Radio România Internațional

Tag: studiu

  • „Treabă de femei”: soluții pentru inegalitatea de gen în domeniile STEM

    „Treabă de femei”: soluții pentru inegalitatea de gen în domeniile STEM

    La nivel mondial, statisticile UNESCO arată că femeile alcătuiesc doar o treime din cercetătorii științifici și că această proporție a rămas stabilă pe parcursul ultimilor zece ani. La nivelurile superioare, adică în funcțiile de conducere și ca membrii ai academiilor naționale de știință, femeile reprezintă, însă, doar 12%.

    Conform datelor din 2023, în România, fetele și femeile reprezintă 41% dintre absolvenții din domeniile STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică), peste media europeană de 32,8%. În clasamentul european, următoarele două țări cu cele mai ridicate procente sunt Polonia și Grecia. Cu toate acestea, absolventele românce de studii doctorale în știință și tehnologie reprezintă doar 0,24% din totalul populației României, ceea ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Mai mult, doar una din cinci persoane angajate în domenii STEM în România este femeie.

    Experți din domeniul științei sunt de părere că ar trebui să ne uităm mai puțin spre cifre care plasează România în topul țărilor cu femei care au studii de licență sau lucrează în știință şi mai mult către slaba reprezentare a femeilor în funcții de conducere în cercetare. O posibilă explicație pentru aparenta implicare a femeilor din România în domenii STEM, adică prin faptul că avem cel mai ridicat procent de absolvente din România, poate fi atribuită trecutului comunist. Eforturile de alfabetizare și profesionalizare în masă a femeilor cu scopul modernizării societății nu au avut la bază politici de egalitate de gen sau mișcări feministe.

    Unele soluții vin, însă, chiar din mediul școlar, de la fetele afectate direct de această inegalitate. Proiectul „Girls in STEM” a fost inițiat în mai-iunie 2024 de către organizația Girl Up Neuroscience, finanțată de Națiunile Unite și condusă de zece tinere liceene.
    Marina Suvac, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați și președinta organizației Girl Up Neuroscience spune:

    „Eu am observat această lipsă de reprezentare în ceea ce privește feminismul, femeile în domeniul acesta, real, ca să spun așa, iar pe mine mă pasionează neuroștiința. Este o pasiune personală există multe proiecte de tipul Girl in STEM, adică, pur și simplu, femei în știință în general vorbind și, de obicei, sunt centrate pe liceeni, dar m-am gândit să fac ceva mai specific în neuroștiințe, pentru că STEM este o arie mai mare, include mai multe, și așa a apărut practic Girl Up Neuroscience. Am găsit și inițiativa aceasta internațională, Girl Up — ei au un site foarte, foarte detaliat, care permite foarte multe, și de-acolo m-am informat puțin mai mult despre ei și am vrut să fac și eu parte cumva din schimbarea lor”.

     

    Deși există proiecte care își propun să încurajeze fetele către aceste domenii, Marina spune că ele se adresează mai ales elevelor de liceu. În opinia ei, această etapă este deja prea târzie: profilul liceului a fost deja ales, iar ideea că științele exacte sunt mai degrabă un domeniu masculin, este deja înrădăcinată. Întrebată despre ce au reușit să facă până acum, în timpul liber, în care nu participă la ore, Marina Suvac răspunde:

    „Am făcut nouă webinarii, dacă îmi amintesc bine, online, care sunt evenimente naționale, în care invităm speakeri din diverse domenii. Au fost foarte multe (femei speaker), din foarte multe domenii: și femei în STEM în sine, dar și doar pe partea de feminism (sau) doar pe partea de neuroștiință. Am ajuns anul acesta și în partea de sănătate mintală. Girls in STEM, care a fost proiectul nostru de vară, s-a desfășurat în iunie-august, a constat într-o conferință și trei workshopuri — care au fost hands on workshops, adică activități în care au fost invitate fete cu vârste între 10-14 ani să pună mâna să facă pe bune experimente.”

     

    Când vine vorba de efectele palpabile pe care le are lipsa de reprezentare a femeilor în științele exacte, Marina Suvac spune că le-a simțit pe pielea ei:

    „Eu, în clasa a IX-a am fost la acest liceu unde se făcea perfomanță pe bază de olimpiade și, în principal, științe, iar în clasa mea de atunci erau cinci fete din 21 de persoane. Era o clasă de informatică și chimie.”

