Radio România Internațional

Tag: stiuca

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua
    de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui
    când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală
    la alimentele de origine animală. Şi, pentru că la 25 martie este marcată
    Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin, vă propunem un
    meniu bazat pe peşte.


    O astfel de masă începe, desigur, cu
    un platou de aperitive.
    Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o
    specialitate care se obţine cu multă muncă, bucăţi de peşte marinat şi
    chifteluţe. Acestea se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Avem nevoie de un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de
    câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare.
    În unele variante se foloseşte piure de cartofi, în alte variante este de ajuns
    să punem miezul a două felii de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să
    punem o legătură de mărar. După ce a fost dezosată şi după ce a fost
    îndepărtată pielea, carnea de peşte trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta
    rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul,
    de asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le rostogolim prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.


    În continuare, poate fi servită o ciorbă de peşte, cu multe
    legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase precum morcovi, ţelină, ceapă şi
    cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei Dunării, este storceagul. Toate
    legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert împreună cu bucăţi de file de peşte
    într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se acreşte cu puţin oţet, cu borş sau
    cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de traditionala ciorbă de peşte, la storceag
    se adaugă la final, un gălbenuş de ou amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Ca fel principal, vă propunem rasolul
    de ştiucă sau de şalău. Pentru
    o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg,
    de 4 morcovi, de 8 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm
    legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi
    peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4
    bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi. După circa 20 de minute adăugăm
    peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim
    20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă
    peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe
    platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel,
    după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua
    de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui
    când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală
    la alimentele de origine animală. Şi, pentru că la 25 martie este marcată
    Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin, vă propunem un
    meniu bazat pe peşte.


    O astfel de masă începe, desigur, cu
    un platou de aperitive.
    Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o
    specialitate care se obţine cu multă muncă, bucăţi de peşte marinat şi
    chifteluţe. Acestea se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Avem nevoie de un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de
    câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare.
    În unele variante se foloseşte piure de cartofi, în alte variante este de ajuns
    să punem miezul a două felii de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să
    punem o legătură de mărar. După ce a fost dezosată şi după ce a fost
    îndepărtată pielea, carnea de peşte trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta
    rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul,
    de asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le rostogolim prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.


    În continuare, poate fi servită o ciorbă de peşte, cu multe
    legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase precum morcovi, ţelină, ceapă şi
    cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei Dunării, este storceagul. Toate
    legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert împreună cu bucăţi de file de peşte
    într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se acreşte cu puţin oţet, cu borş sau
    cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de traditionala ciorbă de peşte, la storceag
    se adaugă la final, un gălbenuş de ou amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Ca fel principal, vă propunem rasolul
    de ştiucă sau de şalău. Pentru
    o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg,
    de 4 morcovi, de 8 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm
    legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi
    peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4
    bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi. După circa 20 de minute adăugăm
    peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim
    20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă
    peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe
    platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel,
    după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.

  • Salată cu icre de ştiucă de Tulcea

    Salată cu icre de ştiucă de Tulcea

    Salată cu icre de ştiucă de Tulcea este cel mai
    recent produs românesc care se bucură de protecție în Uniunea Europeană.
    Delicatesă pe lista aperitivelor reci
    degustate de turiștii care vizitează Delta Dunării, așa-numita salată
    cu icre de ştiucă de Tulcea a fost inclusă pe lista produselor cu indicație
    geografică protejată în Uniunea Europeană. Este al doilea produs din Delta
    Dunării care intră pe această listă după scrumbia afumată de Dunăre.


    Pentru
    acest fel de salată, cele mai bune icre de pește de apă dulce sunt cele de
    știucă și de crap. De altfel, întreprinzători din industria alimentară, cu
    activităţi în Delta Dunării, au depus documentația pentru înregistrarea atât a
    rețetei cu icre de crap, cât și a celei cu icre de știucă. În ambele rețete se
    folosesc aceleași ingrediente: icre, ulei de floarea soarelui, sare, zeamă de
    lămâie și apă carbogazoasă. Câţiva producători din Tulcea, reuniţi într-o
    asociaţie, vor să ducă în Europa așa-numita salată dobrogeană din icre de
    crap, o rețetă tradiţională din Delta Dunării. Aceştia susţin că, înainte de
    prelucrare, icrele trebuie ţinute 12 zile în sare. Reţeta sută la sută
    dobrogeană are la bază icre de peşte deltaic, adică un amestec de icre de la
    mai multe specii de peşte din Delta Dunării.


