Sfântul Nicolae, sărbătorit de ortodocşii români la 6 ecembrie, este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din calendar. El este ocrotitorul copiilor dar şi unul dintre cei care le aduc daruri. Dacă nu uităm că este posibil ca sfântul Nicolae să aducă, de fapt, o vărguţă, copiilor cu un comportament necorespunzător, începem să ne amintim tot mai bine despre acest moment al sfârşitului de an. Desigur, cea mai cunoscută tradiţie legată de acest sfânt al blândeţei se petrece în ajun, în seara de 5 decembrie, când copiii cuminţi îşi lasă ghetuţele pe care le vor găsi, a doua zi, pline de cadouri.
Sfântul Nicolae a existat în realitate, a fost un om, un om sfânt. A trăit în capitala regatului Liciei, oraşul Mira, şi a fost episcop, lucru ce se vede şi din straiele în care este înveşmântat sfântul Nicolae în icoane. Se ştie că s-a născut în 280 şi a murit 65 de ani mai târziu, în oraşul Mira, în prezent Demre, în Turcia, aproape de oraşul Antalya. Acolo se află şi biserica mormântului sfântului Nicolae. Numai că mormântul este gol, moaştele sfântului fiind luate, în anul 1087, de un grup de marinari şi negustori genovezi.
Ei au luat moaştele sfântului Nicolae din Mira Lichieii şi le-au dus la Bari, unde se află şi astăzi, venerate de toţi creştinii. Mai puţin cunoscut este faptul că, peste 5 secole, mâna dreaptă a sfântului Nicolae ajungea la Bucureşti. Ea avea să fie expusă, la biserica Sfântul Gheorghe Nou, într-o casetă de aur şi argint, bătută în pietre preţioase, dăruită chiar de voievodul Mihai Viteazul. De altfel, se spune că acestuia i se datorează prezenţa moaştelor la Bucureşti, el fiind cel care fie le-a primit în dar, fie le-a cumpărat de la Bari. Mai târziu, la biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost adus şi capul lui Constantin Brâncoveanu, cel martirizat în urmă cu 3 secole, la Istanbul.
Pentru sfântul Nicolae sunt reţinute numeroase fapte bune şi minunate, care i-a ajutat în special pe copii. Este sărbătorit în ziua de 6 decembrie pentru că atunci a apărut în viziunile împăratului Constantin cel Mare, cerându-i să ierte 3 soldaţi creştini condamnaţi la moarte. Este ertificată şi participarea episcopului Nicolae din Mira la sinodul de la Niceea unde se discuta şi era să capete câştig de cauză erezia propusă de Arie. Exasperat de încăpăţânarea acestuia, care risca să distrugă biserica creştină însăşi, înţeleptul episcop îi dă acestuia o palmă în public.
Atunci a înclinat balanţa discuţiilor iar, mai târziu, cei care însistă pe calea relelor primesc de la sfântul Nicolae celebra nuieluşă. Cultul sfântului Nicolae este generalizat în lumea creştină. Este iubit nu numai pentru că pomenirea lui aduce daruri, mai ales copiilor, ci şi pentru că este un sfânt al blândeţei, al iubirii, al generozităţii. În fiecare loc din lume unde este sărbătorit sfântul Nicolae au apărut obiceiuri şi tradiţii dintre cele mai vesele şi mai frumoase. Numele său olandez a generat mai târziu denumirea de Santa Claus care, adâncindu-se tot mai mult în fenomenul comercial, a rămas simplu Santa, personajul bonom în culorile unei băuturi gazoase şi foarte zaharoase, care aduce daruri tot în ajun dar nu în ajunul zilei sfântului Nicolae ci în ajunul Crăciunului, în seara de 24 decembrie.
Astfel, blândul şi generosul sfânt Nicolae, ocrotitorul şi binefăcătorul copiilor, îşi oferă întreaga sa popularitate pentru sărbătoarea Crăciunului, atunci când s-a născut Pruncul sfânt. În aceste zile, de la sfântul Nicolae la Crăciun, este de fapt o sărbătoare a copilăriei şi a bucuriei de a face daruri, transformând sfârşitul anului calendaristic într-o feerie chiar dacă îngheţată, uneori.
