În fiecare an, pe 15 ianuarie, sărbătorim Ziua Culturii Naţionale, amintindu-ne că la această dată se năştea Mihai Eminescu, poetul naţional. Dincolo de evenimentele omagiale şi de manifestările festiviste, încercăm să aflăm cât de dispuşi sunt românii să-l mai citească şi să-l descopere pe Mihai Eminescu, în condiţiile în care manualele şcolare îl prezintă în continuare limitându-l la câteva stereotipuri, iar critica operei eminesciene n-a evoluat semnificativ în ultima jumătate de secol.
Criticul Luminiţa Corneanu, consideră – din experienţa ei de profesoară de literatură la liceu şi facultate – că este esenţial să înţelegem contextul în care a trăit Mihai Eminescu dacă vrem să-i înţelegem opera. “Calea biografică – om pasional şi pasionat, un gazetar redutabil, virulent şi cu numeroase excese, un om care a trăit o mare poveste de iubire cu o femeie pe nume Veronica Micle spune ea, este cea mai eficientă metodă de apropiere a publicului tânăr de o literatură scrisă în urmă cu un secol şi jumătate” scrie Luminiţa Corneanu.: “Oricât de mult ai admira poezia lui Mihai Eminescu -iar eu am mare admiraţie faţă de ea – trebuie să recunoaştem că vorbim despre o poezie scrisă cu instrumentele poetice de secol al XIX-lea, care reflectă, evident, o sensibilitate specifică a acelei epoci. Mijloacele de expresie poetică sunt datate, conţinutul este specific epocii respective. Dacă ne oprim, de exemplu, asupra poeziei “Lacul”, pe care elevii o învaţă în clasa a VIII-a, asistăm la încercarea de apropiere dintre doi tineri pe un lac, în mijlocul unei păduri. Imaginaţi-vă cum se raportează la asta tinerii care se cunosc pe FB şi care se întâlnesc într-un club. Prin urmare, poezia lui Mihai Eminescu nu este foarte accesibilă copiilor, pentru că de multe ori nu prea înţeleg despre ce este vorba.”
Înainte şi după Eminescu. Aşa se poate rezuma impactul pe care Mihai Eminescu l-a avut asupra literaturii române. Luminiţa Corneanu, critic literar. : “Deschiderea către idei, deschiderea către filozofie, integrarea romantismului, sincronizarea poeziei româneşti cu poezia occidentală, cu literatura europeană, toate acestea i se datorează lui Mihai Eminescu. În plus, Eminescu ne-a oferit o limbă literară, o limbă poetică în toată puterea cuvântului, momentul Eminescu este hotărâtor pentru literatura română. Cum am spus, îmi menţin ideea că dacă îi studiezi viaţa ajungi mai uşor să îi înţelegi poezia, însă cred că există poeme care pot fi apreciate de tineri şi de publicul de astăzi şi în absenţa datelor biografice. Este vorba de acele poezii care conturează partea plutonică a operei sale, cum a numit-o criticul Ion Negoiţescu în eseul său apărut în 1968, referindu-se la poezia publicată postum, la partea dark a liricii eminesciene.”
Înainte de a fi poetul naţional, Mihai Eminescu este un foarte important poet, consideră Carmen Muşat, redactor-şef al revistei Observator Cultural. Astfel că înainte de a-l omagia, se impune a-l reciti pe Mihai Eminescu: “Cred că fără Mihai Eminescu literatura română n-ar fi arătat cum arată astăzi şi procesul de evoluţie, de transformare a literaturii şi limbii române ar fi fost întârziat. Mihai Eminescu are acest merit de a fi construit o limbă literară şi o operă cu foarte multe nuanţe şi deschideri. Dacă îl recitim cu atenţie, ne dăm seama că Eminescu nu este doar un poet romantic. Într-adevăr, proza lui Eminescu este tipic romantică, dar poezia lui depăşeşte romantismul şi ne anunţă multe din posibilităţile şi direcţiile literaturii române de mai târziu. Eminescu are poezii în care dincolo de melos, ritm, rimă, dincolo de imaginarul şi retorica tipic romantice, există modernismul de sfârşit de secol XIX, început de secol XX.”
Din cauza ideologizării şi mitizării excesive, scriitoarea Simona Popescu n-a simţit nevoia să aprofundeze în şcoală poezia lui Mihai Eminescu. Adevărata întâlnire cu opera poetului s-a întâmplat mai târziu şi pe cont propriu.: “Pe Eminescu al meu, Eminescu cel uman, Eminescu cel minunat l-am redescoperit în facutate când l-am citit şi recitit integral, am citit inclusiv toate variantele poemelor sale din ediţia critică pe care i-o datorăm istoricului literar Dumitru Murăraşu. Eram în studenţie când am descoperit o interpretare, o abordare numai a mea a poeziei lui Eminescu, am descoperit un Eminescu ludic, ironic, parodic şi chiar autoparodic. Mă duceam pe atunci la Colocviile Mihai Eminescu de la Iaşi şi îmi amintesc că am şocat audienţa când am venit cu o lucrare despre un poem de care nu auzisem la şcoală. Chiar şi în ziua de azi este puţin frecventat, fiind considerat un poem problematic. Este vorba de Antropomorfism, un fel de parodie la Luceafărul, scrisă înainte de Luceafărul. Un poem tot despre o poveste de dragoste, numai că nu între o muritoare şi un Luceafăr, ci între un cocoş şi o găină. Este un poem în care Eminescu îşi autoparodiază temele, ideile din poeziile profunde, grave. Este un spectacol extraordinar pe care şi-l poate permite doar un mare poet, mai ales că vorbim despre o autoparodie semnată Minunescu. Eu m-am bucurat foarte tare când am dat peste acest Minunescu , care m-a făcut să-l iubesc şi mai mult pe Eminescu.”