    În ceea ce privește Salata cu icre de știucă de Tulcea,
    recent intrată pe lista
    produselor cu indicație geografică protejată în Uniunea Europeană, aceasta este,
    conform descrierii din dosar, o cremă pe bază de ulei de floarea-soarelui, de culoare albă,
    albă-gălbuie. Aceasta este obținută din minimum 29% icre, din care minimum 15%
    icre de știucă sărate cu bobul întreg și maximum 14% icre de pește deltaic
    sărate (specii din familia Cyprinidae -
    caras, babușcă, roșioară, icre de crap neformate și specii din familia Percidae – șalău și biban), în amestec
    cu apă carbogazificată și zeamă de lămâie, obținută prin stoarcere și
    strecurare. Spre comparaţie, în magazine se găsesc preponderent salate similare
    la care se folosesc icre doar în proporţie de 6 … 12%. În procesul de
    sărare a icrelor se mai folosește sare
    gemă neiodată.


    Consistența
    produsului este determinată în principal de icrele de pește deltaic, care
    provin din capturi din arealul geografic, având rolul de a crea o masă omogenă
    pentru icrele de știucă, de culoare galbenă aurie sau galbenă roșiatică, care
    pot fi observate în această cremă. Produsul protejat acum în Uniunea Europeană se
    distinge faţă de alte produse din aceeași categorie prin faptul că în locul
    aditivilor alimentari (emulgatori, stabilizatori, agenți de îngroșare) se
    utilizează icre de pește deltaic. De asemenea, este folosită zeama de lămâie,
    obținută prin presarea, stoarcerea și strecurarea sucului obținut, în timp ce
    la alte produse similare se folosește un ingredient obținut prin sinteză
    chimică: acid citric și glucoză. Diferența dintre Salată cu icre de știucă de
    Tulcea și alte produse similare din aceeași categorie este aceea că această
    rețetă se realizează doar în zona geografică delimitată, cu un conținut ridicat
    de icre de știucă.


    Salată cu icre de știucă de Tulcea este
    un produs care reprezintă tradiția locală de prelucrare a peștelui, fiind o
    evoluție a trecerii de la prelevarea de icre și consumul lor brut, în secolul
    19, la prelucrarea lor pentru bucătăria modernă în secolul 20.

  • Salată cu icre de ştiucă de Tulcea

    Salată cu icre de ştiucă de Tulcea

    Salată cu icre de ştiucă de Tulcea este cel mai
    recent produs românesc care se bucură de protecție în Uniunea Europeană.
    Delicatesă pe lista aperitivelor reci
    degustate de turiștii care vizitează Delta Dunării, așa-numita salată
    cu icre de ştiucă de Tulcea a fost inclusă pe lista produselor cu indicație
    geografică protejată în Uniunea Europeană. Este al doilea produs din Delta
    Dunării care intră pe această listă după scrumbia afumată de Dunăre.


    Pentru
    acest fel de salată, cele mai bune icre de pește de apă dulce sunt cele de
    știucă și de crap. De altfel, întreprinzători din industria alimentară, cu
    activităţi în Delta Dunării, au depus documentația pentru înregistrarea atât a
    rețetei cu icre de crap, cât și a celei cu icre de știucă. În ambele rețete se
    folosesc aceleași ingrediente: icre, ulei de floarea soarelui, sare, zeamă de
    lămâie și apă carbogazoasă. Câţiva producători din Tulcea, reuniţi într-o
    asociaţie, vor să ducă în Europa așa-numita salată dobrogeană din icre de
    crap, o rețetă tradiţională din Delta Dunării. Aceştia susţin că, înainte de
    prelucrare, icrele trebuie ţinute 12 zile în sare. Reţeta sută la sută
    dobrogeană are la bază icre de peşte deltaic, adică un amestec de icre de la
    mai multe specii de peşte din Delta Dunării.


    În ceea ce privește Salata cu icre de știucă de Tulcea,
    recent intrată pe lista
    produselor cu indicație geografică protejată în Uniunea Europeană, aceasta este,
    conform descrierii din dosar, o cremă pe bază de ulei de floarea-soarelui, de culoare albă,
    albă-gălbuie. Aceasta este obținută din minimum 29% icre, din care minimum 15%
    icre de știucă sărate cu bobul întreg și maximum 14% icre de pește deltaic
    sărate (specii din familia Cyprinidae -
    caras, babușcă, roșioară, icre de crap neformate și specii din familia Percidae – șalău și biban), în amestec
    cu apă carbogazificată și zeamă de lămâie, obținută prin stoarcere și
    strecurare. Spre comparaţie, în magazine se găsesc preponderent salate similare
    la care se folosesc icre doar în proporţie de 6 … 12%. În procesul de
    sărare a icrelor se mai folosește sare
    gemă neiodată.


