În cadrul Galei
Premiile Gopo, actorul Florin Piersic a fost omagiat, primind Premiul pentru
Întreaga Carieră. De-a lungul carierei sale, Florin Piersic a avut o colaborare
prodigioasă cu regizorul Ion Popescu-Gopo, al cărui nume îl poartă cel mai
important eveniment dedicat valorilor cinematografiei româneşti. În momentul în
care care actorul Florin Piersic a venit pe scenă pentru a-şi ridica statueta,
premiul pentru întreaga sa activitate, publicul Sălii Mari a Teatrului Naţional
Bucureşti l-a ovaţionat minute în şir. Nu mai ştiu cui să-i mulţumesc
pentru premiul Gopo. Ar trebui să-mi mulţumesc mie că am ajuns la vârsta asta
matusalemică, a glumit Florin Piersic la primirea trofeului.
Unul dintre
cele mai importante trofee, Premiul pentru Întreaga Carieră, a fost acordat la
ediţiile precedente unor actori emblematici pentru filmul românesc: Coca Bloos,
Radu Beligan, Mitică Popescu, Iurie Darie, Ion Besoiu, Draga Olteanu-Matei,
Marin Moraru, Jean Constantin.
Născut pe 27 ianuarie 1936, la Cluj-Napoca,
Florin Piersic este unul dintre cei mai iubiţi şi mai prolifici actori din
România, cu o carieră impresionantă atât în teatru cât şi în cinema şi
televiziune. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică
(promoţia 1957), Florin Piersic a debutat doi ani mai târziu pe scena Teatrului
Naţional din Bucureşti cu rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat
roluri principale în Tragedia optimistă, Oameni şi şoareci, Orfeu în Infern,
Zbor deasupra unui cuib de cuci, Gaiţele, Logodnicele aterizează la Paris,
Străini în noapte sau Dulcea pasăre a tinereţii, roluri ce au demonstrat,
constant, o versatilitate greu de egalat. Unul dintre spectacolele care i-au
marcat existenţa, spune Florin Piersic, este Peer Gynt, de Henrik
Ibsen. Este spectacolul pe care actorul l-a ales şi la moment aniversar, în
luna ianuarie, când şi-a sărbătorit ziua pe scena Operei Naţională Română din
Cluj. În cadrul spectactacolul, intitulat Nu mă întreba câţi ani
am!, actorul a interpretat monologuri din piesă, în timp ce Orchestra
Operei din Cluj a cântat o suită scenică din concertul Peer Gynt,
pe muzica lui Edvard Grieg.
Florin Piersic: La 22 de ani,
când am terminat facultatea de teatru, Institutul de Teatrul şi Cinematografie,
Dinu Cernescu, unul dintre regizorii pe care i-am iubit şi apreciat cel mai
mult, m-a distribuit în acest rol, care acoperă trei vârste. Pentru că l-am
jucat şi la tinereţe, şi la maturitate, la 45 de ani, şi acum, la 80 de ani.
Piesa este una, dar ceea ce prezint eu este, de fapt, povestea lu Peer Gynt
spusă de mine cu 9 monoloage, pe care le-am rostit la diferite vârste. Dar ceea
ce este impresionant, şi se petrece pentru a 19-a oară, este că sunt acompaniat
de Orchestra Operei Române care interpretează muzica lui Edvard Grieg, compusă
special pentru Peer Gynt. Când am debutat la 22 de ani, Dinu Cernescu a avut
ideea să folosească în spectacol muzica lui Grieg în scenele importante din
spectacol. Şi mai pot spune că datorită acestui rol n-am ajuns actor la Teatrul
Naţional din Cluj, unde am visat să fiu pe scenă, ci am fost angajat pe loc la
TNB de către marele scriitor şi academician Zaharia Stancu, de către Alexandru
Finţi, profesorul meu de suflet, şi mentorul meu, un regizor excepţional.
Debutul cinematografic al lui Florin Piersic
s-a produs în 1957, cu filmul franco-român Ciulinii Bărăganului, scris şi
regizat de Louis Daquin după un roman de Panait Istrati. Confirmarea a venit,
însă, graţie unei colaborări ce avea să se întindă pe mai multe decenii. Unul
dintre actorii preferaţi ailui Ioan Popescu-Gopo, Florin Piersic a jucat în nu
mai puţin de cinci dintre filmele maestrului, de la roluri de mică întindere -
O poveste ca în basme, S-a furat o bombă sau Paşi spre lună – până la roluri principale, precum cel
subversiv-iconic al prinţului visător din De-aş fi… Harap Alb sau, mai
târziu, cel al Împăratului din Rămăşagul. Personajul din De-aş fi…, împreună
cu tragicului centurion Sabinus din epicul lui Mircea Drăgan, Columna (1968)
l-au transformat pe Florin Piersic, aproape instantaneu, într-unul sex-simbol
al epocii, replică românească a lui Alain Delon, Giuliano Gemma sau Fernando
Rey. Florin Pierisc: Eu
sunt al publicului. Eu sunt al spectatorilor. Eu sunt al colegilor, al
prietenilor, al oamenilor pe care nu i-am văzut în viaţa mea. Publicul m-a
ajutat să devin ceea ce sunt, publicului îi datorez faptul că sunt actorul
Florin Piersic, publicul m-a împins înainte. M-a văzut în roluri pe scenă, m-a
văzut şi în cinema. M-a întrebat cineva ce-mi place mai mult, teatrul sau
filmul. Sigur că teatrul. Şi îmi place pentru că teatrul seamănă cu ceea ce mi
se întâmplă acum, oamenii se văd unii pe alţii de aproape. Trebuie să vă spun doar
atât, că eu vă aparţin dvs., Publicului, publicul este pulsul, oglinda mea.
Dacă nu era publicul, noi n-am fi fost nimic.
De-a lungul celor 5 decenii de carieră
cinematografică, Florin Piersic a putut fi văzut în coproducţii internaţionale
(Şapte băieţi şi o ştrengăriţă, Frumoasele vacanţe, Lupta pentru Roma) şi în
producţii româneşti aparţinând tuturor genurilor cinematografice, de la dramă
la comedie şi de la filme istorice la filme de suspans, realizate de Savel
Stiopul (Aproape de soare, Aventuri la Marea Neagră, Agentul straniu), Francisc
Munteanu (Drum nou, Tunelul, Roşcovanul), Mircea Drăgan (Explozia, Fraţii
Jderi, Ştefan cel Mare – Vaslui 1475, Cuibul salamandrelor), Sergiu Nicolaescu
(Mihai Viteazul), Mircea Mureşan (Pintea, O lebădă iarna), Geo Saizescu (Eu, tu
şi Ovidiu) sau Virgil Calotescu (Ultima frontieră a morţii, Reţeaua S).
În
paralel, actorul şi-a consolidat poziţia de icon graţie rolurilor Anghel
Şaptecai din seria de filme cu haiduci realizată de Dinu Cocea (Haiducii lui
Şaptecai, Săptămâna nebunilor, Zestrea domniţei Ralu) şi Mărgelatu din
filmele de aventuri Trandafirul galben, Drumul oaselor, Misterele Bucureştilor,
Masca de argint, Totul se plăteşte, Colierul de turcoaze. Cele mai recente
roluri făcute pentru marele ecran au fost cele din producţiile experimentale şi
independente Fix Alert şi Eminescu versus Eminem realizate de Florin Piersic
Jr.