Tag: Sfinx

  • Parcul Natural Bucegi

    Parcul Natural Bucegi

    Să spuni ti babageanlu Bucegi că easti ţentrul a activitatillei turistică montană ditu România. Cu ună suprafață di 300 di kilomeatri pătraț, aestu masivu s’tindi pi aria a trei giudeți. Muşuteţli a fisillei, călicili cu marcaji limbidz, accesibili ti tuţ, traseele di escaladă, pârtiile di schi prezenti tru şingirlu di stațiuni ditu aeșţă munță ndregu ună ofertă di vacanță zorlea ti alăsari nanăparti. Tutu masivlu Bucegi s’dipluseaşti ili s’ndzimineadză cu Parcul Natural Bucegi.



    Ghidlu a nostru di adză easti Alexandru Colțoiu, directorlu a parcului: “Parcul s’tindi pi suprafața a giudeților Dâmbovița, Prahova și Brașov. Nai ma mari suprafață easti tru giudețlu Dâmbovița, aproapea 16.000 di ictări. Alanti 16.000 di ictări suntu ampărțăti aproapea isa isa anamisa di giudețili Prahova și Brașov. Him utu ţentrul a văsiliillei şihmu nai ma vizitată arie montană protejată ditu România. Avem simbolurli a munțălor Bucegi, monumentili naturali Babele și Sfinxul. Pi ningă aesti monumenti naturali avem și Monumentul a Eroilor, un altu obiectiv multu vidzutu. Aestu fu znuitu tru añilli di ma ninti cu agiutorlu a Ministerlui ali Apărari Națională. Tora easti tru ună catandisi multu bună tra s’hibă vizitat di turiștilli a munțălor Bucegi. Sfinxul easti unu simbolu a Munțălor Bucegi și easti băgatu pi cărțăli poștale, ama și pi sigla a Parcului Natural Bucegi. Monumentul a Eroilor, nu easti natural, ama easti și el unu simbol. Fu adratu tru perioada 1926-1928, tru memoria a eroilor ţi cădzură tru Primlu Polimu Mondial. Fu znuitu di ma multi ori, atea ditu soni aradă anamisa di 2018 și 2021, hiinda tora tru ună catandisi multu bună.”



    Pi teritoriul a parcului ari cama di 40 di monumenti a fisillei, ama și cişiti protejati di faună. Ditu aestea, capra lae, cari easti vidzuta a Bucegilor, ursa, ţerbul și căcotlu di munti. Tru ţi mutreaşti flora, iasi tu videală lilicea di colțu, cari easti multu cunuscută și easti multu muşeată. Ama flora poati s’hărsească oclliulu nai cama ghini ma s’acaţ calea omologată.


    Alexandru Colțoiu, directorlu a Parcului Natural Bucegi: “Avem 55 di trasee turistiţi cari adună comunitățli locali di locurile di interes. Avem șapti trasee tematiţi cari conțăn locuri di arihati și panouri di informari cari prezintă patrimoniul natural a Munțălor Bucegi. Avem cama di 250 di trasee omologate di alpinismu. Ari ună infrastructură di vizitare băgată di administrația a parcului la dispoziția a vizitatorilor: un ţentru di vizitare tru căsăbălu Bușteni, apropea di telecabina Bușteni-Babele, un punctu di informare tru zona Peștera. Tutunăoară, ari unu punctu di informare și tru cadrul a Muzeului Căsăbăluii Sinaia. Tutunăoară, sediul administrațiillei Parcului Natural Bucegi, ditu giudețul Dâmbovița, ditu comuna Moroeni, ari și scupo di punctu di informare. Tentrul di informare ari dauă obiective. Primlu easti ti informari a publiclui largu, iara doilu easti ti educari, căţe ari ună sală di clasă iu suntu organizate lecții deadunu cu unitățile di truvițămintu partenere ditu comunitățli limitrofe a ariei protejate și numaş.”



    Alexandru Colțoiu, directorlu a Parcului Natural Bucegi, spuni că ari daima strategii di dizvoltare a zonăllei.


    “Ari diferite planuri di făţeari trasee tematiţi. Noi intrăm tru ligătură cu turiști români și xeñi tru cathi weekend, di itia că rangerllii a parcului suntu cathi dzuuă pi teren. Avem un feedback interesantu și tutu ma bun ditu partea a vizitatorilor. Parcul Natural Bucegi ari ună infrastructură di schi multu dizvoltată, maxusu tru căsăbălu Sinaia, ama și Bușteni și tru zona Bran. Voi s’călisescu ascultătorllii s’nă veadă.”



    Invitația fu faptă. Până data yinitoari, cându vă aștiptămu cu ună nauă destinație, vă spunemu cali bună şi kiro muşeatu s’aveţ!



