Tag: statistici

  • Şomaj în scădere, în România

    Şomaj în scădere, în România

    Piața
    românească a muncii e un ghem de contradicții și paradoxuri. După admiterea
    țării în Uniunea Europeană, patru-cinci milioane de români au ales să se mute
    pentru un trai mai bun, în general, în țări din vestul continentului. Deși, de
    câțiva ani, primesc salarii comparabile cu cele din Occident, mulți medici
    continuă să plece. Pe șantierele din Franța sau Italia sunt echipe întregi de
    zidari români. În multe spălătorii auto din Germania se vorbește românește.


    Între timp, în țară a devenit o aventură să găsești un mecanic auto, un
    instalator sau un electrician priceput. Orășeni cu case de vacanță la țară se
    plâng că nu mai sunt oameni dispuși, contra cost, să le cosească iarba sau să
    le repare gardul.

    Deficitul de forță de muncă e cel mai acut resimțit, se pare,
    în sectorul HORECA și a fost parțial compensat cu oameni veniți din Asia: cameriste
    din China, chelneri din India, patiseri nepalezi, pakistanezi pe biciclete sau
    scutere care livrează mâncare la domiciliu.


    Săptămâna trecută, președintele
    Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban, declara că în țară
    sunt peste două mii de cetățeni vietnamezi angajați cu acte în regulă și le
    cerea guvernelor de la București și Hanoi să garanteze continuitatea acestui
    flux de forță de muncă.


    În aceste condiții, spun experții, era inevitabil ca
    numărul românilor fără serviciu să fie în continuă scădere. Rata şomajului
    înregistrat la nivel naţional a fost, la finele anului trecut, de 2,93%, în
    scădere cu 0,12 puncte procentuale faţă de aceeaşi perioadă din 2022, conform
    datelor centralizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
    (ANOFM).
    Prin comparație, în Ungaria vecină, rata șomajului a fost cu exact un
    procent mai mare, de 4,2. Numărul total al şomerilor din România era, în
    decembrie 2023, de 235.636 de persoane.


    Statisticile confirmă perpetuarea
    disparităților în fucție de sex, vârstă, mediu de rezidență sau studii.
    Potrivit sursei citate, 67.886 de şomeri proveneau din mediul urban şi 167.750
    din mediul rural. Numărul şomerilor femei era, la 31 decembrie, de 112.532, iar
    al şomerilor bărbaţi de 123.104. Majoritatea şomerilor se încadrează în
    intervalul de vârstă 40 – 49 de ani, urmați de cei de peste 55. Cele două
    categorii însumează peste o sută de mii de oameni. La polul opus se aflau persoanele
    între 25 – 29 de ani – mai puțin de 15 mii.


    În ceea ce priveşte structura
    şomajului în funcţie de nivelul de instruire, şomerii fără studii şi cei cu
    nivel de instruire primar au o pondere însemnată în totalul înregistrat de
    autorități, circa 29%. Șomerii cu nivel de instruire gimnazial reprezintă
    aproape o treime, iar cei cu studii universitare au o pondere de numai 4,55
    procente.



  • Efecte economice ale crizei

    Efecte economice ale crizei

    Situaţia
    pandemică a provocat în prima jumătate a anului contracţia puternică a
    economiei României. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, Produsul
    Intern Brut a fost, în trimestrul al doilea, mai mic cu 12,3 procente
    comparativ cu primul trimestru al anului. La acest rezultat au contribuit toate
    ramurile economiei, contribuţii negative mai importante având industria, al
    cărei volum de activitate s-a redus cu circa 14 procente, activităţile
    culturale şi recreative, reparaţiile de produse de uz casnic şi alte servicii,
    al căror volum de activitate a scăzut cu aproape 30%.


    Contribuţii pozitive au
    înregistrat construcţiile, informaţiile, comunicaţiile, administraţia publică
    şi apărarea, asigurările sociale din sistemul public, învăţământul, sănătatea
    şi asistenţa socială. Ministrul finanţelor, Florin Cîţu, spune că economia
    autohtonă va înregistra o creştere la limită în trimestrul al treilea şi va
    evita, astfel, recesiunea tehnică, adică două trimestre consecutive de scădere
    a PIB. El adaugă că în urmatorul trimestru, cel mai mare risc vine de la
    contribuţia agriculturii la PIB, dar punctează rolul pozitiv al investiţiilor. Chiar și în aceste condiții,
    analistul economic Aurelian Dochia crede că este puţin probabil ca la finalul
    anului scăderea PIB să fie de numai patru procente, așa cum preconizează
    guvernul.


    Aurelian Dochia: Statistica a confirmat faptul că în
    prima jumătate a anului economia României s-a contractat puternic, în linie cu
    multe economii europene şi chiar economii din alte părţi din lume. Este greu de
    crezut că până la sfârşitul anului, lucrurile se vor îmbunătăţi atât de mult
    încât pe total an scăderea PIB-ului să fie de mai puţin de 4%, aşa cum
    preconizează guvernul, pentru că trebuie să recuperăm o scădere de 10%. Nu este
    deloc uşor, în condiţiile în care temerile care ţin economia în loc sunt încă
    foarte mari şi economia europeană şi economiile principalilor parteneri ai
    României, Germania în primul rând, dau unele semne de înviorare, dar este puţin
    probabil ca să revină foarte rapid la nivelurile anterioare. Aşa că, pe total
    an, probabil că scăderea PIB-ului în România ar putea să fie 5-6%.


    În
    același context al pandemiei, o analiză a INS arată că, peste o treime dintre
    gospodăriile din România suportă cu dificultate sau cu mare dificultate
    cheltuielile curente ale vieţii, iar, dacă se iau în considerare şi cele care
    declară o oarecare dificultate în acoperirea cheltuielilor de zi cu zi, se
    ajunge la 77% din totalul gospodăriilor. Potrivit cercetării, doar pentru una
    din cinci gospodării cheltuielile nu pun probleme deosebite, acestea fiind
    depăşite uşor. Mai mult de jumătate dintre gospodării consideră că venitul
    necesar acoperirii cheltuielilor curente ar trebui să fie mai mare de 3000 de
    lei lunar (peste 600 euro) – mai arată studiul.

  • Migrarea românilor în Occident

    Migrarea românilor în Occident

    Potrivit statisticilor, unul din cinci români apţi de muncă locuia, anul
    trecut, în alt stat membru al Uniunii Europene decât România. Este vorba despre
    circa 4-5 milioane de persoane, principalele ţări în care aceştia trăiesc acum
    fiind Italia şi Spania, unde sunt peste 2 milioane de români. În top urmează
    Germania, cu aproximativ 600 de mii de români, Marea Britanie şi SUA, cu câte o
    jumătate de milion de români. Aceasta în condiţiile în care în 2007, când
    România a aderat la Uniunea Europeană, procentul populaţiei active care plecase
    în altă parte a Uniunii era de doar 7,4 la sută. Care sunt cauzele care au dus
    la această situaţie? În primul rând, este vorba despre motivaţia financiară, dar,
    spune Corina Neagu, consultant în resurse umane: Nu pleacă doar din motive financiare.
    Motivaţiile au început să devină cu totul altele – dacă înainte se pleca masiv
    doar pentru bani, acum se pleacă din cauza instabilităţii economice, politice,
    social-culturale, sistemelor defectuoase din România, Cred că nu aprofundăm, nu
    lucrăm la bază – de ce se pleacă? Şi ce putem să facem
    ca să începem să construim şi să schimbăm această situaţie de fond, până la
    urmă. Nu este doar o chestiune de suprafaţă, oamenii pleacă, din ce în ce mai
    mulţi şi din ce în ce mai mulţi tineri, pentru că nu au oportunităţi de viitor
    aici. Şi nu pentru că nu au locuri de muncă, ci nu au cum să le acceadă. Piaţa
    românească nu este pregătită pentru ce urmează.

