Radio România Internațional

Tag: sport extrem

  • Turism de aventură în România

    Turism de aventură în România

    Cei care adoră
    sporturile extreme şi vacanţele pline de adrenalină vor găsi în România
    condiţiile perfecte. Radu Vatcu este directorul unei
    agenţii de turism de aventură, înfiinţată din pasiunea pentru munte. Dintre
    multitudinea de destinaţii promovate, Radu Vatcu ne propune să vizităm
    sud-vestul României. Râul Nera traversează o rezervaţie
    naturală, Parcul Naţional Cheile Nerei Beuşniţa. Este o zonă protejată, situată
    în Munţii Aninei, în sud-estul României, la mică distanţă de Clisura Dunării.
    Este un traseu de dificultate relativ redusă. Nu sunt diferenţe mari de nivel,
    dar are o lungime de circa 20 de km. Deci, poate fi o provocare pentru turişti
    din punct de vedere al rezistenţei fizice. Propunem mai multe variante, ori o noapte dormită în chei, la cort, ori o
    combinaţie între trekking şi rafting. Mergem în amonte, în drumeţie şi dormim o
    noapte în Poiana lui Vogiun. Locul poartă denumirea proprietarului terenului. E
    un bătrân care locuieşte singur în zona respectivă, aproape izolat. El oferă
    loc de campare gratuit din dorinţa de a proteja zona respectivă şi de a exista
    o campare organizată şi pentru a mai avea şi companie. E unul dintre puţinele
    locuri deschise, în care se poate campa în Cheile Nerei. Nu este foarte departe
    de Lacul Dracului. Acesta este un lac carstic, care s-a produs prin prăbuşirea
    tavanului unei peşteri. Este un lac foarte adânc, foarte limpede, de o culoare
    albastră foarte intensă şi foarte clară, astfel încât se văd cum înoată
    bancurile de păstrăvi. De acolo, se coboară cu bărcile, parcurgând toată Nera
    pe o distanţă de circa 15 km.



    Preţul acestui pachet este
    1.200 de lei (270 euro) de persoană.
    Acesta include şi transportul din Bucureşti, distanţa până la destinaţie
    fiind de peste 600 de km. Pe lângă programe montanele, Radu Vatcu promovează şi
    programe în Delta Dunării. Iar toate aceste programe au trezit şi interesul
    turiştilor străini. Toată lumea a plecat mulţumită. România
    are câteva atuuri faţă de alte ţări din Europa, bogăţia naturală şi sălbăticia
    peisajului care nu se mai găsesc în alte ţări din UE, exceptând statele din
    nord. Acolo mai există astfel de zone, însă există dezavantajul climei. Am avut
    un grup mare de turişti belgieni, am însoţit turişti israelieni, vin turişti
    din toată Europa, numărul este în permanentă creştere.



    Turismul de aventură
    poate fi unul dintre principalii vectori de dezvoltare ai României spune Dan
    Panţuru, managerul unei alte firme de turism de aventură. Noi
    mergem pe două direcţii: pe team building pentru companiile din România,
    indiferent că sunt companii româneşti sau străine, dar care au sediul în
    România şi îşi dezvoltă activitatea aici. A doua direcţie de dezvoltare a
    businessului nostru este turismul de aventură orientat către grupuri de
    prieteni, mai mici, dar mai flexibile. Programele pentru cele două tipuri de
    clienţi se pot întrepătrunde: pot fi aproximativ aceleaşi în anumite situaţii,
    cu mici diferenţe. Pe un grup mai mic, orientat către turism de aventură,
    există şi disponibilitate mai mare pentru orientarea către sporturi cu grad de
    adrenalină mai ridicat. În cazul grupurilor mai mari, nivelul de adrenalină
    este stabilit în funcţie de obiectivul urmărit de compania respectivă şi de
    nivelul de pregătire al participanţilor. Eu îndrăgesc toate produsele, dar sunt
    câteva la care ţin în mod deosebit. Prin asta mă refer la modul în care a
    reacţionat clientul în momentul în care a încercat acel tip de activitate
    sportivă. Din bucuria şi fericirea turiştilor, la încheierea unei activităţi
    sportive, ne hrănim şi noi, ca firmă de turism de aventură.



