Radio România Internațional

Tag: spionaj

  • Sex și spionaj în România postbelică

    Sex și spionaj în România postbelică

    Lumea serviciilor de informații este o lume a
    cinismului maxim. Așa a fost dintotdeauna și pretutindeni, serviciile de
    informații nu s-au dat în lături de la nimic pentru a obține ceea ce le
    interesa. Evident că sexul și romantismul au fost metode prin care spionajul a
    încercat să ajungă la secrete. Serviciile de informații române nu au făcut nici
    ele excepție de la regulă. După 1945, după instaurarea regimului comunist, ele
    au devenit și aparat de represiune politică, în afara menirii originale, și
    s-au făcut cunoscute sub numele de Securitate. Și Securitatea română a pus la
    cale operațiuni bazate pe sex și romantism pentru a ajunge la persoanele
    interesante din punct de vedere informativ.


    Generalul
    Neagu Cosma a fost director al contraspionajului român din 1950 până în 1973.
    Într-un interviu din 2002, Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română
    l-a întrebat dacă practica relațiilor sexuale și sentimentale era una curentă a
    Securității pentru a recruta agenți. Regimul impusese respectarea conduitei
    morale de către ofițeri, care însă se dovedea a fi o piedică în atingerea
    scopurilor informative.

    Îmi
    aduc aminte un caz. Băiatul nostru băga romantism foarte bine pe lângă o
    americancă, ea era extraordinară, era mare și tare pe afară. După o zi-două
    vine ăsta și-mi spune: Tovarăşe general, mai departe nu mai merg! Ori mă
    lăsaţi să mă culc cu asta, ori nu mai am cum să merg mai departe. Asta e
    nebună, sare pe mine, ce să fac, cum să fac? Serviciul Special de Informații
    nu avea probleme de acest fel, i-ar fi spus pe ea! Mă duc la Drăghici,
    ministrul de interne, căruia îi raportez: Tovarășe ministru, am ajuns până
    aici, cazul prezintă mare perspectivă având în vedere cine este femeia asta
    afară, cu relaţiile ei. Avea un unchi care era mare senator, bogătaş. Bă,
    îmi spune Drăghici, dar ne abatem de la morală. I-am spus că, în acest caz,
    abandonam americanca. I-am cerut dezlegare de la morală și ne-a dat. I-am căsătorit,
    s-a dus băiatul afară, a ajuns mare bogătaş.


    La sfârșitul anilor 1960, Securitatea a
    încercat să-l recruteze pe cifrorul ambasadei britanice la București tot prin
    metoda romantismului.

    Neagu Cosma:
    Aveam o armată întreagă de femei, nu exagerez, pe care le plasam. De
    exemplu, să vă spun un caz cu un englez, era cifror, mare funcţie într-o
    ambasadă. Ăsta nu era însurat, i-am băgat o agentă foarte experimentată. El mai
    ieşea seara să bea o bere și încet-încet s-a îndrăgostit nebuneşte. El avea
    vreo 55 de ani, ea avea vreo 25 de ani, era înnebunit după fata noastră. Și
    dă-i cu poze, cu filmări, cu ascultări până când am instruit-o să-i spună că
    pusese Securitatea mâna pe ea și îi cerea informaţii despre el. Dă-le, dragă,
    dă-le! îi zice el, și începe să cânte una-alta. A mers, era promiţător.


    Securitatea voia însă cifrul britanicilor și
    își instruiește agenta să-i ceară diplomatului să se căsătorească cu ea.

    L-a convins să se căsătorească
    aici, să se cunune chiar și religios. Nu puteau la primărie religios, și atunci
    am adus un ofiţer care s-a făcut popă și care şi ştia multe din ale bisericii.
    I-am adus într-o seară în casa noastră, și dă-i cu odăjdii, dă-i şi fă slujbă,
    pune-le pirostrii pe cap, i-am căsătorit, i-am filmat, tot ce trebuia. Și ne
    ziceam că ăsta nu ne mai scapă. După un timp, fata noastră îi spune iar că
    Securitatea îi cere informaţii și că voia vorbească cu el. Am ajuns la o
    discuţie cu el, s-a codit, s-a sucit, s-a învârtit şi a spus: dumneavoastră
    înţelegeţi ce se întâmplă cu mine dacă se află? Păi nu se află, i-am spus
    noi. A ţinut secretul ăsta trei zile și după trei zile a raportat la ai lui şi
    cu primul avion a plecat din România.


