Radio România Internațional

Tag: societate

  • Timp și modernizare în spațiul românesc

    Timp și modernizare în spațiul românesc

    Dintotdeauna, timpul a fost imaginat
    de oameni drept ceva care se repetă, de la succesiunea zilelor și a nopților, a
    anotimpurilor, la cea a ideilor și a modelor. Credința că timpul se întoarce
    este atât de puternică încât unii au imaginat și istoria drept ceva care se
    repetă. Însă măsurarea timpului l-a făcut pe om să observe că el este ciclic,
    într-adevăr, dar că nu se întoarce. Istoria, la fel. Pare că o perioadă seamănă
    cu alta dar de fapt nu e așa. Deși seamănă, viețile oamenilor sunt diferite în
    perioade istorice diferite modelate de idei.


    Măsurarea timpului din ce în ce mai
    riguroasă nu a încetat niciodată, ea continuă și astăzi. Arheologii au arătat
    că înainte de apariția orologiului oamenii măsurau timpul ghidându-se după
    pozițiile soarelui și lunii. Cadranele solare ale oamenilor din epoca de piatră
    îi ajutau să-și urmeze un program zilnic. Obeliscurile solare, ceasurile cu apă
    și clepsidrele antice aveau aceeași funcție. Orologiul mecanic a fost obiectul
    care a revoluționat măsurarea și perceperea timpului, el l-a raționalizat cel
    mai mult și l-a împărțit în diviziuni și subdiviziuni. Iar ceasurile
    electronice și cele atomice de azi continuă tradiția de multe mii de ani a
    măsurării timpului.


    Bisericile erau centrul lumii
    medievale comunitare din Occident și turlele lor înalte aveau mecanisme
    complicate de orologerie cu care timpul zilnic era măsurat. Exista un timp al
    servicului divin, un timp al muncii, un timp al somnului și un timp al
    relaxării și socializării. Meșterii ceasornicari din Evul Mediu duseseră
    funcționarea orologiilor din turlele bisericilor la nivelul unor opere de artă. Iar bătutul
    orei fixe, a sfertului de oră și a jumătății de oră erau adevărate spectacole.
    În spațiul ortodox și mai târziu cel otoman, lăcașurile de cult nu aveau
    ceasuri clopotul sau muezinul asumându-și funcția orologiului.


    Măsurarea timpului a fost una dintre
    modele occidentale care au intrat în lumea românească la începutul secolulului
    al 19-lea. Cum tot ce avea să modeleze societatea românească începând cu anul
    1800 venea din Occident nici măsurarea timpului nu putea să vină din altă
    parte. Astfel, ora a la turca, așa cum era denumită chiar în epocă, a fost
    înlocuită cu ora evropenească. Adoptarea măsurării occidentale a timpului era
    un semn al emancipării individului, de racordare la nou și de îndepărtare de
    tot ce fusese oriental și fanariot asimilat înapoierii. Istoricul Dorin
    Stănescu a studiat intrarea orei occidentale în lumea românească a secolului al
    19-lea. Ea a însemnat și apariția conceptului de orologiu public, obiectul care
    punea la îndemâna oricui organizarea propriei vieți.

    În spațiul românesc, orologiile publice pătrund târziu.
    Abia în secolul al 18-lea boierii încep să-și procure ceasornice, târgoveții cu
    stare îi imită și ei. Ceasornicul privat, orologiul public, atelierul de
    ceasornicărie devin părți ale peisajului urban și ale vieții cotidiene. Secolul
    fanariot în Țările Române a însemnat și împrumutul orei a la turca, oră adusă
    aici din Imperiul otoman de către greci. Acest timp se calcula ținând cont de
    cele cinci rugăciuni zilnice și de răsăritul și apusul soarelui. Acesta a fost
    un sistem utilizat multă vreme. Peste ora turcească va veni timpul evropenesc
    sau nemțesc.


    Dar adoptarea noii mode a măsurării
    timpului trebuie privită ca o trecere treptată luând în considerare și o
    perioadă de coexistență a celor două mode. Românii încep să se raporteze din ce
    în ce mai frecvent la ora evropenească și schimbarea devine inevitabilă pe
    măsură ce generațiile se schimbă. Ca întotdeauna, noul este introdus și adoptat
    cel mai repede de generațiile tinere care îl prezintă ca pe o marcă a propriei
    identități, pentru a se diferenția de generațiile anterioare ale părinților și
    bunicilor lor.

    Dorin Stănescu a arătat cum oamenii deși și-au însușit noua oră
    au păstrat și vechiul reflex al orei turcești atunci când au simțit nevoia de
    a relata un eveniment deosebit, așa cum a fost cutremurul de pământ din anul
    1802.

    Foarte interesante
    sunt raportările contemporanilor de la începutul secolului al 19-lea care ne
    arată că aceștia erau conectați atât la ora a la turca, cât și la ora
    evropenească. Istoricul Ilie Corfus are o carte, Însemnări de demult, în
    care reproduce o serie de însemnări de pe cărți religioase în care trăitorii
    epocii și-au notat gândurile. Citez exemplul de la 1802 al unui cronicar de
    ocazie care scrie pe coperta unei cărți următoarele: 1802, octombrie 14, la
    ceasul 7 turcești iar nămțești la ceasul 12, s-au cutremurat pământul foarte
    tare în ziua în care eu eram la bâlciul Târgu Jiului. E fascinantă pe de-o
    parte nevoia de exactitate a acestui om, cât și raportarea sa la toate
    timpurile epocii. Trebuie spus că pe măsură ce după 1848 se renunță la tot ce a
    însemnat spiritul și mentalitățile secolului fanariot, timpul a la turca nu
    mai este folosit.


