Problema interceptarilor telefonice în
România continuă să preocupe societatea
civilă, chiar şi după 26 de ani de la căderea comunismului. Mulţi români se
simt, încă, urmariţi, deşi nu au nimic de ascuns, comentariul unora cu privire
la ascultarea permanentă a convorbirilor telefonice, de exemplu, devenind,
deja, ceva banal.
Legislaţia postrevoluţionară, în special Legea privind prelucrarea datelor cu caracter
personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, a
încercat să corecteze erorile din perioada fostei Securităţi politice, adaptându-se la normele europene şi general
valabile în statele democratice. Aceste norme au facut, de altfel, obiectul unor ample dezbateri şi continuă să se afle în centrul atenţiei europenilor, confruntaţi
cu problema terorismului şi a refugiaţilor.
În ciuda schimbărilor de după
1989, benefice în esenţa lor, în
România, persistă o serie de divergenţe
între societatea civilă, care doreşte o mai mare protecţie a datelor cu
caracter personal şi organele
specializate ale statului care solicită atribuţii sporite pentru depistarea,
inclusiv pe calea ascultărilor telefonice, a unor infracţiuni ori atacuri la
siguranţa naţională.
Cel mai recent exemplu este respingerea de către Curtea
Constituțională a unor prevederi din Codul de procedură penală, care ii admite,
în cercetarea cazurilor, pe lângă procuror, şi pe lucrătorii specializaţi din
cadrul poliţiei şi a altor organe specializate ale statului. Aceste alte
organe specializate ale statului, afirmă Curtea, nu sunt definite, nici în mod
expres, nici în mod indirect, în cuprinsul Codului de procedură penală.
Prima care a reacţionat
la decizia Curţii cu valoare de lege a
fost DNA, care a stabilit, în ultimii ani, adevărate recorduri în scoaterea la
lumină a unor cazuri spectaculoase de infracţiuni de corupţie. Beneficiară a
informaţiilor furnizate de organele specializate, în primul rând de către
SRI, ea va avea, în urma deciziei Curţii
Constituționale, mai puţin ajutor
dinafară şi va trebui să-şi extindă reţeaua proprie de supraveghere tehnică. Un
prim efect se referă la modalitatea în care vor fi puse în aplicare mandatele
de supraveghere .
Potrivit legii, în acest moment, singurele structuri ale
Parchetului României care deţin
aparatură tehnică sunt DNA şi DIICOT. DNA are un serviciu tehnic, dar DIICOT
nu şi-a creat, încă, acest departament. Ceea ce înseamnă că va fi
necesar un buget superior. Deja, şefa DNA, Laura Codruta Kovesi, a declarat că
este convinsă că guvernul va găsi o soluţie pentru suplimentarea bugetului DNA cu cel puţin 10 milioane de euro şi circa
130 de cadre. Ea avertizează că, în lipsa acestor suplimentări,
activitatea Departamentului ar putea încetini, chiar dacă făgaşul luptei anticorupţie pe care s-a
angajat România va fi păstrat.