Radio România Internațional

Tag: Sibiel

  • Cele mai frumoase sate

    Cele mai frumoase sate

    Circuitele reprezintă,
    poate, cea mai bună modalitate de a descoperi o zonă sau o ţară. Există
    circuite de descoperire a frumuseţilor naturii, însă de cele mai multe ori pe
    lista obiectivele vizitate figurează muzee, clădiri de patrimoniu şi situri
    arheologice. Costin
    Corboianu este un experimentat ghid de turism şi a avut ideea de a inventaria
    cele mai frumoase sate din România. Cîteva dintre acestea pot fi vizitate
    într-o excursie de 4 zile, cu plecare şi întoarcere la Bucureşti. Vă propunem un traseu cu cele mai
    frumoase state din România, un număr de 15 localități, începând din zona de sud
    a Carpaților, plecând din București, cu primul sat turistic din România,
    Şirnea. Continuăm drumul spre Bran. De la Bran, mergem spre Sibiel unde vom
    avea și o primă cazare. Bineînțeles că după ce ne întâlnim cu meşterii populari
    din zonă, o să vedem și Muzeul de icoane pe sticlă, unicat în România.     De acolo continuăm drumul spre, spre Rimetea în județul Alba, unde, de
    asemenea, este o zonă foarte frumoasă.


    Rimetea se remarcă printr-o arhitectură unică a caselor, de
    secol 19. După ce, în
    urmă cu secol şi jumătate, un incendiu a distrus aproape toate casele, satul a renăscut, noile case fiind ridicate după acelaşi model arhitectonic. Sunt case înalte,
    cu pereţi albi şi
    cu tocuri de ferestre vopsite în verde,
    cu porţi înalte, cu grădină şi livadă în spate, o parte dintre ele fiind
    transformate în pensiuni. Pentru conservarea valorilor sale arhitecturale, Rimetea a primit în anul 1999, din partea Uniunii Europene,
    premiul Europa Nostra, prin programul european de restaurare rurală cu
    acelaşi nume. De la Rimetea, drumul continuă spre nord, în judeţul
    Bistriţa-Năsăud, cu o oprire în localitatea Salva, unde poate fi vizitată casa
    Costumului Popular.

    Ghidul de
    turism Costin Corboianu vine cu precizări: La Casa Costumului Popular vom avea o
    întâlnire cu doamna Virginia Linu. Dânsa a creat acest muzeu, al Casei costumului
    popular. Dânsa a reușit să capaciteze peste 50 de femei din localitate, doamne
    care știu să lucreze arta tradițională și împreună au reușit să facă acel brand
    până la urmă, îmbinând vechiul cu nou. Sunt și cămăși stilizate, inclusiv ie
    sau cămașă tradițională, fuste ș.a.m.d. Este foarte interesantă povestea, n-o
    să dezvălui absolut tot. Tuturor le recomand, când ajung acolo, să se oprească,
    să viziteze. Pot să vă spun că dânsa a pus umărul la acea asociație Le
    blouse roumaine care a redescoperit ia tradițională românească, care a
    inspirat foarte mulți mari creatori de modă din întreaga lume.


    Din Bistriţa Năsăud traseul continuă în Maramureş, în nordul României, în
    sate tradiţionale, preucm Breb şi Botiza, renumite pentru bisericile din lemn şi impozantele porţi din lemn, adevărate opere de artă
    populară. În continuare, circuitul celor mai frumoase sate din România continuă
    în Bucovina. Turiştii pot vizita aici Muzeul Oului din localitatea Vama, cu o
    colecţie de peste 11 mii de exponate, lucrate în tehnici şi diferite stiluri. O
    treime dintre aceste ouă decorative provin din 82 de ţări. Şi în localitatea
    bucovineană Vama există un muzeu al ouălor încondeiate, însă aici remarcabil
    este faptul că pereţii
    exteriori ai casele sunt pictaţi sau încondeiaţi, după cum
    spun localnicii, cu motive tradiţionale, preluate de pe portul tradiţional al
    românilor.