     

    La evenimentele organizate de Girl Up Neuroscience au participat femei românce care au absolvit facultăți din științele exacte sau lucrează în domenii STEM în România și în străinătate. Pe lângă conferințe, webinarii și workshop-uri cu zeci de experimente, echipa Girl Up Neuroscience, alcătuită din peste două sute de elevi de liceu care lucrează ca voluntari, au publicat pe site numeroase articole explicative. Între subiectele abordate se numără inteligența emoțională, efectele traumei, circuitul dopaminei, neurodiversitatea, dar și teme care abordează egalitatea de gen.

    Un studiu realizat în 2021 în șapte țări arăta că inclusiv stereotipurile de gen ale părinților ar putea juca un rol hotărâtor în perpetuarea inegalității de gen privind domeniile STEM. Astfel, conform răspunsurilor, părinții participanți la sondaj au fost de șase ori mai înclinați să își imagineze un bărbat atunci când li se cerea să se gândească la un om de știință (85%) și de peste opt ori mai înclinați în privința profesiei de inginer (89%).

     

  • Analiză a europenizării capturate de stat: Balcanii de Vest

    Analiză a europenizării capturate de stat: Balcanii de Vest

    În cel mai recent număr al Romanian Journal of European Affairs a fost publicat un articol pe tema regresului europenizării statelor din Balcanii de Vest. Cercetarea, care este semnată de Radu-Vladimir Răuță, prezintă un cadru conceptual nou, bazat pe instituționalismul alegerii raționale (în engleză, rational choice institutionalism – RCI) și intitulat „europenizare capturată de stat”.

    Conform autorului, instituționalismul alegerii raționale este o abordare utilă pentru analiza corupției, iar demersul din acest articol se înscrie în abordarea mai largă a cercetărilor care vizează corupția la nivelul aparatului de stat și capturarea procesului de europenizare. Această abordare a fost inspirată de literatura de specialitate în materie și urmărește să explice cum s-a dezvoltat rezistența la europenizare în regiunea Balcanilor de Vest. Una dintre dimensiunile cercetării se referă la devierea europenizării de la obiectivele sale printr-un mecanism pe care autorul îl numește monopol nelegitim asupra guvernanței și economiei.

    Un studiu aprofundat al fenomenului europenizării capturate de stat facilitează investigarea și explicarea episoadelor specifice de decuplare între aparenta conformare a instituțiilor cu valorile și normele UE și nivelurile reale de democrație aflate în declin.

    Textul complet al articolului este disponibil, în limba engleză, aici.

     

    Mihaela-Adriana Pădureanu,

    Expert, Compartimentul Studii – Institutul European din România

  • Profilul ideologic al liceenilor români

    Profilul ideologic al liceenilor români

    După un an tumultos de alegeri, în care candidaților li s-a reproșat că nu au suficiente propuneri care să intereseze tinerii, în care tinerilor li s-a reproșat că nu ies în număr suficient la vot, în care ora de educație civică a fost criticată și considerată insuficientă, un studiu recent creează un profil, inclusiv ideologic, al liceenilor din România.

     

    În prezent, programa școlară include o singură oră de educație socială pe săptămână, doar la gimnaziu, dar jumătate din școli nu au niciun post pentru profesorii formați în această disciplină. De cele mai multe ori, această materie este predată de profesori specializați pe altă disciplină.

     

    Cercetări recente au arătat că mai mult de o treime dintre profesorii care predau educație socială în România ar prefera „un conducător puternic ce ignoră pârghiile democratice”. Susținerea unor forme de conducere nedemocratice din partea acestora tinde să aparțină mai degrabă profesorilor mai tineri.

     

    În plus, mai puțin de jumătate dintre cei care predau educație socială au participat, în ultimii trei ani, la programe de formare profesională relevantă pentru această materie.

     

    Mihaela Nabăr, Director executiv World Vision România declară:

     

    „Democraţia, drepturile şi libertăţile noastre au devenit şubrede pentru că nu am făcut reforme educaţionale reale şi la timp, nu am investit în educaţia civică în rândul copiilor şi tinerilor, precum şi a societăţii în general. Acestea duc la neînţelegerea riscurilor pe care le implică o parte din deciziile pe care le luăm, inclusiv cele de vot.

