Tag: selectionata Romaniei

  • Sport Club RRI: România, calificată în al doilea eşalon al hocheiului mondial

    Sport Club RRI: România, calificată în al doilea eşalon al hocheiului mondial

    Selecţionata României a promovat
    în al doilea eşalon mondial la hochei pe gheaţă, după ce a câştigat toate
    meciurile jucate în Grupa B din Divizia I a Campionatului Mondial, competiţie
    găzduită săptămâna trecută de capitala Estoniei, Tallin. România a învins
    Estonia cu 4-3, după prelungiri şi şuturi de departajare, Japonia cu 3-2,
    Polonia tot cu 3-2 după prelungiri, Ucraina cu 5-1 şi Olanda cu 3-1. Performanţa
    echipei de hochei a României este surprinzătoare deoarece în grupa de la
    Tallinn a întâlnit adversare în faţa cărora a pierdut constant în ultimii ani. România
    a fost depăşită de Japonia în clasamentul mondială încă din 1982, ultimele trei
    confruntări cu Polonia la acest nivel, în intervalul 2012-2014, s-au încheiat
    cu eşecuri şi un golaveraj de 1-23, iar în şase partide la Campionatul Mondial
    contra Ucrainei au însemnat tot atâtea înfrângeri şi un golaveraj de 4-39.


    Se naşte o nouă echipă naţională a
    declarat preşedintele Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă, Alexandru Hălăucă,
    care, conform Agerpres, a mai declarat: Este
    un rezultat remarcabil, nu mai avem cuvinte. Băieţii s-au dăruit total,
    merită toate felicitările pentru parcursul avut la această ediţie de Campionat
    Mondial. Atuul nostru principal a fost antrenorul, care a ştiut cum să-i aşeze
    în teren pe băieţi, a ştiut ce tactică să adopte pentru a ocupa primul loc la
    sfârşitul competiţiei.


    Una dintre priorităţile conducerii
    Federaţiei române de specialitate este prelungirea contractului antrenorului
    principal al echipei naţionale, slovacul Julius Penzes, care, deşi a activat în
    acest sezon în Kazahstan, a participat la toate etapele de pregătire ale
    lotului naţional. De pregătirea lotului naţional s-a ocupat şi secundul Marius
    Trandafir. Pe lângă patru jucători naturalizaţi, Patrik Polc, Pavlo Borisenko,
    Evgheni Emelianenko şi Anton Butocinov, în echipa de hochei pe gheaţă a
    României au fost selecţionaţi câţiva jucători experimentaţi, dar şi foarte
    mulţi tineri, de 21 … 23 de ani, care au contribuit la calificarea în eşalonul
    doi mondial.


    Preşedintele Federaţiei de Hochei pe
    Gheaţă, Alexandru Hălăucă, a anunţat că România a depus candidatura la Federaţia
    Internaţională de Hochei pentru organizarea ediţiei din 2020 a Campionatului
    Mondial, eşalonul doi, în care a promovat echipa naţională. Obţinerea dreptului
    de a organiza această competiţie depinde foarte mult şi de construcţia noului
    patinoar din cadrul Complexului Sportiv ”Lia Manoliu” din Bucureşti.

  • Sport Club RRI – Istoria participării României la Mondialele de fotbal (partea II)

    Sport Club RRI – Istoria participării României la Mondialele de fotbal (partea II)

    Stimaţi ascultători, am prezentat,
    în ediţia trecută a rubricii noastre, informaţii despre participarea României
    la primele ediţii ale Campionatelor Mondiale de fotbal. Povestea noastră s-a
    oprit la ediţia din 1970, din Mexic.


    Au trecut 20 de ani până ce
    tricolorii au reuşit o nouă calificare. Pentru a ajunge la Mondialul din
    Italia, din 1990, românii au câştigat o grupă din care mai faceau parte
    Danemarca, Grecia şi Bulgaria.
    Danezii aveau o echipă mare, pe scheletul căreia s-a construit formaţia care
    avea să devină, în ’92, campioană a Europei. Şi românii aveau o echipă de top,
    din care făceau parte, alături de Gheorghe Hagi, mai mulţi componenţi ai formaţiei cu care Steaua
    Bucureşti cucerea, în ’86, Cupa Campionilor Europeni şi, în ’89, ajungea în
    finală aceleiaşi competiţii. La cârmă, Emerich Jenei.