    Odată cu noua modă europeană a
    raportării la timp, totul se schimbă. Oamenii își dau întâlniri din ce în ce
    mai exacte, își planifică mai bine munca, în Occident apare conceptul de zi de
    muncă de 8 ore pe care sindicatele îl cer patronatului. Apariția cărilor ferate
    și al mersului trenurilor contribuie esențial la exactitatea măsurării
    timpului. Iar lumea ceasurilor personale devine una fabuloasă.


  • Criza pune la încercare societatea românească

    Criza pune la încercare societatea românească

    Actuala
    criză sanitară s-a suprapus, în România, peste o alta – politică – ce nu
    datează de ieri, de azi. Să amintim, foarte pe scurt, că, toamna trecută, social-democraţii au fost îndepărtaţi de la putere printr- o moțiune de cenzură și că,
    dacă nu ar fi apărut uriașa provocare numită ʹCovid-19ʹ, în România ar fi fost
    organizate, poate, în această primăvară, pe lângă alegeri locale la termen, și
    parlamentare anticipate, care, în viziunea președintelui țării Klaus Iohannis, să modifice
    (cităm) ʹmajoritatea toxică pesedistăʹ din Legislativ.

    De aproximativ două
    luni, preocuparea cvasi-exclusivă pentru combaterea creșterii numărului de
    îmbolnăviri și decese cauzate de noul coronavirus a pus în surdină lupta
    politică. Și-a făcut, însă, cu pregnanță reapariția săptămâna aceasta, după
    decizia – de unii hulită, de alții aplaudată – a Curții Constituționale din
    România, care, în unanimitate, a decis că drepturile fundamentale ale omului nu
    pot fi restrânse printr-o ordonanţă guvernamentală de urgenţă, cum s-a
    întâmplat în actuala perioadă a stării de urgență, dar și că amenzile foarte
    mari din aceeași perioadă nu respectă Legea fundamentală.

    Preşedintele Klaus
    Iohannis s-a declarat surprins de decizia Curţii, spunând că, fără aceste
    amenzi, numărul morţilor ar fi fost mult mai mare: ʺEste cu totul
    suprinzător că, astăzi, aceste sancţiuni sunt discutabile, deşi este evident
    pentru noi toţi că ele au fost utile pentru a împiedica răspândirea virusului.
    Surpinzătoare este și perspectiva unor autorităţi care, prin misiunea ori prin
    natura lor juridică, au obligaţia constituţională de a nu pierde din vedere,
    atunci când iau decizii, interesul general al societăţii.ʺ     Preşedintele a
    arătat, totodată, cu degetul către PSD, care, în opinia sa, a lucrat în
    Parlament (cităm) ʹtoxic de-a dreptul’ și ‘a rămas aceeaşi formațiune preocupată
    doar să-şi salveze baronii’.

    Social-democrații au contra-atacat. Spun că șeful
    țării are (cităm) ‘accente de dictator’, că ‘trebuie să aibă mereu dreptate’ şi
    că ‘atacă instituţii fundamentale ale statuluiʹ. Liderul interimar al PSD,
    Marcel Ciolacu: ʺGuvernul nu mai este
    credibil şi nu se mai împrumuta. Guvernul, în curând, nu mai are bani de
    salarii şi pensii. Deşi românii se confruntă cu aceste probleme în fiecare zi,
    Iohannis nu vorbeşte despre un proiect de relansare a economiei. Vorbeşte doar
    de PSD. La fiecare ieşire. De şase luni de zile, PNL este la guvernare, PSD
    este în opoziţie! Nu mai aruncaţi vina pe alţii! Aveţi toată puterea – guvernaţi,
    luaţi măsuri pentru români !ʺ     Criza pune la grea încercare societatea
    românească.

  • Jurnal românesc – 29.03.2017

    Jurnal românesc – 29.03.2017

    Parteneriatul strategic
    dintre SUA şi România va cunoaşte o dezvoltare semnificativă în perioada
    următoare şi din punct de vedere economic, a declarat, miercuri, premierul
    Sorin Grindeanu. El s-a întâlnit cu
    preşedintele Consiliului de Afaceri Americano-Român, Eric Stewart. În opinia
    lui Stewart, în România există numeroase oportunităţi de investiţii pentru
    companiile americane în industria de apărare, în energie, agricultură şi
    sănătate. Delegaţia companiilor americane a oferit premierului român o
    foaie de parcurs, scrisă de experţi de la Washington, cu prevederi referitoare
    la statul de drept, transparenţă şi eficienţă, pe care oamenii de afaceri din
    SUA le consideră prioritare pentru dezvoltarea afacerilor între cele două
    părţi.


