Radio România Internațional

Tag: stevie

  • Ciorbă de ştevie

    Ciorbă de ştevie

    Pe vremuri, la ţară se spunea că, dacă a apărut ştevia, oamenii au ieşit din foame, deoarece din frunzele acestei plante perene se poate face ciorbă. Frunzele de ştevie sunt bogate în vitamine şi minerale, fiind recomandate pentru cura de detoxifiere din perioada primăverii. Ştevia (Rumex patientia) este foarte răspândită în România şi apare în perioada primăverii, fiind întâlnită pe păşuni şi în zonele necultivate. Frunzele de ştevie pot fi consumate crude în salate, pot fi folosite ca înveliş al sarmalelor, dar cel mai frecvent sunt folosite la ciorbe.



    Ciorba de ştevie se prepară extrem de uşor, în numai jumătate de oră. Sunt necesare trei-patru legături de frunze de ştevie, ce trebuie spălate cu grijă, după care le sunt îndepărtate nervurile mai groase. Mai avem nevoie de doi morcovi, de o ţelină mică, de o ceapă, de doi-trei cartofi sau de o mână de orez. Se pun la fiert morcovii, tocaţi mărunt, la fel ceapa şi ţelina, precum şi cartofii, tăiaţi în cuburi mici. Se lasă la fiert circa 20 de minute, se acreşte cu borş, se dizolvă puţin bulion sau se foloseşte puţin suc de roşii, după care se adaugă frunzele de ştevie, tăiate în bucăţi mici.



    Pentru a nu se oxida în urma atingerii cu un obiect din metal cum este cuţitul, unii preferă să mărunţească cu mâna frunzele de ştevie. Se adaugă sare după gust şi se poate consuma imediat alături de câteva fire de ceapă verde. De menţionat că această ciorbă poate fi consumată şi rece. În ciorbă se pot pune şi frunze de lobodă (Atriplex hortensis), care dau o tentă roşiatică ciorbei.



    De asemenea, ciorba de ştevie poate fi dreasă cu ou. Astfel, înainte de a lua oala de pe foc, se toarnă două ouă bătute, se amestecă rapid astfel încât obţinem aşa-numita ciorbă de ştevie cu zdrenţe. În locul ouălor bătute, la ciorba de ştevie poate fi pusă şi afumătură, tăiată în cuburi mici.



    Tot o mâncare pregătită rapid este așa-numita omletă țărănească, desigur, cu ștevie. Spălată în mai multe ape, ștevia trebuie lăsată la scurs și apoi tăiată fideluță. Mai avem nevoie de o ceapă, de o legătură de ceapă verde, de puțină brânză telemea, de o legătură de pătrunjel și de câteva ouă. Ceapa, tocată mărunt, se pune într-o tigaie cu ulei încins, apoi se adaugă ștevia, ouăle bătute, mărarul și pătrunjelul, spălate și tocate mărunt, sare și piper, după preferințe. Se servește fierbinte, după ce se presară telemea rasă sau mărunțită.



    Frunzele de ștevie pot fi transformate în piure și servite ca garnitură la o friptură la tavă. De asemenea, frunzele de ștevie pot înlocui cu succes frunzele de vițe de vie sau foile de varză ca înveliș al sarmalelor cu carne de vită și de porc.


  • Ciorbă de ştevie

    Ciorbă de ştevie

    Pe vremuri, la ţară se spunea că, dacă a apărut ştevia, oamenii au ieşit din foame, deoarece din frunzele acestei plante perene se poate face ciorbă. Frunzele de ştevie sunt bogate în vitamine şi minerale, fiind recomandate pentru cura de detoxifiere din perioada primăverii. Ştevia (Rumex patientia) este foarte răspândită în România şi apare în perioada primăverii, fiind întâlnită pe păşuni şi în zonele necultivate. Frunzele de ştevie pot fi consumate crude în salate, pot fi folosite ca înveliş al sarmalelor, dar cel mai frecvent sunt folosite la ciorbe.



    Ciorba de ştevie se prepară extrem de uşor, în numai jumătate de oră. Sunt necesare trei-patru legături de frunze de ştevie, ce trebuie spălate cu grijă, după care le sunt îndepărtate nervurile mai groase. Mai avem nevoie de doi morcovi, de o ţelină mică, de o ceapă, de doi-trei cartofi sau de o mână de orez. Se pun la fiert morcovii, tocaţi mărunt, la fel ceapa şi ţelina, precum şi cartofii, tăiaţi în cuburi mici. Se lasă la fiert circa 20 de minute, se acreşte cu borş, se dizolvă puţin bulion sau se foloseşte puţin suc de roşii, după care se adaugă frunzele de ştevie, tăiate în bucăţi mici.



