Tag: Societatea Ornitologica Romana

  • Linii electrice sigure pentru păsările din Dobrogea

    Linii electrice sigure pentru păsările din Dobrogea

    Mortalitatea păsărilor prin electrocutare reprezintă o problemă majoră de conservare, afectând în special păsările de pradă. Liniile electrice de medie tensiune neizolate, care sunt frecvent folosite de aceste păsări pentru popas atunci când vânează sau se odihnesc, constituie unul dintre cele mai mari riscuri pentru aceste specii. Societatea Ornitologică Română a montat 1.000 de teci electroizolante pe stâlpi de medie tensiune, situați în teritoriile de cuibărire ale șoimului dunărean (Falco cherrug – lat.)

    Ciprian Fântână este manager de conservare la Societatea Ornitologică Română și coordonator al activității din Romania pentru proiectul internațional „LIFE for Falcons”, derulat în Bulgaria și Romania:

    „Este un proiect care a început în anul 2021. Se derulează până în anul 2026 și are ca țintă conservarea populației de șoim dunărean din sudul României și Bulgaria. Șoimul dunărean este o specie periclitată de șoim, tipică ținuturilor de stepă, pe care, în România, îl întâlnim în două populații distincte. Avem populația pontică din Dobrogea și populația panonică, în Câmpia de Vest, o continuare a populației din Ungaria. Populația cu care lucrăm noi, populația pontică, face parte dintr-o populație care cuprinde și sudul Moldovei, Ucraina și se întinde spre sudul Rusiei. În România, cele două populații au o dinamică diferită. Populația panonică, din vestul țării, pare că se descurcă bine din cauza faptului că a beneficiat de mai multe programe de conservare, iar populația pontică are un trend complet distinct. Este în declin. Avem doar șapte, nouă perechi de șoim în populația pontică și din această cauză, în acest proiect, ne ocupăm doar de populația pontică.”

    Până la implementarea propriu-zisă a proiectului, a fost derulat un studiu ale cărui rezultate sunt esențiale pentru conservarea biodiversității. Rezultatele stau la baza dezvoltării unor măsuri de protecție eficiente, menite să reducă riscurile asupra populației de șoimi dunăreni din România, specie declarată periclitată și inclusă pe Lista Roșie,  atât în România, cât și în Bulgaria. Am aflat de la Ciprian Fântână, manager de conservare, că zona centrală a Dobrogei a fost identificată ca fiind regiunea cu cele mai multe victime, iar stâlpii de aici au fost desemnați ca având prioritate pentru izolare în cadrul proiectului internațional „LIFE for Falcons”, implementat în România de către Societatea Ornitologică Română:

    „Studiul a vizat teritoriile cunoscute ale șoimilor dunăreni din populația pontică, respectiv pe o rază de 10 kilometri în jurul cuibului, noi am investigat fiecare linie electrică pentru a vedea riscul de electrocutare. Pentru asta, am analizat în jur de 3.700 de stâlpi și am investigat ce specii sunt electrocutate și în ce număr. Au fost câteva mii de păsări. În jur de 13%  la sută dintre pilonii investigați aveau cel puțin o victimă electrocutată. Pe baza acelui studiu, am captat zonele critice unde trebuie intervenit printr-o activitate de conservare care vizează izolarea pilonilor periculoși. Pentru izolare, există niște manșoane din cauciuc, care se amplasează în zona izolatorilor și scad considerabil riscul de electrocutare.

    Am identificat zonele critice, după care am reușit printr-un parteneriat cu Rețele Electrice România, să ducem la capăt activitatea. Noi am identificat stâlpii periculoși, am achiziționat tecile electroizolante, iar, mai departe, Rețele Electrice România a contribuit prin fonduri proprii la montarea acestor teci izolante pe izolante pe stâlpi. Anul ăsta vom începe monitorizarea efectelor acestei activități de conservare. Considerăm că va reduce riscul de electrocutare semnificativ, dar asta trebuie dovedit cu date. Nu avem emoții că nu va fi așa, pentru că tehnica și-a dovedit deja eficacitatea în multe proiecte de conservare. Vom controla stâlpii, pentru a vedea dacă sunt victime electrocutate.”