    Ministrul
    pentru românii de pretutindeni, Andreea Păstârnac, a discutat, marţi, la
    Washington, cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti din SUA despre promovarea
    limbii române, a culturii şi tradiţiilor româneşti. Andreea Păstârnac a explicat
    că această comunitate, de-a lungul a trei sau patru generaţii, este un model de
    conectare la ceea ce înseamnă valorile democraţiei, cu mulţi tineri care
    lucrează la un mare nivel profesional şi care sunt preocupaţi de legătura cu
    România. La Washington, ministrul a
    vizitat şi două comunităţi religioase, pe lângă care funcţionează şi şcoli de
    limba română. Andreea Păstârnac a mai spus că aceste comunităţi organizează
    chiar şi tabere de copii în SUA. In prezent,comunitatea româneasca din SUA este estimată la circa 1
    milion de persoane.


    Raportul ideal pentru România între salariul
    minim brut pe economie şi cel mediu este de 50%, prag care maximizează
    beneficiile în economie şi societate, relevă un studiu recent. Piaţa locală se
    apropie în prezent la un nivel de 44%, mult mai ridicat decât în urmă cu 10
    ani, dar inferior celor din Polonia,
    Slovenia, Ungaria, Letonia şi Lituania, Conform cercetării, începând cu 2004,
    salariul minim în România a fost corelat cu dinamica inflaţiei şi nu cu
    creşterea economică şi a veniturilor, astfel că în 2007 salariul minim
    reprezenta numai aproximativ un sfert (25%) din cel mediu. Dinamica a fost
    diferită de cea medie înregistrată în ţările din regiune, în contextul în care
    ponderea salariului minim în respectivele economii depăşea pragul de
    40%. Ponderea în salariul mediu a sporit între 2013-2016, ritmul de
    creştere fiind unul ridicat comparativ cu economiile din regiune.


    Organizaţia Mondială a Sănătăţii subliniază
    că în România este cel mai important focar de epidemie de rujeolă din Europa,
    din cauza scăderii procentului persoanelor care se vaccinează contra acestei
    boli. În Europa, peste 500 de cazuri de rujeolă au fost semnalate în luna
    ianuarie boala continuând să se răspândească, Focarele epidemice actuale cele
    mai importante sunt localizate în România şi Italia.În perioada ianuarie 2016 – martie2017, în România au fost semnalate
    peste 3.400 de cazuri şi 17 decese, majoritatea în zone unde protecţia prin
    vaccinare este foarte scăzută. Rujeola se poate răspândi oriunde în lume,
    inclusiv în ţări unde boala a fost eradicată. Cele mai expuse sunt persoanele
    nevaccinate sau insuficient vaccinate, indiferent de vârstă.

  • Spiritul civic din cartierele bucureştene

    Spiritul civic din cartierele bucureştene

    Clădit la sfârşitul anilor 60, la periferia de atunci a Bucureştiului, cartierul Drumul Taberei a devenit, de-a lungul deceniilor, ceva mai mult decât un cartier-dormitor. Printre blocurile cu patru, opt sau zece etaje, au fost construite şcoli, grădiniţe, dispensare şi chiar un cinematograf, amplasat într-un ansamblu de clădiri care găzduiau o cofetărie, un magazin universal, un atelier fotografic şi o frizerie. În mijloc, era o piaţetă, un mică esplanadă, unde tinerii, dar nu numai ei, îşi putea da întâlnire. Cartierul căpătase, aşadar, un centru în jurul căruiau oamenii puteau clădi o comunitate. De 17 ani, însă, cinematograful Favorit” e închis, iar zona comercială complet transformată, spre regretul multor locatori din apropiere care s-au şi constituit într-un grup de iniţiativă. Cu ce se ocupă acest grup aflăm de la o membră a sa, Marilena Trică: Iniţiativa Favorit este un grup de prieteni, de vecini, de cetăţeni care-şi doresc acelaşi lucru: revitalizarea cinematografului Favorit şi al centrului comunitar de acolo. Ne-am înfiinţat în mai 2010 cu ajutorul Centrul De Resurse Pentru Participare Publică (CERE). Atunci, în 2010, CERE a bătut la uşa a 120 de apartamente şi i-a invitat pe cetăţenii din zona Favorit la o discuţie să spună ce părere au despre problemele lor. Deşi nu ne aşteptam, au răspuns invitaţiei locuitorii din 60 de apartamente, deci jumătate din cei invitaţi. La discuţii, oamenii au fost rugaţi să scrie pe o hârtiuţă ce ar vrea să se întâmple în zona lor. Când s-au centralizat răspunsurile, surpriza a fost să aflăm că oamenii îşi doreau ca cinematograful Favorit să renască. Aşa a luat naştere grupul. Acum membri activi, care se întâlnesc regulat, sunt în jur de 10. Dar în baza noastră de date sunt peste 300 de membri.