    Adică, a explicat Corina
    Neagu, există tineri care s-au pregătit în avans, şi-au dat seama de contextul
    internaţional, de ceea ce va fi nevoie şi acum nu îşi găsesc împlinirea
    nicăieri în ţară. Se poate constata acest lucru la târgurile de job-uri unde
    vin specialişti care nu sunt, însă, apoi chemaţi la interviuri pentru că există
    această prejudecată – sunt supracalificaţi, cer foarte mulţi bani, iar
    angajatorul nu-i poate oferi. Estimările arată că există pe piaţa muncii din
    România un deficit de circa 1 milion de oameni. Iar speranţe nu prea sunt că
    situaţia ar urma să se schimbe în bine în viitorul apropiat. Deşi economia şi
    salariile cresc în România, iar oferta de joburi este mai mare decât cererea,
    jumătate dintre tineri au planuri concrete să plece din ţară în următorii ani,
    relevă un sondaj. Mai exact, 47% din tinerii români, explică profesorul
    universitar de sociologie Dumitru Sandu, care, invitat la Radio România, a
    explicat, pe de altă parte: Migraţia în sine nu e o problemă. Gestionarea migraţiei poate genera
    probleme şi dacă lucrurile nu se mişcă aşa cum trebuie la nivel naţional
    problema se va agrava. Ce e de făcut? În primul rând e nevoie de informaţie
    curată şi actualizată pe această temă, de exemplu prin sondaje făcute în
    străinătate – ultimele astfel de sondaje au fost făcute de Guvernul României în
    Italia şi Spania, în 2007 – 2008. O caracteristică de bază a migraţiei este că
    se schimbă rapid nu numai ca intensitate, ca arie geografică de distribuire, ca
    structură de vârstă, dar se schimbă substanţial şi ca motivaţie.

    Plecarea tinerilor în străinătate duce la dezvoltare inconsistentă, mai
    spune sociologul Dumitru Sandu. Are faţeta pozitivă a faptului că remiterile au
    adus dezvoltare României – românii plecaţi în străinătate au trimis în ţară
    peste 55 de miliarde de euro de la aderarea la Uniunea Europeană. Are în acelaşi
    timp faţeta negativă a inconvenientelor de toate tipurile, care merg de la
    efectele generate pe piaţa muncii până la dramele copiilor crescuţi de rude în
    ţară, departe de părinţi. Unul dintre obstacolele în calea rezolvării problemelor ce ţin
    de migraţie este reprezentat de un mit, consideră sociologul Dumitru Sandu: Un mit construit nu ştiu cum,
    care zice – pleacă lumea şi ce dacă pleacă? O să aducem din străinătate. Aducem
    medici, aducem constructori. Si alte ţări s-au confruntat cu problema lipsei
    forţei de muncă, imigrarea rezolvă emigrarea, sosirile în ţară din afara
    Uniunii Europene, în principal, rezolvă plecările nostre în Uniunea Europeană.
    Este un mit, care aduce deservicii. România este în criză. Criza se va
    accentua. Soluţiile nu sunt de inventat peste noapte. Este clar că România va
    trebui să importe forţă de muncă din străinătate. Şi va realiza rapid că pentru
    anumite sectoare, nu în general, importul de forţă de muncă din străinătate
    este mai scump decât efortul pe care l-ai face pentru a reţine în ţară oamenii
    pe care îi ai, eventual pentru a-i aduce înapoi pe cei care au plecat.

    Este
    nevoie de optimizarea procesului de migraţie în străinătate, mai spune
    sociologul Dumitru Sandu, aceasta însemnând să organizezi astfel circulaţia
    migratorie în calitate de societate încât să aibă avantaje ţara de origine,
    ţara de destinaţie, familia de origine, întreprinderile implicate în acest
    proces. Soluţii miracol nu există, pur şi simplu trebuie activate toate
    canalele posibile de rezolvare.

  • Statistici medicale îngrijorătoare

    Statistici medicale îngrijorătoare

    În întreaga lume, în prima zi
    din octombrie este marcată Ziua Mondială a Luptei împotriva Cancerului la Sân,
    iar toată luna este dedicată acţiunilor care au drept scop conştientizarea
    pericolului pe care îl reprezintă această boală. Statisticile arată că două
    treimi dintre femeile care au cancer la sân au peste 50 de ani, iar restul
    între 39 şi 49 de ani. In România, deşi incidenţa este redusă în comparaţie cu
    alte ţări europene, mortalitatea prin aceasta maladie s-a dublat în ultimii 50
    de ani, iar cifrele arată că, anual, aproape 10.000 de femei primesc
    diagnosticul de cancer mamar.

    Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, consideră că
    este o nevoie continuă de educare, informare şi prevenţie în domeniul oncologic,
    având în vedere că una din principalele cauze de deces în întreaga lume rămâne
    cancerul. Sorina Pintea De regulă, cancerul este descoperit abia
    atunci când ajunge în stadiul III sau IV, ceea ce este foarte târziu. Am
    demarat, începând din luna mai, programul de screening, finanţat din fonduri
    europene, un program în valoare de 21 milioane de euro, care va ajuta 40 mii de
    femei din categoria cea mai defavorizată. Programul se adresează atât
    pacientelor asigurate, cât şi neasigurate, ceea ce este un mare lucru. Specialiştii spun că vârsta a scăzut
    destul de mult, înainte discutam de cancer la sân în jurul vârstei de 50 de
    ani, dar, acum, sunt femei foarte tinere care fac acest tip de cancer
    .

    Alte
    statistici îngrijorătoare vin din partea cardiologilor. Aceştia afirmă că, în
    România, bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză a mortalităţii, cu
    circa 60% din totalul deceselor înregistrate la nivel naţional, ceea ce
    inseamna de trei ori mai mult decât decesele provocate de cancer. Preşedintele
    Societăţii Române de Cardiologie, Dragoş Vinereanu, atrage atenţia că mortalitatea prin boli cardiovasculare este
    principala cauză pentru care speranţa de viaţă în România este cu circa zece
    ani mai redusă decât în Uniunea Europeană. El a facut aceasta afirmatie cu prilejul Zilei Mondiale a
    Inimii, marcata pe 29 septembrie. Potrivit Lui Dragoş Vinereanu, bolile
    cardiovasculare provoacă moartea tot mai
    multor tineri cu vârsta medie de 30 de ani la femei şi 39 de ani la bărbaţi. El
    a precizat că situaţia prezentată este în strânsă legătură cu finanţarea
    sistemului de sănătate, bugetul alocat domeniului în România fiind unul dintre
    cele mai mici din Uniunea Europeană. Punctul slab pe care îl avem este
    prevenţia primară, iar impactul măsurilor de prevenţie primară sunt, pe de o
    parte, mult mai puţin costisitoare, iar efectul este mult mai mare, spune
    preşedintele Fundaţiei Române a Inimii, Gabriel Tatochiţoiu.

  • Educaţie şi bunăstare în viaţa copiilor de la ţara

    Educaţie şi bunăstare în viaţa copiilor de la ţara

    Circa 44% din
    populaţia României trăieşte în mediul rural şi tot aici, conform statisticilor,
    numărul gospodăriilor aflate în pragul sărăciei este mai mare decât în zona
    urbană, prin urmare şi al copiilor. Pentru cei din urmă, sărăcia are consecinţe
    cu bătaie mai lungă. Ea afectează performanţele şcolare, nivelul îndeplinirii
    potenţialului fiecărui copil şi astfel, poate duce la inechităţi viitoare pe
    piaţa forţei de muncă şi în societate. Legătura dintre decalajele economice
    rural-urban şi educaţie se vede şi în rezultatele şcoalare. E cazul celor
    obţinute la Evaluarea Naţională de către elevii de 14 ani când vor să se
    înscrie la liceu, dar şi în cele de la finalul liceului, după susţinerea
    Bacalaureatului. Asta am aflat de la
    Ligia Deca, consilieră de stat în cadrul Președinției României şi
    coordonatoarea proiectului România educată aflat tot sub patronajul
    Preşedintelui ţării.