    Societatea Ornitologică Română a colaborat cu Rețele Electrice România, operatorul de distribuție a energiei electrice din această zonă, care a implicat un număr semnificativ de specialiști, atât pentru elaborarea studiului de fezabilitate și proiectul tehnic, cât și pentru lucrările din teren. În total, 30 de specialiști, grupați în 10 echipe, au intervenit pe teren cu tot atâtea utilaje speciale pentru desfășurarea lucrărilor la înălțime. Adițional, au fost desfășurate și alte activități, spune Ciprian Fântână, manager de conservare la Societatea Ornitologică Română și coordonator al activității din Romania pentru proiectul internațional „LIFE for Falcons”:

    „S-au montat 60 de cuiburi artificiale pentru specie. Unele sunt monitorizate video pentru a scădea riscul de dispariție a puilor. Acești șoimi au o importanță aparte în activitățile de șoimărit. Uneori, sunt cazuri, în special în Bulgaria au fost înregistrate, dar și în Ucraina, în care puii sunt luați din cuib pentru aceste activități. Pentru a proteja aceste populații pe care noi le avem în sud-estul României, am instalat și camere de supraveghere pentru a monitoriza activitatea în jurul cuibului.”

    Un aspect interesant, din culisele monitorizării, este că probabilitatea de a găsi un șoim dunărean electrocutat e extrem de mică.

    „E extrem de mică deoarece sunt foarte puțini și, odată electrocutate, de obicei, cadavrele dispar rapid de sub stâlp pentru că sunt consumate de mamifere macrofage: vulpi, șacali. Când faci monitorizarea, poți să găsești ce a murit în ultimele zile. Uneori, poți găsi și schelete, dar asta când sunt stufișuri sau vegetație mai densă la baza stâlpului, care să nu permită necrofagilor să colecteze acel cadavru aflu. Noi, pe baza a ce am găsit, am identificat stâlpii periculoși. Pe acei stâlpi, este cea mai mare probabilitate ca un șoim dunărean să fie electrocutat. Sunt în apropierea cuibului sau în teritoriul lor, iar acolo se electrocutează constant păsări. Cumva, sunt folosiți de păsări ca observator.

    Din acele câteva mii de păsări găsite, cea mai mare parte erau corvide, urmate de berze, iar, apoi, de specii de păsări de pradă. În special, șorecari, vânturei, dar au fost și șerpari. Cea din urmă este tot o specie protejată și care folosește mult în perioada de migrație stâlpii, deoarece doarme pe ei. Migrează ziua, iar seara caută un loc de odihnă. De foarte multe ori, singurele locuri de odihnă, unde să nu fie tulburați, sunt stâlpii de medie tensiune. Se așază pe ei și, de multe ori, se electrocutează. Au și o anvergură mai mare a aripilor, deci, procentual cele mai multe au fost corvide, urmate de berze.”

    Reducerea cauzelor care duc la dispariția șoimului dunărean, precum mortalitatea prin electrocutare, lipsa locurilor de cuibărit și a habitatelor favorabile pentru hrănire și persecuția cu care se confruntă păsările în zonele lor de reproducere, reprezintă unul din pilonii pe care e construită strategia acestui proiect cofinanțat prin programul „LIFE” al Uniunii Europene.

  • Cuiburi artificiale pentru șoimul dunărean

    Cuiburi artificiale pentru șoimul dunărean

    Primele nouă cuiburi au fost deja montate pe piloni la jumătatea lunii aprilie, în baza unui parteneriat cu Transelectrica, în mai multe locuri din Dobrogea, Bărăgan şi sudul Munteniei. Măsura face parte dintr-un proiect internaţional de conservare a şoimului dunărean (Falco cherrug), specie aflată pe Lista roşie atât în România, cât şi în Bulgaria.

     

    Această măsură de conservare este necesară pentru că, din observaţiile făcute în alte părţi ale arealului ocupat de şoim, un factor limitator major al creşterii populaţiei este disponibilitatea locurilor de cuibărit, întrucât aceste păsări nu îşi construiesc propriul cuib, ci ocupă cuiburile altor specii, se explică într-un comunicat postat pe pagina de internet a SOR.

