Radio România Internațional

Tag: specialisti

  • S-a încheiat anul european al competenţelor

    S-a încheiat anul european al competenţelor

    Totul a plecat de la o realitate descrisă de statisticile oficiale: mai bine de trei sferturi din întreprinderile din spaţiul comunitar au probleme în a găsi muncitori calificaţi, iar Uniunea Europeană are nevoie de 20 de milioane de noi specialiști IT până în 2030.

     

    Aceleași statistici mai arată că una din trei persoane care lucrează în Europa nu dispune de competențe digitale de bază. Femeile sunt subreprezentate în profesiile și studiile din domeniul tehnologiei, la fel și în științe, inginerie și matematică.

     

    Înaintea acestui an european al competențelor, mai puțin de 4 din 10 adulți au urmat cursuri de formare sau de recalificare profesională. Inițiativa pare să fi schimbat situația.

     

    O anchetă desfășurată în ultimele luni în 12 state membre ale Uniunii a arătat că a crescut considerabil interesul legat de dezvoltarea unor noi competențe. De fapt, spune Comisia Europeană, oamenii au devenit mai conștienți de faptul că au nevoie de cursuri de recalificare profesională pentru a putea rămâne în câmpul muncii.

     

    În plus, aproape 65 la sută dintre participanții la anchetă s-au arătat dispuși să participe la activități de perfecționare.

     

    În tot acest an, Comisia a acordat o atenție deosebită femeilor și tinerilor, cu precădere celor care nu erau încadrați profesional și nu urmau nici un program educațional sau de formare.

     

    De mai bine de 3 ani și jumătate, executivul comunitar a lansat și un Pact pentru competenţe, descris ca o poveste de succes pentru că a permis unui număr considerabil de europeni să ia parte la activități de perfecționare și recalificare profesională.

     

    În Irlanda, de exemplu, a fost înființată o Academie de leadership. În Portugalia a avut loc proiectul unui aşa numit „pașaport al competențelor digitale”.

     

    Iar în Cipru, un centru cultural a găzduit în afara orelor de program o serie de proiecte care le oferă oportunități de dezvoltare grupurilor vulnerabile, cum ar fi migranţii, persoanele în vârstă sau cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă.

     

    Un alt program care a avut loc în cadrul acestui Pact a fost pus la punct de Federația europeană a asociațiilor de ghizi turistici, care a organizat ateliere de lucru pentru toţi cei care vor să facă această meserie.

  • Vaccinare obligatorie în România?

    Vaccinare obligatorie în România?

    Numeroase au
    fost, în ultimele luni, subiectele care au divizat puternic societatea
    românească. Dar, parcă, cel de zilele acestea al vaccinării obligatorii a
    copiilor şi adulţilor a separat dramatic apele! Un proiect de lege în acest
    sens era ţinut în sertarele parlamentarilor de câţiva ani, dar – cel puţin în aparenţă pe fondul crizei generate
    de epidemia de coronavirus – aleşii au decis să îl scoată la lumina zilei şi să se pronunţe rapid asupra
    lui. Pe scurt, este obligatorie imunizarea cu vaccinurile trecute în schema
    națională, aprobată prin Hotărâre de Guvern. Poate deveni obligatorie și pentru
    alte vaccinuri în cazuri de urgență epidemiologică, dar NU este obligatorie în
    cazul în care medicii atestă contraindicații medicale la vaccinare a unor
    cazuri speciale. Concret, părinţii vor trebui să spună dacă sunt de acord să-şi
    vaccineze copilul încă de la naşterea acestuia. Dacă nu îşi vor da acordul, deşi
    nu ar exista o contraindicaţie medicală, doctorul de familie va trebui să le
    explice beneficiile vaccinării. Dacă părinţii vor refuza în continuare, atunci,
    un grup de specialişti din Ministerul Sănătăţii îi va consilia din trei în trei
    luni. Dacă vor continua să refuze timp de un an, atunci vor primi un
    avertisment şi, ulterior, o amendă care poate ajunge până la 10.000 de lei
    (circa 2 mii de euro).

