Radio România Internațional

Tag: stat islamic

  • UE pregăteşte o nouă strategie pentru a sprijini Irakul după înfrângerea ISIS

    UE pregăteşte o nouă strategie pentru a sprijini Irakul după înfrângerea ISIS

    Statul Islamic a pierdut și ultimele teritorii pe care le controla în Irak, iar premierul irakian, Haider al-Abadi, a anunțat săptămâna trecută victoria împotriva grupării jihadiste. Un anunț similar fusese făcut, anterior, și de guvernul de la Damasc. Dispariția așa-numitului califat, proclamat de Abu Bakr al-Baghdadi în vara lui 2014, nu înseamnă, însă, că a dispărut și gruparea teroristă, iar membrii și simpatizanții acesteia continuă să amenințe Europa. Pe de altă parte, victoria împotriva jihadiștilor nu înseamnă și sfârșitul problemelor Irakului, care intră acum în etapa de reconstrucție, etapă în care are nevoie de sprijin international. Și aici, Uniunea Europeană are de jucat un rol important.

    Irakul a reușit să elibereze și ultimele teritorii pe care Statul Islamic le mai controla în apropierea graniței cu Siria, iar forțele loiale Baghdadului controlează, acum, întreg teritoriul țării, situație în care guvernul nu s-a mai aflat de la începutul lui 2012, când Statul Islamic a ocupat Fallujah. Marea provocare o va reprezenta, acum, reconstrucția numeroaselor orașe distruse în urma războiului cu Statul Islamic, dar și evitarea apariției unor noi fracturi între musulmanii șiiți și cei sunniți, dar și între arabi și kurzi.

    Uniunea Europeană pregătește o nouă strategie pentru a sprijini Irakul în perioada complicată​ care urmează, afirma șefa diplomației europene, Federica Mogherini, după Consiliul Afaceri Externe din 11 decembrie: Observăm, în teren, evoluții în înfrângerea Statului Islamic și credem că acesta nu este momentul în care să uităm de Irak. Din contra, acesta este momentul să intensificăm activitatea comună cu acea țară. Vom lucra pentru păstrarea unității, suveranității și integrității teritoriale a Irakului, și vom oferi ajutor pentru includerea minorităților și păstrarea diversității societății printr-o mai bună guvernare. Munca noastră de sprijinire a Irakului se va intensifica în lunile următoare, în special pentru a ne asigura că relațiile dintre Baghdad și Erbil se vor axa pe cooperare și că țara va reuși să evite o serie de greșeli care au fost făcute în trecut – cum ar fi subestimarea unor probleme care s-au transformat în ceva major cu care, după aceea a trebuit să ne confruntăm cu toții.

    Subestimarea anumitor probleme a permis, de altfel, explozia fulgerătoare a Statului Islamic în Irak. Gruparea jihadistă era prezentă acolo încă din perioada ocupației americane, când iordanianul Abu Musab al-Zarqawi și-a afiliat organizația la rețeaua Al Qaida și a declașat un jihad împotriva forțelor Washingtonului, guvernului de la Baghdad și comunității șiite a țării. Gruparea lui Zarqawi – ucis în 2006 – a suferit o serie de transformări și a pierdut numeroși luptători, mai ales în 2007 – 2008, fără a fi pe deplin eradicată. Jihadiștii au profitat de războiul civil sirian pentru a-și extinde operațiunile dincolo de graniță iar, ulterior, au revenit în Irak unde au fost beneficiarii a 2 mari greșeli – discriminarea sunniților de către guvernul de atunci al șiitului Nuri al-Maaliki și o slabă instruire a armatei. Sunniții aveau să tolereze sau chiar să sprijine prezența jihadiștilor, iar armata s-a dezintegrat, practic, în fața acestora în vara lui 2014. Mai mult, ideologia jihadiștilor s-a dovedit atrăgătoare pentru zeci de mii de tineri din întreaga lume, inclusiv din Europa, care au plecat să lupte în Siria și în Irak. Occidentul a devenit o țintă a acestor luptători și simpatizanți ai Statului Islamic, care au lansat atacuri teoriste în țări ca Statele Unite, Franța, Belgia, Marea Britanie, Germania și Spania.

    Numeroși experți au atras atenția că luptătorii străini care au supraviețuit ofensivelor din Irak și Siria împotriva Statului Islamic încearcă acum să revină în țările de origine – inclusiv State Europene – ceea ce înseamnă noi riscuri de securitate pentru acestea. Deocamdată, însă, după cum dădea asigurări coordonatorul Uniunii Europene pentru contra-terorism, Gilles de Kerchove, fluxul este unul redus.