    Ce doresc aceşti oameni nu este pur şi simplu redeschiderea cinematografului, ci transformarea complexului Favorit de altădată într-un centru cultural unde să se organizeze chiar spectacole de teatru şi concerte, un loc unde pensionarii să socializeze, unde tinerii să-şi petreacă timpul liber şi în care copiii să vină la cercuri sau la cursuri sau la alte activităţi educative, de fapt “inima unei comunităţi”, cum o numeşte sociologul Mircea Kivu: “Cartierele unui oraş n-au nevoie doar de utilităţi, aşa că dacă vorbim strict despre funcţiuni, cartierul Drumul Taberei are tot ce-i trebuie: are cinematografe în mall-uri, are spaţii comerciale din belşug. Dar, în afară de asta, cartierele au nevoie de ceea ce aş numi repere simbolice”, adică de locuri în care oamenii să se întâlnească în calitate de persoane, nu de simpli consumatori, şi să aibă o viaţă comunitară. E vorba de necesitatea ca aceste cartiere să se dezvolte ca nişte comunităţi, nu ca simple aglomerări de locuitori.”



    Deşi este adevărat că regimul comunist a distrus spiritul de asociativitate, în ultima vreme, mici grupuri din diverse cartiere şi oraşe, încep să acţioneze ca o comunitate. În cartierul Drumul Taberei mai sunt câteva grupuri de iniţiativă, precum Grupul Callatis Drumul Taberei” şi Iniţiativa Tudor Vladimirescu, iar în alt cartier bucureştean s-a înfiinţat “Grupul Lacul Tei”. Atunci când oamenii simt că fac parte dintr-o comunitate, simţul civic începe să acţioneze. Sociologul Mircea Kivu cunoaşte şi alte iniţiative similare, în alte oraşe: E una recentă în Iaşi, iniţiativa celor care se opun tăierii teilor din centrul oraşului. Ştiu de o altă iniţiativă frumoasă din Oradea a unui grup care s-a asociat pentru revitalizarea unui pasaj comercial şi refacerea lui ca un centru comunitar. Încep să se simtă acţiuni de genul acesta, ale oamenilor care pornesc ei singuri să se organizeze. Fără acest gen de iniţiative, nu se va întâmpla decât ce vor autorităţile.



    Ce au obţinut de la autorităţi, membrii grupului Iniţiativa Favorit”, ne spune Marilena Trică: Am făcut o grămadă de petiţii, de interpelări în cadrul şedinţelor consiliului local al primăriei de sector, am dat comunicate de presă. Ne-am şi certat cu ei. Dar iată ce am obţinut.În 2011, s-au aprobat fondurile şi s-a realizat studiul de fezabilitate pentru Proiectul Favorit. În 2012, s-au obţinut bani din bugetul local şi s-a şi realizat proiectul tehnic, în 2013, spre marea noastră bucurie, ni s-au aprobat 2,6 milioane de euro pentru punerea în practică a proiectului. Din păcate, nu s-a trecut încă la această fază din cauza faptului că proprietarul clădirii cinematografului nu este primăria. Clădirea este deţinută de Ministerul Culturii prin RADEF cu care ne luptăm pentru ca primăria sectorului 6 să o dobândească şi să poată face investiţia. De aceea, continuăm cu petiţiile.”



    Momentan, proiectul de revitalizare e blocat din cauza birocraţiei, între RADEF (Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor RomâniaFilm) care a abandonat clădirea cinematografului şi primăria sectorului 6 care nu o poate prelua. Între timp, Marilena Trică şi colegii săi din Iniţiativa Favorit” trimit autorităţilor cărţi poştale cu doleanţele lor.



    Un exemplu către Ministerul Culturii: Stimaţi domni, sunt un cetăţean al SUA, cu reşedinţă în Drumul Taberei, de 20 de ani. Iubesc cartierul nostru, dar există o ruină tristă, cinema Favorit, şi vrem transformarea lui în centrul cultural. Nu înţeleg problema 100%, dar cred că e în puterea ministerului să ajutaţi acest grup.” Şi o cerere către primăria sectorului 6: Fără panseluţe şi borduri în sectorul 6. Bani, bunăvoinţă şi educaţie pentru cinema Favorit.”



    Ca o dovadă că acţiunile civice dau roade, pe 26 septembrie, cu ocazia evenimentului Zilele Cartierului”, membrii Iniţiativei Favorit au reuşit să convingă autorităţile să deschidă porţiile cinematografului. Au fost proiectate, în hol, două scurt metraje, dar numărul mare de spectatori le-au dat speranţa că împreună, poate, vor reuşi.

  • Raportul „Guvernare deschisă și date publice deschise în România”

    Raportul „Guvernare deschisă și date publice deschise în România”

    In ultimul timp, se vorbește tot mai mult despre guvernare deschisă și date publice deschise. Este vorba despre un drept al cetățenilor de a avea acces la informații de interes public puse la dispoziție de instituții și autorități. Publicarea seturilor de date publice în format deschis reprezintă deja un standard în țările dezvoltate și contribuie la creșterea transparenței guvernării, la limitarea corupției și la dezvoltarea economică.



