Radio România Internațional

Tag: Silistra

  • Românii de pe malul drept al Dunării

    Românii de pe malul drept al Dunării

    Frontierele
    sunt borne convenționale, reale ori imaginare, care delimitează spații
    culturale, comunități, orașe, țări, continente, mentalități. Frontierele există
    încă și pare că vor exista și în viitor, chiar și în perioada actuală a
    globalismului, pentru că oamenii au nevoie de ele. Existența oamenilor de-o
    parte și de alta a unei frontiere arată că ea este un reper care, în același
    timp, desparte și unește.


    Frontiera de sud
    a spațiului geocultural românesc este considerat fluviul Dunărea, marea
    magistrală paneuropeană de navigație. Se poate spune că România de azi este o
    creație a Dunării ca nouă concepție asupra unității continentului din prima
    jumătate a secolului al 19-lea. Dar dacă privim înapoi în timp, Dunărea a fost
    frontieră tare peste care însă s-a trecut. Imperiul roman a fost prima putere
    civilizațională din zona Europei de Sud-Est care a avut Dunărea ca frontieră și
    a mers dincolo de ea. Românii au locuit și ei pe ambele maluri ale Dunării și
    cele mai mari comunități sunt românii din Banat și românii din valea Timocului
    sau românii din Serbia și Bulgaria. Alte comunități mai mici de români au fost
    cele din orașele Turtucaia, Silistra și pe linia Dunării de Jos până la
    începutul Deltei Dunării.


    Cele mai
    active comunități românești de pe malul sudic al Dunării au fost cele din
    Turtucaia și Silistra. La Turtucaia, aflată la aproximativ 70 de kilometri
    sud-est de București, funcționa din anul 1774 o școală în limba română fondată
    de un oarecare Rusu Șaru. Iar la Silistra exista înainte de anul 1850 o școală
    cu predare în limba română, așa cum menționa învățătorul Petru Mihail în 1847.
    Însă zona se caracteriza printr-o compoziție etnică mixtă, în afară de români
    fiind prezenți bulgari, turci, romi. După 1913, când Cadrilaterul în care se
    aflau și cele două orașe intră în componența României, ponderea românilor
    crește. Amintirile celor născuți aproape de Silistra vorbesc despre conviețuiri
    nu numai despre diferențe.

    În 1997, arheologul Petre Diaconu povestea Centrului
    de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română despre familia sa multietnică:

    Mama mea nu era româncă, se
    trăgea dintr-un neam de bulgari ṣi de greci. Tatăl meu însă era român. Mama,
    prin căsătorie, a devenit o româncă mai abitir decât ceilalṭi români. Mi-aduc
    aminte că atunci când se desfăṣura un meci de fotbal, de pildă, între echipa
    Bulgariei ṣi echipa României, mama mea suferea mai mult decât tatăl meu atunci
    când echipa naṭională a României se afla în dificultate. Însă am învăṭat
    bulgară nu atât de la mama mea, cât de la ceilalṭi copii. În casă se vorbea
    numai limba română. Mama mea învăṭase foarte bine limba română, de altfel, ṣi
    bunicul meu dinspre mamă ṣi bunica mea ṣtiau româneṣte înainte de anul 1913, ei
    fiind stăpânii unor turme întinse de oi. Aveau ca ciobani de obicei
    transilvăneni care fugeau din Transilvania ca să nu facă armată, traversau Ţara
    Românească ṣi ajungeau la sud de Dunăre unde se angajau acolo ca ciobani.


    Politica a
    schimbat viețile oamenilor. Pe unii i-a făcut să renunțe la ceea ce trăiseră,
    însă altora le-a oferit noi oportunități.

    Petre Diaconu: În 1913, când au intrat trupele române după pacea de la
    Bucureṣti, în Dobrogea de sud, spunea tatăl meu, că această situaṭie nu era
    particulară familiei în care a intrat el prin căsătorie. Foarte mulṭi bulgari ṣi
    turci vorbeau româneṣte. De altfel, a trebuit să învăṭ nu numai bulgăreṣte, dar
    a trebuit să învăṭ ṣi limbă turcească pentru că satul acesta în care m-am
    născut eu ṣi unde mă duceam în fiecare vară ṣi la fiecare vacanṭă era populat
    în cea mai mare parte de turci. De altfel, doica mea care m-a crescut era
    turcoaică. Mi-aduc aminte că ṭinea într-atât de mult la mine încât în anul
    1936, eram copil mare de 12 ani, plângea că trebuia să plece cu bărbată-su, cu
    copiii și cu rudele ei în Turcia. Ținea la mine ca la proprii ei copii.