    Pe de altă parte, grupările jihadiste, de la Al Qaida la Statul Islamic, au arătat de-a lungul timpului că au capacitatea de a se adapta la evoluțiile din teren și de a le folosi pentru a câștiga noi adepți – au profitat de neglijarea Afghanistanului după retragerea sovietică, de invazia americană a Irakului, de războiul civil sirian sau de problemele cu care s-au confruntat sunniții irakieni. Toate aceste cazuri și multe altele arată că războiul cu extremismul este departe de a se fi încheiat, iar evoluțiile din Orient produc efecte și în Occident.


  • Drama siriană

    Drama siriană

    Este
    prea târziu să se pună acum titluri precum Siria în război!
    Războiul în această ţară a Orientului este o stare de realitate tragică de
    câţiva ani, cel puţin 5. Dar în acest spaţiu, străbătut de legendarul Eufrat, vorbeam
    mai degrabă de istorie, cultură, artă şi spiritualitate. Capitala Damasc este
    unul dintre cele mai vechi oraşe ale lumii cu locuire continuă, de milenii, şi
    a văzut lumina mai multor imperii, dar şi întunericul mai multor războaie şi
    distrugeri. În Siria convieţuiau, alături de arabii suniţi majoritari, mai
    multe minorităţii etnice şi religioase, şi ele foarte vechi, făcând parte din
    memoria spirituală a omenirii. Ghilgameş a căutat nemurirea pe aici, iar
    romanii au venit după asirieni, ridicând Levantul.

    Siria modernă a fost tot
    timpul o republică, iar acum 60 de ani era constituită chiar o confederaţie
    pan-arabă, formată din Siria şi Egipt. Recent, şi după ce Hafez al Assad a preluat
    puterea, Siria a participat la războaiele împotriva statului israelian. În
    1990, Siria se alătură coaliţiei internaţionale împotriva lui Saddam Hussein. Pentru
    un timp s-a crezut că Siria va scăpa de valul Primăverii arabe, care
    înlăturase de la putere dictatorii de neatins ai Maghrebului. La Damasc, Bashar
    al Assad, un tânăr cu educaţie occidentală, îi urmase la putere, dinastic,
    tatălui său care condusese ţara cu puterea unui dictator militar.

    În primăvara
    lui 2011, acum 6 ani, un incident care
    opune populaţia civilă comportamentului brutal şi abuziv al militarilor declanşează
    revolta populară. La fel începuse întrega revoltă arabă, în Tunisia, în
    decembrie 2010. La scurt timp, revolta populară a fost depăşită de implicarea
    extremistă tot mai acută, Siria devenind punctul de atracţie pentru grupări
    extremiste sau chiar teroriste. Opoziţia siriană împotriva regimului lui Bashar
    al Assad a crescut cu greu, în schimb au apărut forţe puternice, bine dotate
    militar, care au ridicat steaguri fundamentaliste străine de viaţa sirienilor.

    În tot acest timp, poporul sirian a fost victima permanentă, cu sute de mii de
    morţi, milioane de refugiaţi şi distrugeri totale. Civilii au căzut mereu între
    luptele tuturor împotriva tuturor. În linii mari, avem armata oficială a
    regimului, opoziţia armată împotriva acestuia, mai este şi opoziţia kurdă din
    nordul statului, dar şi o puzderie de grupuri islamiste, rupte din alte grupuri,
    venite din afară sau efemer create în Siria. Apariţia explozivă în peisaj a
    grupării autointitulate

    Statul islamic al Levantului şi Irakului a dat peste
    cap tot ce ştiam până atunci şi toate previziunile specialiştilor. Daesh se
    comportă ca un stat care se întinde unde vrea el, în Irak şi Siria, dar şi
    oriunde în lume unde cineva este gata să ucidă în numele său. Lumea întreagă se
    străduieşte să rezolve situaţia din Siria, dar ceea ce reuşeşte este agravarea
    stării de fapt. Este greu de înţeles, pentru cetăţenii obişnuiţi, de ce
    comunitatea internaţională, inclusiv America şi Rusia, sunt atât de incapabile
    să aducă pacea pe pământul Siriei. Sau de ce un grup cu porniri demente poate
    uza de toate utilităţile unei lumi globale pe care vor să o distrugă, pentru
    a-şi mediatiza acţiunea şi propaganda.