    Un lucru este clar: o bună parte a României nu a fost auzită şi ascultată. În zilele acestea am asistat la confuzii grave de concepte şi termeni, precum: valori democratice ca opus al creştinismului, suveranism ca echivalent al bunăstării şi am constatat că putem fi foarte uşor manipulaţi să credem, fără să interogăm, ceea ce este o ştire falsă.”

     

    Rezultatele unui studiu realizat de World Vision România arată că, cei mai mulți liceeni români agrează o ideologie orientată spre stânga (84%), cu o pondere scăzută a extremismului politic, atât de stânga (7%), cât și de dreapta (1%). Tinerii se așteaptă ca statul să ofere servicii de sănătate, educație de calitate și drepturi egale tuturor cetățenilor și, în proporție de 82%, sunt de părere că votul lor contează.

     

    În plus, 77% dintre respondenți consideră că mediul trebuie protejat cu orice preț pentru generațiile viitoare, restul de 23% fiind de părere că resursele de mediu trebuie utilizate pentru dezvoltare și progres.

     

    „Ierarhia indicatorilor de orientare valoric-ideologică arată că liceeni sunt preocupați de idei și teme politice, dezbat între ei și în mediile din care fac parte și încearcă să se pregătească pentru contextul valoric social în care vor intra ca adulți. O mare parte dintre teme arată importanța dezbaterii pentru tineri, a schimbului de argumente, a pregătirii implicării acestor copii în viața publică pentru fi mai puțin vulnerabili la manipulare și la mesaje de tip populist,” afirmă reprezentanții World Vision România.

     

    Probabil unele dintre cele mai interesante concluzii ale studiului sunt diferențele de opinii dintre fete și băieți, mai accentuat de stânga în cazul fetelor — diferențe ce cântăresc mai mult decât mediul de proveniență (rural-urban).

     

    De exemplu, 65% dintre fete consideră că o femeie ar trebui să aibă drept neîngrădit la avort, în vreme ce doar 56% băieți sunt de aceeași părere.

     

    De asemenea, în timp ce 18% dintre băieți cred că, deși o femeie poate urma o carieră, principala ei datorie este să fie gospodină și mamă, doar 6% dintre fete împărtășesc aceeași opinie. Diferențele nu sunt semnificative între mediul rural și urban (14% versus 12%).

     

    Percepția asupra homosexualității este cea mai disputată temă valorică, divizând liceenii în două grupuri aproape egale, în care 47% o privesc ca pe o boală, un fenomen anormal. Din nou, fetele îmbrățișează în măsură mai mare atitudini libertariene, axate pe drepturile individuale, cu 67% dintre ele considerând homosexualitatea normală. Doar 42% dintre băieți sunt de aceeași părere.

     

    Una dintre cele mai interesante constatări ale studiului este diferența semnificativă între fete și băieți în ceea ce privește orientarea valoric-ideologică. Pe de o parte există fete care afirmă tot mai accentuat valori ale drepturilor individuale, care reflectă opinii privind rolul femeii, drepturile minorităților sexuale, libertatea de exprimare, iar pe de altă parte sunt băieți care îmbrățișează atitudini mai conservatoare cu privire la aceste aspecte.

     

    „Pentru 16 din cei 20 de indicatori utilizați în conturarea compasului politic, diferențele între fete și băieți sunt semnificative. […] Diferențele ideologice pe criterii de gen în interiorul aceleași generații au potențialul de a crea disonanță pe piața relațională, inclusiv maritală. Tinerii se regăsesc valoric mai puțin cu persoane de gen opus în interiorul aceleiași generații”, concluzionează reprezentanții World Vision România.

  • De ce muncim?

    De ce muncim?