    Petre Diaconu
    a ales să se facă arheolog. Aceasta a contribuit esențial un model de profesor
    pe care l-a avut la liceu:

    Când am ajuns la liceul din Silistra am fost oarecum captaṭi de pasiunea asta
    pentru trecutul istoric, pentru istorie veche, pentru arheologie. Directorul
    liceului nostru, Pericle Papahagi, un savant cunoscut în lumea filologilor, a
    venit la Silistra. A renunṭat la catedra universitară, a venit la Silistra ca
    profesor de filologie ṣi pe urmă ca director numai ṣi numai pentru a fi acolo ca
    să-i primească pe coloniṣtii aromâni, macedoromânii care veneau din Macedonia,
    el fiind aromân. Ei bine, acest director avea pasiunea adunării lucrurilor
    vechi, antichităṭilor.


    Micile
    comunități românești de pe malul drept al Dunării se uită la fluviu ca la o
    frontieră, dar nu ca la una care separă. Este aceeași perspectivă a separării,
    dar și a apropierii, așa cum a fost mereu.

  • Serviciul de feribot Silistra-Călăraşi îşi reia funcţionarea din 15 martie

    Serviciul de feribot Silistra-Călăraşi îşi reia funcţionarea din 15 martie

    Serviciul de feribot între Silistra şi Călăraşi îşi reia funcţionarea începând cu 15 martie, a declarat, sâmbătă, Ministerul Bulgar al Transporturilor. Serviciul va fi operat de un operator de transport român, transmite agenţia bulgară de presă BTA.

    Prima cursă a serviciului de feribot va fi la 8 dimineaţa, pe 15 martie, începând de la malul românesc al Dunării.

    Potrivit unei decizii a autorităţilor din Silistra, traficul camioanelor grele pe drumurile urbane va fi suspendat temporar. Acestea nu vor putea trece prin punctul comun de frontieră Silistra-Ostrov şi vor fi redirecţionate prin Silistra (feribot) şi restul punctelor de trecere a frontierei dintre Bulgaria şi România.

    Punctul de trecere a frontierei Silistra-Ostrov va putea fi tranzitat doar de mașini şi camionete, precizează ministerul bulgar.

    ————————

    De sîmbătă, ora 23.00 (ora României), va fi restricționată circulaţia autovehiculelor cu o capacitate mai mare de 7,5 tone pe teritoriul Ungariei. Decizia se va menține până luni la aceeaşi oră. Autoritățile ungare au luat această măsură ca urmare a faptului că data de 15 martie este declarată zi de sărbătoare naţională, nelucrătoare, informează Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF).

    Restricţiile nu se referă la mijloace de transport care efectuează transporturi de mărfuri periculoase, de animale vii, de produse alimentare perisabile sau supuse unui anumit regim de temperatură.

    Potrivit IGPF, în această perioadă şoferii automarfarelor vor avea obligaţia să staţioneze în parcările special amenajate, până la încheierea restricţiei de circulaţie pe drumurile publice din Ungaria.

    În aceste intervale de timp traficul de călători şi autoturisme se va desfăşura în condiţii normale, precizează sursa citată.

    Autorităţile de frontieră din cele două state vor ţine permanent legătura, în vederea stabilirii unor măsuri comune, astfel încât, la ridicarea restricţiilor de circulaţie pentru automarfare pe teritoriul Ungariei, controlul de frontieră să se desfăşoare operativ.

    La ridicarea restricţiilor, Poliţia de Frontieră recomandă şoferilor de automarfare tranzitarea tuturor punctelor de frontieră existente la graniţă deschise tranzitului de mărfuri, astfel încât să se preîntâmpine apariţia suprasolicitărilor doar a unora dintre acestea, într-un timp foarte scurt.

    Se recomandă consultarea aplicaţiei Trafic on-line dezvoltată şi pentru autovehiculele de mare tonaj care este disponibilă pe pagina de internet www.politiadefrontiera.ro. Această aplicaţie prezintă o medie a timpilor de aşteptare în punctele rutiere de trecere a frontierei pentru anumite intervale de timp.