    Un alt caz a fost încercarea de racolare a
    cifroarei ambasadei Austriei la București.

    Neagu Cosma: Nu prezenta cine ştie ce interes pentru noi, dar ca să pui
    mâna pe cifrul Austriei nu era o treabă rea. Era o cifroare aici, o femeie
    nemăritată. Şi, tot aşa, i-am băgat un iubit şi a dus-o femeia foarte bine.
    Unde mergeau ei pentru partide de amor ne făcuserăm noi tot felul de
    instalaţii, supravegheam tot şi filmam tot. S-au dedat la perversiuni şi
    făcuserăm un album foarte consistent. Vine momentul să-i punem în faţă
    documentele. A fost o greşeală din partea noastră. Se uită ea la poze, le
    studiază şi ne spune: Domnilor, daţi-mi şi mie un exemplar. Eu nu am asemenea
    poze cu mine. Și ne-am dat seama că nu ţine cu şantajul. I-am propus să
    lucreze pentru noi, a zis că se mai gândește. Dar după două zile a plecat şi
    asta de la post.


    Securitatea română a încercat să obțină
    acces la secrete folosind sexul și romantismul, o metodă des folosită de toate
    serviciile de informații din lume. Însă unele încercări au fost încununate de
    succes, în timp ce altele nu.

  • Cum ne apărăm de programele de spionaj cibernetic

    Cum ne apărăm de programele de spionaj cibernetic

    Înființată în urma scandalului provocat de Pegasus, un soft utilizat de
    guverne din UE pentru a spiona personalităţi, responsabili politici, jurnalişti
    şi aleşi europeni, comisia de anchetă PEGA adună informații legate de măsura în
    care statele utilizează tehnologia de supraveghere intruzivă și modul în care
    această tehnologie subminează drepturile omului.

    În calitate de membru al
    Comisiei de anchetă pentru examinarea utilizării Pegasus și a altor programe de
    spionaj echivalente, după discuțiile cu producătorii softului israelian
    Pegasus, europarlamentarul Dragoș Tudorache a atras atenția că este nevoie de o
    dezbatere privind regimul de comercializare a acestor instrumente de spionaj
    cibernetic.

    De asemenea, că trebuie clarificat rolul guvernelor naționale din
    statele membre UE în achiziționarea directă sau prin intermediari a acestor
    instrumente și în luarea deciziilor privind folosirea lor.

    Din această perspectivă,
    Dragoș Tudorache i-a cerut directorului adjunct al Europol, Jean-Philippe
    Lecouffe, să indice în ce termen intenționează să acționeze conform
    prevederilor noului mandat pe care Europol îl are, la adoptarea căruia a
    contribuit și europarlamentarul român, ca raportor al grupului Renew Europe.
    Agenția are datoria de a asigura respectarea legii și protejarea cetățenilor
    europeni, mai ales atunci când din motive politice interne autoritățile unui
    stat membru nu au interes să facă lumină într-un anumit dosar.


    Dragoș Tudorache: E bine de știut că am luptat mult în acest
    Parlament și în negocierile cu Consiliul pentru a ajunge la varianta actuală a
    Articolului 6, care este acolo pentru acele 1%-2% din cazurile în care
    telefonul nu va suna din partea unui stat membru sau pentru acele infracțiuni în
    care forțele de ordine ale statului membru nu vor solicita ajutorul Europol, la
    fel cum s-a întâmplat deja în mai multe cazuri.

    Nu cred că poate exista nici o
    îndoială cu privire la faptul că se comite o infracțiune împotriva cetățenilor
    UE, de altfel avem deja Comisia care confirmă că există telefoane infectate ale
    oficialilor săi, avem politicieni europeni despre care s-a confirmat că au avut
    telefoane infectate șamd, așa că este destul de clar faptul că se comite o
    ilegalitate.

    Unele state membre au în derulare investigații judiciare, deci
    organele de aplicare a legii își fac treaba în unele cazuri, precum în Franța.
    Alte instituții nu-și fac totuși, treaba.