    In grupa din Italia, românii au fost
    repartizaţi alaturi de campioana lumii, Argentina, campioana Africii,
    Camerunul, şi vicecampioana Europei, URSS. Primul meci, prima victorie: 2-0 cu
    URSS-ul, prin golurile marcate de Marius Lăcătuş. A urmat un 1-2 cu Camerunul,
    rezultat care a mai trezit întrucâtva tricolorii din euforia data de victoria
    în faţa sovieticilor. A fost apoi meciul cu Argentina lui Maradona, în care s-a
    jucat calificarea. A fost 1-1, iar Camerunul şi România au mers mai departe. In
    optimile de finală, românii au întâlnit Irlanda, antrenată de Jackie Charlton,
    o echipă serioasă şi tenace, care a reuşit să scape timp de 120 de minute fără
    gol. La loviturile de la 11 metri, irlandezii au învins cu 5-4.


    Pentru Mondialele din ’94,
    programate în SUA, românii se gândeau deja la depăşirea performanţei din
    Italia. Campania a început cu Cornel Dinu ca antrenor principal, care a fost
    însă demis după un ruşinos 2 la 5, la Kosice, cu reprezentativa Cehoslovaciei. A venit apoi Anghel Iordănescu şi a pus
    lucrurile la punct. România a câştigat grupa, la egalitate de puncte cu Belgia.


    In Statele Unite, primul adversar a
    fost Columbia, echipa cea mai în formă din fotbalul sud-american în acel
    moment. Cu Răducioiu în mare dispoziţie de joc, autor a două goluri, România
    câştigă cu 3-1. Ultimul gol a fost marcat de Hagi, cu un lob de la 30 de metri
    peste portarul columbian, reuşită care a intrat în topul celor mai frumoase
    goluri din istoria Mondialelor.


    Din nou, bucuria peste masură a fost
    urmată de trezirea la realitate: 1-4 cu Elveţia. A urmat meciul cu gazdele,
    Statele Unite, echipă care venea cu un moral excelent. Valoarea a triumfat
    însă, graţie unui gol înscris de Dan Petrescu, iar românii au ajuns din nou în
    optimile de finală. Adversară – Argentina,
    lipsită de această dată de Maradona, suspendat pentru dopaj, dar avându-i în
    teren pe Simeone, Batistuta şi Ortega. A fost meciul lui Ilie Dumitrescu, autor
    a două goluri. România a bătut cu 3-2 şi a scos Argentina, pentru a doua oară
    consecutiv, din cursa pentru Cupa Mondială.


    In sferturi, românii au fost
    eliminaţi din nou la lovituri de la 11 metri, de această dată de Suedia, şi au
    ratat posibilitatea de a întâlni, în semifinale, Brazilia.


    Tot cu Iordănescu la cârmă a fost
    abordată şi campania
    pentru Cupa Mondială din Franţa, din 1998. Grupa preliminară a fost uşoară,
    singurele adversare mai de soi fiind Macedonia şi Irlanda. Astfel că
    tricolorii au ajuns făra probleme în Franţa.
    Supriza neplacută a fost dată de tragerea la sorţi a grupelor de acolo.
    Ne reîntâlneam, după 4 ani, cu Columbia şi după
    28 de ani, cu Anglia, însă, de data aceasta,
    din postura de capi de serie. Cealaltă adversară – Tunisia. Din nou, am trecut de
    echipele grele (1-0 cu Columbia şi 2-1 cu Anglia) şi am făcut doar un egal cu tunisienii. Suficient
    însă pentru a ne califica în optimi, unde ne-am lovit de Croaţia, formaţie
    extrem de ambiţioasă, care, fără a străluci, ne-a învins cu 1-0 printr-un
    penalty acordat cu prea multă uşurinţă. Ex‑iugoslavii au ajuns, ulterior, până
    în semifinale, unde au fost eliminaţi de Franţa.



    Au
    trecut 20 de ani. Victorioasă în 1998, pe teren propriu, Franţa a câştigat,
    anul acesta, un nou titlu mondial, în Rusia, România, în schimb, nu a mai
    prins, de atunci, nici un turneu final de Campionat Mondial. (

  • Sport Club RRI – Istoria participării României la Mondialele de fotbal (partea I)

    Sport Club RRI – Istoria participării României la Mondialele de fotbal (partea I)

    Reportajele privind actualitatea
    fotbalistică internaţională se ocupă aproape exclusiv, în aceste zile, de Cupa
    Mondială din Rusia. Pentru fotbalul românesc, se împlinesc, tot acum, 20 de ani
    de la ultima participare la un turneu final de campionat mondial.


    România s-a aflat în cursa pentru
    supremaţia mondială încă de la prima ediţie a Campionatelor lumii, desfăsurată
    în 1930 în Uruguay. Pentru acea ediţie nu s-au organizat calificări. Erau
    înscrise 13 echipe, dintre care 8 din America Latină, apoi 4 din Europa, plus
    Statele Unite. Dintre europeni, alături de români mai erau prezenţi iugoslavii,
    belgienii şi francezii.