  • Le musée des icônes sur verre de Sibiel

    Le musée des icônes sur verre de Sibiel

    Le village de Sibiel,
    à une vingtaine de km de la ville de Sibiu, s’est doucement transformé en un
    site rural intéressant d’un point de vue touristique mais aussi du patrimoine. Ses
    habitants traditionnels sont des Roumains venus s’installer dans la proximité
    de la grande agglomération urbaine du sud de la Transylvanie, dans la zone
    connue sous le nom de Mărginimea Sibiului. Sibiel est également le lieu où se
    trouve le musée d’icônes sur verre le plus important de Roumanie. Chefs-d’œuvre
    de l’art paysan naïf, mais aussi objets de culte, les icônes sur verre ont embelli
    les maisons des gens dans la plupart des régions de la Roumanie. C’est vers la
    fin des années 1960 que le prêtre (pope) Zosim Oancea a commencé à en collecter
    afin de les exposer dans le musée qu’il avait créé dans la cour de l’église de
    la Trinité de Sibiel. L’actuel prêtre de la paroisse, Bogdan Flueraș, esquisse
    une biographie du fondateur du musée.

    Père Zosim Oancea a créé ce musée
    entre 1976 et1983, donc en pleine époque communiste. Il s’était installé à
    Sibiel en 1964, après quinze années passées dans les prisons communistes. En 1965,
    il a redécouvert la peinture de l’église
    de la Sainte Trinité de Sibiel et en 1969 il a eu cette idée extraordinaire de
    mettre en place un musée des icônes sur verre, ce qu’il fait à Sibiel, dans un
    bâtiment de moindres dimensions, fini en 1973. Lorsque celui-ci ne peut plus
    accueillir la collection grandissante, Père Zosim réussit à faire ériger la
    construction actuelle. Père Zosim n’était pas originaire de la zone de Mărginimea
    Sibiului, étant né dans le village d’Alma, près de la ville de Mediaș. Il a
    enseigné la religion à Sibiu et c’est ce qui lui a valu d’être jeté en prison. Après
    les années de détention, il a été prêtre à Sibiel, où il est décédé.


    Le musée de Sibiel
    détient actuellement une collection impressionnante, riche de plus de 600 icônes
    sur verre de tout le pays, datant des XVIIIe et XIXe siècles. Elles sont
    originaires du village de Nicula, dans le département de Cluj, de Mărginimea
    Sibiului, de Bucovine et du nord de la Moldavie, des régions de Brașov et de
    Făgăraș, mais aussi de l’ouest du pays, de la région du Banat. Le prêtre Bogdan
    Flueraș raconte leur périple jusqu’à Sibiel. Je dois préciser
    qu’avant de se retrouver dans notre musée, ces icônes décoraient les maisons
    des gens. C’est là que Père Zosim les avait vues. Il y en a eu achetées ou
    données, mais ce fut surtout lui qui les a ramenées des foyers des gens. Des
    générations successives avaient prié devant ces icônes. Je vais vous en donner
    un exemple. Père Zosim avait beaucoup de sensibilité. Un jour, il est entré
    dans la maison d’une fidèle où il a remarqué une icône très belle. Il lui a
    proposé d’en faire don au musée, pour que d’autres gens puissent l’admirer,
    mais la propriétaire de l’icône n’a pas accepté. Pourtant, elle lui a promis de
    s’en séparer si le prêtre allait ramasser 99 autres icônes. Père Zosim a vite
    réussi à collecter ce nombre et la femme en question a tenu parole, offrant au
    musée sa belle icône.


    La
    plupart de ces icônes représentent la Vierge Marie et Jésus Christ, mais aussi
    des saints tels Saint George, considéré comme le protecteur du printemps, ou
    Saint Élie, protecteur de l’été, Saint Nicolas, protecteur de l’hiver, et Saint
    Dimitri, protecteur de l’automne. Les
    icônes sur verre montrent donc l’univers paysan, dominé par la foi religieuse,
    mais aussi par la nature. Les vernis et les matériaux sont également naturels,
    raconte le prêtre Bodgan Flueraș. Les paysans ont trouvé les vernis
    dans leurs fermes, le jaune et le blanc d’œuf par exemple. Pour ce qui est du
    verre, les icônes les plus anciennes sont peintes sur un verre très fin, ce qui
    est visible à l’œil nu. Ces icônes sont très différentes, en fonction des
    couleurs et des dimensions. Ainsi, les premières, réalisées à Cluj, sont-elles
    plus petites et les couleurs sont plus sombres, mais elles sont très belles.
    Ensuite, les icônes de la zone de Sebeș et d’Alba Iulia, portent une nuance
    précise de vert. À Mărginimea Sibiului, Brașov et Făgăraș, c’est le bleu qui
    est le plus utilisé. En Bucovina et dans le nord de la Moldavie, on trouve le
    jaune et le vert. Nous avons une icône où le Seigneur Jésus Christ est
    représenté habillé d’un gilet traditionnel de Suceava. Cela montre que les gens
    adaptent les icônes aux traditions de leur région. Même chose pour la zone de
    Cluj, à Nicula, ou bien dans la Vallée du Mureș, où les artistes peintres ont
    offert l’écharpe traditionnelle à la Mère du Seigneur. Voilà, donc, autant de
    détails qui font la différence.