    Fundația pentru o Societate Deschisă a lansat, recent, raportul Guvernare deschisă și date publice deschise”, o trecere în revistă a principalelor evoluții în implementarea politicilor publice pentru deschiderea guvernării în raport cu cetăţeanul. Raportul arată că în România, guvernarea deschisă nu este respinsă de nimeni, dar nici nu este cu adevărat promovată. Andra Bucur, reprezentanta Fundației pentru o Societate Deschisă: “Raportul ne arată că există premisele unei guvernări deschise în România, dar că lipsesc voința poltică și o cultură a deschiderii, iar recomandările cu care se finalizează acest Raport sunt menite tocmai pentru a consolida guvernarea deschisă în Romănia și pentru a remedia aceste probleme. In cadrul Raportului am definit guvernarea deschisă din perspectiva a trei principii fundamentale după modelul american. Astfel am definit guvernarea deschisă după principiul transparenței care reprezintă accesul la informațiile de interes public. Un al doilea pilon al guvernării deschise este participarea publicului la luarea deciziilor la nivel local și central. Iar un al treilea pilon este colaborarea între instituții publice și cetățeni pentru implementarea măsurilor și a politicilor publice care se poate concretiza prin acorduri și parteneriate public private”.



    România și-a luat angajamentul unei guvernări deschise în noiembrie 2011 cînd a devenit, alături de alte 46 de țări, membră a Parteneriaului pentru o Guvernare Deschisă, o inițiativă internaţională care vizează să pună la dispoziția cetățenilor cât mai multe informații de inters public în mod gratuit, utilizând noile tehnologii. Astfel a fost adoptat primul Plan Național de Acțiune pentru implementarea acestui Parteneriat și a fost introdus conceptul de “date deschise” în Strategia Natională Anticoruptie. În 2013-2014 s-a înființat Departamentul de Servicii Online și Design care e devenit structura responsabilă de implementarea Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă în România, menit să introducă noile tehnologii în activitățile desfășurate de administrația publică. Cu toate acestea, autorii Raportului avertizează că nu există un buget publicat și nu este clar care sunt resursele alocate pentru implementarea acestor activități. De asemenea, a fost lansată platforma data.gov.ro pe care sunt încărcate seturile de date în format deschis de către instituțiile publice pentru reutilizare, doar că nu există încă o procedură de actualizare a datelor sau o obligație de publicare constantă, iar multe dintre date conțin erori, se mai arată în Raportul Fundației pentru o Societate Deschisă. In prezent, în portal sunt publicate aproximativ 158 de seturi de date, de către 29 de instituții publice, cele mai multe fiind publicate de Ministerul Sănătății, urmat de Ministerul de Justiție și apoi de Institutul Național pentru Patrimoniu. Andra Bucur ne dă un exemplu a ceea ce înseamnă accesul la informații: “Primul exemplu pe care l-am ales este o aplicație care agregă date în Londra de la mai multe agenții guvernamentale (Agenția de mediu, Agenția pentru ocuparea forței de muncă) pentru a le arăta cetățenilor care vor să se mute într-o anumită zonă din Londra, care este calitatea vieții acolo, care sunt prețurile apartamentelor, care este rata criminalității, câte școli sau grădinițe există, s.a.m.d. Astfel eu pot să mă duc într-un singur loc unde să văd toate detaliile în momentul în care vreau să mă mut într-un anumit cartier. Această aplicație a putut fi realizată prin reutilizarea seturilor de date disponibile și publicate de autoritățile publice. Acesta este un exemplu de reutilizare a datelor de care beneficiază cetățeanul.”



    Radu Puchiu, secretar de stat la Cancelaria Primului Ministru, coordonatorul Departamentului de Servicii Online și Design, este optimist în privința guvernării deschise în România: “Eu cred că se poate, adică există posibilitatea asta.. Nu cred că orice guvern care ar veni la putere va ignora subiecul “date deschise” (open data). Nu cred. Si nu cred că va ignora conceptul de “guvernare deschisă” pentru că e un curent în care ne-am înscris, suntem în el și am făcut progrese…Referitor la sprijinul politic, eu mi-aș dori, bineînțeles, ca factorii politic cei mai înalţi din țara asta să îmbrățișeze acest lucru. Cred că suntem pe o cale bună”.



    In 2007, 84% dintre proiectele de lege au fost adoptate la nivel local în ședintele publice, iar participarea a fost în medie de 69 de cetățeni. In 2009, 65% dintre companiile europene au accesat website-urile instituțiilor publice pentru informații sau pentru descărcarea unor formulare. In 2013, 5% dintre români au folosit servicii de guvernare electronică în condițiile în care media europeană este de 41%. Pentru 2013 au existat 18.222 de cereri de acces la informații la MAPN și peste 50 de mii de vizite la punctele de informare. Din aceste statistici specialiștii Raportului au dedus că participarea publică este scăzută și că nevoia de informare este tot mai mare.