    Centrul de Strategie, Leadership și Dezvoltare Inteligentă din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a realizat studiul „De ce muncim?”. Rezultatele sunt remarcabile prin aceea că au fost identificate, mai ales la noua generație de angajați, Generația Z, schimbări clare de comportament ale acestora față de responsabilitățile profesionale, dar și față de așteptările pe care le au, unii de la alții, salariații și angajatorii, în dinamica lor profesională. Banii nu sunt un criteriu esențial atunci când îmi aleg jobul, ci echilibrul viață personală – viață profesională. Sunt interesante și schimbarea de atitudine a angajatorului față de autoritate ca și modul în care organizațiile reinterpretează modul de leadership. Nu mai putem vorbi de acel lider autoritar, care dă ordine, pentru că tânăra generație nu este nici convinsă și nici impresionată de un asemenea narativ. Un subiect pe marginea căruia am vorbit cu Tudor Țiclău, conferențiar universitar la Departamentul de Administrație și Management Public din FSPAC:

     

    «Din perspectiva criteriilor de selecție pentru găsirea unui loc de muncă, am testat 9 tipuri de factori, în ordinea importanței pentru angajați. Pe primul loc, siguranța locului de muncă, 87% consideră un criteriu important sau foarte important siguranța, pe locul 2 se plasează în ierarhie tipul de muncă desfășurat, pe locul 3oportunitățile de dezvoltare și avansare în carieră, pe locul 4 work-life balance. Foarte interesant, aceleași criterii se mențin și în cazul studenților (noi am testat aceste proiecții și în rândul studenților, cu precizarea că, pentru studenți, siguranța locului de muncă se află pe locul 4 și work-life balance este cel mai important criteriu). Oportunitățile și tipurile de muncă desfășurate se păstrează pe locurile 2, respectiv 3. De asemenea, un element important și interesant, salariul și beneficiile se plasează pe locul 5, respectiv locul 6, cu alte cuvinte, observăm că aceștia nu sunt factori de selecție. Ei devin importanți atunci când sunt subdimensionaţi. Pe ultimele locuri se plasează working from home sau work remote, valorile organizației și, cel mai puțin important (doar jumătate dintre respondenți consideră că acesta este un criteriu pe care să-l ia în considerare), să lucreze cu tehnologie cutting edge. Același lucru se păstrează și pentru studenți». 

     

    Studiul a scos în evidență și capacitatea și dorința organizațiilor de a se conecta la oameni într-un mod mult mai deschis decât până acum. Profesorul Tudor Țiclău:

     

     «Într-adevăr, elementul de work-life balance sau organizational wellbeing, dacă vreți, calitatea vieții în organizație, este un element tot mai important. Nu aș spune că managerii și directorii de top nu sunt încântați, dimpotrivă, din ceea ce am observat noi este că, companiile sunt extrem de bine conectate la această transformare care are loc în rândul angajaților. Într-adevăr, wellbeingul și work-life balance sunt criterii mai importante pentru generația nouă, Generația Z, și, de fapt, noi considerăm că ar trebui integrate într-o paradigmă mai amplă de înțelegere a relației dintre organizație și angajat, și anume o transformare a identității profesionale care, în momentul de față, cumva ocupă un spațiu mai mic în identitatea personală comparativ cu alte generații. Cu alte cuvinte, omul nu se mai identifică cu jobul. Mai mult decât atât, locul de muncă trebuie să fie croit după nevoile angajaților. Ceea ce se observă este această delimitare între viața personală și viața profesională, cu un accent puternic pus de generația tânără pe neîncălcarea sau, dacă vreți, pe respectarea limitelor. Ca exemplu simplu, odată ce programul de lucru este încheiat, așteptarea este că orice va fi rezolvat în a doua zi de muncă, iar în viața personală elementele din viața profesională nu ar trebui să intre». 

     

    Asistăm, așadar, la o schimbare fără precedent a dinamicii angajat–angajator, iar pentru asta avem a-i mulțumi tinerei generații de angajați, cosideră Tudor Țiclău:

    «Se observă o schimbare și la nivelul stilului de leadership preferat, ceea ce e evident este că abordarea tradițională a leadershipului, care se bazează pe autoritatea formală a liderului, liderul directiv, care dă ordine, care explică cum ar trebui realizate lucrurile, nu mai funcționează aproape în nicio situație. În prezent, ecuația leadershipului este mult mai complexă. În primul rând, pentru ca un lider să aibă succes, indiferent de companie, indiferent de poziție, trebuie să aibă niște calități umane deosebite, în principal empatie, capacitatea de a comunica, capacitatea de a înțelege nevoile individuale ale angajatului, iar pe această fundație se construiesc celelalte competențe de leadership: competențe tehnice, capacitatea de a dezvolta o viziune, de a comunica viziunea respectivă, deci competențe care au legătură cu specificul jobului. În primul rând, ceea ce caută noii angajați în liderii cu care interacționează este capacitatea acestora de a-i înțelege ca indivizi, capacitatea de a le înțelege nevoile și de a-i trata de la egal. Practic, avem o reacție de rezistență la orice formă de utilizare a autorității formale și asta e specific pentru Gen Z, nu doar la locul de muncă. Este o negare a valorilor tradiționale». 