    Consistența
    produsului este determinată în principal de icrele de pește deltaic, care
    provin din capturi din arealul geografic, având rolul de a crea o masă omogenă
    pentru icrele de știucă, de culoare galbenă aurie sau galbenă roșiatică, care
    pot fi observate în această cremă. Produsul protejat acum în Uniunea Europeană se
    distinge faţă de alte produse din aceeași categorie prin faptul că în locul
    aditivilor alimentari (emulgatori, stabilizatori, agenți de îngroșare) se
    utilizează icre de pește deltaic. De asemenea, este folosită zeama de lămâie,
    obținută prin presarea, stoarcerea și strecurarea sucului obținut, în timp ce
    la alte produse similare se folosește un ingredient obținut prin sinteză
    chimică: acid citric și glucoză. Diferența dintre Salată cu icre de știucă de
    Tulcea și alte produse similare din aceeași categorie este aceea că această
    rețetă se realizează doar în zona geografică delimitată, cu un conținut ridicat
    de icre de știucă.


    Salată cu icre de știucă de Tulcea este
    un produs care reprezintă tradiția locală de prelucrare a peștelui, fiind o
    evoluție a trecerii de la prelevarea de icre și consumul lor brut, în secolul
    19, la prelucrarea lor pentru bucătăria modernă în secolul 20.

  • Ştiucă umplută

    Ştiucă umplută

    Din carne de peşte se pot obţine multe
    preparate şi mâncăruri, mult mai multe decât o ciorbă, preparate la grătar sau
    la cuptor din file. Carnea tocată de peşte poate fi folosită, de exemplu,
    pentru o ciorbă de perişoare. Carnea tocată de peşte o putem folosi chiar şi
    pentru umplerea cârnaţilor, în loc de carne de porc, vită, oaie sau capră. Avem
    nevoie de un crap de unul .. două kilograme, care are o carne mai grasă şi de
    un şalău sau de o ştiucă de un kg, specii care au o carne albă, mai dietetică.
    După îndepărtarea oaselor mari, carnea este trecută prin maşina de tocat, de
    două … trei ori, scoţând astfel şi oasele mai mici. Pasta rezultată trebuie
    amestecată cu piper megru măcinat, cu boia dulce de ardei, cu puţin usturoi
    pisat, cu cimbru uscat şi mărunţit şi cu sare. Se folosesc maţe subţiri pentru
    umplerea cărora se foloseşte tot maşina de tocat. Cârnaţii rezultaţi pot fi
    puşi pe grătar imediat sau, după ce s-au zvântat puţin, pot fi băgaţi la
    afumătoare.


    Carnea tocată de peşte este folosită
    drept umplutură pentru o plăcintă cu aluat crocant. Un astfel de preparat poate
    fi întâlnit în Delta Dunării, o regiune cu o gastronomie bazată pe peşte. Avem
    nevoie de circa două kg de
    şalău sau de ştiucă. După dezosare, trecem bucăţile de peşte prin maşina de tocat. Mai avem
    nevoie de ceapă şi de doi morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim
    legumele în tigaie, în unt sau în ulei. După ce s-au răcit, amestecăm legumele
    cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le
    adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Întindem umplutura pe o foaie
    subţire de plăcintă, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin
    ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea
    superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate
    fi servită fie caldă, fie rece.


