A fost un post de radio foarte ascultat, popularitatea sa datorându-se
profesionalismului şi spiritului critic. În România anilor 1970-1980, Radio
Europa liberă a fost una dintre puţinele surse credibile de legătură cu lumea
liberă, o cale pentru spiritele dornice de libertate de a ieşi din cumplita
închisoare în care regimul ţinea milioane de români. Radio Europa liberă a
fost, pentru generaţia tinerilor care au făcut revoluţia din 1989, o şcoală în
toate sensurile cuvântului: a libertăţii, a politicii, a societăţii, a
culturii. Una dintre dovezile pentru popularitatea de care se bucura postul era
că numele celor care au lucrat la Radio Europa liberă erau mai cunoscute decât
ale celor care făceau presă în România. Noel Bernard, Vlad Georgescu, Mircea
Carp, Neculai Constantin Munteanu, Raluca Petrulian, Doina Alexandru au fost şi
sunt numai câteva dintre acele nume de care milioane de ascultători români se
simţeau legaţi pentru adevărul pe care îl spuneau în numele lor. Popularitatea
unor emisiuni precum Programul politic, realizat de Mircea Carp şi difuzat în
fiecare seară începând cu ora 18.10, dar mai ales Actualitatea românească şi
Din lumea comunistă, difuzate în intervalul orar 19.10-20.00, a fost net
superioară oricăror producţii similare din România comunistă în care funcţionau
cenzura şi teama.
Mircea Carp este unul dintre jurnaliştii care se
confundă cu istoria Serviciului Român de la Radio Europa liberă. A lucrat la
Radio Europa liberă din 1951, după ce a evadat din România comunistă, după care
s-a mutat la Vocea Americii. Din 1978 a revenit la Europa liberă unde a
inventat şi realizat emisiunea de politică externă denumită Programul
politic, o emisiune de mare audienţă. Intervievat în 1997 de Centrul de
Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Carp a vorbit despre contribuţia sa
la creşterea audienţei şi, implicit, a popularităţii Radio Europa liberă. Track: Până am venit eu la Europa
liberă emisiunile erau mai plate, mai lipsite de dinamică. Vă rog să-mi iertaţi
lipsa de modestie dar eu am adus o dinamică americană în aceste emisiuni,
relatări mult mai scurte, relatări cu voci de personalităţi din diferitele
colţuri ale lumii, inclusiv personalităţi româneşti, la acea oră numai din
exil, din lumea liberă. Mai puţin important de ce am adus eu în aceste emisiuni
a fost faptul că însăşi Europa liberă, simţind poate undeva că o prăbuşire a
Cortinei de Fier este aproape, şi-a înteţit ofensiva, ca să zic aşa.
Bineînţeles, şi departamentul românesc, dând tot mai mult accentul pe emisiuni
în care era scormonită situaţia din România, în care era scoasă la suprafaţă
acea situaţie intolerabilă. Mă refer la tot ceea ce nu se vedea la suprafaţă,
care poate se ştia de multă lume din România dar nu de toţi în orice caz.
Faptul că un post de radio din străinătate venea cu aceste amănunte ale
adevăratei vieţi politice, economice, culturale, militare din România avea
darul să entuziasmeze pe mulţi din ascultătorii noştri, care nu puteau să
vorbească, care nu puteau să spună ceea ce gândesc sau ceea ce auzeau, dar
găseau aceste sentimente ale lor, aceste informaţii, le găseau în emisiunile
Europei libere. Deci aş putea să spun că aproximativ de la începutul anilor
’80, dinamica emisiunilor Europei libere, şi mă refer, în cazul nostru, la
emisiunile în limba română, îşi înteţise pasul, era tot mai agresivă, fără ca
să fie violentă, dar era agresivă în cel mai bun înţeles al cuvântului.
Programul politic a luat o altă dimensiune. Nu se referea numai la ceea ce se
întâmpla în străinătate, ci, ori de câte ori era posibil, atingea şi subiecte
româneşti.
Popularitatea Radio Europa liberă s-a datorat
libertăţii pe care o lăsa managementul american al postului şi acurateţea
surselor de documentare ale jurnaliştilor. Sursele de documentare privind
situaţia din România erau presa occidentală, românii care reuşeau să plece din
ţară în Occident, oamenii de cultură din ţară care participau la congrese în
străinătate, români din ţară care furnizau informaţii prin scrisori trimise
ilegal şi Centrul de documentare şi cercetare al Europei libere. Mircea Carp a
vorbit despre obiectivele emisiunilor Actualitatea
românească şi Din lumea comunistă,
cele care au mărit audienţa postului. Track:
Apoi a luat fiinţă Actualitatea
românească, mai întâi cu Emil Georgescu şi pe urmă cu Neculai Constantin
Munteanu, iar această Actualitate
românească a devenit unul din elementele cheie ale emisiunilor noastre. A
luat fiinţă, apoi, programul Din lumea
comunistă, programul Doinei Alexandru, în care de asemenea se prezenta
situaţia din ţările cu regimuri comuniste din Europa de Răsărit, eventual chiar
din Uniunea Sovietică, din Cuba, dar nu din România. Scopul acestui program era
de a informa ascultărorii noştri asupra situaţiei din celelalte ţări cu
regimuri comuniste, pentru ca ascultătorii să îşi dea seama că ceea ce se
întâmplă în România nu sunt elemente izolate ci fac parte dintr-un complex
întreg de situaţii, dintr-un complex de persecuţii, dintr-un complex de
atitudini ale regimurilor de la putere, atitudini care erau foarte
asemănătoare, ceea ce se întâmpla la Varşovia se întâmpla şi la Sofia sau se
întâmpla la Budapesta. Ascultătorii din ţară aveau astfel prilejul să
urmărească situaţiile din celelalte ţări cu regimuri comuniste. Toată dinamica
emisiunilor Europei libere, în anii ’80, a atins sau a tins spre un punct
culminant care a fost evenimentele din decembrie 1989. Şi, cu o mică răbufnire,
ca să spun aşa, care a fost răscoala de la Braşov din 15 noiembrie 1987,
bineînţeles că a fost un prim semnal pe care l-am avut asupra unei situaţii
clare, că românii nu mai sunt dispuşi să accepte o situaţie care devenise
absolut de nesuportat din absolut toate punctele de vedere.
Europa liberă este un exemplu despre cum adevărul
nu poate fi niciodată amuţit. Iar adevărul este, întotdeauna, învingător pentru
că este validat de popularitate.