Tag: simboluri feminine

  • Simboluri feminini ditu istoria ali Românie

    Simboluri feminini ditu istoria ali Românie

    Tu 1 di andreu 2021, Banca Națională a Româniillei feaţi s’alăncească ună bancnotă cu valoarea di 20 lei, aproapea 4 euro, cu prosuplu a sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, eroină cădzută pi frontul a protlui polimu mondial. Tu idyiulu mesu a anlui 2021, guvenul ali Românie pripusi unu nomu pritu cari anlu 2022 s’hibă ahărdzitu ti Smaranda Brăescu, prota mulleari parașutistă ditu România. Aţeali dauă figuri reprezintă ună scuteari tu videală a patrimoniului istoric feminin românesc și a tributlui pi cari mullerle lu păltiră pi ningă bărbaț tru kirolu di ma ninti. Ecaterina Teodoroiu și Smaranda Brăescu fură dauă mulleri ţi tricură unu greu kiro, ama eali nu ș-alăsară mirakea și vocația.



    Ecaterina Teodoroiu fu, pritu exemplu a curbanillei personală, eroina-simbol a primlui polimu mondial. Fu mullearea-askirlă cari nu vru s-ărmână dinăpoia a liniilor iu s-dădea alumtili, ama aleapsi s’hibă aclo iu eara ma zori tu alumtă. Amintată tru1894 tru giudeţlu Gorj tu ună familie di huryeaţ, Ecaterina Teodoroiu fu ună elevă silitoare şi, ninti s’agiungă la liceu Bucureşti ta s’agiungă dascaliţă, fu eleva a şcolăllei germană di Târgu Jiu. Feaţi şi ună sculie ti surări medicale. Intrarea ali Românie tru polimu tru agustu 1916 fu aprukeată cu harauă di populaţie şi mulţă tiniri intrară voluntari. Ecaterina Teodoroiu fu şi ea una ditu aţelli tiniri şi aleapsi varianta sertă a experienţăllei a polimlui. Ti participarea a llei la alumti, Ecaterina i Cătălina va s’hibă decorată şi va-lli si da gradlu di sublocotenentu. Pi 22 agust 1917, la oara 21.15, regimentul a llei easti atacat di armata germană, româñilli hiinda anănghisiţ să s-tragă năpoi. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu fu agudită tru zona a caplui di dauă găgoaşi di mitralieră cari u vătămară.


    Istoriclu Ioan Scurtu spuni că ea agiumsi nica di atumtea nai ma vărtoslu simbol feminin a Marilui Polimu:


    “Niă ditu 1917-1918 Ecaterina Teodoroiu agiumsi ună legendă, aţelli cari eara ningă ea şi alumtară tru idyili unităţi yilipsiră purtaticlu, curayilu şi eroismul a llei. Di itia că ună feată, ună mulleari, s-arcă susto tu alumtă agiumsi s’hibă ună valoare di simbol. După ţi işi ditu spital, ea fu plăcărsită s’armână s-lucreadză la Cruţea Aroşe deadunu cu alti doamne, ncapu cu văsiloañea Maria, ama ea nu apruke. Spusi că loclu a llei eara pi frontu, s-alumtă au arma tru mână. Tru1921, cându s-umplea 100 di ani di la revoluţia al Tudor Vladimirescu, s-organiză purtarea a oasiloru a llei ditu murmintul a alumtelor di la Mărăşeşti la Târgu Jiu iu s-adră şi un sarcofag ti ea di sculptoarea Miliţa Pătraşcu. Şi văsillelu Ferdinand, şi văsiloañea Maria, şi istoriclu Nicolae Iorga, şi mareşalu Alexandru Averescu cum şi tuţ atelli cari avea un rol tru cumăndusearea-a Româniillei tru construirea a simbolui ostaşilor români, a aţiloru 800.000 di ostaşi români morţ tru polimu căftară să scoată tu videală personalitatea a Ecaterinăllei Teodoroiu.”