  • Romgleza şi vorbitorii ei

    Romgleza şi vorbitorii ei

    Aşa cum în franceză, s-a încetăţenit demult termenul frangleză” pentru a desemna amestecul cuvintelor şi expresiilor englezeşti cu cele franţuzeşti în limbajul colocvial, printr-un proces asemănător s-a născut şi romgleza. Lingviştii au observat cum din 1990, influenţa englezei, transmisă prin intermediul muzicii şi filmelor, a început să capete din ce în ce mai multă pregnanţă. Este vorba de engleza-americană intrată mai ales în cultura tinerilor, dar şi în limbajul de specialitate al unor ştiinţe. Lingvista Rodica Zafiu, profesoară universitară la Facultatea de Litere din Bucureşti, ne oferă câteva exemple de expresii şi cuvinte din romgleză: Dacă vorbim de limbajul tinerilor, aici întâlnim adesea termenii de slang (argou, în limba engleză), termeni colocviali. Unii au intrat în limba română mai demult cum ar fi funny, grogy, OK. Astea nu sunt noutăţi. Alţi termeni, foarte mulţi — cum ar fi loser, de pildă — sunt mai de ultimă oră. Pe lângă termenii din slang — expresivi şi adesea, peiorativi — sau de cuvintele care leagă informaţiile sau conversaţia — by the way, care îl dublează pe a propos, un împrumut demodat deja în franceză –, un fenomen izbitor este ceea ce se întâmplă cu limbajul computerului şi al internetului. Deşi e un limbaj care nu-i caracterizează pe tineri, ei sunt segmentul de populaţie care petrece mult timp în această sferă de activităţi. Acolo apar expresii care nu mai aparţin doar romglezei, ci constituie un cod aparte netransparent pentru cei mai în vârstă, cu LOL şi alte abrevieri preluate adesea direct din abrevierele englezei. Alteori sunt abrevieri construite în română după acel model.”



    Viteza de comunicare prin internet a contaminat şi capacitatea de adaptare a limbii române la engleza folosită pe calculator. Tinerii downloadează, sheruiesc, clickează, dau like… Este un fenomen care ţine atât de modă, dar şi de comoditate. Sociologul Claudia Ghişoiu explică:


    Cam 85% din informaţia de pe internet este în limba engleză ca efect al globalizării. De aceea, aproximativ 1,5 miliarde de oameni în lume vorbesc limba engleză, la un anumit nivel. Pentru a fi activ pe internet, trebuie să cunoşti limba engleză. Este o limbă foarte sintetică, ceea ce înseamnă că poate aduna multe informaţii în cuvinte simple şi puţine. De aceea, este folosită atât de des în mediile de afaceri şi în discursul informatic. Chiar şi la nivel educaţional, studenţii primesc multă bibliografie în limba engleză, citesc în engleză şi se documentează foarte mult în engleză de pe internet. Apoi adoptă în discursul lor termeni în limba engleză pentru traducerea cărora în română ar folosi mai multe cuvinte sau chiar o sintagmă întreagă.”



    Nu doar moda sau folosirea excesivă a calculatorului constituie explicaţii pentru încetăţenirea romglezei. Acest limbaj exprimă, de fapt, şi o atitudine faţă de propria cultură, consideră sociologul Claudia Ghişoiu: Este puţin mai mult decât un limbaj folosit circumstanţial. În limbaj sociologic, se foloseşte termenul de xenocentrism. Asta înseamnă aprecierea pozitivă şi dorinţa de a adopta tot ce este străin. Lucrul ăsta se vede tot mai mult la tinerii din România unde Dragobetele, de pildă, e considerată o sărbătoare inferioară celei de Valentine’s Day, care este importată şi care vine din afară pe un drive economic, ca să folosesc şi eu un cuvânt din engleză, adică dintr-un motiv economic. Se exportă cultură sub forma sărbătorilor, a filmelor şi a muzicii. Toate aceste importuri vin, în majoritate, din SUA, deci sunt în engleză şi sunt considerate a fi bune.”



    Deşi nu există studii care să cuantifice răspândirea xenocentrismului, una dintre caracteristicile vorbitorilor de romgleză pare a fi apetenţa lor pentru ceea ce vine din afara ţării. Apetenţa aceasta vine şi pe fondul lipsei de punere în valoare, în interiorul României, a culturii române. Cu toate acestea, romgleza n-ar trebui să fie un fenomen care să ne îngrijoreze, consideră lingvista şi profesoara universitară Rodica Zafiu: E foarte puţin probabil ca aceşti termeni să afecteze structura limbii standard sau a limbii unui eseu filosofic. Acest amestec va rămâne în efemeritatea limbajului colocvial argotic care, prin forţa lucrurilor, se înnoieşte foarte repede, şochează la început, împrumută de oriunde din limba romani, de pildă, aşa cum împrumută şi din engleză, aşa cum pe vremuri a împrumutat din turcă, din greacă şi din franceză. În rest, chat, facebook, link, hacker sunt termeni curenţi şi care au şansă de adaptare sau pot să dispară. Toate aceste noţiuni sunt ele-însele extrem de efemere. Acum 20 de ani ele nici nu existau, unele s-au format prin metaforă în engleză sau prin diverse derivaţii semantice. S-ar putea ca odată cu progresul tehnologiei, ele chiar să dispară înainte ca ele să intre mai adânc în limba română.”



    Sociologul Claudia Ghişoiu, la rândul său cadru universitar, este de altă părere: Oameni trecuţi de 25 de ani tot nu pot să scrie un text care să fie de anumit nivel ştiinţific sau academic fără să folosească termeni în engleză. La fel, procedează şi în discursul lor. E foarte izbitor. Dacă le ceri să-ţi explice ce au vrut să scrie acolo, au dificultăţi în a comunica mesajul în română. Fac un paragraf ca să-ţi explice un cuvânt. Nu găsesc termeni corespondenţi în română, au dificultăţi în acest sens.”



    Fenomen îngrijorător sau nu, romgleza este şi o dovadă a faptului că limba e un lucru viu ale cărui norme nu sunt eterne şi se pot modifica sub imperativul vremurilor.


