Tag: Spre nord

  • Niko Becker, Tânăra Speranță de la Gopo

    Niko Becker, Tânăra Speranță de la Gopo

    Pentru rolul Dumitru din filmul Spre nord, în regia lui Mihai Mincan, actorul Niko Becker a obținut anul acesta Premiul Gopo, la categoria Tânără speranță. Niko Becker și-a început cariera pe scena Teatrului German de Stat din Timișoara și la 15 ani a jucat în filmul „Un pas în urma serafimilor”, în regia lui Daniel Sandu. În 2021, regizorul Eugen Jebeleanu i-a încredințat rolul lui Treplev din spectacolul Pescăruşul de Cehov, intrat ulterior în repertoriul TNB Teatrului Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti. Actorul a colaborat și cu regizoarea Carmen Lidia Vidu, în Sentimentul fragil al speranței jucând rolul unui tânăr care suferă de schizofrenie și se luptă în egală măsură cu boala și cu stigma.

    Din 2023, tânărul actor a devenit cel mai nou membru al valoroasei echipe a Teatrului Odeon din Bucureşti, prezentat publicului odată cu premiera spectacolului regizat de Teodora Petre, O casă deschisă. “Spre nord”, primul lungmetraj regizat de Mihai Mincan, bazat pe o poveste reală și coproducție europeană între cinci țări, spune povestea lui Joel, un marinar filipinez religios, care lucrează pe o navă transatlantică, unde îl descoperă pe Dumitru, un pasager clandestin ascuns printre containere. Descoperirea lui Dumitru îl pune pe Joel într-o situație limită, care-l forțează să-și reevalueze legătura cu prietenii și credința. Cum a spus regizorul Mihai Mincan, “Spre Nord” e “un film despre frică, un film despre încrederea în celălalt, un film despre capacitatea sau incapacitatea de a-ți lăsa viața în mâinile unui necunoscut, dar și despre relația noastră cu Dumnezeu”.

    Am vorbit cu Niko Becker despre pasiunea sa pentru actorie pornind de la rolul pe care îl interpretează în thrillerul psihologic “Spre Nord”, film câștigător al Premiul Criticii la Biennale di Veneția – Bisato D’Oro, pentru Cel Mai Bun Film, și prezent în selecțiile festivalurilor internaționale importante.

    “Eu m-am înțeles foarte bine cu echipa și nu mă refer doar de actori. Acesta fiind și debutul meu într-un rol principal, eram cumva într-o zonă de disconfort, aveam multe nesiguranțe. În același timp îmi propusesem foarte mult. Iar experiența pe care o aveam din teatru ajuta, evident, dar filmul și teatrul sunt arte diferite și lucrurile nu se suprapun perfect. Există această diferență concretă mai ales în felul în care se materializează la final, pentru că filmul rămâne pe peliculă. Asta pune presiune pe tine, ca actor, când te gândești că ceea ce faci tu pe set rămâne imprimat. Și este puțin stresant gândul ăsta, că felul în care joci rămâne, pe când în teatru, chiar dacă o seară este mai proastă, ai posibilitatea de a recrea rolul.

    Dar cum spuneam și în teatru există mereu riscuri, pentru că putem avea momente mai proaste. Eu rareori ies de la un spectacol și sunt mulțumit, mi se pare de cele mai multe ori că putea fi mai bine, că puteam juca mai nuanțat. Și cred că e normal să vrei de fiecare dată mai mult, dacă ne mulțumim cu ce avem, într-un fel intrăm într-o oarecare delăsare, ajungem să ne plafonăm. Revenind la film, dacă eu știu că secvența pe care o joc – după câteva duble – se imprimă, reușesc să-mi folosesc mult mai mult intuiția și celelalte calități. Mi se pare că sub presiunea momentului, în film pot să dau mai mult din mine.”

    Nico Becker ne-a spus și cum și-a compus, cu ajutorul regizorului Mihai Mincan, rolul din „Spre Nord”, cel al lui Dumitru, tânărul urcat clandestin pe vasul pe care lucrează filipinezul Joel.