    Astfel, întrebarea mea simplă către
    Europol este următoarea: pe baza variantei actuale a articolului 6 și în
    spiritul său, cât timp va aștepta Europol până când va apela la un stat membru
    și îi va solicita acestuia declanșarea unei anchete, chiar dacă statul membru
    va spune nu. Când va fi pregătit Europol și cât timp va aștepta dacă un stat
    membru nu face nimic pentru a investiga acea infracțiune. Și, în al doilea
    rând, de ce există o astfel de secretomanie în ceea ce privește utilizarea
    acestei tehnologii de către forțele de ordine? După cum menționați foarte
    corect, forțele de ordine luptă cu instrumente criminale sofisticate care se
    află în mâinile organizațiilor criminale, așa că, pe bună dreptate, forțele de
    ordine ar avea nevoie, de asemenea, de astfel de instrumente




    Pentru binele
    democrațiilor noastre, trebuie să găsim răspunsuri la toate aceste întrebări. Protejarea cetățenilor europeni împotriva utilizării
    nelegitime a programelor de spionaj se află în mandatul Europol, care are acum
    cadrul legal ce îi permite să acționeze. Alături de colegii din comisia
    specială PEGA, am solicitat ca acesta să o facă într-un timp cât mai scurt și
    cu maximă transparență, conform obligațiilor noului mandat    , a mai declarat
    europarlamentarul Dragoș Tudorache.


  • Eurodeputaţii cer crearea unor capacităţi comune de apărare cibernetică în UE

    Eurodeputaţii cer crearea unor capacităţi comune de apărare cibernetică în UE

    Raportul a fost elaborat de eurodeputatul estonian Urmas Paet şi adoptat cu o largă majoritate: 591 de voturi pentru, 65 de voturi împotrivă şi 26 de abţineri. Documentul subliniază că o politică de apărare cibernetică comună şi o cooperare substanţială cu privire la capacităţile electronice, în ţările membre, sunt printre chestiunile esenţiale pentru dezvoltarea uniunii apărării europene. Eurodeputaţii insistă că este esenţial să se depăşească actuala fragmentare şi complexitatea arhitecturii cibernetice a Uniunii Europene şi să se dezvolte o viziune comună pentru realizarea securităţii online. Parlamentul European recomandă crearea unei Unităţi Cibernetice Comune pentru a îmbunătăţi lipsa de informaţii schimbate între instituţiile şi agenţiile din blocul comunitar şi a încuraja o reţea de informaţii sigure şi rapide.

    Eurodeputaţii salută planul de acţiune al Comisiei Europene cu privire la sinergia între domeniile civile, de apărare şi spaţial. Spre deosebire de domeniile militare, infrastructura spaţiului cibernetic este deţinută în principal de companii private, în mare parte cu sediile în afara jurisdicţiei Uniunii, ceea ce face ca ţările membre să devină dependente industrial şi tehnologic de terţe părţi. De aceea, eurodeputaţii avertizează că Uniunea Europeană trebuie să fie mai independentă tehnologic şi mai inovatoare şi să investească mai mult în capacităţi şi personal pentru apărare electronică.

    Totodată, Urmas Paet cere în raportul lui ca la atacuri cibernetice să existe răspunsuri comune şi coordonate, care să includă NATO, astfel încât să poată conduce la impunerea unor sancţiuni contra actorilor ostili ce ameninţă interesele de securitate euro-atlantice. Eurodeputaţii se arată îngrijoraţi de comportamentul agresiv sistemic manifestat în special de China, Rusia şi Coreea de Nord în spaţiul cibernetic, inclusiv de numeroasele atacuri împotriva unor instituţii guvernamentale. Astfel, raportul dă exemplu scandalul Pegasus pentru modul în care un număr mare de jurnalişti, activişti pentru drepturile omului, politicieni şi alţi cetăţeni europeni au fost spionaţi.


  • Spioni în România primului război mondial

    Spioni în România primului război mondial

    Spionii şi spionajul există de când lumea. Însă în timpul războaielor ei sunt mai importanţi decât în vremurile de pace. În anii primului război mondial, şi în România s-a dus, ca pe toate fronturile, un război al informaţiilor şi al spionilor.



    De la constituirea sa ca stat modern în 1859, România și-a înființat propriile structuri de informații. În 1908 apărea Direcția Generală de Poliție și Informații. În anii premergători primei conflagrații mondiale, activitatea de supraveghere a celor care făceau spionaj în România s-a intensificat. Erau supravegheați mai ales străinii dar și românii care făceau agitație în favoarea inamicului. În 1916, anul în care România intra în război alături de Antanta formată din Franța, Marea Britanie și Rusia, toți străinii de pe teritoriul României erau reținuți. O parte erau internați în lagăre, o parte erau trimiși în Moldova. Cei urmăriți intrau în vizorul contraspionajului românesc atunci când denigrau armata română, când lăudau inamicul și când îi insultau pe cei doi suverani, regele Ferdinand și regina Maria.