  • Informaţii pentru oamenii de afaceri străini

    Informaţii pentru oamenii de afaceri străini

    Cetăţenii străini care doresc să investească în România şi solicită, în acest sens, o viză de lungă şedere vor trebui să dovedească, prin planul de afaceri, că dispun de fonduri necesare desfăşurării activităţii în sumă minimă de 150 de mii de euro, dacă vor lucra ca acţionari într-o societate pe acţiuni, sau de cel puţin 100 de mii de euro, în cazul în care îşi vor desfăşura activitatea ca asociaţi într-o societate cu răspundere limitată. O altă condiţie necesară obţinerii vizei este dovada, prin proiectul de afaceri, că solicitanţii vor crea cel puţin 15 locuri de muncă, pentru o societate pe acţiuni, sau cel puţin 10 posturi la o societate cu răspundere limitată. Legea în vigoare prevede că viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale este acordată cetăţenilor străini care sunt sau urmează să devină acţionari ori asociaţi ai unor societăţi comerciale, cu atribuţii de conducere şi administrare a acestora, pe baza avizului Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine din subordinea Guvernului României. Desigur, sunt exceptaţi de la obţinerea acestei vize de lungă şedere cetăţenii statelor Uniunii Europene, dar şi ai Canadei, Islandei, Norvegiei, Elveţiei, Japoniei şi din Statele Unite ale Americii. Să notăm şi că pragul valoric al investiţiei asigurate în ţară de către oamenii de afaceri străini, în funcţie de care aceştia beneficiază de facilităţi la acordarea cetăţeniei române, prin obţinerea acestui statut într-un timp mai scurt de 8 ani petrecuţi în România, este de 5 milioane de euro.



    Continuăm cu prezentarea unor informaţii, sperăm, de interes pentru oamenii de afaceri. Unul dintre site-urile ce pot fi utile investitorilor aparţine Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, care are adresa www.dpiis.ro. În acest site sunt prezentate facilităţile şi serviciile acordate investitorilor şi multe alte informaţii, credem, de interes. Site-ul prezintă şi două link-uri către Sistemul Electronic Naţional care are adresa www.e-guvernare.ro, care cuprinde serviciile publice disponibile on-line, şi către Sistemul Electronic de Achiziţii Publice care are adresa www.e-licitatie.ro. Ambele site-uri sunt editate în română şi engleză.



    O bază de date utilă celor care doresc să afle amănunte despre potenţialii parteneri români este cea a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din subordinea Ministerului român al Justiţiei, denumită RECOM, care poate fi accesată, pe Internet, la adresa www.onrc.ro. Această bază de date oferă informaţii gratuite referitoare la numele unei companii, la codul fiscal şi la faptul dacă firma este în funcţiune sau nu. Iar contra cost – pe baza unui abonament prin constituirea unui depozit de cel puţin 300 de lei (aproape 70 de euro) – pot fi obţinute informaţii detaliate cu privire la firmele înscrise în Registrul Comerţului. Site-ul www.onrc.ro, editat în engleză şi română, oferă şi informaţii despre constituirea unei firme în România şi include un portal al serviciilor on-line pe care le prestează Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

  • Societatea civilă îşi premiază elitele

    Societatea civilă îşi premiază elitele

    Ca în fiecare an din 2002, şi în 2013 societatea civilă şi-a premiat elitele la începutul verii. În cadrul Galei Societăţii Civile”, desfăşurate anul acesta la Opera Naţională din Bucureşti, au concurat 220 de proiecte aparţinând organizaţiilor din sectorul neguvernamental. Cele mai bune au fost premiate în cadrul celor 17 secţiuni, fiind acordat, de asemenea, şi Marele Premiu. Copii bolnavi, tineri artişti, bătrâni singuri, dar şi parcuri abandonate sau ecosisteme în pericol au fost ajutate în 2012 de către asociaţiile premiate în 2013, în cadrul Galei Societăţii Civile.



    În continuare, sperăm să vă redăm atmosfera emoţionantă a Galei, prezentându-vă o parte din câştigători. Premiul I la secţiunea Educaţie, Învăţământ, Cercetare” i-a revenit Asociaţiei Little People” pentru proiectul Şcoala mea în spital”. De altfel, Asociaţia Little People” a câştigat cele mai multe trofee — cinci la număr — nu doar pentru Şcoala mea în spital”, ci şi pentru Campionii Paralimpici”, Revista Temerarii” şi Nu Mi-e Frica!”. Prin proiectul “Şcoala mea în spital”, câştigătorul Marelui Premiu, au fost ajutaţi diverşi copii internaţi în secţii de oncologie să ţină pasul cu progresul şcolar, prin intermediul cursurilor susţinute în spital de voluntari ai asociaţiei. Prezentă la decernarea premiilor, Oana Rusu, ofiţer de presă în cadrul Asociaţiei Little People”: Vom împărţi acest premiu cu toţi copiii care cred în importanţa şcolii. Vă mulţumim că ne susţineţi atunci când ducem fiecare copil de mânuţă spre şcoală şi-l învăţăm că, indiferent de greutăţile prin care trece, are nevoie de şcoală şi de educaţie. E extraordinar ce se întâmplă în spital. Copiii se pot întoarce la şcoală şi pot să facă şcoală alături de colegii lor şi să nu se simtă în afara societăţii.”



