Tag: stiinte naturale

  • Botanistul Alexandru Borza (1887-1971)

    Botanistul Alexandru Borza (1887-1971)

    În decursul ultimelor două secole și
    jumătate, natura a fost văzută ca leagăn al omenirii, al individului, al
    familiei sale, al societății și al națiunii. După ce ea a devenit un cult al
    omului modern, plantele, animalele, aerul, apa, pietrele au fost privite și ca obiecte
    de studiu ale naturaliștilor. În România, unul dintre cei mai importanți
    botaniști a fost preotul Alexandru Borza, născut în Austro-Ungaria în 1887 și
    decedat în România în 1971 la vârsta de 84 de ani.


    Instrucția
    școlară a lui Borza a fost una puțin neobișnuită pentru un om de știință. A
    absolvit un seminar teologic catolic, după care a urmat Facultatea de Științe
    din Budapesta obținând titlul de doctor în științe naturale în 1913, la 26 de
    ani. Până în 1918, până la unirea teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de
    români cu Regatul României, Borza a fost profesor de științe naturale la liceul
    de băieți din Blaj. După 1918, cariera lui Borza devine din ce în ce mai
    efervescentă. Între altele, este rector al Universității din Cluj, director al
    Grădinii Botanice din Cluj, director științific al Comisiei Monumentelor
    Naturale. A descoperit mai mult de 80 de specii de plante și alte 20 au fost
    denumite în onoarea lui, a publicat aproximativ 500 de texte, un dicționar
    etnobotanic al României cu 11 mii de nume populare date pentru 2095 specii de
    plante și a girat apariția a nouă publicații periodice științifice. A fost
    implicat în campanii puternice de conștientizare a importanței naturii în viața
    oamenilor prin articole de presă, pamflete, conferințe publice și la radio. Borza
    a făcut și pasul de la cercetarea naturii la cercetările
    antropologic-folclorice și cele eugenice.


    Participarea
    românilor la cel de-al patrulea Congres de botanică de la New Tork din 1926 a
    impulsionat implicarea lor în apărarea mediului. Istoricul Cosmin Koszor-Codrea
    a arătat cum modelul american i-a inspirat și pe români în ce au întreprins
    ulterior: În 1926, cel de-al patrulea congres
    internațional de botanică s-a ținut la New York și a adunat botaniști din
    întreaga lume. Borza a fost și el acolo și a prezentat o cercetare despre
    florile insulare la secțiunea de ecologie. În afara sesiunilor de prezentări
    obișnuite, agenda congresului a inclus vizite la Grădina Botanică, excursii la
    rezervațiile naturale, la Parcul Național Yellowstone, la cascada Niagara și în
    Munții Stâncoși. După ce se întoarce în România, Borza se pune de acord cu
    zoologul român Andrei Popovici-Bâznoșanu ca primul congres român de științe
    naturale să fie organizat la Cluj în 1928. Aici au stabilit aceeași agendă
    pentru profesorii de învățământ secundar, pentru asociațiile alpine române,
    maghiare și germane, pentru politicieni și cercetători de frunte. Printre
    numeroasele rezoluții ale congresului, participanții au înaintat pe agenda
    politică reorganizarea programei predării istoriei naturale în școlile
    secundare, recunoașterea Deltei Dunării ca regiune bogată în păsări și
    transformarea Muntelui Retezat într-un parc natural.


    Pașii
    următori au fost urmările logice ale obiectivelor asumate. Cosmin
    Koszor-Codrea:Ministerul agriculturii și domeniilor
    publice, bazându-se pe propunerile lor, a supus aprobării, în 1930, legea
    protejării monumentelor naturale. În anul următor, Decretul Regal recunoștea
    oficial existența Comisiei Monumentelor naturale, iar legea scrisă de Comisie
    stipula următoarele: monumentele naturii sunt acele pământuri care datorită locuirii
    lor de animale și plante au o importanță specială științifică și estetică. De
    asemenea, sunt monumente și acele pământuri datorită frumuseții lor naturale și
    interesului științific și trebuie conservate și lăsate moștenire posterității.
    Sub protecția legii se află speciile de animale și plante, precum și rocile,
    mineralele și fosilele.