    Când am pregătit rolul, m-am focalizat pe elementele separate din care se compune starea personajului. M-am gândit la cum este să simți toate senzațiile prin care trece Dumitru, să-ți fie foame, sete, să simți frigul, să te temi când auzi un zgomot puternic. Au fost toți acești stimuli exteriori pe care am încercat să-i exprim prin intermediul corpului și ajutându-mă de tehnicile actorului Mihail Cehov, care au fost foarte utile. La fel, am lucrat mult și la fundamentul psihologic al personajului. Evident, scenariul m-a ajutat foarte mult, totul pornește de la scenariu. Pentru mine este esențial să înțeleg cât mai bine textul, să înțeleg despre ce e vorba, care sunt circumstanțele, situațiile, care sunt scopurile personajelor și conflictul care apare între ele și ceilalți, dar și conflictul cu ele însele. Cred că în felul acesta ajungi să aprofundezi cel mai bine personajul pe care îl interpretezi, găsind conflictul din întreaga poveste și din secvențele care o compun. După ce identific asta, completez personajul folosindu-mi imaginația și experiența.”

    Unul dintre cele mai recente roluri interpretate de Nico Becker este cel al jurnalistului Krzysztof Zieliński în „Neliniște”, de Ivan Vîrîpaev, regia Bobi Pricop. „Neliniște”, spectacol în care Nico Becker o are ca parteneră pe extraordinara Dorina Lazăr este, în primul rând, „un spectacol despre relația dintre artă și viață, dintre creație și creator, dintre dragoste, Dumnezeu și toate lucrurile cărora încercăm să le dăm un sens (tocmai prin credință, artă sau dragoste). La fel ca viața, teatrul este și provoacă neliniște; fiecare dintre noi este un ghem de neliniști pe care arta, sub toate formele ei, încearcă, și poate chiar ajută, să (ni) le descâlcească” spune Bobi Pricop.

  • Zilele Filmului Românesc la TIFF

    Zilele Filmului Românesc la TIFF

    9 lungmetraje și 16 scurtmetraje
    intră în competiția Zilelor Filmului Românesc la Festivalul Internațional de
    Film Transilvania TIFF.22 (9 -18 iunie). Selecția include câteva dintre cele
    mai bune filme românești ale anului trecut, dar și producții care vor avea
    premiera mondială pe perioada festivalului, la Cluj-Napoca. Printre
    lungmetrajele selecționate se numără comedia neagră Oameni de treabă
    (regia Paul Negoescu), marele câștigător al Galei Premiilor Gopo de anul
    acesta, dar și thrillerul Spre nord, debutul în ficțiune al lui Mihai
    Mincan, care a avut premiera mondială la Veneția. Considerat un thriller
    psihologic, Spre Nord reprezintă una dintre cele mai ambițioase producții
    ale cinematografiei românești din ultimii ani. Proiectul este o coproducție a
    cinci țări: România (deFilm), Franța (Remora Film), Grecia (Studio Bauhaus),
    Bulgaria (Screening Emotions) și Republica Cehă (Background Films). Acțiunea
    filmului este plasată în anul 1996 și se desfășoară pe o navă de marfă care
    traversează Oceanul Atlantic, urmând să ajungă în America. Pe nava respectivă,
    Joel, un marinar filipinez descoperă un pasager român, urcat clandestin. Știind
    că tânărul riscă să fie aruncat peste bord dacă va fi descoperit de căpitan sau
    ofițeri, Joel încearcă să-l salveze. O reprezentare îndrăzneață și de
    neclintit a situațiilor ce pot avea loc în apele internaționale. O poveste
    despre alegeri morale, bunătate și compromis, curaj și frică. O poveste care te
    pune pe gânduri chiar și la finalul genericului, a scris publicația
    Intoscreens despre Spre nord. Mihai Mincan.