    Formaţia
    română a evoluat în aceeaşi grupă cu Peru şi Uruguay. In prima partidă, Romania
    întâlnit Naţionala peruviană. In ciuda unui joc foarte dur al
    latino-americanilor, românii au învins cu 3-1, deşi au evoluat în inferioritate
    numerică, din pricina faptului că, la acea vreme, înlocuirile nu erau permise
    nici măcar în cazul jucătorilor accidentaţi.


    In
    meciul următor, adversara României a fost Naţionala ţării gazdă, Uruguay.
    Gazdele deschid scorul printr-un gol neregulamentar, după ce jucătorul care a
    marcat ieşise anterior din teren cu mingea. Românii egalează, însă arbitrul
    anulează golul pentru un ofsaid imaginar. Moment în care jucătorii noştri îşi
    dau seama că nu au cum câştiga, abandonează lupta şi mai primesc trei goluri.
    Scor final – 4-0, iar Uruguayul avansează catre finala pe care, ulterior, o va
    câştiga cu 4-2 în faţa Argentinei.


    Pentru
    Mondialele din 1934, din Italia, s-au organizat calificări. In grupa
    preliminară, România invinge Iugoslavia, pierde în faţa Elveţiei şi, ocupând
    locul 2, se califică. La turneul final, organizat in sistem eliminatoriu,
    românii joacă însă un singur meci, cu Cehoslovacia, pe care îl pierd la mare
    luptă, cu 1-2, după ce, anterior, conduseseră cu 1-0. Cehoslovacii vor ajunge
    până în finală, unde vor ceda în faţa Italiei cu 1-2. Mai trebuie spus că
    printre echipele eliminate din primul tur la Mondialele din Italia, alături de
    România, s-au mai numărat Brazilia, Argentina, Olanda, Franţa şi Belgia.


    In
    1938, Mondialele au loc în Franţa. In preliminarii, echipele hărăzite ca
    adversar României, anume Egiptul şi Argentina, se retrag din întrecere, astfel
    că reprezentativa noastră ajunge din nou la turneul final. Adversară în primul
    meci – Cuba. Intâlnirea are loc la Toulouse, iar conducerea tehnică o priveşte
    ca pe un meci de încălzire. Optică fatală pentru români, care obţin cu greu un
    rezultat de egalitate: 3-3. Partida se
    rejoacă, iar românii, defavorizaţi de arbitraj, în opinia presei vremii, pierd cu
    1-2. E drept, ca şi azi, presa încerca de multe ori să explice înfrângerile
    prin acuzaţii aduse arbitrilor… Fapt este însă că, în meciul următor, cubanezii
    pierd cu 0-8 in faţa Suediei!


    România
    a aşteptat peste 30 de ani pentru a mai fi prezentă la un turneu final al
    Mondialelor. In 1970, România câştigă grupa de calificare, din care mai faceau
    parte Grecia, Elveţia şi Portugalia, şi ajunge în Mexic. Antrenaţi, la acea
    vreme, de Angelo Niculescu, tricolorii sunt repartizaţi in cea mai grea grupă a
    turneului final, alături de Anglia, campioana mondială en titre, de
    Cehoslovacia şi de echipa care avea să câştige întrecerea, anume Brazilia.
    Primii adversari sunt englezii, care îi aveau în echipă, la acea vreme, printre
    alţii, pe Bobby Moore şi Bobby Charlton. Deşi au o formaţie excelentă în ceea
    ce priveste tehnica individuală, românii joacă prudent, defensiv, pentru a
    evita o înfrângere la scor. Obiectivul este atins: românii pierd doar cu 0-1,
    după o partidă pe care, cu puţin curaj, o puteau câştiga! Demonstraţia valorii
    formaţiei române este făcută în următoarea partidă, câştigată cu 2-1 în faţa
    Cehoslovaciei. Eroul meciului: Florea Dumitrache, remarcat inclusiv de marele
    antrenor care a fost Helenio Herrera.


    Vine
    apoi confruntarea cu Brazilia lui Pele, Jairzinho, Clodoaldo şi Carlos Alberto.
    După un meci memorabil, românii pierd, dar marchează de două ori în poarta lui
    Felix, prin Florea Dumitrache şi Emerich Dembrovschi. Scor final – 3-2 pentru
    brazilieni, care aveau să câştige apoi,
    mult mai clar, cu 4-1, finala întrecerii, cu Italia.


    Despre următoarele trei participări ale României la Mondiale,
    cele în care au şi fost obţinute cele mai valoroase rezultate, în ediţia
    noastră viitoare.