     

    Cuibul este realizat pe baza unui model folosit în proiecte similare din Europa, fiind confecţionat din aluminiu, cu un volum de 0,2 metri cubi şi o greutate de aproximativ 8 Kg. Are prevăzută la bază o plasă din metal, care împiedică acumularea apei de ploaie, peste care a fost aşternut un strat de pietriş cu rol de protecţie. Cuibul artificial poate fi ocupat şi de alte specii de păsări de pradă, mai ales de vântureii roşii (Falco tinnunculus) sau şorecarul mare (Buteo rufinus), cel din urmă amenajându-şi propriul cuib din crengi în interiorul cuibului de aluminiu.

     

    Specialiştii au observat că aceste cuiburi mai pot fi ocupate de ciori de semănătură (Corvus frugilegus) şi ar putea fi folosite şi de corbi (Corvus corax), specie care are areal în Dobrogea şi a cărei cuibărire în astfel de structuri a fost raportată în Bulgaria. Unul din avantajele acestor construcţii este că oferă loc de cuibărit permanent, faţă de cuiburile naturale care sunt îndepărtate periodic pentru a preveni potenţiale avarii la liniile electrice, activitate desfăşurată de companiile de resort în afara sezonului de cuibărire, arată ornitologii romani. Totodată, liniile electrice asigură protecţie împotriva braconajului la cuib, o ameninţare majoră pentru multe specii de păsări răpitoare, inclusiv pentru şoimul dunărean.

     

    În plus, este evitat şi deranjul uman în apropierea cuiburilor, care poate duce la eşecul reproducerii. Dacă adulţii îşi lasă ouăle sau puii nesupravegheaţi din cauza tulburărilor, aceştia pot muri sau pot fi mâncaţi de alte animale. Pe de altă parte, in anii ’80, ’90 ai secolului trecut şi începutul anilor 2000, jefuirea cuiburilor a reprezentat una dintre ameninţările majore pentru şoimul dunărean, ceea ce a cauzat declinul său rapid în Bulgaria, ouăle şi puii fiind comercializaţi ilegal.

     

    Am intrebat-o pe Alida Barbu, de la Societatea Ornitologică Română, de ce este importantă această specie:

    “Importante sunt toate speciile naturale. Cele periclitate, adică amenințate, foarte aproape să dispară la un moment dat din natură, necesită însă eforturi mai mari din partea noastră de conservare.

    Pentru că ecosistemul care are un număr redus de specii, și în general un număr redus de specii generaliste care se adaptează la un habitat mai sărac, înseamnă un ecosistem mai puțin sănătos și mai puțin rezistent la diferite schimbări. De aceea sunt necesare și se fac, cel puțin la nivel european, eforturi considerabile pentru a crește numărul perechilor cuibăritoare de șoim dunărean.

    Avem două sub-populații la noi: în sud-estul României și în vestul României. Importanța șoimilor dunăreni în ecosistemele în care se întâlnesc, sau se întâlneau, pentru că era o specie relativ comună în trecut și în România, este dată de faptul că e un prădător specializat, un prădător de top, aflat undeva în partea de sus a lanțului trofic, iar prezența lui într-un anumit habitat ne spune că e un habitat bogat, un habitat stepic sănătos, care e capabil să susțină și o specie așa de bine specializată cum e șoimul dunărean”.

     

    În lunile următoare, acţiunea va continua în acelaşi areal, amplasarea cuiburilor artificiale având loc atât în siturile Natura 2000 cuprinse în proiectul LIFE for Falcons, cât şi în apropierea lor. Proiectul “Asigurarea refacerii populaţiei şoimului dunărean, specie periclitată în Bulgaria şi sudul României” are o durată de 5 ani şi este cofinanţat din Programul LIFE al Uniunii Europene.

     

    Dintre speciile de șoim prezente în Romania, putem spune că șoimii dunăreni sunt atât de rari încât i-am putea număra pe degete. Specie cuibăritoare în sudul şi estul continentului european, preferă zonele deschise, aride, de stepă, cu pâlcuri de pădure şi păşuni – putem citi pe site-ul SOR. Este un șoim mare, puternic, dar agil și rapid, foarte agresiv şi perseverent în urmărirea prăzii. Toate aceste calități i-au atras admirația oamenilor, pasărea primind chiar numele de șoim sacru, dar i-au cauzat și declinul.