    Mai este puţin şi vom vedea ambasade
    deschise în acest incredibil Stat islamic ce se întinde ca o cangrenă peste o
    parte din Siria şi o parte din Irak. Siria a cunoscut implicarea directă a
    Rusiei vecine, iar de câteva ore chiar pe cea americană, fără ca vreun pas spre
    pace să fi fost făcut. În tot acest timp, civilii mor, sunt bombardaţi şi
    înfometaţi, sunt torturaţi şi măcelăriţi sau sunt gazaţi pur şi simplu, ca în
    aceste zile, de armata oficială, de grupurile şi grupuscurile extremiste sau de
    armatele marilor puteri. În câţiva ani, Siria a devenit un pământ unde nu se
    mai poate trăi, un poligon de trageri necontrolate unde civilii cad mereu la
    mijloc.

  • Europa, în ecuaţia terorismului

    Europa, în ecuaţia terorismului

    Pentru a şasea oară în acest an, un atac terorist cu
    consecinţe majore a lovit, recent, Turcia, lăsând în urmă zeci de morţi şi sute
    de răniţi.

    Nu vom ceda şi vom continua să prosperăm ca o ţară puternică
    democratic şi economic,     a declarat, la Bucureşti, ambasadorul Turciei în
    România, Osman Koray Ertaş, potrivit căruia, mişcarea radicală aflată în
    spatele atacului terorist de la aeroportul Ataturk din Istanbul are ca ţintă
    valorile moderne pe care ţara le împărtăşeşte cu partenerii europeni. El a
    amintit că Turcia a fost, de-a lungul timpului, ţinta mai multor formaţiuni
    teroriste: anul trecut – a spus
    diplomatul – a fost unul dificil pentru naţiunea noastră, pentru că am fost
    ţintă pentru tot felul de grupuri teroriste care au acţionat mânate de diferite
    motivaţii. Asta include şi terorismul PKK, cu care naţiunea noastră se luptă de
    decenii şi, mai recent, şi terorismul Daesh.     Atacul arată că, de fapt,
    terorismul nu are religie, mai spune oficialul turc, amintind că majoritatea
    celor peste 40 de morţi în acest atac sunt musulmani – de aceea este greşit să
    corelăm terorismul cu o religie, expresii precum terorism islamic sau
    terorism radical islamic nefăcând altceva decât să ajute propaganda
    grupărilor radicale.

    Ceea ce s-a întâmplat la Istanbul va fi un punct de
    cotitură în lupta împotriva grupărilor teroriste – aprecia, la rândul său, la
    Ankara, preşedintele Recep Tayyip Erdogan. Ca după fiecare atentat, măsurile de
    securitate au fost sporite, iar analiştii spun că lucrul cel mai important care
    poate cu adevărat să aducă o schimbare în ceea ce priveşte evoluţia luptei
    împotriva terorismului este găsirea unor soluţii politice negociate pentru
    zonele de conflict – în primul rând Siria şi Irak.

    Invitat la Radio România,
    fostul ministru al Apărării, eurodeputatul Ioan Mircea Paşcu, explică de ce
    este Turcia expusă unor astfel de atacuri: Turcia e mult mai
    aproape, să spunem aşa, de ce se întâmplă în Siria şi mult mai aproape de
    mizele locale. Din punctul acesta de vedere, Turcia este inevitabil o ţintă,
    plus că e vorba de nişte posibilităţi probabil de acţiune mai facile pentru cei
    care vin din zonă, care altfel ar trebui să traverseze un continent întreg. Să
    nu uităm că nu e primul atentat, au mai fost câteva atentate şi toate au fost
    revendicate nu atât de kurzi, cât de extremiştii legaţi de Daesh.

    Şi în vestul Europei ameninţarea teroristă este constant prezentă, EURO 2016
    reprezentând un motiv suplimentar de teamă. Principalul semn de întrebare -
    capacitatea francezilor de a asigura securitatea celor 10 milioane de turişti
    prezenţi la turneul final.

    Aflată într-o stare de alertă totală de mai bine de
    un an, Franţa a recurs la mai multe soluţii din dorinţa de a avea o competiţie
    lipsită de evenimente tragice, atât pe stadioane cât şi pe străzi. În cifre
    este vorba despre mobilizarea a circa 100 de mii de politişti, militari şi
    firme private de securitate pentru a proteja străzile, iar forţele de ordine au
    primit puteri sporite pe durata EURO 2016. Alături de acestea, este vorba de
    toleranţă zero faţă de orice persoană sau gest suspect, controale corporale
    tratate cu foarte mare atenţie, precum şi interzicerea survolării aeriene a
    celor 10 stadioane de la EURO 2016, păzite cu o tehnologie împotriva dronelor.