    Ştiuca
    umplută poate fi considerată echivalentul unei lucrări de diplomă pentru un
    bucătar specializat în preparate din peşte. Este folosită carnea tocată de peşte, dar este un
    preparat care se obţine cu multă muncă. Este nevoie, de asemenea, şi de
    dexteritate pentru că, după curăţarea solzilor şi după eviscerare, trebuie
    scoasă, cu ajutorul unui cuţit şi cu multă atenţie, pielea de pe ştiucă. Apoi
    sunt îndepărtate oasele, după care carnea rezultată este trecută prin maşina de
    tocat. Există mai multe reţete. Pasta de carne se amestecă fie cu câteva felii
    de pâine înmuiate în apă, fie cu nucă măcinată. Se adaugă una … două cepe tocate
    mărunt, un morcov ras, o legătură de frunze tocate de pătrunjel şi cu o
    legătură de mărar. Condimentăm cu piper negru măcinat şi punem sare după gust.
    Se adaugă şi un ou care are rolul de a lega compoziţia, care este învelită apoi
    în pielea ştiucii. Remodelat ca în muzeele de ştiinţe ale naturii, peştele este
    pus apoi într-un vas uns cu puţin unt sau într-un vas în care turnăm puţină apă
    sau sos tomat. Pielea trebuie înţepată din loc în loc pentru a nu plesni în
    timpul coacerii în cuptor. Vasul este ţinut circa 45 de minute în cuptor, la
    foc mediu, până când pielea capătă o culoare arămie. Peştele trebuie stropit
    periodic cu sosul din vas, în care se poate adăuga puţin vin alb. Ştiuca
    umplută se serveşte tăiată rondele, de regulă împreună cu alte aperitive reci.
    Poate fi servită şi caldă, împreună cu sosul tomat, aflat în vas.

  • Ştiucă umplută

    Ştiucă umplută

    Din carne de peşte se pot obţine multe
    preparate şi mâncăruri, mult mai multe decât o ciorbă, preparate la grătar sau
    la cuptor din file. Carnea tocată de peşte poate fi folosită, de exemplu,
    pentru o ciorbă de perişoare. Carnea tocată de peşte o putem folosi chiar şi
    pentru umplerea cârnaţilor, în loc de carne de porc, vită, oaie sau capră. Avem
    nevoie de un crap de unul .. două kilograme, care are o carne mai grasă şi de
    un şalău sau de o ştiucă de un kg, specii care au o carne albă, mai dietetică.
    După îndepărtarea oaselor mari, carnea este trecută prin maşina de tocat, de
    două … trei ori, scoţând astfel şi oasele mai mici. Pasta rezultată trebuie
    amestecată cu piper megru măcinat, cu boia dulce de ardei, cu puţin usturoi
    pisat, cu cimbru uscat şi mărunţit şi cu sare. Se folosesc maţe subţiri pentru
    umplerea cărora se foloseşte tot maşina de tocat. Cârnaţii rezultaţi pot fi
    puşi pe grătar imediat sau, după ce s-au zvântat puţin, pot fi băgaţi la
    afumătoare.


    Carnea tocată de peşte este folosită
    drept umplutură pentru o plăcintă cu aluat crocant. Un astfel de preparat poate
    fi întâlnit în Delta Dunării, o regiune cu o gastronomie bazată pe peşte. Avem
    nevoie de circa două kg de
    şalău sau de ştiucă. După dezosare, trecem bucăţile de peşte prin maşina de tocat. Mai avem
    nevoie de ceapă şi de doi morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim
    legumele în tigaie, în unt sau în ulei. După ce s-au răcit, amestecăm legumele
    cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le
    adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Întindem umplutura pe o foaie
    subţire de plăcintă, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin
    ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea
    superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate
    fi servită fie caldă, fie rece.


    Ştiuca
    umplută poate fi considerată echivalentul unei lucrări de diplomă pentru un
    bucătar specializat în preparate din peşte. Este folosită carnea tocată de peşte, dar este un
    preparat care se obţine cu multă muncă. Este nevoie, de asemenea, şi de
    dexteritate pentru că, după curăţarea solzilor şi după eviscerare, trebuie
    scoasă, cu ajutorul unui cuţit şi cu multă atenţie, pielea de pe ştiucă. Apoi
    sunt îndepărtate oasele, după care carnea rezultată este trecută prin maşina de
    tocat. Există mai multe reţete. Pasta de carne se amestecă fie cu câteva felii
    de pâine înmuiate în apă, fie cu nucă măcinată. Se adaugă una … două cepe tocate
    mărunt, un morcov ras, o legătură de frunze tocate de pătrunjel şi cu o
    legătură de mărar. Condimentăm cu piper negru măcinat şi punem sare după gust.
    Se adaugă şi un ou care are rolul de a lega compoziţia, care este învelită apoi
    în pielea ştiucii. Remodelat ca în muzeele de ştiinţe ale naturii, peştele este
    pus apoi într-un vas uns cu puţin unt sau într-un vas în care turnăm puţină apă
    sau sos tomat. Pielea trebuie înţepată din loc în loc pentru a nu plesni în
    timpul coacerii în cuptor. Vasul este ţinut circa 45 de minute în cuptor, la
    foc mediu, până când pielea capătă o culoare arămie. Peştele trebuie stropit
    periodic cu sosul din vas, în care se poate adăuga puţin vin alb. Ştiuca
    umplută se serveşte tăiată rondele, de regulă împreună cu alte aperitive reci.
    Poate fi servită şi caldă, împreună cu sosul tomat, aflat în vas.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua de Bunavestire
    şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii
    ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală la alimentele
    de origine animală. Pornind de aici, pentru ediţia din această săptămână încercăm să vă recomandăm un meniu
    bazat exclusiv pe peşte.