    Né en 1911,le prêtre Zosim Oancea est mort en 2005.
    Le musée des icônes sur verre qu’il a créé à Sibiel a contribué à la transformation
    du village en un site culturel et touristique. (Trad. Ileana Ţăroi)



  • The Museum of Icons on Glass in Sibiel

    The Museum of Icons on Glass in Sibiel

    Located 20 kilometers away from Sibiu, the village of Sibiel became in time a rural site of touristic and heritage interest. Traditionally inhabited by Romanians settled in the vicinity of the big city in southern Transylvania, in the area known as Mărginimea Sibiului, Sibiel is also home to the most important museum of icons on glass in Romania. Masterpieces of naive peasant art, as well as objects of worship, the icons on glass adorned the homes of people in most regions of Romania. And starting at the end of the 1960s, they started being collected by the priest Zosim Oancea to be exhibited in the museum he founded in the courtyard of the Holy Trinity church in Sibiel.



    The current parish priest, Bogdan Flueraș, will next tells us about the biography of Father Zosim and about his creation: “This museum was built by father Zosim Oancea between 1976-1983, in full communist period. He came to Sibiel in 1964, after a period of 15 years of communist detention. In 1965 he rediscovered the painting from the Holy Trinity church in Sibiel and in 1969 he had this special idea to create a museum of icons on glass and thus laid the foundations of the first museum of icons, also in Sibiel, in a smaller building, which he finished in 1973.Then, because the building was too small to serve its purpose, Father Zosim manages to erect the current building. Father Zosim was not from the area of Mărginimea Sibiului. He was born in the village of Alma, also in Sibiu County, but near the city of Mediaș. He taught religion in a school in Sibiu and that’s how he ended up being imprisoned. Afterwards he became a priest in Sibiel where he died.



    Along the years, the Sibiel museum gathered an impressive collection of over 600 icons on glass from all over the country, the oldest dating from the 18th century and the newest from the 19th century. The icons come from the village of Nicula, located in Cluj county, from Mărginimea Sibiului, from Bucovina and the north of Moldavia, from the areas of Brașov and Făgăraş, and also from the west of the country, from Banat.



    Next, the parish priest Bogdan Flueraș will tell us how they got to Sibiel: “These icons belonged to the people of the village before they reached our museum. Father Zosim brought the icons from their houses. Some icons were purchased or donated, but most of them were brought from peoples homes. I could tell you the story of one of the icons in our museum. Father Zosim had a way with the people. He once went to the house of a faithful woman and saw there, on the wall, a special icon. Of course, he asked her to give the icon to the museum, because there it would have more visibility and many other people would be able to admire it. The woman was not very pleased with Father Zosim’s proposal, but still she made a promise to the father: if he managed to collect 99 icons, then her icon will be the hundredth. Of course, Father Zosim quickly collected 99 icons and the woman kept her word and gave the icon to the museum.



    Most of these icons represent the Virgin Mary and Jesus Christ, as well as saints such as Saint George, considered the protector of spring, Saint Elijah, the protector of summer, Saint Nicholas, the patron of winter and Saint Demetrius, associated with the autumn season. Therefore, the icons on glass represent the peasant universe dominated by religious beliefs, and also by the concern for nature.



