Pandemia
actuală, dezastruoasă sub toate aspectele socio-economice, a prins învățământul
românesc într-un moment prost, accentuându-i probleme cronice. Unele dintre ele
au fost surprinse de studiul TIMSS aferent anului 2019. Acronim pentru
Tendințe în domeniul studiilor matematice și științifice internaționale,
TIMSS se desfășoară ca și testele PISA din trei în trei ani, este conceput de
IEA (Asociația Internațională pentru Evaluarea Performanțelor în Educație) și a
fost aplicat în România de către Universitatea București. Rezultatele nu sunt îmbucurătoare: elevii români de clasa a
VIII-a sunt mai puțini competitivi decât colegii lor europeni, obținând un scor
mediu de 479 de puncte la matematică și 470 la științe față de media
internațională de 500 de puncte.
Rezultatul e dezamăgitor, dar nu surprinzător,
consideră experții în educație. Important este să vedem de ce anume trebuie să
ținem cont pentru a îndrepta situația, crede Dragoș Iliescu:
Studiul nu ne arată de ce am ajuns aici. Sigur, cu toții ne uităm în
urmă și spunem probabil că am ajuns aici din cauza a 30 de ani de reforme
neinspirate. Dar am remarcat însă câteva aspecte în care intervenția poate fi
făcută relativ ușor, fără costuri teribil de mari. Acest studiu îți arată că ai
un anumit spor și că scorul pe care obții este asociat cu anumite alte aspecte
din sistemul educațional. Fiecare copil sau elev care a fost inclus în eșantion
răspunde și la un chestionar de context despre cum tratează el școala, cum
tratează părinții tăi școala, cum resimte diverse aspecte de la școală.
Profesorii lui de matematică și de științe răspund și ei la un chestionar de
contact, și directorul școlii răspunde la un chestionar. Deci ne putem uita și
la aceste aspecte contextuale care pot fi apoi identificate ca predictor ai
performanței. Noi am identificat trei astfel de aspecte: echitatea,
infrastructura și alocarea resurselor în sistemul educațional, al doilea aspect
este climatul școlar, mediul și experiențele de învățare și un al treilea
aspect ține de recrutarea și de formarea inițială și continuă a profesorilor și
de serviciile de sprijin educațional destinate în special profesorilor.
Contextul
în care mulți copii învață înseamnă, de fapt, sărăcie, inechitate socială și
diverse probleme familiale. Iar toate acestea își pun amprenta și asupra
rezultatelor școlare ducând, de pildă, la analfabetism funcțional. Conform
TIMSS, 22% dintre elevi sunt analfabeți funcțional la matematică și științe în
comparație cu media internațională de 13%. Cine face parte din acest procent,
aflăm tot de la Dragoș Iliescu:
Acești 22%, fără excepție, provin din medii
defavorizate, din familii care locuiesc, de obicei, la țară sau în orașe mici,
sau în zone defavorizate, sau care se confruntă cu alte probleme cum ar fi
familiile destrămate, cu părinții plecați din țară. Peste patru ani de zile
când acești copii vor termina clasa a VIII-a și vor intra în piața muncii ce
oportunitățile au și ce plusvaloare pot crea pentru societate? O forță de muncă
necalificată în care 22% nu reușesc să facă nici măcar cele mai elementare
calcule matematice ce va lucre? Care sunt oportunitățile acestor copii? Evident
că nu o să poată să termine școala și nu vor lua bacalaureatul. Evident că
aceste scoruri și această lipsă severă de performanță e asociată și cu
abandonul școlar. Acești copii nu vor merge la facultate și mai departe nu vor
putea realiza decât cele mai simple și mai puțin calificate munci la care te
poți gândi.
Disparitățile
socio-economice sunt evidente chiar și acolo unde nu te-ai aștepta să le
găsești: în practica de laborator, alt aspect mult incriminat de elevi și
părinți, căci școala românească pare să ocolească practica și să accentueze
teoria.
Dragoș Iliescu oferă explicații: Existența unui laborator duce la ore mai
practice, la note mai bune și la performanțe mai bune la orele de știință. Știm
că există acest efect. Dar în același timp nu știm dacă performanțele vin
exclusiv din existența laboratorului. Vedem în același timp că școlile care au
laboratoare sunt de obicei școlile unde vin copii din familii mai înstărite.
Sunt școlile din zona urbană și cele din zona urbană privilegiată. De aceea, e
foarte greu să îți dai seama dacă e vorba de un efect real al existenței
laboratorului sau de faptul că, incidental, în școlile care au laborator oricum
vin copii mai buni sau copii din familii mai mai afluente.
Contextul
în care se desfășoară educația și metoda predării sunt, prin urmare, uneori mai
importante decât conțintul cursurilor. Iar acest fapt reiese cu claritate din
testările de tip TIMSS, conchide Dragoș Iliescu:
Ce ne arată de fapt
studiile TIMSS este faptul că nu contează atât de mult curriculum sau programa
școlară și o să explic de unde știm asta. Una dintre remarcile auzite face
foarte des din partea delatorilor acestor teste este următoarea: copiii din
România nu obțin rezultate bune la aceste teste din cauză că la noi nu se
predau acele conținuturi.
Cu alte cuvinte la noi se preda altceva decât se
testează prin aceste teste internaționale. Dar se poate face în felul următor.
Se ia fiecare domeniu testat și se analizează dacă el este predat sau nu, în funcție
de programa din fiecare școală. În felul acesta, practic un procent de
acoperire a testului prin curriculumul național. Așa aflăm că România este țara
cu cea mai mare acoperire a testului prin programă. Noi avem acoperire de 88%.
88% din ce-i în test se predă la noi, spre deosebire de Finlanda care este
liderul Europei la aceste teste. Finlanda are doar 41% acoperire a testului
prin programă. Deci nu contează ce predai, ci cum predai. Diferența masivă
dintre România și Finlanda nu stă în programă. Ar fi trebuit ca noi să luăm
scoruri mult mai mari, fiindcă copiilor noștri chiar li se predau acele
conținuturi care le-au fost testate acum. Contează calitatea predării mai
degrabă, contează crearea unor competențe care țin de raționamentul matematic,
nu de aplicarea papagalicească a unor formule.