    Echilibristica asta morală pe care o practicăm în relație
    cu semenii noștri este oricum dificilă, iar diferențele culturale ale
    personajelor din film fac să fie și mai grea. Aceste diferențe dintre
    personaje, background-ul lor social și cultural atât de diferit m-au interesat
    foarte tare în momentul în care am început să scriu scenariul. Fiecare dintre
    noi vine într-o relație cu ceva diferit, propriu, dar în același timp există
    cumva posibilitatea ca aceste diferențe să se întâlnească la jumătate, în
    concepte precum sărăcia, de exemplu. Pentru personajele din film sărăcia era un
    concept comun, dar și acesta era perceput, înțeles diferit, în funcție de
    cultura fiecăruia. M-au atras foarte tare și diferențele acestea de limbaj din
    cauza cărora oamenii nu pot comunica într-un moment în care comunicarea era
    esențială. Cred că dacă personajele ar fi putut vorbi realmente unele cu altele,
    reușind să comunice cu subiect și predicat, să vorbească mai clar despre
    nevoile lor, poate că situația ar fi fost alta. Eu nu sunt un mare relativist
    moral, dar, pe de altă parte, nu sunt de acord nici cu ideea că Binele și Răul
    sunt foarte vagi, că diferă foarte tare de la om la om, de la națiune la nație.
    Numai că în Spre Nord situația face ca totul să devină foarte complicat, miza
    fiecărui personaj fiind extrem de puternică.


    Lista
    producțiilor din competiția Zilelor Filmului Românesc la TIFF din continuă cu Boss,
    un film noir semnat de Bogdan Mirică, regizorul câștigător al Trofeului
    Transilvania la TIFF.15 (pentru filmul Câini), și cu premiera națională
    a filmului Tigru, debutul lui Andrei Tănase selecționat anul acesta la
    Rotterdam. La limita dintre documentar și ficțiune se află noul film al lui
    Vlad Petri, Între revoluții, distins cu premiul FIPRESCI în secțiunea
    Focus de la Berlin. Realizat din arhive, filmul pune în oglindă viețile și
    destinele a două femei, Maria și Zahra, una din România, cealaltă din Iran,
    prietene și colege de facultate la Universitatea de Medicină din București în
    anii ’70. Pentru mine este un film despre un trecut recent, care reverberează
    foarte puternic cu realitatea imediată. Este un film care prezintă o istorie
    subiectivă, la feminin, despre două țări și societăți aflate la mii de
    kilometri distanță care au experimentat sisteme politice inedite, în care
    oamenii treptat au fost striviți de către aparate politice represive. Este un
    film actual, care intră în dialog cu protestele din ultimele luni din Iran,
    unde femeile luptă pentru drepturi și unde își doresc o societate echitabilă,
    la fel cum și-au dorit-o și în 1979, spune regizorul Vlad Petri.

    Este adevărat, mă pasionează Estul Europei și Orientul Mijlociu, am și
    călătorit în Iran și în alte țări din regiune, și filmul s-a construit așa, din
    mai multe direcții. Au avut un rol
    important și discuțiile pe care le-am avut cu mama mea, care a fost studentă la
    Medicină și mi-a povestit despre studenți din Orient care veneau la studii în
    România. Eu m-am născut în 1979, anul Revoluției Islamice. Cumva pe mai multe
    straturi s-a construit povestea asta și am găsit legături, similitudini, dar și
    diferențe între Revoluția Islamică și Revoluția anticomunistă, care a avut loc
    în 1989 în România. Și mi s-a părut cumva interesant de testat terenul ăsta și
    de discutat despre speranțe, optimism, despre dorința unei schimbări radicale.
    Pentru că ambele revoluții au dus la niște schimbări radicale și cred, în
    continuare, că sunt poate cele mai importante revoluții din secolul trecut.


    Monteuza
    Dana Bunescu recidivează în regie alături de antropologul Cătălina Tesar,
    dezvăluind tradițiile de căsătorie din comunitățile de cortorari în Pocalul.
    Despre fii și fiice, iar tandemul de jurnaliști Adina Popescu și Iulian
    Ghervase semnează cel de-al treilea lor documentar, Vulturii din Țaga, povestea
    antrenorului unei echipe de fotbal etern perdante. Ambele filme au fost
    premiate în 2022 la Festivalul Astra.Unele dintre cele mai așteptate filme ale
    anului vor avea premiera mondială în cadrul Zilelor Filmului Românesc la
    TIFF.22, în afara competiției. Nasty (regia Tudor Giurgiu), documentarul
    despre viața tenismenului Ilie Năstase va fi proiectat în Piața Unirii, în
    prezența protagonistului. Alexandru Solomon revine la TIFF cu Arsenie. Viața
    de apoi, avanpremiera mult-așteptatului film despre călugărul Arsenie Boca
    și uriașa lui popularitate.