     

    Poate că mulți dintre dvs v-ați întrebat de ce organizațiile preferă tinerii în detrimentul persoanelor mai în vârstă. Profesorul Tudor Țiclău ne explică:

    «Nu e neapărat o preferință pentru angajați mai tineri, ci mai degrabă o preferință pentru o tiopologie de angajat care se asociază o vârstă mai mică. Mai exact, pe de o parte, managerii așteaptă angajați care sunt dispuși să învețe continuu și asta cumva e explicat de dinamica și de schimbările care apar pe piață, un mindset deschis la învățare înseamnă un angajat care va performa într-o paletă mai largă de situații. Doi, un alt element așteptat, atitudinea proactivă și capacitatea de a manifesta autonomie în rezolvarea problemelor. Mai exact, managerii așteaptă ca angajații să încerce să-și rezolve problemele cu care se confruntă și doar în situația în care resursele și poziția pe care o ocupă nu le permit să rezolve problema, atunci să apeleze la autoritatea formală. Trei, managerii așteaptă ca angajații să fie motivați să se dezvolte și să crească în companie și, evident, companiile să știți că au pus la punct multe instrumente și multe programe prin care încearcă să încurajeze acest tip de atitudine și de comportament din partea angajaților. În final, ambii au de câștigat dacă există o relație de lungă durată și nu sunt întreruperi care pot să reducă randamentul în muncă.» 

     

     

  • Semnal editorial: Combaterea amenințărilor hibride – competențe instituționale și nevoia de cooperare în România

    Semnal editorial: Combaterea amenințărilor hibride – competențe instituționale și nevoia de cooperare în România

    Intitulat „Combaterea amenințărilor hibride – competențe instituționale și nevoia de cooperare în România”, studiul are o primă secțiune care evidențiază o serie de neajunsuri în gestionarea amenințărilor de tip hibrid, pornind de la definirea acestora și competențele asociate diferitelor instituții care ar trebui să gestioneze astfel de riscuri. Apoi, autorii identifică o serie de bune practici în materie de cooperare instituțională, precum cele din Finlanda și Marea Britanie. În ultima secțiune a lucrării găsim o arie largă de recomandări pentru a răspunde amenințărilor hibride, între care formarea unui Grup de lucru interinstituțional.

     

    Pentru mai multe detalii despre lucrare, vă invităm să accesați website-ul IER, aici.

    Mihaela-Adriana Pădureanu, e xpert, Compartimentul Studii

  • Semnal editorial: From Synergy to Strategy in the Black Sea. Assessing Opportunities and Challenges

    Semnal editorial: From Synergy to Strategy in the Black Sea. Assessing Opportunities and Challenges

    (sursa foto IER)
    (sursa foto IER)

    Studiul prezintă 38 de contribuții scrise de experți, analiști și foști oficiali din Austria, Armenia, Azerbaijan, Belgia, Bulgaria, Georgia, Grecia, Ungaria, Republica Moldova, Polonia, România, Turcia, Ucraina, Suedia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii.

     

    Scopul principal al cercetării a fost de a cartografia  într-o manieră clară și concisă, dinamica proceselor din regiunea Mării Negre.

     

    În particular, cei mai mulți autori au oferit sugestii și propuneri care să contribuie la stabilizarea, democratizarea și dezvoltarea regiunii. Studiul urmează altor trei lucrări — într-un format similar — realizate de Institutul European din România.

    Pentru mai multe informații vă invităm să accesați website-ul IER aici.

     

    Mihaela-Adriana Pădureanu,

    Expert, Compartimentul Studii

  • Ce nu ştiu părinţii

    Ce nu ştiu părinţii

    Mulţi părinţi nu ştiu ce fac şi cât timp petrec minorii pe internet.  Această observaţie empirică, presupusă de majoritatea adulţilor, a primit, recent, şi o confirmare clară printr-o cercetare sociologică realizată de organizaţia Salvaţi Copiii din România.