    The paints and materials used to create the icons are also natural, as we have learnt from the parish priest Bodgan Flueraș: “The peasants used colors that they could find in their households, such as the egg yolk or egg white. The glass used for the icons is also different. At first, icons were painted on a very thin glass, which can be easily seen by visitors. Basically, these icons differ a lot in terms of colors and sizes. For example, the first painted icons were those from Cluj. They are small, have much more sober, much darker colors. But they are equally very beautiful. Then, there are the icons originating from the Sebeș and Alba Iulia area, which have a certain shade of green. The color blue predominates in Mărginimea Sibiului, as well as in the area of ​​Brașov and Făgăraș. In Bucovina and in the north of Moldavia, the yellow color predominates, as well as the green color. We even have an icon, very beautiful, in which Jesus Christ the Savior is painted with a fur waistcoat from Suceva region. This shows that people not only worship and honor icons, but also adapt them to the folk traditions of their area. Thus, in the Cluj area, at Nicula, or in the Mureș Valley, we find that specific headscarf with which the iconographers or peasants adorned the Virgin Mary-Mother of Jesus in these icons. So, the icons can be differentiated according to these details.



    Born in 1911, Father Zosim Oancea died in 2005, and the museum of icons on glass that he established in Sibiel contributed to the transformation of the village into a place of cultural and tourist interest. (LS)


  • Atracţii turistice în oraşul Sibiu şi împrejurimi

    Atracţii turistice în oraşul Sibiu şi împrejurimi

    Așezat în centrul
    României, în Transilvania, Sibiul reprezintă un adevărat izvor de cultură și
    civilizație. Dar și de distracție. Începând din 16 noiembrie și până pe 3
    ianuarie, are loc aici unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun din
    România.


    Anca Nițoi,
    arheolog la Muzeul Național Brukenthal, specialistă în domeniul Ev Mediu și
    armament medieval, despre istoria orașului. Sibiul este menționat
    prima dată în sec. al XII-lea, în 1191, când Papa Celestin al II-lea acordă
    Sibiului titlul de prepozitură, recunoscând astfel autoritatea ecleziastică a
    acestui oraș asupra teritoriilor dimprejur. Colonizarea săsească realizată de
    regele maghiar Géza al II-lea, în secolul al XII-lea, s-a întins pe mai multe
    perioade și a cuprins tot sudul Transilvaniei. În acest context, apar două
    orașe foarte importante: Sibiul și Brașovul. Sibiul, dezvoltându-se mai rapid,
    a avut în perioada medievală și o importanță administrativă mult mai mare.
    Sibiul devenea centrul ecleziastic, acolo găsim cele mai importante bresle
    producătoare de mărfuri. Iar în secolul al XV-lea, la Sibiu, apare
    Universitatea săsească. Iată, așadar un pol în ceea ce privește dezvoltarea
    Transilvaniei, din perioada medievală până în zilele noastre. Ca dovadă, în
    2007, Sibiul a fost capitală culturală a Europei, încununare a importanței sale
    istorice.


    Tot la Sibiu veți
    găsi și primul muzeu de artă deschis publicului din România, în anul 1817. Construit
    in stil baroc, între anii 1778 și 1788, palatul a fost reședința oficială a
    baronului Samuel von Brukhental. Acesta a fost singurul exponent al comunității
    săsești transilvănene căruia i s-au atribuit importante funcții publice în
    cadrul statului austriac condus de împărăteasa Maria Theresa. Perioada
    petrecută de Samuel von Brukhental la Viena coincide cu perioada constituirii
    colecției sale de pictură, menționată în 1773, în Almanach de Vienne, ca una
    dintre cele mai valoroase colecții particulare ce putea fi admirată în mediul
    cultural vienez al vremii. Dr.Alexandru
    Sonoc este șeful Secției Muzeul de Artă Brukenthal și ghidul nostru de azi. În prezent, muzeul e administrat de un consiliu format jumătate din
    reprezentanții statului, jumătate desemnați de comunitatea evanghelică din
    Sibiu. Este un experiment unic de acest fel în România. Colecțiile care au
    aparținut bisericii evanghelice urmează să fie retrocedate, însă vor fi lăsate
    sub formă de comodat și administrate de muzeu, puse la dispoziția publicului în
    conformitate cu testamentul baronului care le-a făcut accesibile tuturor. În
    contextul iluminismului, baronul și-a dat seama că aceste colecții ale sale pot
    servi la dezvoltarea științei, culturii
    și artelor în Transilvania și a dorit ca ele să fie accesibile vizitatorilor în
    anumite zile ale săptămânii. În acest scop a și constituit o fundație și a
    obligat biserica și moștenitorii săi să le facă accesibile publicului.