    Se poate face un platou de gustări reci pe
    care putem pune pastă de peşte, salată de icre, chiftele şi felii de ştiucă umplută. Pasta de peşte o obţinem punând în cuptor, la
    foc mic, câteva bucăţi
    de file într-o tavă cu puţină apă, un strop de ulei, câteva boabe de piper şi o foaie de
    dafin. După ce s-a răcit, amestecăm peştele cu o ceapă tocată mărunt, cu zeama
    de la o lămâie, cu puţin busuioc uscat şi, dacă doriţi să fie mai cremos, cu
    brânză sau cu unt. Pasta se poate pune în mici forme din aluat şi ornată cu
    rondele din măsline.


    În continuare, poate fi
    servită o ciorbă de peşte, cu multe legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase
    precum morcovi, ţelină, ceapă şi cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei
    Dunării, este storceagul. Toate legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert
    împreună cu bucăţi de file de peşte într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se
    acreşte cu puţin oţet, cu borş sau cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de
    traditionala ciobă de peşte, la storceag se adaugă la final, un gălbenuş de ou
    amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Vedeta primăverii este scrumbia, o specie de peşte care, pe măsură ce vremea se încălzeşte, migrează din Marea Neagrăşi urcăîn bancuri pe Dunăre pentru a se reproduce. Din scrumbie se pot obţine multe preparate:
    scrumbie la cuptor cu garnitură de legume, scrumbie la tigaie cu garnitură de ciuperci şi multe
    altele. Atunci când este proaspătă, scrumbia poate fi pregătită pe grătar.

    După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate
    şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate
    de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar
    sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie
    întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe
    grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă
    clococtită, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un
    capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele ingredientelor să se amestece,
    iar în acest timp putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie
    alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra frunze tocate de pătrunjel.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua de Bunavestire
    şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii
    ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală la alimentele
    de origine animală. Pornind de aici, pentru ediţia din această săptămână încercăm să vă recomandăm un meniu
    bazat exclusiv pe peşte.


    Se poate face un platou de gustări reci pe
    care putem pune pastă de peşte, salată de icre, chiftele şi felii de ştiucă umplută. Pasta de peşte o obţinem punând în cuptor, la
    foc mic, câteva bucăţi
    de file într-o tavă cu puţină apă, un strop de ulei, câteva boabe de piper şi o foaie de
    dafin. După ce s-a răcit, amestecăm peştele cu o ceapă tocată mărunt, cu zeama
    de la o lămâie, cu puţin busuioc uscat şi, dacă doriţi să fie mai cremos, cu
    brânză sau cu unt. Pasta se poate pune în mici forme din aluat şi ornată cu
    rondele din măsline.


    În continuare, poate fi
    servită o ciorbă de peşte, cu multe legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase
    precum morcovi, ţelină, ceapă şi cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei
    Dunării, este storceagul. Toate legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert
    împreună cu bucăţi de file de peşte într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se
    acreşte cu puţin oţet, cu borş sau cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de
    traditionala ciobă de peşte, la storceag se adaugă la final, un gălbenuş de ou
    amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Vedeta primăverii este scrumbia, o specie de peşte care, pe măsură ce vremea se încălzeşte, migrează din Marea Neagrăşi urcăîn bancuri pe Dunăre pentru a se reproduce. Din scrumbie se pot obţine multe preparate:
    scrumbie la cuptor cu garnitură de legume, scrumbie la tigaie cu garnitură de ciuperci şi multe
    altele. Atunci când este proaspătă, scrumbia poate fi pregătită pe grătar.

    După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate
    şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate
    de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar
    sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie
    întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe
    grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă
    clococtită, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un
    capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele ingredientelor să se amestece,
    iar în acest timp putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie
    alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra frunze tocate de pătrunjel.