    Toate acestea sunt efecte fireşti ale terorii instaurate de atentatele
    petrecute în Hexagon anul trecut. Franţa trebuie să-şi reorganizeze serviciile
    de informaţii – este concluzia unei comisii parlamentare care a anchetat timp de
    6 luni atentatele amintite. Parlamentarii francezi spun că nu oamenii din
    aceste structuri sunt vinovaţi pentru eşecul general constatat în prevenirea
    atentatelor care au făcut 147 de morţi şi peste 500 de răniţi, ci fragmentarea
    comunităţii de informaţii. Aceasta a făcut imposibilă comunicarea şi a pus
    probleme grave prevenirii şi, respectiv, combaterii actelor teroriste. În
    prezent, serviciile franceze de informaţii sunt divizate în şase entităţi
    aflate în subordinea Ministerelor Apărării, de Interne şi al Economiei, cu
    participarea unor poliţişti specializaţi, vameşi şi militari. Pentru a evita
    această fragmentare excesivă, comisia parlamentară de anchetă a propus crearea
    unui comandament unic prin înfiinţarea unei Agenţii Naţionale de luptă
    împotriva Terorismului subordonată direct primului-ministru, după modelul
    american al Centrului Naţional Antiterorist creat după 11 septembrie 2001.

    Ţările europene trebuie să dispună de o mai bună conectare şi partajare a
    informaţiilor colectate de autorităţile lor naţionale, atrăgea, de altfel,
    atenţia ministrul german de Interne, Thomas de Maiziere, după atacurile
    teroriste de la Bruxelles. Declaraţiile survin în contextul în care birourile
    de înregistrare a străinilor, autorităţile ce acordă viză, poliţia şi serviciile
    de informaţii îşi păstrează în continuare datele separat. Potrivit oficialului
    german, Europa, inclusiv Germania, reprezintă o ţintă pentru terorişti.
    Unele persoane cred că ameninţările se diminuează în contextul succeselor
    militare din Siria şi Irak, unde reţeaua Stat Islamic pierde teren. Eu nu văd
    lucrurile în acest fel. Eu consider că este vorba de un efect asimetric: dacă
    organizaţia teroristă Stat Islamic va fi slăbită, va încerca să transfere
    conflictul în străinătate    , atrage atenţia Thomas de Maiziere.

  • Pacea ruinelor

    Pacea ruinelor

    În
    Siria, pacea pare a fi adusă
    de marile puterii ale lumii bipolare de după al doilea război mondial, Statele
    Unite ale Americii şi, acum, Federaţia Rusă. Acordul lor intră în funcţiune cu
    mari speranţe şi pare a concentra atenţia şi eforturile, poate şi bombele, pe
    distrugerea teroriştilor din organizaţia autotintitulată Statul Islamic. Peisajul
    războiului din Siria seamănă cu o scenă nebună în care toată lumea luptă cu
    toată lumea, până la moarte. Până la moartea combatanţilor sau a civililor care
    vor să trăiască în Siria, nu să moară sau să omoare. Şi chiar până la moartea
    oricui nu îi place vreunui judecător ad hoc din organizaţia teroristă, pentru
    că aceasta este filosofia teroriştilor musulmani care au ocupat o mare parte a
    Siriei. Nemusulman sau musulman, credincios sau indiferent, tânăr sau bătrân,
    străin sau cunoscut, rudă sau turist în Paris, oricine merită să moară, în
    concepţia teroriştilor ce şi-au făcut stat în Siria şi Irak. Acolo chiar şi
    trecutul merită să moară, chiar şi ruinele sunt măcelărite, asemenea oamenilor.
    Nu este o figură de stil, statuile şi ruinele antichităţii aurite de pe aceste
    locuri, cele care au străbătut veacurile ca să ne îmbogăţească viaţa şi
    civilizaţia, sunt decapitate, spânzurate, împuşcate, aruncate în aer şi în foc,
    exact ca oamenii.