    Pentru a nu se oxida în urma atingerii cu un obiect din metal cum este cuţitul, unii preferă să mărunţească cu mâna frunzele de ştevie. Se adaugă sare după gust şi se poate consuma imediat alături de câteva fire de ceapă verde. De menţionat că această ciorbă poate fi consumată şi rece. În ciorbă se pot pune şi frunze de lobodă (Atriplex hortensis), care dau o tentă roşiatică ciorbei.



    De asemenea, ciorba de ştevie poate fi dreasă cu ou. Astfel, înainte de a lua oala de pe foc, se toarnă două ouă bătute, se amestecă rapid astfel încât obţinem aşa-numita ciorbă de ştevie cu zdrenţe. În locul ouălor bătute, la ciorba de ştevie poate fi pusă şi afumătură, tăiată în cuburi mici.



    Tot o mâncare pregătită rapid este așa-numita omletă țărănească, desigur, cu ștevie. Spălată în mai multe ape, ștevia trebuie lăsată la scurs și apoi tăiată fideluță. Mai avem nevoie de o ceapă, de o legătură de ceapă verde, de puțină brânză telemea, de o legătură de pătrunjel și de câteva ouă. Ceapa, tocată mărunt, se pune într-o tigaie cu ulei încins, apoi se adaugă ștevia, ouăle bătute, mărarul și pătrunjelul, spălate și tocate mărunt, sare și piper, după preferințe. Se servește fierbinte, după ce se presară telemea rasă sau mărunțită.



    Frunzele de ștevie pot fi transformate în piure și servite ca garnitură la o friptură la tavă. De asemenea, frunzele de ștevie pot înlocui cu succes frunzele de vițe de vie sau foile de varză ca înveliș al sarmalelor cu carne de vită și de porc.


  • Mâncăruri cu ștevie

    Mâncăruri cu ștevie

    În lumea satului românesc de altădată era o expresie: dacă a apărut ștevia, am scăpat de foame”. Fiind bogată în vitamine, ștevia avea, de fapt, multe beneficii după perioada de iarnă datorită faptului că a fost și este folosită în cura de detoxifiere de primăvară, contribuind la revigorarea organismului. Este o plantă perenă, cu frunze mari și alungite, foarte răspândită în România, care crește în mod spontan în grădinile necultivate și pe pășuni. Datorită frunzei mari, i se mai spune și limba boului, dar este cunoscută sunt mai multe nume precum dragavei sau dragaveică, dragomir sau măcrișul-cucului. Este folosită la salate, dar și în ciorbe și la mâncăruri cu carne. În gospodăria tradițională rădăcina plantei era utilizată pentru obținerea unor culori.



    În Oltenia (regiune din partea sudică a României) se pregăteau păpușile de dragavei”, o mâncare făcută repede, la muncile câmpului. Frunzele de ștevie, cărora li se îndepărtau nervurile mai groase, erau puse una peste alta, erau rulate și apoi legate cu o ață. Date cu puțin ulei, aceste mănunchiuri erau coapte pe plită, fiind întoarse de pe o parte pe alta. Li se îndepărtau ațele, erau puse într-un castron, cu un ardei iute, tăiat felii, cu un morcov și o ceapă mărunțite și fierte în apă cu sare. Mâncarea aceasta, servită în pauza de la muncile câmpului, era dreasă cu puțin oțet.



    Tot o mâncare pregătită rapid este așa-numita omletă țărănească, desigur, cu ștevie. Spălată în mai multe ape, ștevia trebuie lăsată la scurs și apoi tăiată fideluță. Mai avem nevoie de o ceapă, de o legătură de ceapă verde, de puțină brânză telemea, de o legătură de pătrunjel și de câteva ouă. Ceapa, tocată mărunt, se pune într-o tigaie cu ulei încins, apoi se adaugă ștevia, ouăle bătute, mărarul și pătrunjelul, spălate și tocate mărunt, sare și piper, după preferințe. Se servește fierbinte, după ce se presară telemea rasă sau mărunțită.