    Axat pe percepţia celor mari privind utilizarea internetului de către cei mici, studiul a fost comparat cu cel similar realizat acum un an din perspectiva copiilor.  Iar concluzia comparaţiei este sintetizată astfel: “din nefericire, copiii și părinți, ne aflăm în două lumi diferite în privința percepției atât a riscului, cât și a timpului petrecut online”. Sunt cuvintele sociologului Ciprian Grădinaru care detaliază.

    “Vedem că 3 din 10 părinți ne spun că fiul sau fiica petrec cam o oră pe zi online. Asta e de mirare pentru că, de fapt, copiii spun că doar un procent marginal – 2% sau 3% – petrec sub o oră pe zi. 

    Observăm o primă diferență, căci foarte mulți copii, aproape trei din zece, spun că petrec mai mult de patru ore pe internet pentru activități extrașcolare. Nu i-am întrebat despre sarcinile școlare pentru că suntem în context post-pandemic în care, cel mai probabil, comportamentele de învățare au rămas ancorate în zona online. 

    Principalele lucruri pe care părinții spun că ai lor copii le fac online sunt jocurile și vizionarea de conținut video cu tot ce implică aceasta. O să insist doar asupra unei singure teme  – rețelele sociale, unde 30% aproape dintre părinți spun că fiul sau fiica are un profil. 

    Dacă ne uităm la părinții care au copii cu vârsta peste 10 ani, acest procent crește spre 40%. Dar, dacă aducem în discuțiile în discuție opiniile copiilor din studiul din februarie 2023, vedem că 90% dintre copii spun că aveau un profil pe o rețea socială.”

    Diferențele dintre ce cred părinții că știu și ce spun copiii că fac în realitate online devin dramatice în contextului hărțuirii pe internet sau al altor incidente.

    Ciprian Grădinaru: “În privința incidentelor online o să fac referire doar la două elemente: 9% dintre părinți spun că, în ultima perioadă, fiul sau fiica a avut parte de un astfel de incident. Sunt două lucruri care merită analizate puțin aici. 

    Acum aproape 11 ani, în 2013, în cazul unui alt eșantion de părinți, procentul era eminamente identic: 9%. Din 2013 până acum, rețelele sociale au explodat. Au apărut multe rețele noi, multe cu grad mare de risc. Aparatele de pe care copiii intră pe internet la fel s-au înmulțit, cantitatea de timp petrecut online a crescut. Știm noi că în ultimii 10 ani vârsta la care intră copiii pe net a scăzut cu vreo 4 ani. Totuși, numărul de incidente și necunoașterea acestora rămân constante. 

    Este un subiect de cercetare pentru că, în cazul eșantioanelor copii, aproape 40% dintre ei spun că au avut un astfel de incident, dar numai 20% dintre ei spun că au și vorbit mai departe cu cineva. Acel cineva poate să fie prietenul, nu neapărat părintele. Astfel încât estimăm noi că unul din patru incidente pe internet rămân necomunicate către oricine altcineva, nu numai către părinți.”

    De altfel problema principala rămâne lipsa de comunicare dintre generații care-i face pe părinți să ignore preocupările copiilor, iar pe copiii să se ascundă de adulți. Totuși, există tentative de cunoaștere din partea celor mari, după cum aflăm tot de la sociologul Ciprian Grădinaru.

    “Acum 10 ani, în 2013, părinții aveau o monitorizare participativă mult mai importantă a comportamentului online al copilului. Procente mult mai mari de părinții spuneau că fac activități împreună pe internet cu copilul. De pildă, se jucau împreună. Acești indicatori au scăzut cu minim 10% – 20% în ultimii 10 ani. În schimb, ca un lucru bun, a crescut utilizarea programelor de control parental. Probabil au și apărut mai multe. Dacă acum 10 ani doi din zece părinți spuneau că au astfel de programe instalate pe device-urile copiilor, astăzi procentul s-a dublat. Acum rămâne întrebarea cât de eficiente sunt și ce fac ceilalți care nu folosesc aceste aplicații.”

     

    Lipsa dialogului și a cunoașterii reciproce creează situații dramatice pentru copiii care sunt hărțuiți online, unii dintre ei ajungând chiar în cabinetele de psihoterapie.