    Dan Panţuru ne propune
    rafting pe râul Buzău, un râu accesibil pentru o gamă largă de clienţi, de la
    copii până la adulţi, atât începători cât şi semiprofesionişti. Are grad de
    dificultate 3, pe o scală de la 1 la 5. Acesta e un sport de echipă, de
    sincronizare, cu delegare de leader, care te face să te bucuri că ai trecut
    peste obstacole împreună cu echipa, colegi sau prieteni, un produs accesibil
    tuturor. Costurile sunt în jur de 200 de lei de persoană. În
    acest cost este inclus tot echipamentul necesar, de la bărcile profesioniste de
    rafting, echipament complet de neopren întreg. Cel mai important lucru, din
    punctul nostru de vedere, ghizii care îi însoţesc pe participanţi pe apă, câte
    un ghid pentru fiecare barcă, sunt toţi acreditaţi de Federaţia Internaţională
    de Rafting, clasă 3. Asta înseamnă că turiştii sunt pe mâini bune. În afară de
    aceste servicii, mai oferim şi asistenţă tehnică. Avem o maşină care mege mereu
    paralel cu noi pe mal şi poate să intervină în momente critice sau dacă anumite
    persoane nu doresc la un moment dat să continue tura, să poată folosi maşina
    respectivă. Oferim transferuri, servicii de filmare, din barcă, dar şi de pe
    mal.



    Există o categorie de
    turişti străini care vine în România în special ca să descopere frumuseţile
    României, spune Dan Panţuru, managerul unei firme de turism de aventură. Aceştia sunt cei orientaţi către turismul de aventură şi caută în mod
    expres anumite locuri, caută ghizi acreditaţi care să-i conducă în acele
    locuri. Turiştii străini vin toate colţurile lumii, vin şi din Europa foarte
    mulţi, fiindcă le este foarte la îndemână. Este foarte interesant că ei se
    documentează înainte de a ajunge în România şi, câte o dată, ştiu despre
    anumite locuri mai multe chiar decât majoritatea românilor. Aceşti turişti nu
    caută reţele de autostrăzi, care încă ne lipsesc, caută locurile sălbatice, iar
    de astfel de locuri nu ducem lipsă. Vor să vadă cât mai multe lucruri, să
    practice cât mai multe sporturi, dar să intre şi în contact cu populaţia din
    zonă. Sporturile acestea, cum este raftingul, se practică în zone sărace ale
    României, iar acolo putem întâlni oameni şi cultură neaoşă, români adevăraţi,
    aşa cum îi ştim noi, simpli, ospitalieri şi deschişi. Partea frumoasă a
    României, credem noi, începe de la 3-4 km de şoseaua naţională. Descoperi o
    altă Românie, o altă faţă, aşa cum o ştim noi când mergeam la bunici, în vârful
    munţilor.



    Iată aşadar doar câteva oferte cu care România se
    prezintă în faţa turiştilor, fie ei români sau străini, interesaţi de turismul
    de aventură. În speranţa că v-am convins, vă aşteptăm şi data viitoare cu o
    nouă propunere.

  • Zboruri frumoase

    Zboruri frumoase

    Deşi intră în categoria sporturilor extreme, pentru a zbura cu parapanta nu este nevoie de pregătire specială. Trebuie doar să poţi alerga câţiva paşi la decolare şi alţi câţiva la aterizare, aşa cum te va instrui pilotul. În plus, nu există limită de vârstă pentru zborul cu parapanta, dar există limită de greutate, pasagerii trebuind să aibă între 40 şi 100 kg.



    Cum se poate trece de la citirea unui articol despre zborul cu parapanta, la dezvoltarea unei pasiuni pentru acest sport, am aflat de la Ştefan Adam, care la vremea când a aflat despre parapantă era student la Facultatea de automatică şi calculatoare din Iaşi.



    În ultimul an de facultate, am văzut într-o revistă un articol despre parapantă, scria ceva de genul Parapanta, sport extrem, şi mi s-a părut ceva interesant. Mi-am dat seama că aceasta ar fi modalitatea prin care aş putea să reuşesc să-mi împlinesc şi eu visul de o viaţă de a zbura. Iniţial am luat legătura cu nişte instructori de zbor, care erau menţionaţi în acel articol şi de la ei am ajuns la alt instructor de zbor de la Piatra Neamţ. Acolo am făcut un zbor în tandem, am făcut câteva gonflaje (controlul aripii la sol). Şi apoi am început să învăţ cu un băiat care era student în Iaşi şi am zburat pe dealurile de lângă oraş, să fac câteva gonflaje, zboruri scurte de pe vârful dealului şi aterizat în vale, zboruri cu mică diferenţă de altitudine, totul din aproape în aproape.”