    Istoricul Alin Spânu este autor al unui volum despre spionajul în România în primul război mondial. El crede că activitatea de culegere de informații era cu atât mai importantă în cazul unor țări precum România care aveau capacități reduse de apărare: ”Un război nu se câștigă numai prin informații, se câștigă și pe câmpul de luptă, iar România avea un mare dezavantaj față de alte țări. Nu avea o industrie militară, România nu fabrica din păcate tunuri, avioane, mitraliere astfel că totul trebuia importat. Sigur că România a avut armament, o parte de la aliații din 1883, Germania și Austro-Ungaria, mai apoi a achiziționat și din Franța. Pe măsura trecerii timpului și față de opinia publică aceasta s-a îndreptat către Franța și Anglia. De acolo a început să mai vină armament, iar după intrarea României în război numai pe această cale au venit armamente și muniții.”



    Armata a fost printre primele structuri care au beneficiat de informații în timpul războiului. Poligoliții și cei capabili să formeze rețele informative și care doreau să colaboreze erau încadrați în structurile statului român. Unul dintre cei care au îndeplinit aceste cerințe a fost Florea Bogdan din Transilvania, provincie aflată în componența Austro-Ungariei. Alin Spânu: ”Florea Bogdan, primul inginer român din Reghin, era un excelent ofițer de informații care odată venit la București a creat propria sa rețea informativă în Transilvania, începând cu 1914. El avea un centru de informații la Cluj care a informat foarte bine despre intrarea trupelor germane în ajutorul trupelor austro-ungare. Informația din păcate nu a fost crezută la nivelul de conducere al Marelui Cartier General român. Bogdan devine șeful Biroului de informații de la Divizia 14 infanterie cu care acționează în Transilvania. La retragere, este ofițer de legătură pe lângă un corp de armată rus în Bicaz. Este rechemat la Marele Cartier General unde se ocupă de cenzura presei și elaborarea unor buletine de informații pentru exploatarea informativă a prizonierilor. Știa foarte bine și limba maghiară și limba germană. Ceea ce este mai important dar foarte puțin cunoscut este că el a condus grupul care a lucrat și descifrat cifrul armatei germane, în 1917, ceea ce a permis anumite avantaje ale armatei române pe anumite sectoare ale frontului în bătăliile din vara anului 1917.”



    Așa cum se întâmplă mereu în realitate, au existat și erori ale funcționării structurilor de informații, au existat răzbunări personale, informațiile erau vândute și cumpărate, pentru diferite motive, mai ales pentru recompense financiare, unii lucrau pentru inamic. Din spionaj și contraspionaj nu puteau lipsi nici femeile.



    Alin Spânu a detaliat prezența lor: ”Unele lucrau pentru bani, altele din loialitate. Se plătea foarte bine, ca să dau un exemplu un agent de siguranță din 1916 avea între 120 și 150 de lei, având în vedere că 50 de lei era un salariu bun. Două tinere care erau suspectate că făceau spionaj și care n-au mai fost lăsate să treacă din România în Austro-Ungaria după intrarea României în război erau foarte supărate că pierdeau 1000 de lei pe zi. Aș mai da două-trei exemple de femei care făceau spionaj. O doamnă bine înzestrată financiar îl atrăsese în colaborare și pe șeful postului de jandarmi. Din punctul de vedere al anchetei Siguranței, Roza, așa o chema, avea mijloace materiale și sufletești suficiente. O altă persoană care făcea joc operativ jucându-se cu mințile oamenilor, Veronica se numea, era ghicitoare în cărți. Făcea o propagandă antiromânească feroce spunându-le celor care veneau la ea ce bine se mânca în armata Puterilor Centrale, cât de prost se mânca în armata română, că România urma să fie învinsă. Până la urmă, a fost ridicată de Siguranță. O altă doamnă, logodnică a aunui ofițșer român, se plimba cu trenul prin Moldova și era suspect că știa destul de bine calibrele tunurilor armatei române, unde erau poziționate, știa depozitele și obuzele. Și așa a intrat la bănuieli.”



    Spionajul și contraspionajul în România anilor primei conflagrații mondial au fost prezențe firești. Amploarea lor, efectele imediate, aspectele anecdotice și picanteriile rămân în arhive, scoase la lumină ca parte a unei istorii detașate după o sută de ani.