    Smaranda Brăescu s-amintă tru 1897 tru giudețlu Tecuci, tru estul a Româniillei. Fu prota mulleari-pilot, mulleari-paraşutistu şi prota mulleari-instructor di piloţ militari ditu România. Işi tu migdani cu unu haracteru multu vărtosu şi ş-feaţi mirakea cu ună ascumbuseari extraordinară. Fu campioană europeană la paraşutism tru 1931, la ilikia di 34 di ani, când ansări di la 6000 di metri şi adră un recordu european, şi campioană mondială tru1932, cându ansări di la 7400 di metri tru concursul di la Sacramento ditu SUA şi adră un record mondial cari armasi nu ma puţănu di 20 añi. Fu tiñisită cu Ordinlu Virtutea Aeronautică, clasa Cruţea di malămă. Pi câtu di ascumbusită fu tru hobby-ul a llei, pi ahât di ndilicată eara formarea a llei intelectuală. Smaranda feaţi studii la Academia di Belle-Arte ditu Bucureşti, secţia di artă decorativă şi ceramică.



    Ana Maria Sireteanu, strănipoata a marillei campioană, ş-adusi aminti că tăria di haractiru a Smarandăllei Brăescu nu putu s’hibă curmată niţi di un accidentu multu greu.


    “La Satu Mare, după ună ansăreari, fu traptă di paraşută şi s-accidenta la dauli cicioari. Şi aesta poati s’hibă unu semnu ti aţelli cari vrea s’află oasili a llei. Poati s’hibă vidzutu greulu a llei accident di la cicioari. Sidzu 5 meşi tru spital şi un providenţial yeatru u operă şi s’feaţi bună. După alţă 7 meşi, un om cari fu accidentat ahât greu amintă dauă recorduri, unu european şi alantu mondial, tru1931 şi 1932. Aesta ta s’veadă ţi motivaţie, ţi livindeată şi vreari spusi ta s’aducă performanţă ti regina şi ăsilia a llei.”



    Tru kirolu a polimului, Smaranda fu activă ca pilot tru anămusita “escadrilă albă” di avioane sanitare, pi frontul ditu apirită şi deapoa pi frontul ditu ascăpitată truTransilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. Simnă, deadunu cu alti 11 di personalităţ, un memoriu pritu cari s’condamna falsificarea a alidzerloru ditu brumaru 1946. Alăgată di autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu s’feaţi nividzută. S’pare că fu apănghisită tu unu mănăstiru di călugăreali cari u ngrupară cu ună altă numă atumţea cându muri, tu 2 di şcurtu 1948, la 51 di añi.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala







  • Simboluri feminine ale istoriei României

    Simboluri feminine ale istoriei României

    Pe 1 decembrie 2021, Banca Națională
    a României a emis o bancnotă cu valoarea de 20 de lei, aproximativ 4 euro,
    cu chipul sublocotenentului Ecaterinei Teodoroiu, eroină căzută pe frontul
    primului răznoi mondial. În aceeași lună decembrie a anului 2021, guvenul
    României a propus o lege prin care anul 2022 să fie dedicat Smarandei Brăescu,
    prima femeie parașutist din România. Cele două figuri reprezintă o evidențiere a
    patrimoniul istoric feminin românesc și a tributului pe care femeile l-au
    plătit alături de bărbați în trecut. Ecaterina Teodoroiu și Smaranda Brăescu au
    fost două femei greu încercate, dar ele nu și-au abandonat pasiunea și vocația.



    Ecaterina Teodoroiu a fost, prin
    exemplul sacrificiului personal, eroina-simbol a primului război mondial. A
    fost femeia-soldat care nu a dorit să rămână în spatele liniilor unde se dădeau
    luptele, ci a ales să fie acolo unde încleştarea era mai aspră. Născută în 1894
    în judeţul Gorj într-o familie de ţărani, Ecaterina Teodoroiu a fost o elevă
    silitoare şi, înainte de a ajunge la liceu în Bucureşti pentru a deveni
    învăţătoare, a fost eleva şcolii germane din Târgu Jiu. A urmat şi o şcoală
    pentru surori medicale. Intrarea României în război în august 1916 a fost
    primită cu entuziasm de populaţie şi mulţi tineri s-au înrolat voluntari.
    Ecaterina Teodoroiu a fost şi ea una dintre acei tineri şi a ales varianta dură
    a experienţei războiului. Pentru participarea ei la lupte, Ecaterina sau
    Cătălina va fi decorată şi va primi gradul de sublocotenent. Pe 22 august 1917,
    la ora 21.15, regimentul ei este atacat de armata germană, românii fiind
    nevoiţi să se retragă. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu a fost lovită în
    zona capului de două gloanţe de mitralieră care au ucis-o.