    Am aflat că pentru zborul cu parapanta nu sărim si nici nu ne aruncăm. Decolarea se face de pe o pantă cu iarbă pe care se fac câţiva paşi în alergare şi apoi… începe plutirea. Experienţa zborului cu parapanta l-a dus pe Ştefan Adam în locuri în care doar visa că ar putea ajunge: “Am fost în Nepal, am fost în India, în Kenia, în Brazilia, acestea fiind un pic mai exotice. În România, am fost în foarte multe locuri de zbor. În Europa: în Italia, în Slovenia, Austria. Am încercat să acopăr cât mai multe locuri de zbor, relief foarte variat, tipuri de zbor diferite şi pe câmpie şi pe munţi, pe dealuri. Nepalul a fost un pic mai definitoriu pentru mine; pe lângă faptul că este o ţară foarte interesantă, cultural şi uman, relieful permite să faci nişte zboruri foarte frumoase, relativ uşor de făcut, pentru că se crează un microclimat local, şi sunt cam aceleaşi condiţii de zbor în fiecare zi, vântul bate din aceeaşi direcţie, cu aceeaşi intensitate, cu mici variaţii. Şi se poate învăţa să faci zbor la distanţă, adică, să zbori cât mai mulţi kilometri. Un prag la care aspiră cam toată lumea este 100 km, adică poate să însemne trei ore sau patru-cinci ore. Dacă zbori la câmpie te ajută şi vântul de spate, pentru că în general, ai decolat, ai urcat sus la baza norilor şi apoi pleci cu vânt de spate în direcţia dorită.”



    L-am întrebat pe Ştefan Adam cum arată Brazilia, din zbor. “Brazilia este o ţară foarte frumoasă prin relief, prin vegetaţie, o vegetaţie luxuriantă. Eu am zburat la Rio de Janeiro şi la Govarnador Valadares. La Rio de Janeiro este foarte spectaculos, oraşul în sine este foarte interesant, este pe malul oceanului şi totodată printre nişte stânci, de vreo 800-1000 m, cu pădure tropicală, un amestec de oraş, cu pădure, cu mare şi munte, ceva deosebit, cum n-am mai întâlnit în altă parte. Iar în Governador Valadares, este o zonă de dealuri, unul lângă altul de 200-300 m , care crează un efect vizual foarte spectaculos.”



    În orice loc te duci şi zbori, este în primul rând plăcerea zborului, iar în al doilea rând bucuria a ceea ce reuşeşti să vezi de sus, pentru că se schimbă perspectiva şi peisajul nu e accesibil tuturor, ne mai spus interlocutorul nostru. Şi a adăugat: “România văzută de sus este foarte frumoasă, avem foarte multe locuri superbe, aş menţiona munţii Făgăraş care sunt foarte frumoşi: am zburat acolo toată creasta, dus-întors, am zburat dinspre Făgăraş spre Braşov. În Munţii Bucegi am zburat. Am zburat cam peste tot în România: Ceahlău, Vatra Dornei, Rarău, în Munţii Parâng, Miercurea Ciuc, zona lacului Sfânta Ana. Şi România are farmecul ei. Se poate zbura şi iarna, numai că iarna nu poţi să faci zbor de distanţă la noi în ţară, pentru că diferenţele de temperatură nu sunt atât de mari încât să se facă termici. Noi zburăm pe nişte curenţi de aer cald, care urcă, care se numesc termici. Iar iarna aceste termici nu prea sunt sau sunt foarte slabi, adică, se poate decola, de undeva de pe un munte sau un deal şi zbura până jos. Pentru mine nu mai este atât de interesant, deşi este alt peisaj, totul acoperit de zăpadă, tot este ceva frumos şi spectaculos. Pe când în timpul primăverii, verii şi toamnei se poate zbura foarte bine, se pot realiza chiar zboruri de distanţă, foarte lungi.”



    Pentru viitorul apropiat, Ştefan Adam îşi propune să zboare în Alpi, pentru peisajele foarte frumoase, înalţimea munţilor cu vârfuri mereu acoperite de zăpadă şi adâncimea văilor. Apoi pe lista planurilor de călătorie se mai găsesc Columbia şi Australia.



    În plus, Ştefan Adam ne încurajează pe toţi, echipaţi corespunzător, adică purtând bocanci sau pantofi de munte cu talpă aderentă şi bluze cu mânecă lungă, să zburăm: “Ce aş putea să transmit ascultătorilor? Să încerce în primul rând zborul cu parapanta, să încerce un zbor în tandem, pentru că este ceva deosebit, măcar odată în viaţă trebuie încercat. Poate se deschide gustul pentru a începe să zboare şi singuri.”



    Nu ştiu dacă vom îndrazni să zburăm, dar ne alăturăm îndemnului lui Ştefan Adam şi vă urăm, aşa ca între piloţii de parapantă Zboruri frumoase” sau Vânt de faţă”!