    Ligia Deca: De pildă, nota medie a elevilor la Evaluarea
    Națională era de 5,6 în mediul rural față de 7,40 în mediul urban în 2017. Este
    o diferență majoră de rezultat la sfârșitul clasei a VIII-a. Deși 54% dintre
    tinerii din România ajunși la vârsta majoratului au domiciliul în mediu rural,
    doar 30% dintre ei s-au înscris la examenul de bacalaureat. Chiar și pentru ei,
    rata de succes sau de promovare este cu 13% mai mică față de cea din mediul
    urban. Acolo unde, de pildă, există acces la infrastructură – au fost
    construite săli de sport sau există clădiri școlare pentru ca acești copiii să
    aibă acces teoretic la educație – nu există resurse pentru încălzire, pentru
    achiziționarea de materiale didactice necesare.


    Situaţia învăţământului de la ţară nu este decât o exemplificare sau o
    ramificaţie a situaţiei materiale generale de acolo. Fundaţia World Vision
    România, prin studiul
    Bunăstarea copilului din mediul rural, demonstrează
    acest lucru din 2012 de când a demarat cercetarea. Rezultatele din 2018 se
    bazează pe sondaje de opinie efectuate în ultima parte a anului 2017.
    Percepţiile privind veniturile proprii ale familiilor din oamenii mediul rural
    ne sunt rezumate acum de Daniela Buzducea, Directoarea Naţională World Vision
    România:
    Una din două familii se autoplasează într-o zonă de vulnerabilitate.
    Asta înseamnă fie că veniturile nu le ajung deloc să se descurce, fie că
    declară că veniturile de-abia le ajung de la o lună la alta. Familiile se
    străduiesc foarte mult să aibă mai multe surse de venit. Mitul că la țară,
    oamenii nu fac nimic ca să se ajute pe ei-înșiși nu se susține. E o percepție
    falsă. Oamenii chiar muncesc din toate puterile și sunt și familii care au
    cinci surse de venit diferite. Cu toate astea, între 38% și 41% dintre familii
    declară că se descurcă greu de la o lună la alta. Chiar și cele care au mai
    multe surse de venit.



    Pentru
    aproximativ 60% dintre gospodării, salariile reprezintă principala sursă de
    venit în perioada 2014- 2018. Dar, deşi între 2012 şi 2016 a crescut constant
    numărul familiilor de la ţară care aveau un membru salariat, începând de anul
    acesta, cifra lor s-a depreciat. Momentan, aproximativ 33% dintre gospodării se
    află sub pragul de sărăcie, fiind beneficiare de o formă de sprijin social din
    cauza veniturilor foarte mici înregistrate. Una dintre cele mai vizibile
    consecinţe ale sărăciei e abandonul şcolar. Deşi în prezent rata abandonului
    şcolar în mediul rural a scăzut cu 0,5% comparativ cu 2016, scăderea nu este,
    evident, una importantă. Tot din studiul World Vision Bunăstarea copilului din
    mediul rural, aflăm şi din ce motive nu se mai duc copiii la şcoală. Daniel
    Buzducea: Bineînţeles pe primul loc e menţionat costul
    şcolii. Învăţământul în România e gratuit şi, cu toate astea, costurile pentru
    ca un copil să meargă la şcoală sunt, uneori, insuportabile pentru familiile
    aflate în pragul sărăciei din rural. Un alt motiv este şi faptul că unii copii
    nu fac faţă cerinţelor şcolare. Asta înseamnă că educaţia pe care o primesc la
    şcoală nu le permite să facă acele acumulări de concepte prin care pot promova
    de la un an şcolar la altul.



    Astfel,51% dintre copiii din mediul rural care
    au abandonat şcoala declară că nu mai merg la şcoală pentru că au rezultate
    slabe. Amplasarea şcolii şi drumul până acolo sunt alte motive care îngreunează
    accesul la educaţie în continuare, deşi comparativ cu anii trecuţi s-a
    înregistrat o mică îmbunătăţire din acest punct de vedere. Daniela Buzducea: Analiza comparativă ne arată că 2% dintre copii merg la şcoală pe jos,
    dar şi că s-a redus timpul pe care copiii îl petrec pe drum spre şcoală. Pe de
    o parte, transportul şcolar este asigurat între un număr mai mare de
    localităţi, iar, pe de cealaltă parte, sunt mai mulţi copii care locuiesc mai
    aproape de centrul de comună. Dar a crescut procentul copiilor din rural care
    declară că lipsesc de la şcoală pentru că se duc să muncească. Sunt cu 50% mai
    mulţi decât în 2016, iar ăsta e iarăşi un motiv de îngrijorare. 6,3% dintre
    toţii copiii de la ţară declară că se simt obosiţi pentru că muncesc înainte
    sau după şcoală, o creştere cu 75% faţă de 2016. Cei mai mulţi lucrează în
    propria gospodărie, dar peste 2% dintre ei declară că lucrează şi prin vecini.



    Un alt motiv de
    îngrijorare este şi nutriţia, extrem de importantă pentru o dezvoltare normală
    psiho-somatică în perioada de creştere. Daniela Buzducea: 9% dintre copii au
    declarat că se culcă seara flămânzi, 6% dintre ei doar uneori, iar 3%
    întotdeauna se culcă flămânzi. O realitate extrem de îngrijorătoare, căci
    înseamnă unul din 11 copii din mediul rural. De asemenea, tot unul din 11 copii
    are acces la maxim două mese pe zi, ceea ce înseamnă, de fapt, că mulţi din ei
    au acces doar la o masă pe zi. Unul din opt copii mănâncă o pâine pe zi, căci
    am vrut să vedem şi care este calitatea nutriţiei.


    Date fiind efectele sărăciei asupra educaţiei şi
    nutriţiei, recomandările experţilor privind politicile publice subliniază
    nevoia unor programe care să soluţioneze integrat toate aceste probleme din
    mediul rural.

  • Jurnal românesc – 20.11.2017

    Jurnal românesc – 20.11.2017

    Ministrul pentru românii de pretutindeni, Andreea Păstîrnac, s-a
    aflat, între 18 – 20 noiembrie, într-o vizită de lucru la Madrid. În acest
    context, oficialul român a participat la ceremonia de oficiere a primei Sfinte
    Liturghii a Catedralei Ortodoxe din Madrid, alături de înalţi prelaţi români
    din întreaga diasporă. Totodată, Andreea Păstîrnac a vizitat Şcoala de duminică
    organizată de Parohia Ortodoxă Română din Coslada, unde copiii români au
    posibilitatea de a învaţa limba şi literatura română. Iniţiativa este susţinută
    de minister prin programul ‘Limba română, educaţie şi comunicare’, prin care
    sunt distribuite în mod gratuit suporturi de curs însoţite de CD-uri
    interactive pentru copii şi profesori. Ministrul a avut întrevederi de lucru cu
    reprezentanţi ai mediului asociativ din Madrid pentru a identifica noi
    modalităţi de cooperare la nivel social, cultural şi economic.