    Stema orașului
    Sibiu poate fi întâlnită la tot pasul pe clădiri, pe vitraliile acestora ori pe
    poduri. În Piața Mică, clădirile adăposteau casele meșteșugărești. Aici se
    remarcă logiile caselor și gurile de aerisire de pe acoperiș în formă de ochi,
    ochii orașului despre care legendele spun că vegheau localitatea pe timp de
    noapte. Anca Nițoi, arheolog la Muzeul Național Brukenthal, specialistă în
    domeniul Ev Mediu și armament medieval, despre agenda culturală a destinației
    noastre. Sibiul este capitala teatrului din estul Europei. Festivalul
    Internațional de Teatru, ajuns la a XXV-a ediție, este al doilea ca mărime din
    Europa, după Festivalul de la Edinburgh. Este un festival care aduce la Sibiu,
    anual, sute de mii de turiști, fiindcă e inovativ, experimentează teatrul în
    formula modernă. Cei care vor să cunoască tradițiile poporului român pot veni
    la Festivalul Cântecele Munților. Avem Muzeul Astra, unde un străin poate
    cunoaște istoria și tradiția românilor. În fiecare weekend există un eveniment.
    Avem Târgul de Crăciun care este iarna. Poate sunt subiectivă, dar mi se pare
    cel mai frumos din România. Poate fi comparat cu târgurile de la Viena, Praga.


    Andrei Drăgan
    Răduleț, managerul evenimentului, spune că târgul de Crăciun din Sibiu își
    atrage diferit publicul. Dacă multe astfel de evenimente din țară se
    bazează pe concerte mari, noi am riscat și am eliminat foarte mult din ele.
    Avem o inaugurare festivă la care, în fiecare an, e invitat un artist de renume
    național, iar după aceea ne concentrăm la târg în sine.


    Asta nu înseamnă
    că Moș Crăciun va lipsi de la eveniment. Va veni în ziua de 23 decembrie și va
    împărți cadouri copiilor. Are o mică scenă, lângă brad, pe care vine în fiecare
    an. Mai e un eveniment foarte interesant pentru copii: Atelierul lui Moș
    Crăciun. Sibienii sunt familiarizați cu el, dar pentru ceilalți poate fi o
    noutate. E o căsuță încăpătoare în care, în fiecare săptămână se desfășoară
    niște ateliere. Acestea sunt aticpice. Cel mai cunoscut este cel de lumânări în
    care copiii creează practic o lumânare de la zero. Ei primesc un fitil și, prin
    tehnica veche a scufundării fitilului în ceară topită, realizează lumânările pe
    care și le doresc. Acestea sunt de diferite culori și în diverse combinații.
    Mai avem un atelier de pictat turtă dulce și unul de făcut biscuiți. La cel din
    urmă, copiii primesc un aluat, îl modelează și îl coc tot la atelier, după care
    copiii iau biscuiți și acasă.


    Iar dacă aveți
    mai mult timp la dispoziție, vizitați regiunea Mărginimea Sibiului este
    cunoscută pentru abundența pensiunilor sale, pentru brânzeturile specifice,
    pentru tradițiile și meșteșugurile care s-au păstrat vii în acest teritoriu.
    Dar mai puține persoane cunosc patrimoniul natural de excepție al acestei zone.
    Aproape întreaga regiune face parte din reţeaua Natura 2000, sistem care
    protejează habitatele naturale valoroase.

  • Sibiel

    Sibiel

    Ce village fait partie de la série de 13 localités déclarées « villages touristiques » aux pieds de la montagne de la contrée de Sibiu. C’est dans cette zone chargée de traditionS et de culture que vous pouvez découvrir cet endroit merveilleux appelé Sibiel. L’église de la Trinité compte parmi les plus importants sites touristiques de la région.