     

    Începând cu 2004, Societatea Ornitologică Română s-a implicat în mai multe proiecte de conservare a acestei specii, însă cele aproape două decenii de monitorizare constantă au demonstrat că este nevoie de măsuri susținute de conservare, care să-i asigure supraviețuirea. Actualul proiect este dezvoltat pe patru piloni: protejarea împotriva braconajului, otrăvirii și electrocutării, îmbunătățirea resurselor de hrană, protejarea zonelor de cuibărit şi sprijin pentru comunitățile locale.

     

  • Pauza Mare 23.04.2021

    Pauza Mare 23.04.2021

    Societatea Ornitologică Română este primul ONG de natură creat în țara noastră după 1989 și, totodată, cea mai longevivă organizație de mediu. Biodiversitatea țării noastre oferă celor ce studiază viața păsărilor și celor care depun eforturi pentru salvarea unor specii aflate în pericol o gamă largă de activități despre care va vorbi invitatul ediției, Valentin Marin, manager de proiecte privind educația din cadrul SOR. (reluare)




  • Monitorizarea berzelor

    Monitorizarea berzelor

    Pentru a monitoriza mai bine cuiburile de berze de
    pe teritoriul țării, Societatea Ornitologică Română (SOR) a pus la punct,
    împreună cu o companie de electricitate, o aplicație pentru dispozitive mobile
    cu ajutorul căreia fiecare cetățean, care vrea să ajute, poate semnala prezența
    acestora.


    Denumită Uite
    barza!
    , aplicația a înregistrat statistici record anul acesta,
    utilizatorii introducând aproape cinci mii de observații, cea mai mare parte
    dintre ele fiind validate de specialiști. O creștere semnificativă față de anul
    trecut. După suprapunerea tuturor observațiilor și eliminarea semnalărilor
    multiple ale acelorași cuiburi, a reieșit un număr de 3.575 de cuiburi unice
    recenzate prin aplicație, care se adaugă celor cunoscute prin alte metode.
    Aplicația funcționează relativ simplu: utilizatorul trebuie să aibă un
    dispozitiv mobil cu datele de localizare pornite, trebuie să completeze un
    formular scurt și să facă o poză cuibului.


    Datele se trimit la Societatea
    Ornitologică Română, care le procesează având grijă ca ele să nu se suprapună
    și să fie reale. Se pare că oamenii au luat în serios acțiunea, având în vedere
    că doar puțin peste doi la sută din observații s-au dovedit a fi eronate. Din 2017, când a fost
    lansată, aplicația a fost descărcată de aproape 10.000 de utilizatori. Revenind
    la situația din teren, în jur de două treimi din cuiburile recenzate sunt
    amplasate pe stâlpi de electricitate metalici, iar restul pe hornurile caselor,
    pe acoperișuri și în copaci. Cele mai multe au fost observate anul acesta în
    județul Tulcea.


    De ce este importantă această recenzie a cuiburilor
    de berze ne spune Valentin Marin, manager de proiect la SOR:

    Noi, ca specialiști, suntem interesați să știm, nu doar la berze, ci la
    toate speciile din România, și o și facem într-un mod sistematic, care este
    trendul populației. Pentru că anumite modificări în habitat pot schimbă
    populația speciei respective. Aceste modificări în habitat nu afectează doar
    păsările, și aici apare interesul pentru cetateni. Creșterea sau descreșterea
    unei populații de păsări este de fapt un semnal de alarmă pentru oameni că ceva
    rău sau ceva care poate să-i afecteze se întâmplă.

    Dacă păsările au de suferit
    este doar o verigă, următorul pas – populația are de suferit din cauza unor
    modificări în habitat. Fie legat de hrana păsărilor, de calitatea apei, de
    calitatea aerului. Acesta este motivul pentru care noi credem că nu doar
    berzele sunt importante, ci e important să știm ce se întâmplă cu ele pentru ca
    în felul acesta să ne dăm seama ce urmează să se întâmple și cu noi. Pentru
    distribuitorii de energie este important pentru a ști zonele în care cuiburile
    pot crea, și de multe ori au aflat după ce au creat probleme. Cuiburile pot
    crea probleme prin deplasarea lor când bate vântul, vremea e rea, pot cădea pe
    liniile de distribuție de curent electric și pot lua foc, pot face
    scurtcircuit. O pană de curent nu numai că are costuri de remediere, dar creează
    neplăceri și în rândul populației.