    Istoria
    Parcului Natural Retezat, înființat în 1935, se leagă de numele lui Alexandru
    Borza. Acolo conservarea naturii a fost dusă cel mai departe prin implicarea
    statului și prin reglementări. În 1939,
    în revista Carpații, publica o listă cu 17 plante protejate, între ele fiind
    rododendronul, floarea de colț și nufărul termal. Cosmin Koszor-Codrea a spus
    că Retezatul a fost de la început în atenția ecologiștilor:Prima regiune care se potrivea acestei descrieri din lege erau
    Munții Retezat datorită formării lor geologice, a faunei și florei lor, ca și
    răspunsul pe care îl dădea identității naționale românești. Citez cuvintele lui
    Borza: Retezat este din toate punctele de vedere un pământ sfânt pentru
    știință, este un monument sacru al naturii care nu se compară cu un alt masiv
    din România. De aceea, toți naturaliștii noștri îl consideră predestinat de
    natură să devină parcul nostru național, Yellowstone-ul României. Aici, tinerii
    vor învăța educație patriotică, vor simți în acești munți aerul libertății
    lăsat ca moștenire de regele dac Decebal și le va hrăni inimile cu mândrie recunoscând
    acest petic de pământ drept unic, în felul său, simbol al sănătății noastre
    naturale.


    Alexandru Borza a fost unul dintre cele
    mai importante nume ale protecției mediului în România interbelică. El s-a numărat
    și în rândul celor care au susținut educarea românilor cu cunoștințe de istorie
    naturală ca parte a specificului național.


  • Inginericum

    Inginericum

    “La întrebări haioase, Eematico te ajută să găsești răspunsuri serioase” este deviza unui program extracuricular care funcţionează de un an şi jumătate. Scopul final al cursului este ca micii ingineri să-și antreneze abilităţi din zona socială – comunicare, negociere, lucru în echipă, coordonare și cooperare – , din zona dezvoltării cognitive – gândirea în toate formele sale, rezolvarea problemelor, reprezentarea spațială, memoria, imaginația – și din sfera dezvoltării motricității grosiere și fine. De la cutiuțe, geoboard-uri, mașinuțe, la scripeți și circuite electrice, orice poate deveni un pretext pentru a-i învăța pe copii despre Geometrie, Mișcarea corpurilor, Mecanisme şi Electricitate!



    Ion Neculai, unul dintre coordonatorii organizaţiei Eematico Research, ne-a spus: “Pentru că noi credem că joaca este mecanismul principal de învăţare, creăm şi dezvoltăm programe de educaţie prin joacă şi experimentare activă. Programele noastre sunt gândite pentru copii de 3-6 şi 7-12 ani, dar am dezvoltat şi activităţi pentru adulţi şi grupuri de vârstă mai mari. Avem 3 programe mari:”I can be”, program de descoperire a universului ocupaţional al adulţilor prin joacă, dedicat copiilor de 3-6 ani şi care poate fi extins şi către vârste mai avansate, în funcţie de materialele pe care le folosim. Apoi, avem două proiecte dedicate copiilor cu vârste între 7-12 ani, “Maker Exploratorium” , un program în care copiii descoperă noţiuni despre ştiinţe naturale, prin proiecte de bricolaj şi “Inginericum”, care este o aventură în cele patru mari domenii ale ingineriei, chimică, electrică, civilă şi mecanică, unde prin activităţi de grup şi prin experimente la scară mare descoperă aceste domenii. Pe lângă toate acestea mai avem o serie de alte programe, precum taberele, pe care le organizăm vara. Sunt tabere de construcţii şi arhitectură.”



