Radio România Internațional

Tag: Steaua Romaniei

  • Distincții românești

    Distincții românești

    Dintotdeauna, statele, ca și
    instituțiile și organizațiile, își manifestă recunoștința către cei care le
    aduc servicii prin acordarea de distincții. Statul român a avut și are aceeași
    practică a recompensării celor care s-au distins prin merite deosebite prin
    decernarea de ordine și medalii. Știința auxiliară istoriei care se ocupă de
    studiul medaliior, ordinelor și distincților este faleristica și ea ne spune
    care este istoria acestora în spațiul românesc. Din faleristică aflăm că
    distincțiile românești se împart în decorații naționale, decorații
    comemorative, decorații militare de pace, decorații militare de război,
    decorații civile pe domenii de activitate și semne onorifice.



    Prima distincție românească apare
    după jumătatea secolului al 19-lea, după ce Principatele Române Moldova și
    Muntenia se unesc în 1859 și fomează România. În timpul primului principe al
    României, colonelul Alexandru Ioan Cuza, statul român a făcut primele încercări
    de a institui ordine și decorații. În 1860, principele Cuza a înființat medalia
    Pro Virtute Militari pentru a-i recompensa pe pompierii care luptaseră
    împotriva armatei otomane pe Dealul Spirii pe 13 septembrie 1848.

    Intenția lui
    Cuza a fost ca în 1864 să se creeze Ordinul Unirii pentru a marca 5 ani de la
    Unirea Principatelor, însă a renunțat la idee pentru a nu provoca tensiuni cu
    Imperiul otoman. Alte două medalii, Virtutea militară și Devotament și
    Curaj, erau menite să recompenseze faptele de arme pe câmpul de luptă care se
    va dovedi sângeros în timpul războiului de independență din 1877-1878. În 1864,
    cu doi ani înainte de abdicarea sa din 1866, Cuza a creat ordinul național
    Steaua României care va deveni cea mai înaltă distincție a statului român.

    Floricel
    Marinescu, specialist în ordine si medalii, a explicat motivul pentru care
    epoca lui Cuza nu a fost decât una a încercărilor și a începuturilor: Ordinele fiind un apanaj al
    statelor suverane, România nu a avut un ordin național decât în momentul în
    care și-a proclamat independența, în mai 1877. Încercările pe care le făcuse în
    prealabil domnitorul Cuza pentru instituirea unui ordin s-au lovit de opoziția
    Porții otomane și a Imperiului austriac, care vedeau în acest demers o câștigare
    a unor drepturi de stat suveran la care România, prin statutul ei
    internațional, nu avea dreptul. Decorațiile comandate de Cuza au rămas astfel
    nefolosite la palatul domnesc.



    Succesorul lui Cuza, principele Carol
    I de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost cel care a dat consistență statului
    român. Prin urmare, atributele suveranității române au început să se manifeste treptat
    în timpul său și au fost confirmate după războiul de independență din
    1877-1878. Deși condiționat prin numirea otomană să nu instituie distincții,
    Carol va juca inteligent astfel încât să meargă în direcția independenței
    dorită de români. Astfel, va prelua de la predecesorul său Cuza încercările de
    înființarea distincțiilor și le va da viață. Una dintre acestea va fi Virtutea
    MIlitară.

    Proclamarea independenței de pe 10 mai 1877 a însemnat descătușarea și
    înființarea primului ordin românesc, Steaua României, ca ordin național cu
    cinci grade: cavaler, ofițer, comandor, mare ofițer și mare cruce. Steaua
    României își avea originea în ordinul Unirii pe care Cuza nu reușise să-l
    impună ca distincție oficială a statului român modern. După independență
    apăreau noi decoraţii legate în special de război: Crucea Trecerea Dunării, Crucea
    Comemorativă Elisabeta numită astfel după regina Elisabeta denumită mama
    răniților, soția regelui Carol I, medalia Apărătorii Independenţei, medalia
    Serviciul Credincios.

    Trebuie menținat că Rusia, marele aliat al României în
    războiul cu Imperiul otoman, a oferit distincții militarilor români precum Medalia
    Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878 și Crucea Sfântul Gheorghe. De
    asemenea, militari ruși au fost decorați cu decorația română Crucea Trecerea
    Dunării. Ca distincții profesionale era instituită medalia Răsplata Muncii
    pentru Învăţământ decernată cadrelor didactice, iar în 1906 era înființată
    medalia Răsplata Muncii pentru Biserică oferită clericilor. Pentru poliţiști
    era înființată în 1903 medalia Bărbăţie şi Credinţă. În 1912 şi 1913 apăreau
    medaliile Meritul Comercial şi Industrial, Răsplata Serviciului Militar
    pentru militarii reangajaţi, Avântul Ţării pentru militarii care
    participaseră la al doilea război balcanic din 1913 şi crucea Meritul
    Sanitar.

