Global Shapers
Bucharest Hub este un grup de tineri entuziaşti care, sub tutela World Economic
Forum, lucrează împreună pentru a găsi soluţii la provocări locale, regionale şi
globale ale societăţii noastre. În parteneriat cu Societatea Studenţilor la
Medicină din Capitală, cei de la Global Shapers au iniţiat o serie de conversaţii
pe subiectul controversat al sănătăţii mintale. O primă astfel de întâlnire a
avut loc la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti.
Diana Loreta Păun, consilier prezidenţial în cadrul Departamentului de Sănătate
Publică, despre principalele probleme cu care se confruntă medicina psihiatrică
din România.
Avem probleme în sfera resurselor. De fapt,
acestea sunt, în ultimă instanţă, probleme ale sistemului sanitar din România.
Mă refer, în primul rând, la resursa umană, la tinerii care pleacă din ţară
după ce îşi termină studiile. Există un mare deficit şi în zona resurselor
financiare şi a intrastructurii. Abordarea faţă de pacientul psihiatric este
una limitată. În general, după ce stabilim diagnosticul, ne setăm pe tratamentul
medicamentos. Or, o abordare corectă implică şi zona de asistenţă socială, de
reintegrare socială, de terapie comportamentală şi de psihiatrie socială,
elemente care în România, din păcate, nu sunt deloc bine dezvoltate.
Într-o istorie de
decenii într-un regim totalitar, psihiatria românească a dezvoltat probleme de
abordare şi de viziune care încă mai afectează, anual, vieţile unui număr
important de pacienţi. Mulţi rămân, din aceleaşi cauze, nediagnosticaţi.
Revine
cu detalii Diana Loreta Păun: Rămânem cu nişte tare pe care anii
comunismului ni le-au impus. Cred că discriminarea şi stigmatizarea cu care se
confruntă pacienţii cu boli psihice vin din acele timpuri. În plus, trăim
într-o societate în care suntem supuşi din ce în ce mai mult stresului. Acesta
implică o adaptare şi, de multe ori, nu reuşim să ne adaptăm. Dezvoltăm
tulburări psihiatrice, dezvoltăm depresie care poate merge până la suicid.
Toate aceste lucruri trebuie avute în vedere, pentru a găsi cea mai bună
abordare. În viaţa de zi cu zi, pornind de la această lipsă de recunoaştere de
către noi înşine a unor tulburări, consecinţele sunt evidente. Pacienţii evită
să acceseze serviciile medicale, evită să meargă la psiholog, la psihiatru şi,
ca atare, sunt pierduţi din sfera diagnosticării şi nu beneficiază de
tratament.
Au existat însă
şi vremuri mai bune ale medicinei psihiatrice româneşti. Dacă, înainte de al
Doilea Război Mondial, specialiştii noştri erau pe punctul de a se ralia
tendinţelor occidentale, sfârşitul anilor ’70 ai secolului trecut au introdus
ştiinţa psihologiei într-un con de umbră impus de regimul comunist. Julien-Ferencz
Kiss, psiholog, autorul lucrării Istoria psihanalizei în România
Până la începutul anilor 1940, exista o tradiţie psihologică foarte
puternică în România. Dovadă stă faptul că s-a produs organizarea congresului
internaţional de psihologie de la Bucureşti. Nu a mai avut loc din cauza
războiului. Dar era pentru prima dată când o ţară din afara blocului occidental
era propusă pentru organizarea congresului. Desigur, vorbim de psihologie la
modul general, nu de psihanaliză. Aşadar, psihanaliza nu a prins rădăcini în
România. Iar ceea ce s-a întâmplat după 1948 a însemnat o negare chiar şi a
psihologiei. A fost o perioadă în care psihologia a fost chiar desfiinţată. În
1977, facultăţile de psihologie au fost desfiinţate, inclusiv profesia de
psiholog a fost scoasă din nomenclator.
Leyla
Safta-Zecheria, sociolog la Universitatea de Vest din Timişoara, a cercetat
problematica instituţiilor cu profil psihologic din diferitele epoci ale
României. Din nefericire, situaţia precară şi percepţia asupra sistemului
medical psihiatric par să nu se fi îmbunătăţit cu mult până în prezent.
În ciuda ideii progresiste de a îmbunătăţi prin noile infrastructuri
psihiatrice propuse de Obreja şi Parhon, în prima decadă de după Primul Război
Mondial aflăm chiar de la Parhon că la Socola (n.a. stabiliment psihiatric
de lângă Iaşi) iarăşi nu erau condiţii
igienice, că iarăşi erau probleme cu hrănirea pacienţilor cu un minimum de
hrană. Nişte probleme cu care ne tot întâlnim de-a lungul istoriei. Fiecare
sistem politic, inclusiv cel comunist, şi-a propus să schimbe asta. În momentul
în care regimul comunist şi-a propus schimbarea, a extins sistemul azilar. Apar
aziluri pe model de îngrijire pentru foarte multă lume, în anii ’40-’50, apoi
urmează extinderea spitalelor generale prin secţii de psihiatrie, dar şi prima
încercare de servicii comunitare, cu laboratoarele de sănătate mintală din anii
’70. În 1990, au fost mai multe rapoarte care demonstrau că existau locuri în
care persoanele internate erau private şi de libertate, dar şi de condiţiile de
bază. Multe dintre aceste lucruri s-au moştenit până în ziua de azi.
Statisticile
mondiale actuale în ceea ce priveşte sănătatea mintală sunt alarmante.
Sistemele medicale de peste tot din lume înfruntă o provocare fără precedent,
iar România are nevoie să recupereze o tradiţie medicală prea adesea pusă la
încercare, în diferitele perioade istorice.
Ştefan Bandol este preşedintele
Asociaţiei ARIPI pentru pacienţii cu probleme de natură psihiatrică şi
explică importanţa acestui domeniu: Este o problemă majoră, cu care se
confruntă toate persoanele, de oriunde din lume. Este vorba de discriminare şi
stigmatizare. Statistica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii spunea, în anii
1990, că 25% din populaţia Globului va avea nevoie cel puţin o dată în viaţă de
un consult de specialitate. În anii 2000, acest procent a urcat la 33%, pentru
ca, după anii 2010, ultimele statistici să spună că, în viitor, 50% din
populaţia Globului va avea nevoie cel puţin o dată în viaţă de un consult de
specialitate. Dacă luăm în calcul că fiecare are în familie o rudă în viaţă, un
prieten sau un coleg de serviciu cu probleme de natură psihologică sau
psihiatrică, practic întreaga populaţie a Globului este afectată direct sau
indirect de acest fenomen.
Romania’s Troubled History with Mental Health face
parte din proiectul Shaping Conversations: Mental Health, în care Global
Shapers Bucharest Hub aduce în prim-plan teme importante din sfera sănătăţii mintale.
Evenimentul va fi urmat de The Reality of Mental Health şi Digital
Revolution Meets Mental Health pe 5 martie, respectiv 9 aprilie