    Şcoala generală din Micherechi (Ungaria) organizează, în perioada 20
    – 24 noiembrie, Săptămâna limbii materne, prin care instituţia oferă
    elevilor activităţi şi programe literare, culturale şi tradiţionale româneşti.
    Elevii vor participa în aceste zile la concursuri de ortografie, de citire
    expresivă şi alte probe care vor contribui la îmbogaţirea cunoştinţelor de
    limba română. În ultima zi de activităţi, vineri, va avea loc o nouă ediţie a
    concursului naţional de ortografie Gheorghe Martin, la care sunt
    aşteptaţi să participe şi copii de la alte şcoli româneşti din comunitate.


    Statisticile oficiale ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
    Drepturilor Copilului şi Adopţie cu privire la copiii cu unul sau ambii părinţi
    plecaţi la muncă în străinătate înregistrau 97.500 de copii, în martie 2017.
    Datele colectate de la inspectoratele şcolare de organizaţia Salvaţi Copiii au
    relevat, însă, un număr mult mai mare de copii cu părinţi plecaţi la muncă în
    străinătate, peste 212.000, iar aceste date nu cuprind nici ele întreaga
    amploare a fenomenului, pentru că includ doar copiii înscrişi în sistemul
    educaţional. Potrivit publicaţiei Replica Online, se estimează, adăugând şi
    copiii de vârstă antepreşcolară şi pe cei neînscrişi la şcoală sau în abandon
    şcolar, că numărul total al acestor
    copii ar fi de circa 250.000.


    Cresc din nou sumele trimise de românii din străinătate, s-a ajuns
    la cel mai înalt nivel după 2010 – a anunţat Eurostat. Astfel, anul trecut, ei
    au trimis 2,45 miliarde de euro, al patrulea cel mai ridicat nivel din Uniunea
    Europeană. Chiar şi aşa, România este încă departe de recordul atins în 2008,
    când diaspora a trimis în ţară 5,15 miliarde de euro. În prezent, circa 5
    milioane de români lucrează temporar sau permanent în străinătate, potrivit
    estimărilor pe baza datelor de la consulatele României. Dintre aceştia, în jur
    de 4 milioane s-au stabilit în afara ţării, cei mai mulţi în interiorul Uniunii
    Europene.


    ICR Chişinău organizează, marţi, Conferinţa ştiinţifică
    internaţională Centenar Sfatul Ţării. Acum o sută de ani, pe 21 noiembrie
    1917, la Chişinău, s-a întrunit în şedinţă solemnă primul organ legislativ al
    populaţiei Basarabiei. Evenimentul a fost unul crucial pentru destinul
    Basarabiei. La Conferinţa din acest an vor participa istorici din România,
    Republica Moldova, Lituania, Ucraina şi Rusia. În cadrul aceleiaşi manifestări,
    va fi prezentată o expoziţie de fotografii şi documente de epocă, pregătită de
    Parlamentul Republicii Moldova cu suportul Muzeului Naţional de Istorie a
    Moldovei.

  • Provocările migraţiei şi violenţa contra femeilor

    Provocările migraţiei şi violenţa contra femeilor

    Semnatară a Convenţiei Consiliului Europei privind
    combaterea violenţei împotriva femeilor, România are, de asemenea, din 2012 o
    lege contra violenţei în cadrul familiei care prevede şi emiterea ordinelor de
    protecţie contra agresorilor. Cu toate acestea, statisticile nu sunt foarte
    încurajatoare: 30% dintre românce au suferit o formă de violenţă fizică şi/sau
    sexuală, dar numai 23% dintre acestea au raportat autorităţilor de poliţie cele
    mai grave incidente. De altfel, violenţa contra femeilor e, din păcate, un
    fenomen mult mai răspândit în Europa decât s-ar putea crede la prima vedere. Jurgita Peciuriene, expertă în cadrul Institutului European pentru Egalitate de
    Gen, – agenţie a UE cu sediul la Vilnius -, ne oferă cele mai noi date în
    această privinţă. Potrivit datelor provenite de la Agenţia UE pentru
    Drepturile Fundamentale, 33% dintre femei au experimentat diverse forme de
    violenţă fizică sau sexuală de la vârsta de 18 ani. 18% dintre femei au fost
    urmărite pentru a fi agresate, iar 55% au trecut prin episoade de hărţuire
    sexuală. Dacă ne referim la hărţuirea sexuală, în general, bărbaţii aflaţi în
    funcţii superioare sunt cei practică hărţuirea. În cazul violenţei domestice,
    de cele mai multe ori femeile suferă din cauza acţiunilor partenerului intim,
    fie că e vorba de partenerul actual, fie de cel din trecut. Din păcate, este un
    fenomen foarte răspândit, iar casa nu e cel mai sigur loc pentru femei.


    În cazul femeilor care părăsesc România pentru un loc de muncă sau o
    viaţă mai decentă în alte ţări din UE, violenţa îmbracă aspecte specifice şi
    foarte diferite faţă de speranţele iniţiale. Silvia Dumitrache, Preşedinta
    Asociaţiei Asociaţiei Femeilor Române din Italia, ne introduce puţin în
    universul celor afectate de fenomenul violenţei. Multe dintre femeile
    care ajung în Italia sunt afectate de violenţa domestică încă din România. Un
    motiv principal al multora din ele de a părăsi România este exact acesta. O
    primă formă de violenţă prin care trec femeile care migrează se întâmplă chiar
    în România, în sensul că trebuie să se rupă de familie şi de copii. Nu toate
    femeile conştientează acest lucru, ele oricum au imboldul de a se sacrifica şi
    de multe ori, nici nu au ales. O altă formă de violenţă e faptul că trăiesc
    izolate, închise în casă, fără să aibă acces la viaţă socială şi la viaţă
    privată. Mă refer la cele care muncesc ca îngrijitoare în casele italienilor.
    Ele au doar o zi pe săptămână liberă, dar nu reuşesc să aibă viaţă privată.
    Uneori, muncesc şi fără acte, ceea ce e iar o formă de violenţă.


    Multe românce din Italia sunt victimele unui tip
    foarte special de violenţă: traficul de fiinţe umane în scopuri de muncă. O
    parte din cazurile lor – care pot descrise cu uşurinţă drept sclavie modernă – au fost prezentate şi în presa
    internaţională, în special cele din provincia Ragusa din Sicilia. Silvia
    Dumitrache: În special, în acea zonă, cele mai multe sunt femei. Din
    nefericire, cele mai multe dintre femei sunt de origine română. Trăiesc în
    nişte condiţii greu de imaginat, în locuinte improvizate cu pereţi de carton,
    uneori împreună cu copiii. Acolo, în Sicilia, nu prea au acces nici la apă
    potabilă, nici la internet pentru a comunica, a se informa şi a cere ajutor.
    Trăiesc izolate la kilometri distanţă de prima localitate. Nu au acces nici la
    unităţi sanitare. Copiii nu sunt înscrişi la şcoală. Mai mult, dat fiind că
    acest mod de locuire nu este recunoscut ca atare în Italia, aceste persoane nu
    au nici măcar documente legale de şedere. Ele nici nu există din punctul de
    vedere al autorităţilor italiene.