  • Rossen Russew aus Bulgarien: „Die Donau sollte uns nicht trennen, sondern verbinden“

    Rossen Russew aus Bulgarien: „Die Donau sollte uns nicht trennen, sondern verbinden“

    Es klingt vielleicht ein bisschen komisch, wenn man sagt, dass ein Bulgare, ein Serbe, ein Ungar oder ein Ukrainer als Expat in Rumänien lebt, da es sich um unsere Nachbarn handelt. Wie auch andere Völker, die seit Jahrhunderten als Nachbarn leben, können auch die Rumänen und die Bulgaren sagen, dass sie einander ziemlich gut kennen. Bulgarien ist Rumäniens Nachbar südlich der Donau, und die gemeinsame Geschichte der zwei Nachbarländer blickt auf etwa 1200 Jahre zurück. Im Mittelalter gab es sogar ein rumänisch-bulgarisches Reich, das von rumänischen Historikern als walachisch-bulgarisches Reich bezeichnet wurde (in der bulgarischen und internationalen Geschichtsschreibung als Zweites Bulgarisches Reich) und von 1185 bis 1258 bestand. In den darauffolgenden Jahren wurden die wirtschaftlichen und kulturellen Verbindungen zwischen den zwei Völkern immer stärker; eine besondere Bedeutung hatte dabei die gemeinsame orthodoxe Religion. Und im 19. Jh. waren Bukarest und andere rumänische Städte wichtige Zentren des Kampfes für die nationale Unabhängigkeit Bulgariens.



    Rossen Russew ist ein Bulgare, der es vorgezogen hat, sich in Rumänien niederzulassen und Mitglied der bulgarischen Expat-Gemeinde nördlich der Donau zu werden. Ist Rumänien das Land, in dem er lange Zeit leben könnte, dem er sich angehörig fühlt? Rossen Russew antwortet:



    Rumänien entdeckte ich vor einigen Jahren, vor 14 Jahren, um genauer zu sein. Meine Ehefrau ist Rumänin. Rumänien und Bulgarien sind zwei Nachbarländer, zwei Länder, die von der Donau nicht getrennt, sondern vereint werden sollten. Um ehrlich zu sein, entdeckte ich in Rumänien genau das, was ich auch in Bulgarien tun konnte. Das sind zwei Länder, die sozusagen im Zweierpack kommen, und es wäre sehr gut, wenn wir die bulgarisch-rumänischen Beziehungen so gut wie möglich weiterentwickelten. Wir haben so viel gemeinsam, wir haben fast dieselbe Mentalität.“




    Die rumänische Sprache war Rossen Russew nicht fremd. Er ist in einer Donaustadt an der rumänischen Grenze geboren und hat in Rumänien studiert:



    Ich studierte an einer rumänischen Universität und dann beschloss ich, in Rumänien zu bleiben. Ich bin in der Stadt Silistra an der Donau, gegenüber der rumänischen Stadt Călăraşi geboren, aber ich ging zum Gymnasium und machte mein Abitur in Sofia. Dann nahm ich ein Hochschulstudium in Rumänien auf und lernte auch Rumänisch. Die rumänische Sprache fand ich OK, ich hatte keine Schwierigkeiten damit, es gibt auch viele Worte, die auf Bulgarisch und Rumänisch fast gleich sind. In Rumänien gefallen mir am besten die Karpaten, die Gebirgsstädte. Braşov (Kronstadt) und Cluj (Klausenburg) finde ich besonders schön. Constanţa und Mamaia an der Schwarzmeerküste haben mir auch gut gefallen.“




    Rossen Russew hat Volkswirtschaftslehre und internationale Beziehungen studiert und arbeitet als Vermittler für die Unternehmer, die auf dem rumänischen und dem bulgarischen Markt aktiv werden möchten. Rossen Russew:



    Ich bin auf internationale Wirtschaftsbeziehungen spezialisiert, und das ist von Vorteil bei den Vermittlungen zwischen bulgarischen und rumänischen Unternehmern. Wir tun alles, um den bulgarischen Unternehmen bei ihrer Entwicklung auf dem rumänischen Markt zu helfen, und wir helfen auch den rumänischen Unternehmen, die sich für den bulgarischen Markt interessieren. Gleichzeitig unterstützen wir die Unternehmen bei ihren Beziehungen zu den Stadtverwaltungen in Bulgarien und Rumänien, die mit ihnen zusammenarbeiten und Partnerschaften über gemeinsame Projekte in den Grenzregionen unterzeichnen wollen. Es handelt sich um grenzübergreifende Programme, die sich über alle Grenz- und Nachbarschaftsgebiete zwischen Bulgarien und Rumänien erstrecken. Wir helfen den bulgarischen bzw. den rumänischen Unternehmern, Partner am jeweils anderen Ufer der Donau zu finden, um zusammenzuarbeiten und Partnerschaftsbeziehungen zu entwickeln — zum Beispiel in den Bereichen Modernisierung der Infrastruktur und Veranstalten von Kulturevents.“




    Rossen Russew sagte uns, er habe nun zwei Heimatländer. Bei seiner Geburt habe er sein bulgarisches Traditionserbe erhalten und jetzt genie‎ße er auch die traditionellen Werte Rumäniens, des Landes, in dem er lebt und sich wohl fühlt.