O treime dintre
români nu a privit niciodată cerul în ultima săptămână, asta în ciuda faptului
că tot ei se consideră foarte aproape de natură. Este rezultatul unei cercetări recente, realizate la comanda unui
producător de ferestre. Mai află și că Asociația Internațională pentru Studiul
Durerii a decretat anul 2021 ca fiind Anul Durerilor de Coloană la Nivel
Global.
În lume, majoritatea covârșitoare a oamenilor petrec 5 mii de ore pe an cu
capul plecat într-un ecran, lucru care duce la probleme din ce în ce mai grave
ale coloanei vertebrale. Apropo de aceasta, un neurolog american a dat o
definiție interesantă pentru cei care petrec foarte mult timp cu ochii aplecați
într-un ecran – Head Downers Syndrome – Sindromul Capului Plecat. Constanta
coborâre a capului duce la contracturi și dureri musculare, iar de acest lucru
se plâng oameni din ce în ce mai tineri. Vorbim de copii și de adolescenți care
ajung în cabinetul kinetoterapeutului, așteptând de la acesta rezolvări rapide
pentru o problemă cronică – dependența de tehnologie, care, iată, are
repercusiuni în corpul nostru fizic.
Radu-Mihai Avram este kinetoterapeut în cadrul unei clinici recuperare
neuro-psiho-motorie şi ne vorbește despre consecințele posturii dezastruoase pe
care majoritatea dintre noi a ajuns s-o adopte fără ca măcar să-și mai dea
seama:
«Este adevărat, oamenii stau foarte
mult cu capul plecat și aici țintim foarte mult spre zona tânără, spre zona
copiilor, care sunt atât de atrași de noile tehnologii și de telefoanele pe
care noi nu le aveam în copilărie, ceea ce, într-adevăr, antrenează o serie de
deficite funcționale ale coloanei vertebrale. A sta o mare parte din timp cu
capul aplecat spre înainte, fie în telefon, fie că nu mai interacționăm unii cu
ceilalți și… suntem preocupați de serviciu, de școală, de foarte multe
activități, ceea ce ne face, de cele mai multe ori, să adoptăm posturi
vicioase, asimetrice, ceea ce creează dezechilibre coloanei vertebrale. Sau,
cum îi mai spunem noi acestui sistem, musculo-scheletal.»
L-am întrebat pe specialistul kinetoterapeut Radu-Mihai Avram care au fost
cele mai severe cazuri cu care s-a confruntat.
«Cele mai severe cazuri cu care ne-am confruntat chiar și în clinica
noastră, la copiii tineri (13 ani, adolescenţi, 18 ani… dar nu numai – am avut
cazuri cu o vârstă mai fragedă de atât) au fost cazuri care, de cele mai multe
ori, sunt raportate la cazurile adulte. Cum ar fi spondilodistezis – acea
afecțiune la nivel cervical, a vertebrelor, în care, practic, coloana
cervicală, lordoza cervicală, o curbură, să spunem așa, cu convexitatea
orientată anterior, dispare, se șterge. Și în diagnosticele severe, aceste
vertebre se deplasează sau acei nuclei ai vertebrelor, care se află între
vertebre, se tasează și asta, într-adevăr, de la aceste posture vicioase, de
aplecare a trunchiului spre înainte. Pe lângă aceste spondilodistezis (sau, cum
mai sunt numite, spondiloze cervicale, acea cocoașă de la nivelul gâtului, ne
mai confruntăm și cu discopatiile lombare ale tinerilor. Tineri cu vârste
fragede care acuză dureri mari. De cele mai multe ori ele încetează la
administrarea de medicamente, fie ele și injecții, și au nevoie neapărat de
acest program de kinetoterapie pentru îndepărtarea durerilor și nu numai:
fizioterapie și alte metode antalgice și analgezice.»
Dar cu copiii? Ce facem cu copiii? Sfaturi practice pentru părinți, de la
un kinetoterapeut cu experiență:
«Să-i orientăm
întotdeauna, să fie atenți la postura lor. Dacă putem să le facem program pe
telefon. De fiecare dată când aceștia utilizează telefonul și alte device-uri,
să căutăm să-i învățăm ceea ce înseamnă o postură corectă, fie în picioare, fie
pe scaun. Să evite să folosească aceste device-uri în pat, în fotoliu,
ghemuiți, cât mai strânși, cât mai aplecați în telefon. Noi, ca părinți, trebuie,
în primul rând, să învățăm ce înseamnă o postură corectă și după aceea să le-o
împărtășim și lor. Și aici am un mesaj pentru părinți, pentru adulți – să caute
unghiul celor 90 de grade. Un unghi de 90 de grade între trunchi și femur și
între femur și tibie. Talpa, întotdeauna, să fie așezată într-un unghi de 90 de
grade faţă de tibie. Menținând acest unghi, nu facem altceva decât să creăm o
presiune corectă atât în articulații, cât și în musculatură. Mai putem să-i
orientăm pe părinți să-și urmărească copiii și să-i învețe să stea întotdeauna
pe ambele picioare. Greutatea corporală să fie împărțită în mod egal, să țină
gâtul lung, nu pe spate, cu bărbia ridicată, ci pur și simplu gâtul cât mai
lung, ceea ce va crea o tracțiune asupra coloanei vertebrale, umerii ușor trași
în spate și abdomenul într-o tensiune ușoară, în așa fel încât să nu se
deplaseze spre anterior. Asta-i orientăm noi pe părinți și pe tineri să
urmărească la postura lor.
În final, un mesaj de la coloana noastră vertebrală, în traducerea
kinetoterapeutului Radu-Mihai Avram:
«Dacă coloana vertebrală ar putea să ne vorbească, ne-ar spune așa: nu
te grăbi să rezolvi lucrurile într-un timp scurt, nu căra foarte mult, te rog
ține cont de mine, sunt aici, nu sunt indestructibilă, pot suferi ușor
accidentări. Odată o leziune apărută, dispare greu, în timp, aceasta ne poate
urmări mai mulți ani, și pentru asta avem nevoie de mișcare, tonus muscular
adecvat, conștientizarea posturii corecte și adoptarea acesteia și întotdeauna
să revenim la obiceiuri sănătoase, alimentație sănătoasă, mișcare într-un mediu
adecvat, cu oameni pregătiți și nu de capul nostru. Să evităm să ridicăm
greutăți foarte mari, eventual să facem mai multe drumuri sau să apelăm la
ajutoare și să fim cu luare aminte, că nu suntem de fier.