    Autoru: Daniel Onea


    Armânipsearea: Taşcu Lala





  • Parcul Natural Bucegi

    Parcul Natural Bucegi

    Se spune despre
    masivul Bucegi că este centrul activității turistice montane din România. Cu o
    suprafață de 300 de kilometri pătrați, acest masiv se întinde pe aria a trei
    județe. Frumusețile naturii, potecile cu marcaje clare, accesibile tuturor,
    traseele de escaladă, pârtiile de schi prezente în lanțul de stațiuni din
    acești munți construiesc o ofertă de vacanță greu de refuzat. Pe întreg masivul
    Bucegi se suprapune Parcul Natural Bucegi.

    Ghidul nostru de azi e Alexandru
    Colțoiu, directorul parcului: Parcul se întinde pe suprafața județelor
    Dâmbovița, Prahova și Brașov. Cea mai mare suprafață este în județul Dâmbovița,
    aproximativ 16.000 de hectare. Celelalte
    16.000 de hectare sunt împărțite aproape egal între județele Prahova și
    Brașov. Suntem în centrul țării și suntem cea mai vizitată arie montană
    protejată din România. Avem simbolurile munților Bucegi, monumentele naturale
    Babele și Sfinxul. Pe lângă aceste monumente naturale avem și Monumentul
    Eroilor, un alt obiectiv foarte vizitat. Acesta a fost reabilitat în anii
    anteriori cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale. Acum se află într-o
    stare foarte bună pentru a fi vizitat de turiștii munților Bucegi. Sfinxul este
    un simbol al Munților Bucegi și se regăsește pe cărți poștale, dar și pe sigla
    Parcului Natural Bucegi. Monumentul Eroilor, nu este natural, dar este și el un
    simbol. A fost construit în perioada 1926-1928, în memoria eroilor căzuți în
    Primul Război Mondial. A fost reabilitat de mai multe ori, ultima oară între
    2018 și 2021, fiind acum într-o stare foarte bună.



    Pe teritoriul
    parcului există peste 40 de monumente ale naturii, dar și specii protejate de
    faună. Printre acestea, capra neagră, care e emblema Bucegilor, ursul, cerbul
    și cocoșul de munte. În privința florei, se remarcă floarea de colț, care este foarte cunoscută și
    este deosebit de frumoasă. Dar flora se poate admira cel mai bine urmând
    traseele omologate.

    Alexandru Colțoiu, directorul Parcului Natural Bucegi: Avem 55 de trasee turistice care unesc comunitățile locale de locurile
    de interes. Avem șapte trasee tematice care conțin locuri de odihnă și panouri
    de informare care prezintă patrimoniul natural al Munților Bucegi. Avem peste
    250 de trasee omologate de alpinism. Există o infrastructură de vizitare pusă
    de administrația parcului la dispoziția vizitatorilor: un centru de vizitare în
    orașul Bușteni, în apropierea telecabinei Bușteni-Babele, un punct de informare
    în zona Peștera. De asemenea, există un punct de informare și în cadrul
    Muzeului Orașului Sinaia. Totodată, sediul administrației Parcului Natural
    Bucegi, din județul Dâmbovița, din comuna Moroeni, are și scop de punct de
    informare. Centrul de informare are două obiective. Primul este de a informa
    publicul larg, iar al doilea este de a educa, întrucât există o sală de clasă
    unde sunt organizate lecții împreună cu unitățile de învățământ partenere din
    comunitățile limitrofe ariei protejate și nu numai.



    Alexandru
    Colțoiu, directorul Parcului Natural Bucegi, spune că există mereu strategii de
    dezvoltare a zonei.

    Există diferite planuri de realizare de trasee tematice. Noi
    intrăm în contact cu turiști români și străini în fiecare weekend, fiindcă
    rangerii parcului sunt în fiecare zi pe teren. Avem un feedback interesant și
    din ce în ce mai bun din partea vizitatorilor. Parcul Natural Bucegi dispune de
    o infrastructură de schi foarte dezvoltată, în special în orașul Sinaia, dar și
    în Bușteni și în zona Bran. Vreau să invit ascultătorii să ne viziteze.


    Invitația a fost lansată. Până data viitoare, când vă
    așteptăm cu o nouă destinație, drum bun și vreme frumoasă!


  • Pauza Mare 31.03.2021

    Pauza Mare 31.03.2021

    Azi vom ieși în recreație alături de o legendă a jazz-rockului românesc, membru al trupelor Pro Musica, Gramofon, Post-Scriptum și Sfinx. Stabilit de 36 de ani la Stockholm, Doru Apreotesei ne va povesti despre cariera sa internațională, mai puțin cunoscută în țara sa natală. (reluare din 05.03.2021)




  • Rockmusik im Kommunismus: subtile Form des Protestes

    Rockmusik im Kommunismus: subtile Form des Protestes

    In Rumänien war Rockmusik in den Jahren 1970–1980 ein Weg, sich vom offiziellen Mainstream abzugrenzen. Mitte der 60er Jahre des letzten Jahrhunderts aus dem Westen übernommen, entwickelte sich der rumänische Beat zunächst schüchtern und mündete später im Rock der 1970er Jahre. Der offizielle musikalische Kanon der damaligen Kulturpolitik war die Pop- und Schlagermusik, der gro‎ße Festivals wie Der Goldene Hirsch“ und das Mamaia-Festival gewidmet wurden. Rockbands wie Phoenix, Sfinx und Timpuri Noi sowie Solisten wie Dorin Liviu Zaharia, Alexandru Andrieş oder Mircea Florian versuchten, die offizielle Musik, die die Freiheit der Schöpfung und die Verbindung zur Musik des Westens zerstörten wollte, zu verhöhnen.



