România s-a aflat în topurile gimnasticii mondiale vreme
de decenii. Numele multiplelor campioane
olimpice Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaș, Simona Amânar sau
Cătălina Ponor au ținut, ani de zile, primele pagini ale actualității sportive
de pe întreg mapamondul. În ultimii
ani însă, gimnastica românească nu a mai avut rezultate. Ratarea calificării
echipelor României la Jocurile Olimpice de la Tokio, atât la masculin, cât și
la feminin, este expresia deplină a căderii valorice catastrofale a gimnasticii
românești.
Ultima ediție a Jocurilor
Olimpice la care România a obținut rezultate notabile în concursul de
gimnastică a fost cea de la Londra, din 2012. Echipa feminină a ocupat locul 3
pe națiuni, iar Cătălina Ponor a câștigat medalia de argint la sol. Cel mai bun
rezultat a fost locul I câștigat de Sandra Izbașa la sărituri, rezultat care a
adus ultima medalie olimpică de aur a gimnasticii românești.
Sandra Izbaşa s-a născut
la 18 iunie 1990, la Bucureşti. A început să practice gimnastica încă de la
vârsta de 4 ani. La 12 ani făcea deja parte din lotul naţional de junioare. Doi
ani mai târziu, la Europene, câştiga argintul la junioare, în proba de sol.
Prima sa mare performanţă la senioare s-a înregistrat în 2006, la
Internaţionalele de gimnastică ale României, unde a câştigat la individual
compus, la sol şi sărituri. Tot în 2006, la Europenele de la Volos, a câştigat
o medalie de aur la sol, una de argint cu echipa şi una de bronz la bârnă. Au
urmat mai multe medalii la întrecerile
continentale și mondiale.
Performanțele Sandrei au culminat în 2008, la
Jocurile Olimpice de la Beijing, cu medalia de aur obținută la sol. Au urmat
doi ani fără rezultate notabile. În 2011 însă, la Europenele de la Berlin,
Izbașa s-a clasat prima atât la sol, cât și la sărituri. S-a întors cu două
medalii de aur și de la Europenele din 2012, de la Bruxelles – una obținută la sărituri, iar alta cu echipa.
Succesul din același an, de la Jocurile Olimpice de la Londra, a fost ultimul
rezultat major din cariera sportivă a Sandrei Izbașa.