    Pentru a evita astfel de situații, compania de
    elecricitate montează pe stâlpii unde se găsesc cuiburi de berze, când acestea
    migrează, un sistem metalic de supraînălțare, care evită eventualele accidente.
    Se montează, totodată, balize de semnalizare și teci izolatoare. La revenirea
    în România, păsările folosesc cele mai multe dintre aceste cuiburi pregătite
    special pentru ele.

    L-am întrebat pe Valentin Marin și care este situația
    prezenței berzelor în România față de alte țări: Aplicația Uite
    barza! are în spate și o pagină de internet cu o hartă. Oricine poate vedea
    dând căutare berzele României harta cu distribuția totală a
    cuiburilor care au fost înregistrate. Noi la momentul acesta avem aproximativ
    șase mii de perechi cuibăritoare.

    Nu știu să spun dacă stăm bine sau rău față
    de alte țări pentru că aici nu e o concurență. Stăm bine comparativ cu alți ani
    probabil și spun lucrul acesta pentru că tendința nu este de descreștere ci una
    liniară puțin ascendentă. Berzele nu au avut de suferit în ultimii ani de când
    noi facem observații sistematice. La nivel de Europa, berzele numără undeva la
    două sute treizeci de mii de perechi. Și din ce am văzut ca distribuție, Europa
    de Est are o pondere foarte mare în numărul de perechi cuibăritoare -
    aproximativ 40 la sută din populația mondială. Vă dați seama că, fiind în
    Europa de Est, avem și noi un număr semnificativ credem.


    Societatea Ornitologică Romană este cea mai
    importantă organizație independentă de conservare a păsărilor din România. După
    cum scrie pe siteul propriu, organizația dorește să îi inspire pe oameni să
    contribuie la protejarea păsărilor și a habitatelor și, cu ajutorul lor, să se
    asigure că şi generațiile viitoare se vor bucura de acestea. În ceea ce
    privește berzele, pentru cine nu știe, sunt o specie de păsări migratoare de
    talie mare, cu cioc și picioare lungi și roșii, care cuibărește predominant în
    localități. Efectivele au fost în scădere continuă pe parcursul secolului
    trecut, stabilizându-se doar în ultimele decenii. Cuiburile sunt mari și de
    cele mai multe ori sunt refolosite ani la rând.

    Sunt foarte îndrăgite în
    România, unde specia e protejată, despre ele crezându-se că aduc spor
    gospodăriei în care își stabilesc cuibul. În folclor se mai spune că berzele
    sunt cele care le aduc primul copil cuplurilor proaspăt căsătorite.

  • Parcul Natural Comana

    Parcul Natural Comana

    Parcul Natural Comana este o arie protejată de interes naţional, aflată la
    35 de km distanţă de Bucureşti, în judetul Giurgiu. Se întinde pe o suprafaţă
    de peste 25 de mii de hectare şi este parte a reţelei europene de arii
    Natura 2000 şi sit Ramsar care adăposteşte o biodiversitate remarcabilă. Peste
    8 mii de hectare sunt acoperite cu păduri în care predomină stejarul,
    teiul, salcâmul şi ulmul cu o faună
    variată din care nu lipsesc fazanii, căprioarele, mistreţii, iepurii şi
    vulpile. Parcul are trei arii protejate: Rezervaţia Ştiinţifică de Ghimpe
    (Ruscus aculeatus), Rezervaţia Ştiinţifică de Bujor (Paeonia peregrina) și
    Balta Comana (Delta Neajlovului). Valentin Grigore, directorul Parcului Comana,
    are detalii: Pentru perioada 1 Mai cei care vor
    veni în Parcul Comana vor găsi bujorii înfloriți. Din cauza iernii care a
    fost puțin mai blândă și a primăverii care a pornit devreme, avem
    fenofazele puțin avansate, astfel că bujorii vor fi înfloriți în prima
    săptămână a lunii mai. Ei, de obicei, înfloresc în a doua săptămână a lunii
    mai. In afară de Rezervația de bujor, avem și Rezervatia de ghimpe, care este o
    plantă permanent verde, un element atlantic mediteranean cu niște fructe foarte
    frumoase, care rămân roșii chiar și iarna. Avem și brândușa galbenă, 20 de
    hectare de margaretă sălbatică, dar nu vreau să divulg amplasamentul ei,
    pentru că e prea frumoasă şi rară.