    Floricel Marinescu a considerat că înflorirea distincțiilor românești
    după independență s-a transformat într-un adevărat sistem de distincții. Pe parcurs se adaugă și alte
    ordine: în 1881 Coroana României, în 1906 ordinul Carol I. Ca la majoritatea
    ordinelor din lume, numărul este strict limitat pentru membrii din țară. Și în
    primul război mondial și sub domnia lui Carol s-au înființat o serie întreagă
    de ordine, medalii și cruci care au creat un sistem bine articulat. Acesta
    putea răsplăti toate genurile de activitate, în game și grade foarte variate.
    Toate aceste decorații au fost desființate în 1948, imediat după abolirea
    monarhiei.



    După cel de-al doilea război mondial,
    România a adoptat sistemul sovietic al distincțiilor, de la forma însemnelor și
    a denumirilor lor până la faptul că se puteau acorda nelimitat. Valoarea
    distincțiilor s-a pierdut astfel din cauza numărului mare al celor care le
    purtau și al componentei ideologice și propagandei. Cele mai importante
    distincții ale României comuniste au fost ordinul Steaua Republicii Socialiste
    România și cel de Erou al Muncii Socialiste al Republicii Socialiste
    România. ȘI aceste distincții s-au prăbușit odată cu căderea regimului
    comunist din decembrie 1989. Sistemul național de decorații a apărut în 1997 și
    a restaurat parțial sistemul existent până în 1989.

  • Prinţul Charles în România

    Prinţul Charles în România

    Nu sunt mulţi străinii celebri pe care românii să-i fi adoptat, aproape, şi să-i perceapă ca pe unii de-ai lor. Iar cel mai ilustru dintre aceştia e moştenitorul Coroanei Britanice, Prinţul Charles, care, de două decenii, vine frecvent în România, unde e şi contribuabil, fiindcă şi-a şi cumpărat aici câteva imobile. Pasionat de natura şi arhitectura Transilvaniei, el a creat o fundaţie ce promovează clădirile de patrimoniu – case, cetăţi, biserici fortificate – din aşezările fondate de coloniştii saxoni veniţi acolo în Evul Mediu.



    Miercuri, preşedintele Klaus Iohannnis l-a decorat cu Ordinul Naţional “Steaua României” în Grad de Mare Cruce, în semn de preţuire pentru activitatea sa în România şi pentru promovarea imaginii acesteia în lume. Moştenitorul Coroanei a salutat buna relaţie dintre cele două ţări şi şi-a mărturisit, din nou, afecţiunea profundă faţă de români. “Tot ce am vrut să fac în ultimii 20 de ani, de când vizitez România, a fost să-i ajut pe români să îşi aducă aminte de unicitatea culturii lor, de moştenirea arhitecturală şi, mai presus de toate, de potenţialul lor în lumea de astăzi” – şi-a rezumat el crezul.



    Cu premierul Sorin Grindeanu, Prinţul a discutat despre situaţia românilor din Marea Britanie după Brexit, despre relaţiile politice şi militare dintre cele două ţări, aliate în cadrul NATO, şi despre armonizarea poziţiilor lor pe marile teme de politică externă. Pasionat de tradiţiile populare, Prinţul de Wales a mers şi la Muzeul Naţional al Satului din Bucureşti, unde s-a declarat încântat de casele vechi ţărăneşti şi de obiceiurile tradiţionale, a dansat alături de un ansambu popular, a salutat meşterii şi a zăbovit cu fiecare, interesându-se de tehnica şi materialele folosite.



    În faţa unei case tradiţionale aduse din Delta Dunării, Prinţul Charles a fost întâmpinat de fostul multiplu campion olimpic şi mondial la caiac-canoe Ivan Patzaichin, care i-a dăruit o vâslă cu semnătura sa. Directoarea instituţiei, Paula Popoiu, nu şi-a ascuns nici emoţia, nici bucuria: “Prinţul Charles a venit la Muzeul Satului. Mi-a spus acum, la plecare, că Muzeul nostru este magnific, că se va întoarce cândva în acest muzeu. Mi se pare fantastic ca un om atât de important şi care face aşa de mult pentru România şi pentru promovarea tradiţiilor să vină aici, în muzeu, şi să spună că este magnific.”