    Davantage sur l’histoire de ce lieu de culte avec Valerica Nitescu, curatrice du musée d’icônes sur verre aménagé dans la cour de l’église. « L’église a été érigée en 1765 et peinte selon la technique « al fresco », 10 années plus tard par le célèbre Stan, le peintre de Rasinari, aidé par son frère Jacob et par les fils du prêtre Radu de Rasinari. La fumée des cierges, la poussière et le temps ont noirci ces peintures. Les habitants de Sibiel ont souhaité une église lumineuse et ont pensé à couvrir la peinture avec des couches successives de chaux. Ils y ont mis pas moins de cinq couches de chaux. La peinture a été couverte de chaux pendant un siècle jusqu’en 1965, lorsque deux spécialistes emmenés par le prêtre Zosim Oancea ont éliminé la chaux qui couvrait les fresques. Ce qui résulte, c’est ce que vous voyez aujourd’hui : la chaux a été en quelque sorte bénéfique à la peinture, qui a été ainsi protégée, conservée. Le style de la peinture de l’église est byzantine, athonite, passée par l’école de Horezu. L’église du village de Sibiel, consacrée à la Trinité, a été bâtie par les soins de ses habitants. Après avoir nettoyé la chaux qui couvrait les murs de l’église, père Oancea a pensé à introduire Sibiel dans le circuit touristique. En 1969 il a appelé les villageois à faire don de différents objets : icônes, tissus, mobilier pour qu’ils soient inclus dans un musée. »



    L’église est construite dans le style des églises transylvaines, avec une nef allongée et un clocher pointu, bâti après l’église proprement dite, en 1794, en style roman gothique. Les icônes qui se trouvent de nos jours dans l’église ont été peintes sur bois. Certaines ont été emmenées de Russie, par une famille de bergers. Le musée d’icônes sur verre est connu aussi comme le musée du prêtre Zosim Oancea. Les visiteurs peuvent y admirer des icônes paysannes datant de l’année 1700. Les icônes roumaines se distinguent parmi la multitude de pièces exposées dans ce musée par leurs couleurs plus intenses, ainsi que par la technique de peinture des saints.



    Davantage de détails avec Valerica Nitescu, responsable du Musée d’icônes sur verre de Sibiel. « Dans chaque zone géographique la peinture a un coloris spécifique. Pour ce qui est de la comparaison entre l’icône sur verre catholique et orthodoxe, vous allez observer que dans les cas des catholiques, les saints sont plus robustes, leurs visages sont plutôt ronds. Chez les orthodoxes, les saints sont plus maigres, en raison du carême orthodoxe qui est plus sévère. Dans l’icône sur verre, le peintre paysan a investi tous ses sentiments roumains qui se retrouvent aussi dans les costumes traditionnels de la région et du village de chaque peintre d’icônes. Vous voyez par exemple que Saint Jean le Nouveau de Suceava est habillé d’une veste, une pièce vestimentaire spécifique à la région de Bucovine. La Vierge porte un tablier similaire à ceux de la Vallée de la rivière Mures. Ces icônes ont été peintes il y a 200 ans sur un fond de feuille d’or. Les icônes les plus récentes du musée remontent à l’an 1900 dans le nord de la Transylvanie et elles portent des caractères latins. » Si vous êtes de passage par Sibiel, n’hésitez pas à loger dans un gîte rural pour profiter au maximum de l’atmosphère paisible de la région.


  • Sibiel – wo siebenbürgische Hinterglasikonen zuhause sind

    Sibiel – wo siebenbürgische Hinterglasikonen zuhause sind

    Sibiel (dt. Budenbach od. Biddenbach) liegt am Ufer des gleichnamigen Flusses, 23 Km entfernt vom mittelrumänischen Sibiu, z.dt. Hermannstadt. (Der Name selbst ist eine Verkleinerungsform von Sibiu.) Sibiel ist in einem Kessel am Fu‎ße der Gebirge gelegen und schlie‎ßt sich den drei Ortschaften um Hermannstadt an, die sich als touristische Dörfer“ definieren. Das Gebiet hat viel anzubieten: Tradition, Kultur und nicht zuletzt Entspannung.



    Eine der Sehenswürdigkeiten in Sibiel ist die Dreifaltigkeitskirche. Die Museologin Valerica Niţescu erzählt die Geschichte der Kirche:



    Sie wurde im Jahr 1765 errichtet und 10 Jahre später vom berühmten Maler Stan Zugravul aus Răşinari, mit Hilfe seines Bruders Iacob mit Fresken bemalt. Sie waren die Söhne des Priesters Radu aus Răşinari. Die Malerei ist wegen des Kerzenrauchs und des Staubs im Laufe der Zeit schwarz geworden. Die Einwohner des Dorfs Sibiel haben sich aber eine helle Kirche gewünscht und deswegen bedeckten sie die Malerei mit Kalkschichten. Fünf Schichten Kalk haben sie draufgepinselt. Die Malerei lag rund 100 Jahre unter Staub, bis 1965, als zwei Experten im Auftrag des Priesters Zosim Oancea die Staubschicht entfernten. Das Endergebnis ist die ursprüngliche Malerei, die heute noch zu sehen ist. Der verstaubte Kalk spielte dabei eigentlich eine positive Rolle, weil er die Bilder im Laufe der Zeit bewahrt und geschützt hat. Der Stil der Malerei in der Kirche ist byzantinisch, dem Berg Athos spezifisch und auch vom rumänischen Horezu-Stil stark geprägt. Das ist die Kirche des Dorfs Sibiel, die der Heiligen Dreifaltigkeit gewidmet ist, und ihre Errichter waren Einwohner des Dorfs Sibiel. Nachdem er den Staub von den Wänden der Kirche entfernte, wandelte der Priester Oancea die Kirche in eine Sehenswürdigkeit um. Er dachte aber, dass die Kirche noch mehr anzubieten hätte. Aus Anlass des Dreikönigsfestes, als er im Dorf vom Haus zu Haus ging, sah er zahlreiche Ikonen, gewobene Stoffe und alte Möbelstücke bei den Bewohnern von Sibiel. 1969 appellierte er an alle Dorfbewohner, solche Gegenstände dem Museum zu spenden.“




    Die Kirche ist im Stil der siebenbürgischen Kirchen errichtet, mit einem langen Hauptschiff und einem eckigen Turm, der erst später, im Jahr 1794, im römisch-gotischen Stil erbaut wurde. Die Ikonen, die heute in der Kirche zu sehen sind, sind auf Holz gemalt, einige wurden von einer Schäferfamilie aus Russland gebracht, im Zuge der sogennanten Transhumanz, also der Wanderbewegung der Schäfer.




    Eine andere Sehenswürdigkeit in Sibiel ist das Museum mit dem Namen Priester Zosim Oancea“ oder das sogenannte Museum der Ikonen auf Glas. Hier können die Besucher Ikonen bewundern, die von Dorfbewohnern seit 1700 gemalt worden sind. Das Museum bietet eine Vielfalt an Exponaten an. Ein besonderer Platz ist den rumänischen farbenfrohen Ikonen gewidmet, die sich durch ihren einzigartigen Stil hervorheben. Unsere Gesprächspartnerin, die Museologin des Museums der Ikonen auf Glas Sibiel, Valerica Niţescu, erklärt die Besonderheiten:



    Jedes Gebiet kennzeichnet sich aus Sicht der Malerei durch charakteristische Farben. Der Unterschied zwischen Ikonen auf Glas bei Katholiken und Orthodoxen liegt darin, dass die Heiligen bei Katholiken eher rund im Gesicht dargestellt werden. Bei uns sehen die Heiligen dünner aus, weil das orthodoxe Fasten viel strenger ist. Der Dorfbewohner, der Glasikonen malte, brachte auch seine nationalen Gefühle und seinen Stolz zum Ausdruck. Alle Dorfbewohner, die Ikonen malten, haben in ihren Werken auch spezifische Elemente aus der jeweiligen Region eingeflochten. Der Heilige Ioan aus der Bukowina und die Heilige Maria vom Mieresch-Tal tragen beispielsweise traditionelle Trachtkleider des jeweiligen Gebietes. Diese Ikonen wurden vor 200 Jahren mit Goldblatt gemalt. Die neusten stammen aus dem Jahr 1900 und wurden im Norden Siebenbürgens gemalt, man kann schon die lateinischen Buchstaben merken. Es gibt auch Ikonen von Nicula, wo eigentlich die ersten Glasikonen in Rumänien gemalt wurden. Es gibt auch Ikonen, die um das Jahr 1750 gemalt wurden.“




    In Sibiel stehen den Gästen zahlreiche Pensionen zur Verfügung. Das Dorf bietet den Touristen die Möglichkeit, das authentische Dorfleben Rumäniens zu erleben.

  • Nuntă la Sibiel

    Nuntă la Sibiel

    La Sibiel, în Transilvania, multă vreme bărbații se însurau târziu, după ce dobândeau ceva “strânsură”. Oieri din tată-n fiu, ei parcurgeau drumul păstorilor în transhumanță până în Dobrogea, de unde își luau neveste vrednice. O nuntă la Sibiel, sat integral românesc, e o incursiune în istoria românilor din Mărginimea Sibiului.




    Fotografii și clip video: Valentin Țigău