    Frunzele de ștevie sunt folosite și la ciorbe. Se iau 20-30 de foi de ștevie, cărora li se scot nervurile după care se opăresc și se lasă la scurs. Se toacă mărunt câteva legume, o ceapă, un morcov și, eventual, un ardei gras și se călesc ușor în ulei. Aceste legume sunt puse la fiert, într-o oală, împreună cu ștevia, cu o ceașcă de orez, iar spre final se adaugă borș fiert separat sau borș granulat, se adaugă două linguri de pastă de roșii și se potrivește de sare. Ciorba poate fi dreasă cu smântână. În ciorbă pot fi puse la fiert și bucăți de costiță afumată de porc.



    Frunzele de ștevie pot fi transformate în piure și servite ca garnitură la o friptură la tavă. De asemenea, frunzele de ștevie pot înlocui cu succes frunzele de vițe de vie sau foile de varză ca înveliș al sarmalelor cu carne de vită și de porc.

  • Mâncăruri cu ștevie

    Mâncăruri cu ștevie

    În lumea satului românesc de altădată era o expresie: dacă a apărut ștevia, am scăpat de foame”. Fiind bogată în vitamine, ștevia avea, de fapt, multe beneficii după perioada de iarnă datorită faptului că a fost și este folosită în cura de detoxifiere de primăvară, contribuind la revigorarea organismului. Este o plantă perenă, cu frunze mari și alungite, foarte răspândită în România, care crește în mod spontan în grădinile necultivate și pe pășuni. Datorită frunzei mari, i se mai spune și limba boului, dar este cunoscută sunt mai multe nume precum dragavei sau dragaveică, dragomir sau măcrișul-cucului. Este folosită la salate, dar și în ciorbe și la mâncăruri cu carne. În gospodăria tradițională rădăcina plantei era utilizată pentru obținerea unor culori.



    În Oltenia (regiune din partea sudică a României) se pregăteau păpușile de dragavei”, o mâncare făcută repede, la muncile câmpului. Frunzele de ștevie, cărora li se îndepărtau nervurile mai groase, erau puse una peste alta, erau rulate și apoi legate cu o ață. Date cu puțin ulei, aceste mănunchiuri erau coapte pe plită, fiind întoarse de pe o parte pe alta. Li se îndepărtau ațele, erau puse într-un castron, cu un ardei iute, tăiat felii, cu un morcov și o ceapă mărunțite și fierte în apă cu sare. Mâncarea aceasta, servită în pauza de la muncile câmpului, era dreasă cu puțin oțet.



    Tot o mâncare pregătită rapid este așa-numita omletă țărănească, desigur, cu ștevie. Spălată în mai multe ape, ștevia trebuie lăsată la scurs și apoi tăiată fideluță. Mai avem nevoie de o ceapă, de o legătură de ceapă verde, de puțină brânză telemea, de o legătură de pătrunjel și de câteva ouă. Ceapa, tocată mărunt, se pune într-o tigaie cu ulei încins, apoi se adaugă ștevia, ouăle bătute, mărarul și pătrunjelul, spălate și tocate mărunt, sare și piper, după preferințe. Se servește fierbinte, după ce se presară telemea rasă sau mărunțită.



    Frunzele de ștevie sunt folosite și la ciorbe. Se iau 20-30 de foi de ștevie, cărora li se scot nervurile după care se opăresc și se lasă la scurs. Se toacă mărunt câteva legume, o ceapă, un morcov și, eventual, un ardei gras și se călesc ușor în ulei. Aceste legume sunt puse la fiert, într-o oală, împreună cu ștevia, cu o ceașcă de orez, iar spre final se adaugă borș fiert separat sau borș granulat, se adaugă două linguri de pastă de roșii și se potrivește de sare. Ciorba poate fi dreasă cu smântână. În ciorbă pot fi puse la fiert și bucăți de costiță afumată de porc.



    Frunzele de ștevie pot fi transformate în piure și servite ca garnitură la o friptură la tavă. De asemenea, frunzele de ștevie pot înlocui cu succes frunzele de vițe de vie sau foile de varză ca înveliș al sarmalelor cu carne de vită și de porc.