    Istoricul Ioan
    Scurtu arată că ea a devenit încă de atunci cel mai puternic simbol feminin al
    Marelui Război:

    Încă din
    1917-1918 Ecaterina Teodoroiu a devenit o legendă, cei care au fost alături de
    ea şi au luptat în aceleaşi unităţi au relatat despre comportamentul, curajul
    şi eroismul ei. Faptul că o fată, o femeie, s-a angajat efectiv în luptă a
    constituit o valoare de simbol. După ce a ieşit din spital, ea a fost insistent
    rugată să rămână să lucreze la Crucea Roşie împreună cu alte doamne, în frunte
    cu regina Maria, dar ea a refuzat. A spus că locul ei era pe front, să lupte au
    arma în mână. În 1921, când se împlineau 100 de ani de la revoluţia lui Tudor
    Vladimirescu, s-a organizat transportarea osemintelor ei din mormântul luptelor
    de la Mărăşeşti la Târgu Jiu unde s-a construit şi un sarcofag pentru ea de
    către sculptoarea Miliţa Pătraşcu. Şi regele Ferdinand, şi regina Maria, şi
    istoricul Nicolae Iorga, şi mareşalul Alexandru Averescu precum şi toţi cei
    care aveau un rol în conducerea României în construirea simbolului ostaşilor
    români, a celor 800.000 de ostaşi români morţi în război au căutat să
    evidenţieze personalitatea Ecaterinei Teodoroiu.



    Smaranda Brăescu s-a născut în 1897
    în județul Tecuci, în estul României. A fost prima femeie-pilot,
    femeie-paraşutist şi prima femeie-instructor de piloţi militari din România. A dat
    dovadă de un caracter foarte puternic şi şi-a urmat pasiunea cu o tenacitate
    extraordinară. A fost campioană europeană la paraşutism în 1931, la vârsta de
    34 de ani, când a sărit de la 6000 de metri şi a stabilit un record european,
    şi campioană mondială în 1932, când a sărit de la 7400 de metri în concursul de
    la Sacramento din SUA şi a stabilit un record mondial care a rezistat nu mai
    puţin de 20 de ani. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa
    Crucea de aur. Pe cât de tenace a fost în hobby-ul ei, pe atât de delicată a
    fost formarea ei intelectuală. Smaranda a studiat Academia de Belle-Arte din
    Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică.


    Ana Maria
    Sireteanu, strănepoata marii campioane, şi-a adus aminte că tăria de caracter a
    Smarandei Brăescu nu a putut fi frântă nici de un accident foarte grav.

    La Satu Mare, după un salt, a
    fost târâtă de paraşută şi s-a accidentat la ambele picioare. Şi acesta ar
    putea fi un semn pentru cei care ar descoperi osemintele ei. S-ar putea vedea
    foarte gravul accident de la picioare. A stat 5 luni în spital şi un
    providenţial doctor a operat-o şi a reuşit să se refacă. După alte 7 luni, un
    om care a fost accidentat atât de grav a obţinut două recorduri, unul european
    şi altul mondial, în 1931 şi 1932. Asta pentru a vedea ce motivaţie, ce
    extraordinară îndârjire şi dorinţă de a aduce performanţă pentru ţara ei.


    În timpul războiului, Smaranda a fost
    activă ca pilot în celebra escadrilă albă de avioane sanitare, pe
    frontul de răsărit şi apoi pe frontul de vest în Transilvania, Ungaria şi
    Cehoslovacia. A semnat, alături de alte 11 personalităţi, un memoriu prin care
    se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Urmărită de
    autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu a dispărut. Se pare că a fost
    adăpostită la o mănăstire de călugăriţe care au înmormântat-o sub un alt nume
    atunci când a murit, pe 2 februarie 1948, la 51 de ani.