    Plecată din
    România în Spania în 2003, Sabina a părăsit atunci un post de profesoară de
    geografie pentru a-şi urma soţul. La capătul celor 14 ani de scurşi de atunci,
    ea a ajuns să lucreze, în Madrid, la un centru de recuperare pentru femeile
    victime ale violenţei domestice. Aici a cunoscut mai îndeaproape problemele
    femeilor maltratate şi, mai ales datorită directoarei acestui centru, a reuşit
    să-şi explice şi propriile suferinţe. Am trecut şi eu printr-o situaţie destul de
    dificilă, dar n-am ajuns în niciun centru de recupare sau adăpost, deşi mi s-a
    făcut această ofertă. Aşa suntem educate noi, româncele, ca indiferent ce se
    întâmplă să nu mergem la poliţie, să nu denunţăm, să nu spunem nimănui ce ni se
    întâmplă… Eu am trecut peste asta şi am reuşit să-mi spun povestea, să
    povestesc ce mi s-a întâmplat. A fost un caz de violenţă domestică psihologică.
    Eu, în România, am absolvit o facultate. Faptul că am ajuns în Spania şi nu am
    mai practicat meseria pentru care mă pregătisem, ajunsese să mă deprime puţin.
    Am venit aici împotriva dorinţei mele unde eram şi sunt singură, fără rude.
    Trebuia să fac numai ce mi se spunea, mereu apăreau discuţii…


    Viaţa ei era dominată de fostul soţ, consideră acum
    Sabina. Cum a reuşit să scape de acea dominaţie? În primul rând, a primit
    ajutor psihologic,
    povesteşte ea în continuare. Şefa mea directă m-a trimis
    la terapie. A trebuit să stau de vorbă cu un psiholog specializat în violenţă
    domestică. Şi aşa am aflat ce problemă am, căci nu o conştientizasem până
    atunci. Aici am crezut că problemele legate de bani, de copii, de stresul
    zilnic, de probleme adiacente – cum ar fi faptul că nu locuiam singuri în
    acelaşi apartament mă făceau să nu-mi dau seama prin ce trec. Eram cumva
    obligată să mă închid în mine, căci dacă începeam să le povestesc părinţilor,
    surorii sau socrilor mei prin ce treceam, eu ajungeam să fiu cea învinuită că
    sunt cea nebună sau cea rea. Eu am văzut destule cazuri şi în cei cinci ani de
    când lucrez pentru această doamnă, am descoperit diverse poveşti de viaţă ale
    femeilor. În momentul în care eşti dependentă emoţional de o anumită persoană -
    în cazul meu de fostul soţ – şi încerci ca totul să iasă bine şi să nu se
    întâmple lucruri rele din cauza ta – crezând că tu eşti de vină -, toate astea
    te fac să uiţi de tine şi să te pui pe ultimul loc.



    Pe lângă aceste efecte emoţionale şi psihice,
    violenţa contra femeilor are şi consecinţe economice. Potrivit Institutului
    European pentru Egalitate de Gen, doar costurile violenţei domestice se ridică
    la 109 miliarde de euro anual, ele totalizând preţul asistenţei medicale, al
    serviciilor specializate de protecţie a femeilor, dar şi costurile economice
    referitoare la absenţa de la muncă.

  • Legea salarizării unitare, discuţii şi nemulţumiri

    Legea salarizării unitare, discuţii şi nemulţumiri

    Încă
    foarte departe de a se reflecta în nivelul de trai al românilor obişnuiţi,
    spectaculoasa creştere economică pe care-o raportează statisticile alimentează
    aşteptări pe măsură în privinţa lefurilor. Calificat uneori drept cenuşăreasa
    de pe piaţa muncii, alteori drept o castă de privilegiaţi, sectorul bugetar a
    fost prima victimă a amputărilor salariale din 2010, când criza economică
    globală a lovit şi România. Iar azi se declară primul îndreptăţit să
    beneficieze de corecţii, majorări şi gratificaţii.

    Guvernul PSD-ALDE şi
    opoziţia de dreapta le promit, deopotrivă, bugetarilor o lege care să
    reglementeze unitar sistemul de salarizare, dar au păreri diferite referitoare
    la prevederile acesteia.

    Convocată, marţi, la dezbaterile din Comisia de muncă
    a Senatului, ministrul de resort, social-democrata Olguţa Vasilescu, a venit cu
    un proiect asumat de 205 parlamentari din arcul Puterii şi de Executivul
    însuşi. Ea spune că schimbările sunt obligatorii, fiindcă actuala lege care
    reglementează în domeniu a produs numeroase inegalităţi în sistemul bugetar şi
    a condus, între altele la exodul în străinătate al medicilor români.
    Legea prevede o creştere cu 56% în medie a
    salariilor bugetarilor, cu creşteri semnificative de peste 100% în baza
    piramidei salariale şi mai mici în vârf, ca urmare a necesităţii departajării
    categoriilor de bugetari pentru respectarea principiilor egalităţii şi
    nediscriminării.

    Opoziţia e de acord că o nouă lege a salarizării este
    necesară, dar consideră că proiectul stângii va provoca şi diminuări de salarii
    pentru unele categorii de bugetari. Senatorul PNL, Carmen Hărău, vicepreşedinte
    al Comisiei: Este vorba de amputări de
    salarii, şi ele nu sunt mici. Atrag atenţia că cele 32 de acte normative, prin
    care s-au obţinut nişte drepturi salariale, şi care se taie acum, împotriva
    prevederilor Constituţiei, vor genera o avalanşă de procese.

    Opinia e
    împărtăşită de şefii principalelor confederaţii sindicale, care spun că unele
    articole din lege vor conduce la amputări de lefuri, iar altele sunt, pur şi
    simplu, neconstituţionale. Liderul Cartelului Alfa, Bogdan Hossu: Ceea ce ne dorim este ca legea să nu fie
    atacabilă şi o problemă de fond care nu este trecută în corpul legii este că
    toată lumea se sperie că salariile, după aplicarea legii, indiferent că vorbim
    de 1 iulie pentru unii sau 1 ianuarie 2018 pentru alţii, vor fi în plată mai
    mici decât cele existente astăzi.

    Dezbaterile din Parlament continuă, dar,
    între timp, nerăbdători sau neîncrezători în declaraţiile de intenţii ale
    politicienilor, angajaţii din sectorul bugetar protestestează deja. Poliţiştii
    au ieşit primii în stradă, încă din martie. Luna aceasta au organizat greve de
    avertisment controlorii de trafic aerian şi comisarii gărzii de mediu. Iar
    zilele trecute vameşii şi angajaţii de la Finanţe au recurs la proteste
    spontane, care ameninţă să se permanentizeze dacă Guvernul nu le dă
    satisfacţie.

  • Egalitate de gen în societatea românească

    Egalitate de gen în societatea românească

    În 2014 un caz
    deosebit de grav atrăgea atenţia presei şi opiniei publice. O elevă în vârstă
    de 18 ani din localitatea vasluiană Văleni a fost violată de şapte tineri. După
    ce magistraţii au decis arestarea agresorilor, n-au întârziat să apară
    reacţiile comunităţii. Paradoxal, n-au fost puţini cei care au ţinut partea
    vinovaţilor, afirmând că victima a distrus şapte familii şi că ar fi
    instigat să fie violată.

    Atitudini sexiste şi discriminări de gen întâlnim
    însă şi la case mai mari, chiar în Parlamentul European, unde un deputat
    polonez a declarat că femeile ar trebui să câştige mai puţin decât bărbaţii,
    pentru că sunt mai slabe, mai mici şi mai puţin inteligente. O afirmaţie
    asemănătoare a fost făcută de un cunoscut neurochirurg şi politician român care
    a afirmat că femeile nu sunt făcute pentru chirurgie. Şi pentru că în luna
    martie doamnele şi domnişoarele beneficiază de un plus de atenţie, brandurile
    au pregătit, la rândul lor, surprize. Una dintre ele a venit din partea
    lanţului de brutării Paul, ale căror vitrine au afişat, în replică,
    specialităţile Croque servitoare şi Croque Monsieur.