  • Ciorbă de ştevie

    Ciorbă de ştevie

    Pe vremuri, la ţară se spunea că, dacă a apărut ştevia, oamenii au ieşit din foame, deoarece din frunzele acestei plante perene se poate face ciorbă. Frunzele de ştevie sunt bogate în vitamine şi minerale, fiind recomandate pentru cura de detoxifiere din perioada primăverii. Ştevia (Rumex patientia) este foarte răspândită în România şi apare în perioada primăverii, fiind întâlnită pe păşuni şi în zonele necultivate. Frunzele de ştevie pot fi consumate crude în salate, pot fi folosite ca înveliş al sarmalelor, dar cel mai frecvent sunt folosite la ciorbe.



    Ciorba de ştevie se prepară extrem de uşor, în numai jumătate de oră. Sunt necesare trei-patru legături de frunze de ştevie, ce trebuie spălate cu grijă, după care le sunt îndepărtate nervurile mai groase. Mai avem nevoie de doi morcovi, de o ţelină mică, de o ceapă, de doi-trei cartofi sau de o mână de orez. Se pun la fiert morcovii, tocaţi mărunt, la fel ceapa şi ţelina, precum şi cartofii, tăiaţi în cuburi mici. Se lasă la fiert circa 20 de minute, se acreşte cu borş, se dizolvă puţin bulion sau se foloseşte puţin suc de roşii, după care se adaugă frunzele de ştevie, tăiate în bucăţi mici. Pentru a nu se oxida în urma atingerii cu un obiect din metal cum este cuţitul, unii preferă să mărunţească cu mâna frunzele de ştevie. Se adaugă sare după gust şi se poate consuma imediat alături de câteva fire de ceapă verde. De menţionat că această ciorbă poate fi consumată şi rece. În ciorbă se pot pune şi frunze de lobodă (Atriplex hortensis), care dau o tentă roşiatică ciorbei.



    De asemenea, ciorba de ştevie poate fi dreasă cu ou. Astfel, înainte de a lua oala de pe foc, se toarnă două ouă bătute, se amestecă rapid astfel încât obţinem aşa-numita ciorbă de ştevie cu zdrenţe. În locul ouălor bătute, la ciorba de ştevie poate fi pusă şi afumătură, tăiată în cuburi mici.

  • Ciorbă de ştevie

    Ciorbă de ştevie

    Pe vremuri, la ţară se spunea că, dacă a apărut ştevia, oamenii au ieşit din foame, deoarece din frunzele acestei plante perene se poate face ciorbă. Frunzele de ştevie sunt bogate în vitamine şi minerale, fiind recomandate pentru cura de detoxifiere din perioada primăverii. Ştevia (Rumex patientia) este foarte răspândită în România şi apare în perioada primăverii, fiind întâlnită pe păşuni şi în zonele necultivate. Frunzele de ştevie pot fi consumate crude în salate, pot fi folosite ca înveliş al sarmalelor, dar cel mai frecvent sunt folosite la ciorbe.



    Ciorba de ştevie se prepară extrem de uşor, în numai jumătate de oră. Sunt necesare trei-patru legături de frunze de ştevie, ce trebuie spălate cu grijă, după care le sunt îndepărtate nervurile mai groase. Mai avem nevoie de doi morcovi, de o ţelină mică, de o ceapă, de doi-trei cartofi sau de o mână de orez. Se pun la fiert morcovii, tocaţi mărunt, la fel ceapa şi ţelina, precum şi cartofii, tăiaţi în cuburi mici. Se lasă la fiert circa 20 de minute, se acreşte cu borş, se dizolvă puţin bulion sau se foloseşte puţin suc de roşii, după care se adaugă frunzele de ştevie, tăiate în bucăţi mici. Pentru a nu se oxida în urma atingerii cu un obiect din metal cum este cuţitul, unii preferă să mărunţească cu mâna frunzele de ştevie. Se adaugă sare după gust şi se poate consuma imediat alături de câteva fire de ceapă verde. De menţionat că această ciorbă poate fi consumată şi rece. În ciorbă se pot pune şi frunze de lobodă (Atriplex hortensis), care dau o tentă roşiatică ciorbei.



    De asemenea, ciorba de ştevie poate fi dreasă cu ou. Astfel, înainte de a lua oala de pe foc, se toarnă două ouă bătute, se amestecă rapid astfel încât obţinem aşa-numita ciorbă de ştevie cu zdrenţe. În locul ouălor bătute, la ciorba de ştevie poate fi pusă şi afumătură, tăiată în cuburi mici.