    Despre o experiență de acest fel ne vorbește acum eleva Bianca Joiță:  “Eram în clasa a opta. Țin minte că eram foarte stresată din cauza evaluării naționale și părinții mei, de asemenea, erau și ei stresați. 

    Prima dată când am auzit de pandemie și de vacanța de două săptămâni am fost foarte fericită că o să stau acasă și că o să am timp să învăț. Însă știm bine că aceste două săptămâni s-au transformat în luni întregi și în aceste luni în care eu am fost acasă cu părinții, în care puteam să fiu aproape de ei, puteam să vorbesc cu ei și să-i cunosc. Dar din pricina stresului școlar și din pricina dezorganizării mele, reacția mea la această supraîncărcare emoțională a fost să mă depărtez de ei.

     Așadar, am stat foarte mult în online și astfel am ajuns o victimă a bullying-ului. Am început să vorbesc cu persoane care erau de vârsta mea. Însă m-au rănit emoțional, căci începuseră să facă glume pe seama mea și a înfățișării mele. Iar eu, pentru că deja mă depărtasem foarte mult de părinți și mă izolasem de-a dreptul pe telefon și pe net, mi-a fost greu să le spun prin ce treceam. A fost o luptă prin care am trecut singură și din care am învățat. Acum, fiind elevă la un liceu pedagogic, știu cât de important este să vorbești cu părinții, cât de importantă este relația familială și ce greșeli am făcut și cum puteam să evit această situație urâtă.”

    În concluzie, pe lângă monitorizarea mai strictă a activității online și limitarea timpului petrecut în fața ecranelor, alt mod de a evita pericolele internetului este comunicarea personală dintre copiii și părinți, conchid experții organizației Salvați Copiii.

  • Poluarea și sănătatea

    Aerul nociv din
    București este resimțit zilnic de locuitorii săi, mai ales în ultimii cinci
    ani. În plus, cercetări recente leagă creșterea poluării de slăbirea sănătății.
    Cel mai recent studiu în acest sens a fost realizată de o echipă formată din 14
    specialiști sub coordonarea Institutului de Pneumologie Marius Nasta din
    capitală, studiu axat pe legătură dintre particulele în suspensie de tip PM 2,5
    și PM 10 și internările pacienților cu boli cronice.

     

    În legătură cu poluarea
    cauzată de PM-uri, dar și de substanțe toxice de tipul dioxidului de azot
    (NO2), Centrul de Politici Durabile Ecopolis, prin rețeaua sa de senzori
    Aerlive, a tras anumite concluzii prezente în raportul privind calitatea
    aerului în București din 2023.

     

    Despre ele ne vorbește acum Oana Neneciu,
    coordonatoarea rețelei de 44 de senzori montați în colaborare cu primăria
    capitalei.

    Oana Neneciu: Senzorii din 44 de școli și
    spitale măsoară pulberile în suspensie. Pulberile în suspensie sunt pulberi de
    praf încărcate cu tot felul de substanțe care se ridică de la sol în general și
    care rămân pe căile respiratorii sau intră direct în plămânii noștri. PM10
    înseamnă particule un pic mai mari, cu diametru un pic mai mare. PM 2,5 sunt
    considerate a fi cele mai nocive pentru că acestea intră direct în plămâni.

    Din
    266 de zile monitorizate, în 101 am înregistrat depășiri ale valorii maxime
    admise pentru PM 2,5. Cea mai afectată lună din cele analizate este luna
    februarie. Deci luna februarie e cea mai poluată lună a anului. Interesant este
    că 14 februarie, Ziua Îndrăgostiților, a fost și cea mai poluată zi din an. Se
    pare că toată lumea merge cu mașina la petrecerea de Ziua Îndrăgostiților.

    Poluarea orară maximă a fost înregistrată la un spital de copii, la spitalul
    Victor Gomoiu, și este 371 micrograme pe metru cub chiar pe data de 14
    februarie. Din cele 30 de școli analizate – au fost 30 de școli și 14 spitale –
    29 au înregistrat valori mai mari decât media anuală pentru PM 2,5.

    Când ne
    referim la poluarea cu PM-uri, cele mai afectate zone nu sunt neapărat cele din
    centrul orașului. Poluarea cu PM-uri se întâmplă de obicei pe arterele cele mai
    aglomerate pe unde, de obicei, oamenii merg spre centrul orașului. Dintre
    spitale, 13 din 14 înregistrează o medie anuală mai mare decât valoarea maximă
    admisă.