    Mai mult de atât, în Siria acţionează sute de grupări
    militarizate care au cele mai diverse intenţii. În primul rând, sunt forţele de
    opoziţie care luptă împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad, sau a
    ceea ce a mai rămas din el. Ei au început primii lupta, nemaisuportând
    situaţia, şi tot ei sunt primii care au acceptat acordul de încetare a focului
    negociat de ruşi şi americani. Fără a avea neapărat America de partea sa,
    opoziţia faţă de liderul de la Damasc a avut de suportat, în schimb,
    bombardamentele aviaţiei ruse care a decis să intervină în războiul confuz din
    Siria. Paradoxal, puterile externe care au decis să pună capăt coşmarului
    terorist din Siria şi Irak s-au concentrat mai mult pe teritoriul unor
    adversari tradiţionali. Supărată, de decenii, pe kurzii de pe propriul său
    teritoriu, Turcia îi bombardează pe kurzii din Siria, care s-au dovedit cam
    singurii luptători serioşi până la eroism împotriva teroriştilor Statului
    Islamic. Rusia a adus o însemnată forţă aeriană care şi-a făcut o ţintă din
    opoziţia anti-Bashar iar America se arată gata oricând să îl bombardeze pe
    preşedintele de la Damasc.

    În acest timp, teroriştii din aşa-numitul Stat
    Islamic, inamicul comun a tot ce înseamnă civlizaţie omenească, prosperă pe
    drumul transformării acestui nume în realitate concretă. Au capitală,
    administraţie şi armată, au bănci şi instalaţii petroliere, fac justiţie de ev
    mediu sângeros dar comerţ internaţional modern, au presă şi cam tot ce i-ar
    trebui unui stat adevărat. Teroriştii omoară oameni, distrug civilizaţie, atacă
    statele europene acasă la ele, circulă unde vor ei, se extind în alte ţări şi
    continente. Şi toate acestea par a nu fi deranjate de munţii de bombe pe care
    marile puteri implicate în războiul din Siria se jură că i-au aruncat împotriva
    lor sau de măsurile luate de Europa însângerată faţă de teroriştii din Siria
    sau de pe propriul teritoriu.

    Este un spectacol sinistru, neprevăzut de
    analişti sau clarvăzători, care continuă cu o virulenţă de serial aflat în cea
    mai bună perioadă a sa. Nu se ştie prea bine cine face războiul din Siria dar
    să sperăm că măcar vom ştii cine a făcut pacea. Acordul negociat de SUA şi
    Rusia are ocazia să spună lucrurilor pe nume şi să aducă pace oamenilor şi
    istoriei din frumoasa Sirie, şi să îi alunge pe terorişti în negura gândirii de
    unde un accident absurd al civilizaţiei umane le-a permis să iasă

  • Evenimentele interne ale anului 2015

    Evenimentele interne ale anului 2015

    Evenimentul anului
    2015, în România, este incendiul devastator din clubul bucureştean Colectiv,
    soldat cu peste 60 de morţi. În noaptea de 30 octombrie,sute de tineri care aleseseră să participe la un concert rock au fost
    victimele incendiului produs din cauza unui spectacol pirotehnic desfăşurat în
    condiţii improprii, pe fundalul supraaglomerării localului. Solidaritatea spontană a oamenilor, care s-au
    mobilizat într-un efort umanitar fără precedent, a fost impresionantă. Au fost
    decretate trei zile de doliu naţional, iar locul tragediei a fost transformat
    într-un imens altar în aer liber, unde români obişnuiţi, dar şi personalităţi
    autohtone şi de peste hotare au depus flori şi au aprins lumânări. La o zi după
    tragedie, a avut loc şi un marş spontan al tăcerii: circa 10 mii de persoane de
    toate vârstele, multe îmbrăcate în negru, au mărşăluit într-o linişte mai
    zguduitoare decât un urlet de durere.


    Imediat încheiat doliul naţional, de
    aproape 3 ori mai mulţi români au ieşit,
    din nou, în stradă pentru a-şi exprima, de
    această dată, revolta faţă de corupţia şi indiferenţa autorităţilor, care au condus, în opinia lor, la unul din cele mai
    grave dezastre din Bucureşti din ultimele decenii. Explicând că ar fi o greşeală să
    ignore nemulţumirea oamenilor, premierul
    social-democrat Victor Ponta şi-a dat demisia. După consultări cu
    reprezentanţii partidelor parlamentare şi – în premieră – ai societăţii civile,
    preşedintele Klaus Iohannis l-a însărcinat, pe 10 noiembrie, pe Dacian Cioloş, fost comisar european pentru agricultură, să
    formeze un nou Guvern, neînregimentat politic, format
    din miniştri performanţi, asupra cărora să nu planeze niciun dubiu. Cabinetul
    Cioloş a primit votul de învestitură al Parlamentului pe 17 noiembrie. Circa o
    lună mai târziu a repurtat şi un prim succes, Legislativul adoptând cu o
    largă majoritate proiectele bugetului de stat şi al asigurărilor
    sociale pe 2016. Sănătatea, educaţia, apărarea
    şi investiţiile sunt considerate priorităţi. Se
    doreşte, în egală măsură, o creştere economică care să se
    reflecte în nivelul de trai al fiecărui român. Iar, în viziunea preşedintelui
    Iohannis, anul care începe trebuie să fie şi unul al schimbării prin recâştigarea încrederii românilor în politică.