    Totodată, la înscrierea la grădiniță sau la școală, conducerea
    instituţiei trebuie să ceară părinților o adeverință care să constate fie
    respectarea schemei de vaccinare obligatorie, fie existența unor
    contraindicații, fie un calendar de recuperare a vaccinurilor lipsă. Altă
    prevedere a proiectului privind vaccinarea obligatorie: Ministerul Sănătății
    trebuie să aibă în orice moment un stoc care să acopere necesarul de vaccinuri timp
    de 18 luni. Acestea fiind spuse, antivaxerii, opozanţii vaccinării obligatorii,
    au făcut presiuni serioase asupra parlamentarilor, aceştia din urmă primind
    sute de mesaje în care li se cere să nu voteze o lege prin care copiii vor fi
    supuși injectării forțate impuse de marea ocultă mondială. Sunt invocate
    libertatea de a alege, opusă dictaturii, precum şi teama că în crearea vaccinurilor ar putea fi folosite
    microorganisme obţinute prin inginerie genetică. În consecinţă, în plin an
    electoral, dacă unele partide parlamentare au decis la scenă deschisă să voteze
    pentru vaccinarea obligatorie, altele au lăsat la latitudinea fiecărui membru
    să hotărască ce va face în momentul votului.

    PSD şi ProRomânia, în opoziţie,declară
    că susțin fără rezerve vaccinarea obligatorie a copiilor pentru a-i proteja în
    fața riscurilor epidemice. În schimb, deşi în PNL, la guvernare, şi în USR, a
    treia forţă din Parlament, există un puternic curent pro-vaccinare, sunt şi parlamentari
    care se opun sau se abţin. Să ne amintim doar că, potrivit statisticilor
    UNICEF, în România, de la debutul epidemiei de rujeolă (2016) și până la
    finalul lunii noiembrie 2019, s-au înregistrat aproape 19 mii de cazuri şi peste
    60 de decese. Majoritatea îmbolnăvirilor s-au produs în cazul copiilor
    nevaccinați.

  • Criza ucraineană şi securitatea cibernetică

    Criza ucraineană şi securitatea cibernetică

    Cunoscută în intreaga lumea pentru specialiştii săi în IT, de la celebrii hackeri, numeroşi şi cu abilităţi deosebite, până la angajaţii respectabili din marile companii din domeniu, cum ar fi gigantul Microsoft, România, ca stat, are o expertiză notabilă în securitatea informatică. Una apreciată la cel mai înalt nivel internaţional, din moment ce România va îndeplini rolul de naţiune-lider a Fondului NATO pentru dezvoltarea capacităţii de securitate cibernetică a Ucrainei, în contextul disputei cu Rusia.



    Măsura face parte din pachetul de sprijin pe care Kievul l-a primit la recentul summit al Alianţei, găzduit de Marea Britanie. România este cea care şi-a dorit, printr-o decizie luată în Consiliul Suprem de Apărare de Tarii (CSAT), să gestioneze securitatea informatică a vecinei sale, într-un conflict extins la Rusia — Occident şi purtat pe mai multe fronturi – politic, comercial sau energetic.



    În calitatea sa de administrator al acestui Fond, prin Serviciul Român de Informaţii (SRI), Bucureştiul, ajutat de Kiev, va construi arhitectura unui sistem ce ar urma să protejeze instituţii sensibile din Ucraina. De asemenea, potrivit unui comunicat al SRI, România are obligaţia să găsească, în rândul statelor NATO, contributori la Fond, astfel încât să fie asigurate resursele financiare necesare implementării proiectului.



    Nu în ultimul rând, precizează Serviciul, România va asigura şi instruirea specialiştilor ucraineni, astfel încât sistemul creat să fie exploatat eficient. Prin implicarea în defensiva cibernetică a Kievului, comentează analiştii autohtoni de politică externă, Bucureştiul demonstrează, din nou, că îşi menţine poziţia activă în dosarul ucrainean.



    Încă de la debutul crizei, odată cu anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia, în martie, România nu şi-a ascuns, deopotrivă, îngrijorarea şi indignarea în spatele unor formule diplomatice, inofensive, ci, din contră, a afişat o retorică fermă, chiar prea aspră, după gustul unor observatori interni. Pe de altă parte, cu această ocazie, a fost reluată discuţia despre informaticienii formaţi în România, cea care lasă impresia că nu îşi exploatează, aşa cum ar fi firesc, uriaşul potenţial în domeniu.



    O mare parte a experţilor săi, chiar şi laureaţi la olimpiadele internaţionale, bătătoresc calea spre statele unde pot fi absorbiţi uşor pe piaţa muncii şi unde sunt remuneraţi pe măsura înaltei lor pregătiri. În timp ce exodul de creiere, valabil şi în domenii ca medicina, educaţia sau cercetarea, continuă, infrastructura IT a administraţiei româneşti, de exemplu, este, în genere, departe de a fi pusă la punct.