernizeze infrastructura energetică învechită, să își integreze pe deplin piețele energiei și să asigure coordonarea prețurilor la energie de la nivel național.



    Crearea unei uniuni energetice pe deplin funcționale va oferi mai multe posibilități de alegere și prețuri mai mici pentru consumatorii și întreprinderile din blocul comunitar. Obiectivul pachetului privind uniunea energetică este de a asigura o energie la prețuri accesibile, sigură și durabilă atât pentru Europa, cât și pentru cetățenii săi. Cinci domenii-cheie, inclusiv securitatea energetică, eficiența energetică și decarbonizarea, fac obiectul unor măsuri specifice. Propus de Comisia Europeană în 2015, pachetul privind uniunea energetică se sprijină pe trei piloni: o strategie-cadru care detaliază obiectivele și măsurile concrete pentru uniunea energetică; viziunea Uniunii pentru Acordul global de la Paris privind schimbările climatice şi un plan pentru realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10% până în 2020.



    Ştim că este necesar să introducem această soluţie legală şi certă cât mai curând posibil, întrucât suntem în întârziere cu 9 ani — a argumentat în Parlamentul European raportorul Jerzy Buzek. Eurodeputatul polonez a explicat că este vorba, de fapt, de cel de-al treilea pachet energetic care trebuie să fie introdus pe întregul teritoriu al Uniunii Europene:



    “Avem interese diferite, puncte de vedere diferite, însă hai să le evaluăm pe toate şi să creăm o lege pentru piaţa internă de energie care să ajute deopotrivă cetăţenii şi companiile noatre energetice, dar şi pe furnizorii noştri din afara blocului comunitar. Deoarece avem nevoie de ei, 65-70% din necesarul nostru de gaze naturale trebuie să fie importat din ţări care nu sunt member ale Uniunii Europene. Aşa că suntem foarte deschişi faţă de toată lumea, însă dorim să punem capăt unui lucru foarte periculos — acela de a folosi deciziile privind energia ca pe o armă politică. Este foarte important!”



    Energia Uniunii Europene în cifre nu arată prea bine: șase state membre depind de un furnizor extern unic pentru toate importurile lor de gaze, 75% din locuințele Uniunii sunt ineficiente din punct de vedere energetic, 94% din transporturi se bazează pe produse petroliere, dintre care 90% sunt importate, iar prețurile angro ale energiei electrice și ale gazelor sunt cu 30% și, respectiv, cu peste 100% mai mari decât în Statele Unite.



  • Europa noastră – 18.04.2015

    Europa noastră – 18.04.2015

    Securitatea energetică, investigaţiile antitrust şi tinerii traducători, pe agenda europeană săptămâna aceasta.