    Cum înnoirea ideilor, practicilor şi
    oamenilor politici nu se poate face fără eradicarea corupţiei, justiţia din România şi-a continuat în 2015 ofensiva, dând măsura flagelului care macină de ani buni societatea.
    Politicieni atât de dreapta, cât şi de stânga cărora adăpostul imunităţii le
    crea iluzia că ar fi mai presus de lege sau potenţi oameni de afaceri care îşi
    imaginau că pot cumpăra orice sau pe oricine s-au văzut, în 2015, nevoiţi să
    dea explicaţii la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Totodată, pe lista condamnaţilor instanţelor
    de judecată au figurat numeroase nume grele de foşti miniştri, parlamentari,
    primari, consilieri locali şi judeţeni, procurori, judecători, notari, poliţişti,
    generali de armată şi din Interne, înalţi funcţionari ai statului sau directori
    de companii şi regii de stat.


    În plan extern,
    România s-a declarat solidară cu celelalte ţări din Uniunea Europeană, care s-a
    confruntat, în 2015, cu cel mai mare val de refugiaţi de la sfârşitul celui
    de-al Doilea Război Mondial. Pe de o parte, Bucureştiul a acceptat să
    găzduiască pe teritoriul românesc peste 4 mii din refugiaţii veniţi din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Pe de alta, a pledat pentru o rezolvare a situaţiei
    la sursă, adică în ţările de origine ale migranţilor. Concomitent, după masacrul,
    din ianuarie, din redacţia săptămânalului satiric parizian Charlie Hebdo şi
    după atentatele, tot de la Paris, din noiembrie, revendicate de organizaţia
    teroristă Statul Islamic şi printre ale căror numeroase victime s-au numărat şi
    doi români, România s-a raliat măsurilor adoptate de comunitatea internaţională
    pentru a încerca să prevină reeditarea unor orori similare. De spus şi că, pe 1
    decembrie, la
    Bucureşti a fost activat Comandamentul
    Diviziei Multinaţionale de Sud-Est. Activarea
    acestei structuri a NATO de comandă şi control a survenit celei din septembrie,
    tot de la Bucureşti, a Unităţii de Integrare a Forţelor NATO. Totodată, pe 18 decembrie, a fost declarată
    capabilitatea tehnică a scutului american antirachetă de la
    Deveselu, din sudul României, principalele sale componente fiind finalizate.


    Nu putem
    încheia retrospectiva evenimentelor româneşti din 2015 fără a aminti de
    Festivalul Internaţional de muzică clasică George Enescu care, organizat odată
    la doi ani, a adus la Bucureşti, în perioada 30 august-20 septembrie, 7 orchestre de top ale lumii, aproximativ 2.500 de artişti străini şi 500
    români. Nici pasionaţii sportului nu au fost dezamăgiţi! Naţionala femininǎ de handbal a României a obţinut
    bronzul la Campionatul Mondial din Danemarca. În Anglia, la Cupa Mondială de
    rugby, românii au făcut spectacol: în partida cu Canada, au întors scorul de la
    0-15 la 17-15, reuşind cea mai spectaculoasă revenire într-un meci din intreaga
    istorie a Cupei. Jucătorul român de tenis Horia Tecău, şi partenerul său,
    olandezul Jean-Julien Rojer, au ajuns pe primul loc în ierarhia de dublu ATP,
    după ce au câştigat Wimbledon-ul şi Turneul Campionilor. În fine, după o pauză
    de 8 ani, România s-a calificat direct la Campionatul European de Fotbal din
    2016, din Franţa. Pe 10 iunie, tricolorii vor juca partida inaugurală împotriva
    reprezentanţilor ţării-gazdă. Va fi pentru prima oară în istorie când România
    va deschide un turneu final.