    Cursul Maker Exploratorium le oferă copiilor oportunitatea de a cunoaște și descoperi noțiuni și fenomene și de a le putea recunoaște în realitatea lor cotidiană. Principala manieră prin care ei își realizează obiecte reprezentative pentru conceptele studiate este bricolajul. Proiectele pe care le bricolează şi materialele didactive pe care le explorează îi învăță pe copii despre forme, corpuri geometrice și proprietățile lor, despre mișcarea de rotație și elemente de aerodinamică, despre diverse tipuri de mecanisme și utilitatea lor în lumea care ne înconjoară, despre lumină, componentele unui circuit electric și felul în care acesta funcționează, despre electromagnetism și multe altele.



    Ion Neculai, a adăugat: “Proiectele noastre sunt organizate pe module, de patru lecţii, cu o durată variabilă. Piatra de temelie este ca activitatea să fie pe primul loc: fie bricolaj, cum este cazul Maker Exploratorium, unde copiii află despre geometrie şi despre mişcarea corpurilor sau despre electricitate, construind miniproiecte: avioane, maşini cu motoraş electric, etc. Este traducerea noţiunilor pe care le învaţă în şcoală prin aceste proiecte de bricolaj. Toată informaţia se transmite fiind inclusă în activitate şi în materialul pe care copiii îl folosesc.”



    De ce miroase ploaia, de ce e lipicios lipiciul, de ce se aude fulgerul, de ce poate tata să ridice mașina cu un cric și nu doar cu brațele, de ce e mai rezistent lutul când trece prin foc, sunt doar câteva dintre întrebările cărora copii le descoperă răspunsul la cursul Inginericum. Organizatorii au pregătit patru module — chemical engineer, electrical engineer, mechanical engineer și civil engineer — pentru a le arăta juniorilor cum pot transforma lumea după voința lor, în acelaşi timp înțelegându-i legile și resursele. În cadrul modulul Chemical Engineer copiii află ce este chimia, cum sunt împărțite substanțele care compun lumea, în ce stări pot fi găsite, cum le diferențiază oamenii prin simțuri și măsurători, cum se leagă și dezleagă între ele și unde se face pasul între lumea minerală și cea organică. Electrical Engineer este modulul experimentelor, în care micii cercetători fac cunostință cu domnii Coulomb, Volta, Ampere și Ohm, reproducând experimentele simple care i-au facut cunoscuți pe cei care au dat numele acestor unități de măsură. Pârghia, planul înclinat, pana, scripetele, roata cu ax și șurubul sunt eroii modulului Mechanical Engineer. Iar în cadrul modulului Civil Engineer, copiii învaţă despre statică și mecanică, structura materialelor și care sunt factorii și fenomenele care condiționează construcțiile.



    Iar taberele concentrează toate aceste propuneri, într-o formă adaptată programului de vacanţă. Revine cu detalii Ion Neculai: “Am avut două teme pentru taberele noastre. Primul an a fost un parc de distracţie, copiii construiau un parc de distracţii împreună cu noi, cu standuri, cu tot felul de activităţi şi punctul culminant era un roller-coaster pe care copiii îl construiau şi care era atracţia parcului. Iar anul acesta am avut o tabără care se numea “Green Galaxy”, cumva ideea era să-i ajutăm să exploreze domeniul construcţiilor sustenabile, şi atunci ne-am gândit să creăm şi un fir narativ, care să-i ducă într-o lume, într-o galaxie unde sunt planete cu diverse tipuri de construcţii sustenabile pe care ei să le exploreze. Şi ei se plimbau din planetă în planetă şi descopereau aceste tipuri de construcţii sustenabile. Construcţia şi lucrul în echipă sunt centrale acestor tabere.”


    Şi câte şi mai câte năzdrăvănii sunt propuse copiilor de către această echipă de oameni plini de idei şi animaţi de poftă de joacă!