Tag: Spiru Haret

  • Christian Ghibaudo (France) – La Journée nationale de la lecture

    Christian Ghibaudo (France) – La Journée nationale de la lecture

    La nouveauté, c’est que ce mois-ci, plus précisément le 15 février, a été célébrée en première la Journée nationale de la lecture. En effet, en 2021, le Sénat et la Chambre des députés roumains adoptaient une proposition de loi de plusieurs parlementaires en ce sens. L’initiateur de la loi avait souligné la situation de Roumanie et mis en exergue pourquoi une proposition afin d’encourager la lecture était nécessaire. En l’occurrence, la Roumanie a une consommation de livres de plus en plus faible. Moins de 10 % des citoyens achètent un livre par an. Selon les statistiques, les Roumains, et notamment les enfants et les jeunes, « lisent très peu : 68,5 % d’entre eux n’ont même pas lu un seul livre cette dernière année, 20 % des Roumains lisent une fois par mois et 8 % lisent tous les jours. Par ailleurs, 38,7 % des personnes de 15 ans ne comprennent pas ce qu’elles lisent, le taux d’analphabétisme fonctionnel se monte à 40 % en Roumanie et près de 50 % des lycéens ne réussissent pas leur bac, indique la Chambre des députés citée par les agences roumaines de presse. Or, selon le ministre de l’Education, la lecture construit des liens profonds et pérennes dans le mental des gens, qu’ils soient adultes ou enfants.



    La date a été choisie parce que c’est la date de naissance de deux grandes personnalités roumaines : Titu Maiorescu et Spiru Haret. Le premier a été un avocat, essayiste, critique littéraire, franc-maon, homme dEtat, ministre de lintérieur et membre fondateur de lAcadémie roumaine et de la société littéraire Junimea. Spiru Haret a été un scientifique, mathématicien, astronome, pédagogue, ministre de lEducation et académicien roumain.



    La loi précise que des activités culturelles, sociales et éducatives peuvent être organisées ce jour-là, mettant en évidence l’importance de la lecture, notamment dans la formation des enfants et des jeunes. Des activités pour promouvoir et encourager la lecture peuvent être organisées dans les établissements d’enseignement, au cours des classes ce jour-là. Les bibliothèques peuvent être invitées à présenter leurs services, les élèves peuvent s’y inscrire, collecter et faire des dons de livres, y compris en organisant leurs propres stands à l’intérieur des établissements d’enseignement.



    Par ailleurs, les associations et fondations qui mènent des activités éducatives peuvent être invitées à organiser des clubs de lecture, des ateliers d’écriture créative, d’illustration de livre, des discussions sur la littérature ou des programmes similaires. Les autorités de l’administration publique, les services publics déconcentrés ayant des attributions dans les domaines de l’éducation et de la culture ainsi que les établissements d’enseignement supérieur peuvent accorder un soutien matériel, financier et logistique aux bibliothèques, aux musées, aux établissements d’enseignement, aux ONG, aux maisons d’édition et à d’autres institutions qui œuvrent dans le domaine de l’éducation et de la culture afin d’organiser des évènements pour encourager la lecture », lit-on dans cette disposition législative.



    Le 15 février dernier, de 11 h à 14 h 00, des activités de lecture ont été organisées pour tous les élèves, sous le slogan « Lisons ensemble ! ». Au préalable, le professeur aura recommandé à tous d’apporter leur livre préféré ou d’en emprunter un à la bibliothèque et de lire soit individuellement, soit par petits groupes, pendant 15 minutes. L’idée, c’est de promouvoir la lecture en tant qu’habitude quotidienne, pas de faire une analyse du texte.



    Et selon la loi, à l’occasion de cette Journée, Radio Roumanie et la Société roumaine de télévision produisent, diffusent ou rediffusent des émissions pour promouvoir et encourager la lecture. L’Institut culturel roumain, le Département pour les Roumains du monde, les ambassades et consulats de la Roumanie sont invités à mener des projets culturels et/ou éducatifs consacrés à la Journée nationale de la lecture.

  • Matematică şi comunism

    Matematică şi comunism

    Matematica este considerată, pe bună dreptate, unul
    dintre domeniile cele mai abstracte ale minţii omeneşti, iar fără o bună
    instrucţie în matematică o carieră solidă în domeniul ştiinţei şi tehnologiei este
    imposibilă. Şcoala românească de matematică a avut buni reprezentanţi,
    învăţământul academic având încă de la înfiinţarea Universităţii Bucureşti din
    1864 o facultate de ştiinţe fizice, matematice şi naturale. Pe lunga listă cu
    matematicieni români importanţi figurează nume precum Spiru Haret, Dimitrie
    Pompei, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, David Emanuel, Simion Stoilow,
    Grigore Moisil.


    Dar
    regimul comunist a conferit matematicii un rol cu mult mai mare decât îl avea
    ea în mod natural. Obsesia comunismului pentru ştiinţele exacte a făcut ca matematica
    să devină cheia de boltă a sistemului de educaţie între 1945 şi 1989. De la
    domeniul de elită care fusese, matematica a fost ideologizată într-un ritm
    alert, ea fiind studiată intensiv şi extensiv de generaţii de români de după
    1945. Cu toate acestea, cultul matematicii nu a reuşit să aducă nici pe departe
    dezvoltarea economică şi socială pe care o aştepta regimul.