    Agenda vizitei oficiale a Prinţului a inclus şi o întâlnire cu Patriahul Bisericii Ortodoxe Române (confesiune majoritară), Daniel, precum şi o cină, practic, în familie, cu propria sa verişoară îndepărtată, Principesa Margareta, custodele Coroanei României. Prima născută dintre cele cinci fiice ale ultimului Suveran al României, Mihai I (1940 – 1947), aceasta conduce Casa Regală după ce, acum un an, Majestatea Sa, nonagenar şi grav bolnav, s-a retras din viaţa publică.

  • Jurnal românesc – 24.10.2014

    Jurnal românesc – 24.10.2014

    Ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa, a transmis, vineri, un mesaj de felicitare militarilor români cu ocazia Zilei Armatei, marcată pe 25 octombrie. Cu acest prilej, el a declarat că are încredere în profesionalismul şi puterea lor de muncă, calităţile morale şi profesionale pe care militarii le-au probat cu prilejul numeroaselor activităţi organizate pe plan intern şi internaţional îndreptăţind România să privească viitorul cu optimism. Militarii profesionişti de toate gradele care îşi slujesc în prezent ţara, au, în esenţă, aceleaşi misiuni ca înaintaşii lor: apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale, unităţii şi democraţiei constituţionale ale României. În egală măsură, vocea pe care ţara o are, astăzi, în NATO, Uniunea Europeană şi în comunitatea internaţională este puternică şi datorită prestaţiei impecabile a ostaşilor români în misiuni complexe alături de camarazi din alte armate ale lumii — a mai spus Mircea Duşa.



    Ziua Armatei României este sărbătorită, anul acesta, prin manifestări organizate în toate marile garnizoane din ţară, în bazele din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militari români şi în ţările în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării sau are reprezentanţe militare. La Bucureşti, au fost programate, între altele, ceremonii de depuneri de coroane şi jerbe de flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut, la Monumentul Eroilor căzuţi la datorie în teatrele de operaţii şi pe teritoriul României şi la Monumentul Eroilor din Al Doilea Război Mondial. Peste 1.100 de elevi, studenţi şi cursanţi din unităţile şi instituţiile de învăţământ ale Ministerului Apărării Naţionale vor depune jurământul militar. La sediul Radio România, a fost vernisată expoziţia România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american, care cuprinde fotografii realizate de corespondenţii de război ai postului nostru.



    Preşedintele Traian Băsescu îl va decora cu Ordinul Naţional “Steaua României” – în grad de Mare Cruce pe Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi al Întregii Palestine, care face, de vineri, până pe 27 octombrie, prima sa vizită în România. El aduce în Capitală, pentru hramul Catedralei Patriarhale, un fragment din lemnul Sfintei Cruci, încadrat într-o icoană a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, purtată într-o procesiune alături de moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou şi ale lui Constantin Brâncoveanu.



    Principesa Margareta a decorat joi seară, la Castelul Peleş din Sinaia, personalităţi ale vieţii publice, cu ocazia aniversării regelui Mihai la împlinirea vârstei de 93 de ani. Au fost acordate 17 ordine şi medalii – Crucea Casei Regale a României, Coroana României în grad de Cavaler, Coroana României în grad de Ofiţer, Coroana României în grad de Comandor, Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate şi Decoraţia regală Nihil Sine Deo. Printre cei decoraţi s-au aflat cântăreţele de muzică populară Sofia Vicoveanca şi Maria Ciobanu, actriţele Draga Olteanu-Matei şi Tamara Buciuceanu, precum şi Mitropolitul Andrei al Clujului. Au fost decorate, totodată, Biblioteca Centrală Universitară Carol I şi municipiul Alba Iulia.



    Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, producţia de vin a României a scăzut cu 20% în 2014 până la aproximativ 4,1 milioane hectolitri. Cu toate acestea, ţara noastră ocupă în continuare locul 12 în topul celor mai mari producători mondiali de vin, conform datelor preliminare publicate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului. La nivel mondial, producţia de vin a scăzut cu 6% în 2014, până la 271 milioane hectolitri, Organizaţia precizând că anul acesta a revenit la un nivel mediu după cea record de 287 milioane hectolitri din 2013. Franţa a redevenit, în 2014, cel mai mare producător mondial de vin, depăşind Italia şi Spania.