E vorba de Ansamblul Baroc, aflat mai departe de
centru, dar la fel de important în istoria și peisajul local, format printre
altele din Șirul Canonicilor, unul din simborile arhitecturale ale orașului de
la Crișul Repede.
Attila Lakatas, istoric și arheolog în cadrul biroului de
patrimoniu arhitectural și artistic al episcopiei Romano-Catolice din Oradea,
ne împărtășește mai multe despre grupul de construcții baroce care include
Șirul Canonicilor.
Practic se compune din patru ansambluri de
clădiri: Catedrala Romano-Catolică – cea mai mare biserică din sud-estul
Europei, deocamdată -, Palatul Episcopal, Șirul Canonicilor și clădirea
Seminarului sau Academia Teologică. Dintre acestea, Șirul Canonicilor este mai
aparte și nu este doar o clădire, de fapt sunt zece, lipite una de cealaltă
formând un întreg șir. Sunt cele zece
case ale canonicilor, aceștia fiind un colegiu de preoți care deserveau
episcopia. Constituiau un fel de comisie care ajuta la administrarea
episcopiei. Complexul de clădiri este unul extraordinar, construit în stil
italian baroc. Nu a fost construit într-o singură etapă, ci pe parcursul a o
sută de ani. Prima casă a fost ridicată în 1757, iar ultima în 1877. Acum ele
formează un ansamblu unic din punct de vedere arhitectural, cu un coridor
exterior susținut de niște pilaștri care dau impresia unui tunel, tunel ce a
devenit unul dintre simbolurile arhitectural vizuale ale Oradei.
În apropierea
Șirului Canonicilor, în mijlocul unei curți pline de verdeață se află alte
clădiri din ansamblu baroc: Palatul Episcopal Romano-Catolic și Catedrala
Romano-Catolică, ambele recent restaurate și redate splendorii lor de altădată,
după ce între 1971 și 2006 Palatul Baroc a găzduit Muzeul Țării Crișurilor.
Cu
detalii, Attila Lakatas: Stilul
în care acestea au fost construite e un amestec între barocul italian și
clasicismul vienez. Pe atunci era o perioadă de tranziție de la baroc la
clasicism în arhitectura sud-est europeană, când se amestecau mai multe
stiluri. Bineînțeles, cea mai importanță influență a exercitat-o barocul
italian. Primul arhitect care lucrează la acest complex în primul deceniu venea
din Italia și se numea Giovanni Battista Ricca. El a luat despre model pentru
catedrală biserica Il
Gesù din Roma. Practic, până azi, catedrala noastră, în privința formei
și a dimensiunilor, este aproape leită cu această biserică iezuită celebră din
Roma. Mai târziu lucrările sunt preluate de un alt arhitect, celebrul Franz Anton Hillebrandt
care, ulterior, va ajunge arhitect al curții imperial vieneze și a fost
responsabil pentru lucrările la multe clădiri faimoase din Europa: o parte a
palatului Schonbrun, intervenții asupra Hofburgului la mijlocul secolului al
XVIII-lea. Hillebrandt, timp de peste 20 de ani lucrează la Oradea, preia
construcțiile catedralei, face o reproiectare și, bineînțeles, concepe și
construiește Palatul Episcopal, cea mai mare clădire ecleziastică din bazinul
Carpatic.
Palatul baroc al Episcopiei romano-catolice a fost construit în urmă cu
aproape 250 de ani, în perioada 1762-1776 de către episcopul Adam Patachich.
Clădirea are forma literei U, cu trei laturi drepte, lungimea
faţadei principale fiind de 102 metri, şi se înalţă pe trei niveluri. Suprafaţa
construcţiei este de circa 8.500 mp, iar în mijlocul curții în care se află
atât Palatul, cât și Catedrala se găsește statuia regelui Ladislau cel Sfânt, considerat
întemeietorul cetății Oradea. Cât despre biserică, ea rămâne una din cele mai
impozante clădiri din regiune, ne reamintește Attila Lakatas:
Așa cum am spus biserica e, deocamdată, cea mai mare
construcție în stil baroc din sud-estul Europei, cu două turnuri foarte
frumoase care au peste 42 de metri. Cred că până azi e cea mai înaltă clădire
din Oradea, cu toate blocurile și construcțiile moderne, având proporțiile
catedralei Il Gesu din Roma. Acolo sunt multe clădiri uriașe, dar chiar și așa,
acea catedrală a rămas reprezentativă pentru un anumit stil architectural.
Restaurat recent, ansamblul baroc este momentan atât un
loc de pelerinaj, cât și o destinație turistică de neratat în Oradea, un oraș
bogat din punctul de vedere al patrimoniului material.