    Andreea Bragă, de la
    centrul FILIA, organizaţie non-guvernamentală care luptă împotriva
    inegalităţilor de gen prin activism, advocacy şi cercetare, ne oferă o
    explicaţie: Cred că
    aceste lucruri sunt posibile pentru că nu avem o educaţie care să preţuiască
    egalitatea de gen, respectul între femei şi bărbaţi, istoria feministă, contribuţia femeilor în
    societate, care să ne înveţe cât de nocivă este discriminarea. Şi, pe lângă
    acest tip de mesaje transmise de formatori de opinie, ne lovim şi de atitudini
    conservatoare, care atacă drepturile femeilor. Este cazul recentului marş
    împotriva avortului, care a avut loc în foarte multe oraşe din România şi care
    a stigmatizat public femeile pentru dreptul lor de a decide asupra propriului
    corp. Astfel de manifestări ne arată că nu învăţăm nimic din istoria României.
    Să ne amintim că avortul a fost interzis în perioada comunistă şi că peste
    10.000 de femei -numai din datele oficiale – au murit din această cauză. Este
    clar că suntem într-un moment în care drepturile femeilor sunt atacate de
    aceste valori conservatoare şi în acelaşi timp nu avem o alternativă la nivel
    de educaţie. Avem legi, avem o Constituţie care spune că suntem egali, însă
    realitatea -şi când spun realitatea mă refer şi la datele statistice-ne arată
    că există foarte multe inegalităţi.



    Conform statisticilor, una din patru femei din România a fost
    agresată fizic sau sexual de partenerul de viaţă cel puţin o dată în viaţă şi,
    potrivit rapoartelor recente ale Ministerului Public – 2013, 2014, 2015 -
    numărul victimelor creşte de la an la an. Iar dacă vorbim despre piaţa muncii,
    femeile din România sunt plătite mai prost şi mai puţin promovate decât
    bărbaţii. România are a treia cea mai scăzută rată de ocupare a forței de muncă
    în rândul femeilor din Uniunea Europeană, conform datelor publicate de Banca
    Mondială. Cum
    spune Andreea Bragă, alternativa faţă de mentalităţile şi atitudinile sexiste
    de care ne lovim ar trebui găsită în educaţie. Dar rezultatele la care au
    ajuns sociologii în urma analizei
    ilustraţiilor -peste 1600 la număr – din manualele şcolare nu pare să fie în
    favoarea egalităţii de gen, chiar dacă vorbim de manuale apărute în ultimii
    ani.

    Cosima Rughiniş, iniţiatoarea acestei ample cercetări, ne-a spus că ea şi
    ceilalţi sociologi au avut în vedere două aspecte: reprezentarea de gen şi
    felul în care apare tehnologia în ilustraţii. Pe scurt, fetele sunt frumoase,
    cuminţi, îmbrăcate în roz, cu o oglindă sau o păpuşă în mână. Când cresc,
    păpuşa este înlocuită cu un copil, oglinda cu o cratiţă. Băieţilor, în schimb,
    li se permite să fie rebeli, să mânuiască o sabie, să cucerească spaţiul sau să
    descopere formule chimice. Cosima Rughiniş: Problema
    este că realitatea nu este aşa, există femei care sunt electricieni, ingineri,
    care au ales să fie şoferi de taxi. Manualele nu reflectă realitatea, o
    îngustează. Manualele nu îi ajută pe copii să vadă lumea în care mamele lor au
    o ocupaţie, dimpotrivă, le formează o percepţie distorsionată sau o grilă de
    interpretare care nu corespunde lumii în care trăim. Manualele ar trebui să
    contribuie la îmbogăţirea perspectivei pe care o are un elev faţă de lumea în
    care trăieşte, ar trebui să le încurajeze pe fete să aibă aspiraţii. Or, cum
    spuneam, nu numai că nu-i ajută pe copii în acest sens, manualele nici măcar nu
    îi ajută să observe lumea reală, lumea în care ei trăiesc. Şi dacă aceste
    constatări nu ne-au uimit în cazul manualelor mai vechi, de la cele noi, mai
    ales de la cele publicate în ultimii ani, aveam alte aşteptări.



    Ilustraţiile sunt sprijinite de conţinut. Iar pentru a realiza o
    schimbare la nivelul conţinutului -limitându-ne la cazul manualelor de
    literatură- autorii ar trebui să descopere că există şi femei scriitoare. Mai
    mult, scriitoare contemporane. Cosima Rughiniş, sociolog: În cazul manualelor, sursele acestor inegalităţi sunt multiple. Pe de parte,
    există sexismul cultural generic în care trăim şi care este neproblematizat în
    România. Pe de altă parte, dacă ne gândim la structura manualelor, acestea
    preiau multe texte literare din secolul al XIX-lea. Texte scrise de regulă de
    bărbaţi, din perspectiva lor de secol XIX. În felul acesta, trecutul lor devine
    o sursă pentru realitatea copiilor noştri. O posibilă rezolvare ar fi ca
    manualele să preia şi texte scrise de femei, şi unele din aceste femei să ne
    fie contemporane. Ca o concluzie, pe lângă reprezentări sexiste, manualele
    includ o mulţime de reprezentări patriarhale, pe care le regăsim în România de
    acum un secol şi jumătate. Vă invit
    să vă uitaţi în manualele de educaţie civică la lecţia despre lider, acolo se
    observă clar diferenţa între genuri. De regulă, cu două trei excepţii, toate
    manualele prezintă băieţi lider, după cum era de aşteptat.



    Cum se împacă mentalităţile de secol
    XIX desprinse din cele mai multe manuale cu legislaţia actuală? Ne răspunde
    Andreea Bragă: Avem o lege şi o strategie în domeniul egalităţii de şanse între femei
    şi bărbaţi însă atâta timp cât nu există voinţă politică, oameni care să
    considere că egalitatea de gen este o prioritate, nu vom repara mare lucru. Iar
    când spun priorităţi mă refer şi la anumite forme de violenţă cu care se
    confruntă femeile, atât în spaţiul public, cât şi în cel privat. Suntem cu
    toţii conştienţi de aceste probleme, însă ele rămân mereu în afara discursului
    public. Foarte rar vedem dezbateri despre cum puteam să bugetăm mai multe adăposturi
    pentru victimele violenţei în familie, în condiţiile în care peste 13 judeţe
    care n-au nici un adăpost de acest gen. Sau avem propuneri legislative care
    încurajează discriminarea sau hărţuirea la locul de muncă, în sensul că la
    prima abatere, agresorul nu primeşte decât un avertisment. Este clar că pentru
    a determina o schimbare structurală în societate în primul rând avem nevoie de
    educaţie. Educaţie care să se facă cât mai devreme posibil. Şi avem nevoie de
    informare şi sensibilizare şi în rândul politicienilor.

  • Jurnal românesc – 03.03.2017

    Jurnal românesc – 03.03.2017


    Parlamentul European a adoptat, joi, o rezoluţie prin care cere Comisiei Europene să reintroducă obligativitatea vizelor pentru cetăţenii americani care călătoresc în spaţiul comunitar, întrucât SUA încă menţin vize pentru cinci state membre, între care şi România. Rezoluţia, pregătită de Comisia pentru Libertăţi Civile a PE, prevede că Executivul comunitar are termen două luni să aplice măsurile care se impun. Potrivit legislaţiei UE, în cazul în care aşa-numitul principiu al reciprocităţii nu este respectat, Comisia Europeană trebuie să adopte un “act delegat” prin care să suspende pentru 12 luni regimul fără vize oferit cetăţenilor statului în cauză. În prezent, cetăţenii români, bulgari, croaţi, ciprioţi şi polonezi încă au nevoie de viză pentru SUA.