     

     

    Depășirile
    acestor valori maxim admise ale particulelor în suspensie respectă directivele
    UE pe care România le-a acceptat și ele sunt calculate în funcție de efectele
    nocive asupra sănătății umane. Există, de asemenea, și recomandări ale
    Organizației Mondiale a Sănătății privind limita admisă a particulelor în
    suspensie: în cazul PM 2,5,
    la nivel anual, nu trebuie depășite lunar 5 micrograme pe metru cub, iar pentru
    PM10 există limite anuale de 15 micrograme pe metru cub pe lună.

     

    Pornind de la aceste date de referință, autorii Studiului privind impactul poluării asupra bolilor cronice realizat de Institutul Marius Nasta au cercetattimp de cinci ani efectul depășirii limitelor admise asupra pacienților. Concluziile le prezintă doctorița Beatrice Mahler, directoarea Institutului de pneumologie.

    Am comparat PM-urile pe care le-am monitorizat cu numărul de internări și
    am observat 3 categorii de afecțiuni: afecțiunile respiratorii, cardiovasculare
    și accidentele vasculare cerebrale. Așa cum am constatat în urma analizării
    datelor, perioada cu nivel maxim de poluare e cuprinsă între luna martie și mai.

    Poluarea începe din septembrie și crește până în noiembrie. Excepție o face
    anul 2020, în care avem o manifestare atipică, dar știm că a fost perioada de
    stare de urgență, când numărul de internări a scăzut și populația a stat în
    casă, dar și industria s-a oprit. Ce am obținut în urma evaluării datelor
    corelate științific este că influența particulelor de PM 2,5 și PM 10 induce un
    număr mediu lunar de internări pentru afecțiuni respiratorii cuprins între
    1963-3825. Avem, practic, la o creștere cu 10 micrograme pe metru cub a valorii
    medii lunare de PM 2,5, o creștere a numărului de internări pentru afecțiuni
    respiratorii cuprinse între 90 până la 938 de internări. Adică persoanele
    bolnave ajung în spital atunci când nivelul de poluanți crește.

    Numărul de internări
    induse de creșterea PM10 este puțin mai mic pentru că aceste particule, fiind
    mai mari, nu ajung la nivelul alveolelor și rămân oarecum în căile
    respiratorii, deci dau acutizări de tip bronșite etc.

     

     

    În cazul
    bolilor cardiovasculare, situația este similar, existând aceeași corelație
    validă statistică pentru numărul de internări, conchide doctorița

    Beatrice
    Mahler: Creșterea PM 2,5 cu 10 micrograme pe metru
    cub pe lună induce o creștere a numărului de internări pentru cauze
    cardiovasculare cuprinse între 26 până la 1392. Deci impactul este mult mai
    mare pentru afecțiunile cardiovasculare. Aici mă refer și la hipertensiune, și
    la infarct, deci toate afecțiunile tratate de colegii noștri cardiologi. La
    PM10 avem un număr mai mic de internări între 20 și 888. Accidentul vascular
    cerebral aș spune că este surpriza noastră, nu pentru că nu știam că există o
    legătură între bolile neurologice sau afecțiunile vasculare cerebrale și
    particulele de materie. Noi am făcut corelația doar pentru particulele de PM
    2,5, nu și pentru cele de PM10. Prin urmare, sunt cu 10 internări mai multe pe
    lună, dacă numărul de PM-uri crește cu 10 micrograme pe metru cub.

     

     

    Prin
    urmare, concluziile specialiștilor sunt clare: atunci când concentrația de PM
    2,5 și PM10 din București crește, se măresc și riscurile ca o persoană bolnavă
    de boli pulmonare, de boli cardiovasculare sau cu risc de accident vascular
    cerebral să ajungă într-o unitate medical.

    De asemenea, costurile economice
    sunt foarte mari, conform acestui studiu de impact: creșterea
    concentrațiilor de PM2,5 poate genera costuri de spitalizare estimată cu o
    valoare cuprinsă între 137.820 lei (circa 26.500 de euro) și 1.436.369 lei
    (circa 288 de mii de euro)/lună.