    Balta Comana are o suprafață de peste 1200 de hectare. Este a treia zona
    umedă a țării, după Insula Mică a Brăilei și Delta Dunării ca biodiversitate, ne
    mai spune Valentin Grigore Avem identificate 141 de
    specii de păsări, dintre care 78 sunt protejate. Deci este o mică
    bijuterie în apropierea Bucureștiului. Se vorbește mult de Delta Văcărești, dar
    aici, la Comana, biodiversitatea este la o scară mult mai mare și de o
    frumusețe deosebită. Aici, în baltă, în mica noastră deltă, avem specii
    endemice de pești, cum ar fi țigănușul, cleanul de Comana, care se găsesc
    doar în acest areal. Avem 10 specii de amfibieni, avem broaște, reptile,
    broasca ţestoasă. Monitorizăm expansiunea
    populațiilor de șacal din zonă. El nu este pe lista speciilor ocrotite, dar are
    potențial datorită lipsei lupului din areal. Acum, primăvara, se întorc
    păsările călătoare, iar copiii care vin aici sunt fascinați de berze. Pe lângă
    barza albă, pe care o știm cu toții, există și sora ei, barza neagră, care
    este mai pretențioasă, mai sensibilă și mult mai rară. Cam o optime din
    populația României din această specie ocrotită, la nivel european, o găsim la
    Comana. Ea este dependentă de existența arborilor bătrâni, cu coroane largi
    bine dezvoltate, a stejarilor bătrâni de pe malul bălților, iar la noi sunt întrunite
    toate aceste condiții. Este o listă lungă de păsări care se găsesc aici. In
    zonă avem habitat forestier, avem terenuri sărăturoase, avem zone de câmpii
    inundabile, deci păsările sunt în număr foarte mare. Intâlnim cormoranul mare,
    cormoranul mic, rața roșie, rața cu cap castaniu, pescărușul albastru, lebăda
    de vară, stârcul de noapte, stârcul roșu. Mulți sunt pasionați de păsării. Unii
    vin să bifeze o pasăre pe care o tot caută, alții pierd o zi întreagă să facă o
    fotografie deosebită,
    artistică. Avem un număr de patru observatoare pentru păsări dispuse în jurul
    bălții.»


    În Parcul Comana se găsesc și berze negre Ciconia nigra, iar pentru a
    le asigura o viață îndelungată, specialiștii de la Societatea Ornitologică
    Română au organizat, recent, o acțiune de plantare de stejar pedunculat (Quercus
    robur). Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română: Berzele
    negre folosesc Parcul Natural Comana și pentru a cuibări. Vorbim de o specie
    extrem de carismatică şi foarte, foarte sfioasă. Spre deosebire de berzele albe
    care vin alături de oameni în sate şi ajung să cuibărească pe horn sau pe stâlpul
    de electricitate din faţa casei, aceste berze negre sunt mult mai retrase, ele
    preferă să cuibărească în pădure. Uneori ajung să cuibărească și în cuiburi de
    acvile, dar preferă să se ducă în copaci înalți și solizi și să își amenajeze
    un cuib foarte puternic, foarte mare, exact ca și cuibul de barza albă,
    numai că îl fac în copac la bifurcația dintre ramuri. De accea noi am decis să
    ajutăm aceste berze cu o plantare de arbori, cu stejar pedunculat. Specia este
    din România, susţine viaţa de la rădăcină şi până la vârf, pentru că pe aceşti
    arbori putem găsi viaţă în toate formele ei. De la gâze mici până la păsări. Si
    gaiţele fac aici cuib, iar ghinda pe care o produce acest stejar este şi ea
    consumată de porcii mistreţi sau de alte animale din pădure. Deci este un copac
    ideal. Am apelat la ajutorul a 120 de voluntari de la compania DB Schenker care
    au venit cu noi. Ne-au ajutat să plantăm într-o singură zi peste 1000 de
    stejari.



    În Parcul Natural Comana se pot face drumeții,
    plimbări cu barca și cu atelaje sau plimbări cu bicicleta. In apropiere se
    poate vizita Mănăstirea Comana. Lăcașul a fost ctitorit de Vlad Țepeș,
    domnitorul Țării Românești, în anul 1461, cu rol de mănăstire-cetate.