Filippo Amelotti
are 34 de ani şi vine din Alessandria, un orăşel din nordul Italiei. A
studiat la Milano. Un prim ciclu universitar l-au reprezentat studiile în
ştiinţele comunicării şi tehnologii, apoi s-a specializat în relaţii
internaţionale şi studii economice. A călătorit şi în Spania, cu o bursă
Erasmus, dar şi în Canada, într-un schimb de studii. L-am întrebat pe Filippo
cum a continuat experienţa lui profesională către România Nu am ales eu să vin
în România, ci mi-a fost propus. Am început să lucrez pentru o companie
italiană la Budapesta, în Ungaria, după ce schimbasem mai multe joburi. Apoi
mi-au propus să vin la Bucureşti pe o poziţie superioară şi am acceptat asta
acum doi ani. Să întâlnesc o cultură diferită nu a avut un impact mare pentru
mine, fiindcă şi înainte călătorisem în alte ţări. Este întotdeauna interesant
să vezi ce beau, ce mănâncă, care sunt diferenţele şi punctele diferite faţă de
propria mea cultură. Sunt mereu entuziasmat să trăiesc cu şi asemenea altor
popoare.
Cum decurge o zi
din viaţa lui Filippo Amelotti? Trăiesc în zona Dorobanţi din Bucureşti,
aşa că ajung cu autobuzul la serviciu, undeva în nord. La birou petrec cam 8-10
ore. În timpul rămas, merg la sala de fitness, mă întâlnesc cu prietenii sau
joc squash. În timpul weekendurilor, am planuri diferite. Fie călătoresc acasă,
în Italia, fie călătoresc prin România. Îmi plac foarte mult primăvara şi vara,
pentru că este plin de evenimente şi este o atmosferă exuberantă, oamenii se
bucură de viaţă. Locurile în care merg le aleg în funcţie de felul în care mă
simt, dar cel mai adesea merg în cluburile unde sunt organizate evenimente cu
şi pentru expaţi.
Entuziast când
vine vorba de călătorit şi gata oricând pentru noi aventuri, Filippo Amelotti a
vizitat aproape toate regiunile din România şi consideră nordul ţării unic prin
originialitatea peisajelor, a tradiţiei şi a comunităţilor locale Am vizitat aproape toată ţara. Am mers în Transilvania, Maramureş şi
Moldova. Am mers şi la Timişoara. Anul trecut, în septembrie, am mers în
Bucovina. Până la Iaşi am călătorit cu avionul, iar de acolo am închiriat o
maşină şi am mers să văd Lacul Roşu şi Suceava, în nord. Am vizitat şi
mănăstirile. Mi-au plăcut autenticitatea zonelor rurale şi peisajele. Nu cred
să mai existe altundeva în Europa asemenea locuri ca cele pe care le-am văzut
în Bucovina şi Maramureş.
Lui Filippo Amelotti îi plac românii, deşi îl
întristează pesimismul lor. Crede însă că societatea românească se îndreaptă
într-o direcţie bună şi speră să fie martor al acestei transformări în
următorii ani Românii sunt mereu interesaţi să cunoască
străini, să le înţeleagă cultura şi să poarte conversaţii cu ei. Am avut
conversaţii foarte interesante cu români, fiindcă le place să afle puncte de
vedere diferite de ale lor. Le place mult să iasă şi să se bucure de viaţă.
Ceea ce nu-mi place atât de mult este că românii sunt puţin cam pesimişti, şi
la locul de muncă, dar şi în alte situaţii. Parcă văd mereu partea goală a
paharului. Desigur, nu e o tendinţă generalizată, sunt cazuri individuale. Dar
îmi plac românii, ca şi spaniolii şi portughezii, similari culturii mele. Eu
cred că societatea românească va arăta mai bine decât acum în câţiva ani.
Observ o îmbunătăţire a situaţiei şi în Bucureşti, dar şi în zonele rurale,
care se dezvoltă din punct de vedere economic. Şi românii îşi îmbunătăţesc abilităţile.
Vorbesc multe limbi străine şi sunt interesaţi de experienţele internaţionale.
Am observat aceste lucruri în tot timpul petrecut aici. Sper să continue aşa,
fiindcă este direcţia potrivită.