    Professor Emil Ionescu von der Fakultät für Literatur der Universität Bukarest erläutert das Phänomen und den Nichtkonformismus der 1970er und 80er Jahre:



    Mich haben diejenigen Gruppen begeistert, die sich durch Rockmusik differenzieren wollten, indem sie eine andere Identität bejahten als andere, die dem damaligen Musikkanon gehorchten. Der rumänische Rock war für mich ein sehr starkes Zeichen des Liberalismus, auch des politischen Liberalismus, ein Symbol des Wunsches, dem Regime zu trotzen.“




    Diese Dinge waren wichtig, weil im Gegensatz zur Poesie, Musik und vor allem Rock die jüngere Generation ideologisch beeinflussen konnte, findet der Professor und erwähnt Kompositionen mit herausfordernden Titeln wie Wir haben keine Angst“ oder ist Der Zug ohne Schaffner“ — für ihn das gro‎ße Symbol des nonkonformistischen Rocks.



    Den Künstlern war jedoch bewusst, dass sie in einem kommunistischen, repressiven und kriminellen Regime lebten. Sie wussten, dass sie eine bestimmte Grenze nicht überschreiten konnten. Emil Ionescu versucht, diese Grenzen zu definieren:



    Es ist schwer zu sagen, wo die Grenzen genau verliefen oder wie sie vom Regime festgesetzt wurden. Es ist offensichtlich, dass das Regime Bescheid wusste, was komponiert und gesungen wurde. Bands wie Sfinx und Iris, früher auch Phoenix, äu‎ßerten sich kritisch. Manchmal live, andere Male auf eher subversive Weise. Die Phoenix-Epoche war eine Epoche des Live-Protestes, das Stück »Mutter, Mutter« zum Beispiel. Im Falle des Liedes »Der Zug ohne Schaffner« von Iris hat jeder sehr gut verstanden, wer der Schaffner war, oder dass der »Rundtanz der Burschen« einen verschleierten Protest auf den Versen des Dichters Tudor Arghezi darstellte. Sfinx vollbrachte einen sehr raffinierten musikalischen Protest mit dem Lied »Wir haben keine Angst«“.




    Professor Ionescu zufolge müssen sowohl die Musik als auch der Text eines Liedes attraktiv sein, um einen erfolgreichen Protest zu erzeugen. Und um damals gegen die kommunistische Realität zu protestieren, musste der Text äu‎ßerst subtil sein, glaubt er:



    Es war noch wichtiger, dass die Texte mitgesungen wurden. Wenn du in einem Klub, vor 200–300 Leuten, Texte wie »Mutter, Mutter«, »Ich bin doch wie ihr« oder »Rundtanz der Burschen« singst, entsteht da eine Kohäsion, die sowohl auf Text als auch auf Musik beruht. Es ist eine Kohäsion, die die Seele durchdringt.“




    Die Rockgruppe mit dem stärksten Rebellenflair war Phoenix. Ihre Mitglieder verlie‎ßen allerdings das Land schon 1977 und setzen sich in den Westen ab. Die Band hinterlie‎ß eine Doppel-LP mit dem Titel Cantafabule“, das als bestes rumänisches Rock-Album aller Zeiten gilt. Ihr Protest jedoch nahm andere Formen an, auf dem das Regime keine Antwort fand, meint Professor Ionescu:



    Nonkonformismus entsteht in dem Moment, in dem man sich den gestandenen Formen des ideologischen Musikkanons widersetzt. Tatsächlich hat die Phoenix-Gruppe damals aber nichts kritisiert, sondern eine neue Identität behauptet, aus der der rumänische Ethnorock geboren werden sollte. Darauf hatte die Kommunistische Partei einfach keine Antwort. Ihre Texte handelten von der historischen Vergangenheit, von Fabelwesen. Sie stellten einen interessanten und anspruchsvollen neuen Stil dar.“




    Ohne die Phoenix wurde die rumänische Musikszene in den 1980ern eher langweilig, Gruppen wie Iris oder Timpuri Noi waren nur kleine Lichtblicke. Mitten in dieser grauen, perspektivlosen Welt war das, was diese Musiker taten, etwas ganz Besonderes — Rock, Protest und Nonkonformismus gingen im kommunistischen Rumänien Hand in Hand.