    Avocatul Poporului (AP) din România s-a sesizat din oficiu şi urmează să facă demersurile legale în cazul celor doi copii români preluaţi din familie de către autorităţile din Finlanda şi duşi în centre de plasament diferite. Potrivit unui comunicat al AP, mama, cetăţean român, de profesie medic, s-a stabilit de mai mulţi ani în această ţară. După despărţirea de soţul finlandez, el a reclamat-o că intenţionează să plece, alături de copii, în Romania, motiv pentru care, în primăvara lui 2015, autorităţile i-au preluat pe minori. Mama a apelat, deja, la Ambasada Finlandei în România şi la Comisia pentru diaspora din Camera Deputaţilor de la Bucureşti. Pe de altă parte, MAE de la Bucureşti, prin Ambasada României la Helsinki, a făcut cerere de repatriere pentru cei doi copii, pentru a fi crescuţi de către bunicii materni, se mai arată în comunicatul AP.



    Preţurile pentru asigurările auto, plafonate acum şase luni, ar putea creşte din nou în luna mai, pentru că societăţile de profil au înregistrat pierderi în ultima perioadă. Este avertismentul lansat de preşedintele Patronatului Român al Brokerilor de Asigurare-Reasigurare, Viorel Vasile, cu prilejul lansării oficiale a acestui nou patronat. El a subliniat că într-o piaţă liberă, competiţia decide evoluţia tarifelor.



    2016 a fost cel mai bun an pentru piaţa muncii din România, începând din 2008, iar trendul se păstrează şi anul acesta – apreciază platformele de recrutare. Potrivit statisticilor, în 2016, numărul de joburi noi a crescut cu 70%, iar numărul de candidaţi a crescut cu 30%. Totodată, din ce în ce mai multe companii îşi anunţă intenţia de a deschide birouri în România sau de a-şi reloca anumite activităţi aici. Specialiştii în IT şi inginerii sunt cei mai căutaţi în prezent pe piaţa românească a muncii, însă puţini dintre ei mai sunt dispuşi să lucreze în ţară – spun experţii.



    Peste 200 de întreprinderi româneşti mici şi mijlocii din sectoarele culturale şi creative vor putea să acceseze, în următorii doi ani, împrumuturi de 10 milioane de euro, cu garanţii de 70% de la Fondul european de investiţii. Anunţul a fost făcut după ce a fost semnat un prim acord de garantare cu o bancă din România, inclus în programul “Europa creativă” al UE. La nivel comunitar, companiile care activează în sectoarele creative şi culturale acoperă aproape 4% din PIB şi oferă peste 7 milioane de locuri de muncă.



    Compania de Drumuri permite din nou, de la începutul lunii, achitarea rovinietei şi prin SMS, la numărul dedicat 7500, după ce serviciul a fost suspendat în ianuarie, când au fost modificate tarifele pentru autovehicule comerciale. Taxa de drum se poate plăti prin SMS doar pentru maşinile înmatriculate în România şi variază între 2,8 euro pe o săptămână – la autoturisme, până la cel mult 9,6 euro pe zi – la camioane grele.


  • Statistici privind economia românească

    Statistici privind economia românească

    România figurează printre ţările UE cu cea mai scăzută datorie publică şi un deficit bugetar destul de mic în 2014, în timp ce pe ansamblul Uniunii şi, mai ales în zona euro, acestea sunt în creştere, indică datele preliminare publicate marţi de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat). Deşi în ultimii patru ani, datoria guvernamentală a României a crescut cu circa 16 miliarde de euro, ea rămâne redusă comparativ cu alte state din UE.



    Datele Eurostat arată că, în 2014, datoria publica a României s-a situat sub 40% din PIB, a patra cea mai scăzută valoare la nivelul Uniunii, după Estonia, Luxemburg şi Bulgaria. La polul opus se situează Grecia, cu o datorie de 175% din PIB, Italia şi Portugalia ale căror datorii depăşesc 130% din PIB. In privinţa deficitului bugetar al României, in ultimii 4 ani, acesta s-a redus semnificativ de la 5,5% din PIB în 2011, la 1,5% în 2014. Anul trecut, cel mai scăzut deficit bugetar ca procentaj din PIB se înregistra în Lituania, Letonia şi România, în timp ce Danemarca, Germania Estonia şi Luxemburg au înregistrat excedent bugetar. 12 state membre ale UE au raportat, anul trecut, un deficit bugetar mai mare de 3% din PIB, limita oficială prevăzută în Tratatul de la Maastricht. Pe primele locuri se află Cipru, Spania, Croaţia şi Marea Britanie.



    Datele Biroului oficial de statistică al UE mai arată că în 2014 veniturile guvernamentale ale României au reprezentat circa 33% din PIB, în timp ce cheltuielile s-au situat puţin sub 35% din PIB. Cifrele au fost publicate de Eurostat, cu puţin timp înainte de recomandările de ţară din luna mai pe care le va face executivul comunitar în cadrul semestrului European. Ele se bazează pe primele cifre raportate în acest an de statele UE pentru perioada 2011-2014.



    Pe de alta parte, economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, a declarat zilele trecute, că pentru a adera la zona euro, Produsul Intern Brut al României .pe cap de locuitor exprimat la standardul puterii de cumpărare ar trebui să depăşească 63% din media UE. In 2014, PIB-ul pe cap de locuitor era în România de 55% din media UE. Lazea a explicat că ţările cele mai sărace din UE primite în zona euro sunt Estonia, cu un PIB pe locuitor la acel moment de 63,4% din media UE, şi Letonia cu 63,8%. Şi este puţin probabil ca UE să primească un stat candidat având un PIB/locuitor mai mic decât acestea, pentru că ar crea probleme atât Uniunii, cât şi statului respectiv, a adăugat economistul şef al BNR. În opinia sa, pentru a ajunge cu acest indicator la 63%, economia României ar trebui să crească, timp de şapte ani, cu două puncte procentuale peste UE.

  • Aproape 1 milion de români în Spania

    Aproape 1 milion de români în Spania

    Cifra
    oficială a românilor aflaţi în Spania se apropie de 1 milion, potrivit
    Ministerului de interne spaniol, citat de publicaţia Românul din Spania. Cele mai recente statistici, publicate de Observatorio
    Permanente de la Inmigración, arată că românii formează cea mai numeroasă
    comunitate de străini. Astfel, la
    finalul anului trecut, erau înregistraţi 953.183 de români, cu 2,69% mai mult
    decât în 2013.




    Pe următoarele
    poziţii, ca număr de rezidenți urmează marocanii (770.735) și la britanicii
    (275.817). Dintre europeni, italienii mai depăşesc cifra de 200.00 de rezidenţi. Numărul total al străinilor care au certificat comunitar de
    rezidență (NIE) sau card de rezidență (tarjeta de residencia) se apropia la
    finalul lui 2014 de 5 milioane. Cea mai mare parte – peste 2,7 milioane – sunt cetățeni
    europeni cu drept de liberă circulație.




    Dacă numărul
    cetăţenilor italieni, britanici şi români este în creşetere, comunităţile de
    cetăţeni sud-americani (Ecuador, Columbia și Bolivia) înregistrează scăderi. Per ansamblu, statistica arată o scădere de
    0,37% a cetăţenilor străit pe teritoriul Spaniei. Totuşi OPI menţionează că
    scăderea ar putea fi justificată şi prin faptul că circa 180 de mii de străini au
    primit cetăţenia spaniolă în cursul anului trecut.