    Matematicianul
    şi profesorul Solomon Marcus şi-a susţinut bacalaureatul în 1944 şi tot atunci
    s-a înscris la facultatea de matematică. Într-un interviu acordat în 1998
    Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Marcus îşi aducea aminte
    de descoperirea matematicii ca pasiune personală şi carieră profesională. Descoperisem matematica chiar în aceea vară 1944,
    în aceea vară fierbinte, în care eu eram într-un oraş din Moldova şi frontul
    era foarte aproape. M-am gândit că cel mai bine este să urmez calea
    curiozităţii mele personale pentru că în acel moment de haos era imposibil
    să-ţi reprezinţi ce perspectivă socială îţi oferă o facultate sau alta. Şi după
    un an de încercare la Facultatea de Matematică mi-am dat seama că această
    facultate nu numai că îmi convine, dar este o întâlnire fericită a vieţii mele
    şi eram foarte bucuros că am avut acest noroc de a-mi găsi atât de repede
    domeniul care mă pasiona.


    Politica de dinainte de instaurarea
    comunismului din 1945 nu era în măsură să distrugă cariere profesionale şi
    vieţi. Solomon Marcus îşi aducea aminte că avusese profesori cu orientări
    politice diferite: Dan Barbilian avusese simpatii legionare, Octav Onicescu
    cochetase cu fascismul mussolinian, Gheorghe Vrânceanu era un mare liberal, Miron
    Nicolescu şi Simion Stoilow erau socialişti, Nicolae Ciorănescu era ţărănist, Mihail
    Neculce era comunist. Marcus îşi aducea aminte de circumstanţele în care a
    murit Simion Stoilow, unul dintre cei mai buni matematicieni români postbelici. Simion Stoilow avea să
    moară în 1961 pe treptele Comitetului Central al Partidului Comunist unde se
    ducea de fapt tot timpul să intervină contra a tot felul de nedreptăţi: tineri
    asistenţi daţi afară din facultăţi, multe excluderi din corpul didactic în anii
    1950, interzicerea deplasărilor în străinătate, oameni care nu puteau să-şi facă
    doctoratul. Eu am fost una dintre victime. La noi s-a înfiinţat atunci aşa-numita
    aspirantură,
    după model sovietic, în 1953. Ne-am prezentat la matematică cinci persoane şi
    am reuşit toţi probele ştiinţifice. Şi cu toate astea, după ce am reuşit, am primit
    o hârtie de la Ministerul Învăţământului prin care eram înştiinţat că nu aveam
    dreptul să urmez aspirantura în R.P.R, fără să se dea o motivaţie. Era, evident,
    o problemă de dosar. Dar de ce nu au făcut asta de la început? Funcţiona
    următoarea strategie: hai să vedem cum se prezintă candidatul, poate cade
    oricum la examene şi nu mai e nevoie să-l respingem pe motiv de dosar.


    Ideologia
    a fost cea care a distrus întregul climat de bună convieţuire academică. În
    ciuda faptului că de la jumătatea anilor 1960 ea şi-a redus forţa, a rămas o
    traumă de care nu s-a putut scăpa decât după 1989. Solomon Marcus îşi aducea
    aminte de o întâmplare cu matematicianul Dan Barbilian de la o şedinţă
    ideologică. Am fost în aceeaşi grupă
    de învăţământ ideologic cu marele matematician-poet Dan Barbilian sau Ion
    Barbu. Acum în amintire toate acele situaţii devin amuzante, dar atunci erau
    adevărate drame. Acest om era atât de înfricoşat, stătea într-o încordare
    nemaipomenită, şi se vedea că marea lui dilemă, şi nu numai a lui, era ce să
    fac? Dacă tac şi nu iau cuvântul deloc evident că se interpretează negativ,
    înseamnă că nu particip la viaţa ideologică. Dacă iau cuvântul, risc să spun
    ceva care e împotriva liniei partidului. Şi, la un moment dat, când cineva a
    pronunţat formula lui Lenin socialism = puterea bolşevică, plus electrificarea întregii ţări,
    Barbilian a ridicat mâna să ia cuvântul: în această ecuaţie este vorba de o
    adunare necomutativă. Asta ce înseamna? Adunarea necomutativă înseamnă o adunare de forma
    a+b, în care nu ai voie să schimbi ordinea, în sensul că b+a nu e totuna cu
    a+b. El voia să spună un lucru simplu, că în acea formulă a lui Lenin nu era
    voie să se inverseze ordinea. Adică întâi să pui puterea bolşevică, după care
    restul. Dar el a spus-o într-o formă matematică şi s-a stârnit o rumoare
    generală, cea care conducea discuţia nu a înţeles ce a vrut să spună Barbilian,
    era şi ea disperată, se vedea că nu înţelegea ce vrea să spună ăsta, dacă cumva
    a vrut să spună o chestiune duşmănoasă.


    Matematica
    a fost un domeniu privilegiat de regimul comunist care a dat nume importante,
    în ciuda constrângerilor de tot felul, mai ales ideologice. Dar ea nu a reuşit
    nici pe departe să facă o societate românească mai bună.