    La secţiunea Artă şi cultură”, premiul I a fost câştigat de proiectul Tinere talente” al Fundaţiei Principesa Margareta a României.” De mai mulţi ani, tineri muzicieni şi artişti plastici, fără resurse financiare suficiente, primesc burse pentru a-şi continua pregătirea artistică. Despre ajutorul acordat acestor tineri a vorbit Mugurel Mărgărit-Enescu, directorul executiv al Fundaţiei Principesa Margareta a României”: Este un proiect extrem de frumos la care noi ţinem enorm şi care acordă o şansă tinerilor talentaţi care provin din familii fără posibilităţi materiale. Dacă nu ar primi acest sprijin — burse, mentorat şi promovare -, ei s-ar pierde nu doar pentru ei, ci şi pentru întreaga Românie care nu ar beneficia de frumosul pe care-l creează. E un proiect iniţiat în tradiţia Casei Regale de a sprijini cultura.”



    Văduvite de zone verzi şi parcuri, unele cartiere de blocuri din Bucureşti sunt astfel lipsite de aer curat sau de locuri de joacă adecvate pentru copii. Dar cu mult simţ civic, cetăţenii unui cartier precum Drumul Taberei au format o asociaţie pentru a-şi amenanja un parc între blocuri. Efortul lor a fost răsplătit cu Premiul I la secţiunea Comportament civic şi participare publică”. Delia Mihalache, membră a Grupului de Iniţiativă Civică Callatis-Drumul Taberei, a primit trofeul pentru reamananjarea parcului Istru. Dedicăm acest premiu celor care apară un alt parc, Parcul Gezi din Istanbul, dar apără şi dreptul de a trăi onorabil în propria ţară şi dreptul de a fi consultat, atunci când se iau decizii care te afectează. Sperăm ca acest premiu să ne deschidă şi nouă uşile sălii publice de şedinţe din Primăria Bucureşti, nouă şi altor cetăţeni interesaţi.”



    Secţiunea Sănătate” a avut doi laureaţi cu Premiul I, la Gala Societăţii Civile: Fundaţia Sf.Irina” pentru proiectul Alinând suferinţa adusă de cancer” şi Asociaţia M.A.M.E pentru proiectul Copilăria nu trebuie trăită în spital”. Fundaţia “Sf.Irina” dezvoltă tratamente palliative pentru bolnavii de cancer. Ema Mădălina Popescu, preşedinta fundaţiei: Vă mulţumesc în numele bolnavilor de cancer care-şi trăiesc cu discreţie trauma suferinţei, a părăsirii, a indiferenţei şi a disconfortului pe care-l creează celor din jurul lor. Echipa noastră reuşeşte din ce în ce mai greu să suplinească dezinteresul total al guvernanţilor care trăiesc mitul halucinant al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte.”



    Maria Culescu, fondatoarea Asociaţiei M.A.M.E, ştie din proprie experienţă ce înseamnă să-ţi trăieşti viaţa în spital. De aceea, prin proiectul Alinând suferinţa adusă de cancer”, organizează periodic diverse ateliere de creaţie, evenimente şi spectacole pentru a reduce stresul din timpul tratamentului şi pentru a-i face pe copii să uite de durere şi de boală. La capătul acestui efort de a-i face pe copiii să zâmbească, tot ce rămâne de făcut este exprimarea recunoştinţei. Maria Culescu: “Eu am avut noroc de colegi din branşă care să mă susţină şi să mă iubească, poate pentru că eu sunt un fost bolnav de cancer care se dedică bolnavilor de cancer… Mulţumesc echipei şi sponsorilor şi partenerilor noştri.”



    Proiectele destinate protecţiei mediului se regăsesc pe agenda multor organizaţii neguvernamentale din România. Aşadar, acest segment nu putea să lipsească de la Gala Societăţii Civile. Premiul I la secţiunea Protecţia Mediulului” i-a revenit Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta” pentru proiectul La vânătoare de vânători în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”. Prin proiect, asociaţia a militat împotriva demersurilor pentru relegalizarea vânătorii în Deltă, considerând că există riscul ca, prin reintroducerea acestei activităţi, comunităţile locale să aibă de suferit, ele fiind direct dependente de resursele şi oportunităţile oferite de biodiversitate. La decernarea premiului, Liviu Mihaiu, reprezentanul Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta” a mulţumit tuturor organizaţiilor nonguvernamentale pentru eforturile lor anuale. Pledoaria mea nu e pentru echipa cu care am avut atât de multe lucruri de făcut în această campanie. Pledoaria mea e pentru societatea civilă, aflată aici în sală. În ţara asta, avem de lucru pentru 50 de ani de acum încolo ca să reparăm ceea ce e de reparat.”



    Desfăşurată sub sloganul Şi binele poate fi senzaţional”, Gala Societăţii Civile de anul acesta a avut un număr record de proiecte încrise în competiţie. Astfel, se dovedeşte vitalitatea acestui sector care, în ciuda fragilităţii surselor de finanţare, continuă să ofere sprijin multor categorii defavorizate ale populaţiei.