    Sursa:
    Românul din Spania

  • Teimplici.ro

    Teimplici.ro

    “Se spune că românii cred una sau alta. Se spune că românii vor să se întâmple cutare sau cutare lucru. Se folosesc statistici pentru a se lua decizii. Nu lăsa statisticile să spună ce cred românii sau ce proiecte cu impact în societate îşi doresc. E timpul să te regăseşti în cifrele care determină schimbările.” Acesta este mesajul cu care, la începutul lunii iunie, în România a fost lansată prima platformă-referendum de responsabilitate corporativă care permite românilor să voteze şi să stabilească domeniile care li se par de interes. Platforma intitulată “Te implici” îşi propune să stea la baza unei comunităţi online destinate tuturor celor interesaţi de viitorul societăţii în care trăiesc. Fie că este vorba de organizaţii non-profit, grupuri de iniţiativă sau cetăţeni cu spirit civic, aceştia sunt invitaţi să voteze direcţiile pe care le consideră prioritare şi în care pot fi dezvoltate proiecte concrete.



    Alina Adochiţei, reprezentantul companiei care a lansat această plaformă, ne explică exact cum funcţionează lucrurile: În fiecare zi luăm decizii pe baza statisticilor, a cifrelor. Totuşi vrem să vedem dincolo de acestea, vrem să vedem care sunt oamenii implicaţi în societate, care este părerea lor, vrem să o ascultăm şi să punem în aplicare ceea ce ei îşi doresc. Fiecare companie trebuie să îşi aplece urechea către vocea clienţilor săi şi să facă astfel încât să-i mulţumească, nu doar din punct de vedere comercial ci şi din punctul de vedere al dezvoltării sustenabile. Organizaţiile non guvernamentale sau grupurile de iniţiativă sau chiar cetăţenii cu spirit civic intră pe teimplici.ro, selectează o arie de interes pentru ei şi apasă pe butonul susţin” sau mă implic”. Ariile noastre de implicare sunt educaţie, sănătate, protecţie socială, mediu, dezvoltare şi inovaţie. Pe fiecare arie de interes există posibilitatea de a fi adăugate domenii şi proiecte pe care utilizatorii le consideră importante pentru ei şi mai departe fiecare susţinător poate comenta sau poate acorda voturi pentru fiecare dintre aceste proiecte.”



    Între proiectele propuse spre susţinere se numără grădinile pe acoperişuri, susţinerea sporturilor de masă, dotarea spitalelor, conectarea comunităţilor izolate la telefonie şi internet, telemedicină şi facilitarea accesului publicului larg la cultură. Până în prezent, aria care a trezit cel mai mult interesul utilizatorilor este educaţia, categorie la care sunt 12 proiecte înscrise: de la educaţie despre nutriţie în şcoli şi grădiniţe, până la educaţie pentru viaţă şi tehnologizarea învăţământului, mi-a spus Alina Adochiţei: Cel mai de succes este proiectul care susţine acordarea burselor de excelenţă tinerilor care au performanţe foarte bune în învăţământ. Din punctul meu de vedere, companiile ar trebui să acorde mai multă importanţă inovaţiei pentru că este ceea ce ne va ajuta pe toţi să ne dezvoltăm, să ajutăm tinerii să crească frumos, să avem un mediu cu dezvoltare sustenabilă şi aşa mai departe. Inovaţia este domeniul în care cu toţii ar trebui să depunem mai multe eforturi.”



    Platforma a fost lansată pe 3 iunie, şi, în curând, prima fază, cea care presupune identificarea ariilor de interes pentru membrii societăţii, se va încheia. Dar comunitatea creată online în această primă etapă va continua să joace un rol important în derularea proiectului teimplici.ro.



    Încercăm să aducem cât mai mulţi utilizatori pe platformă, avem şi susţinerea presei şi a bloggerilor pe internet, încercăm să aducem cât mai mulţi pentru ca rezultatul referendumului să fie valid. La sfârşitul proiectului, ne dorim să-i susţinem pe cei defavorizaţi, pe cei care au cu adevărat nevoie de ajutorul nostru. Comunitatea va continua să se dezvolte şi după afişarea rezultatelor referendumului, adică după data de 30 iunie 2014. Pe baza opţiunilor exprimate de public, platforma va intra într-o nouă fază, aceea de strângere de proiecte care să poată fi ulterior dezvoltate şi susţinute de mediul privat. Comunitatea va juca un rol important în selectarea celor mai relevante şi presante proiecte şi în promovarea acestora în vederea finanţării. Încercăm să obţinem finanţare şi din partea celorlalţi actori importanţi în mediul economic în care activăm. Avem în vizor orice companie care doreşte să se implice activ în comunitatea în care activează, oricine e dispus să investească în dezvoltarea societăţii noastre e binevenit.”



    Printre primii membri activi ai comunităţii se numără organizaţii precum Asociaţia Telefonul Copilului — care oferă un număr gratuit la care copiii pot suna să ceară sfaturi când au probleme acasă, Asociaţia Mai Mult Verde — o asociaţie ce militează pentru o viaţă eco, ViitorPlus – Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă, şi Asociaţia P.A.V.E.L. — care se ocupă de copiii bolnavi de cancer. Lista rămâne deschisă, orice organizaţie putându-se alătura comunităţii “Te implici” prin susţinerea temelor relevante pentru activitatea lor.


  • Statistici econonomice

    Statistici econonomice

    Estimările preliminare publicate de Oficiul European pentru Statistică, Eurostat, arată că România a avut, în primul trimestru al anului, cea mai mare creştere a produsului intern brut din Uniunea Europeană, faţă de perioada similară a anului trecut. Creşterea este de 3,8%, comparativ cu media de 1,4% înregistrată la nivel comunitar, şi a fost susţinută în principal de consum şi de producţia industrială. Cererea internă reprezintă un factor determinant şi în cazul Germaniei, unde creşterea de 0,8% înregistrată este dublă faţă de aşteptările specialiştilor. Consumul în scădere şi temerile investitorilor trag în jos, în schimb, a doua economie din zona euro, Franţa.



    Potrivit EUROSTAT, din grupul economiilor cu probleme, Ciprul înregistrază cea mai mare scădere, urmat de Estonia, Grecia şi Italia. În schimb, situaţia s-a îmbunătăţit în primele trei luni ale anului, comparativ cu primul trimestru din 2013, în Spania şi Portugalia – ţări care au trecut prin ample programe de austeritate şi reforme, dar şi în Marea Britanie.



    Pe de altă parte, preţurile au înregistrat, în medie, o creştere anuală de 0,8% la nivelul Uniunii Europene, explicată prin majorarea tarifelor la electricitate, tutun, dar şi prin creşterea preţurilor vacanţelor.



    În România şi Austria ritmul de creştere al acestui indicator a fost, însă, dublu. Datele anunţate de Eurostat vin după ce, la începutul lunii, Comisia Europeană a îmbunătăţit din nou previziunile privind creşterea economică a României în 2014 şi 2015, pe care le-a estimat la 2,5%, respectiv 2,6%. Mai optimist, ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, speră chiar la un procent de 4%.



    Creşterea economică importantă înregistrată de România nu ne ajută să prindem din urmă ţările UE şi să adoptăm euro în 2019, însă este un bun pas înainte, a apreciat, la Bucureşti, viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, Bogdan Olteanu. El a amintit că, exceptând Polonia, toate ţările din regiune au simţit criza ca o pauză în procesul de recuperare a economiilor lor faţă de economiile UE. Recuperarea economică este cea mai importantă ţintă a guvernelor din regiune. În 2007 – 2008, lucrurile arătau bine, dar lucrurile s-au oprit. În majoritatea cazurilor, procesul s-a reluat şi multe ţări din regiune cresc mai repede decât vechile ţări UE şi de cât o făceau în trecut”, a mai spus Olteanu.



    Oficialul BNR s-a referit şi la situaţia creditării din România, în cazul căreia s-ar vedea deja o mică expansiune”, după ani de stagnare. Dar şi la economia reală, unde se constată o consolidare a cererii locale care, spune Bogdan Olteanu, creşte chiar dacă nu a ajuns la potenţialul pe care îl are România.