Tag: sturioni

  • Ahurhită di toamnă tru Delta ali Dună

    Ahurhită di toamnă tru Delta ali Dună

    Ninti tra s’vearsă tru Aamarea Lae, Dunărea, ţi easti doilu arău ca lundzime ditu Europa, andreadzi ună di nai muşeati delti ditu lume. Până la thimilliusearia aliştei creaţii, Dunărea treaţi prit 10 văsilii, ntră cari și România, cum și patru capitale. Declarată rezervație a biosferăllei tru anlu 1990, Delta Dunăllei reprezintă una ditu nai ma importante destinații turistiţi ditu România. Rezervația Biosferăllei Delta ali Dună, obiectiv de mari sinferu ditu patrimoniul mondial UNESCO, ancurpilleadză și complexul lagunar Razem-Sinoe și s’tindi pi ună suprafaþă de 580 de ñilli de ictări. Delta fitrusi anamisa di ateali trei brațe ale Dună: Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe. Nai ma nordic braț, Chilia, ari ună lundzime de 120 de km și duţi cătă Amarea Lae aproapea 60% ditu apili a Dunăllei. Nai ma sudic braț – Sfântu Gheorghe (aproape 70 de kilometri lundzime), da izini maş ti practicarea a navigației fluviale. Brațlu di mesi, Sulina, tru lundzime de 64 de kilometri, fu preferat, tru dupu niscănti studii ale Comisiei Europene a Dunăllei ti navigația a vasilor maritime, lucru ţi feaţi tra s’hibă znuiti niscănti aşutături și ahăndusearea a cupañillei anamisa di 1862 și 1902. Intensificarea a urdinarillei cu pamporili maritime pe Dunăre dusi la creastirea a rolui economic a căsăbălui Sulina, ţi easti aproapea di virsarea tru Amarea Lae, nai ma estic căsăbă ditu Uniunea Europeană. Sulina cunuscu, anamisa di 1870 și 1938, nai ma bubukisiti momente, hiinda lugursită “ñica Veneție a Orientului”, un căsăbă cosmopolit, cu 7 consulate și 22 de comunități etniţi. Mărturii a aluştui tricutu suntu băseriţli și keţarli funerari ditu mirminţălli veclli a căsăbălui, farlu veclliu și pălatea ali Comisie Europeană a Dunăllei.



    Cari ţi s’hibă anotimpulu, Delta a Dunăllei easti ună destinaţie uidisită potrivită tră un turism specializat, cum turismul ştiinţific, turismul de aventură, agroturismul, turismul cultural şi educaţional. Bitisita a vearăllei şi protili dzăli di toamnă aduc ună alăxeari a profilului turistului cari viziteadză Delta a Dunăllei. Aţelli cari tru kiro di veara viniră tră să s’discurmă alasă loclu a aţiloru cari yinu s’mutrească ndridzerli ţi li fac pulli tra s’migreadză, ama şi giundzearea a aţiloru cari yin tră irnaticu. Apele lacurilor şi canalelor deltei suntu multu scădzute di itia a xerillei ditu tutu bazinlu a Dunăllei. Aestu lucru putură di lu vidzură tuţ aţelli cari vizitară Delta a Dunăllei tru aestă veară, inclusiv tru zona a lacurilor ţi suntu la sud andicra di ateali trei braţe a Dunăllei.


    Un loc ţi nu ş-ari preacllea tru Delta a Dunăllei easti Gura Portiţei, ună fostă cali de comunicari, cari, până tru añilli 1970, fu ncllisă tra s’ñicureadză salinitatea apăllei lacurlor pi cari autorităţli comuniste ditu aţea perioadă le vrea alăxiti babageani bazine piscicole. Nica şi după ncllidearea a ligăturăllei baltăllei Goloviţa cu Amarea Lae, Gura Portiței armasi ună muşuteaţă tră aţelli cari vrea tra s’treacă vacanța tru un locu isihu. Ningă cherhanaua ţi easti ninga ñica cumată di arină, largă di 40 … 60 de meatri, cari u amparti apa ali amari di apa desalinizată a baltăllei Golovița fu andreaptă, tut tru añilli 70, un camping, cu căsiki construite pe sturi. Di atumţea, confortul ahărdzitu ti turişti criscu, iara Gura Portiței armasi una ditu aţeali nai ma afiriti destinații turistiţi de pi litoralu românesc. Aoa lu andămusimu Codruț Cursaru, șeful recepției complexului turistic tru cari tuti casili, tru albu și ñirlă și anvăliti cu călami, tiñisescu arhitectura tradițională a Deltei Dunăllei.


    “Aestu loc easti niheamă altă turlie andicra di litoralu românesc. Prota ş-prota nu ari călbălăkea ţi u videţ tru sudul litoralului. Lumea cari yine aoa caftă isihia și atumţea s’ndzimineadză ti anami cu zona. Ari gioñ cari yin cu bicicletele, cari minduescu că de 10 ani fac câte un tur ditu aestu cu bicicleta. Dealihea aesti ună zonă cabaia greauă anamsia di Periboina și Gura Portiței, vără 10 kilometri, ama aravdă tra s-u treacă, s’agiungă aoa, să s’isihăsească. Cu bicicleta yin pi la Vadu, trecu ecluza de la Periboina și arm4tusiţ cu multă arăvdari pot s’agiungă aoa. Cu aftukina easti exclus, nu ari izini vărnu. Easti zonă strict protejată. Avem maş tractcăsăbăele pi cari li ufilisimu ti născărseari și atelli de la poliția de sinuru au nica dauă aftukinati cu cari veaglle zona. Majoritatea de la Jurilovca s’ambarcă. Călătoria faţi vără 30 de minute și s’faţi cu șalupa rapidă di itia că estan, di itia a xerillei, apili suntu multu ñiţ. Nica yinu și ditu zona Dranov, Dunavăț. trecu Razelmul și agiung la Gura Portiței.”



    Tru kirolu di treaţiri a lacurilor, ditu localităţile ţi suntu tru mealu vestic şi nordic a lacurilor ditu Delta Dunăllei vizitatorii pot să s’hărsească cu mulţamea di pulli, aşi cum nă spusi Codruț Cursaru :


    “Prota ş-prota, pilicani, lebede, ama, tru añilli ditu soni să știț că ari criscută numirlu a di șacali, ca ti ciudie tră noi. Cându yinimu primuveara tra s’ndridzemu sezonul, lli-avdzămu noapti de noapti, şi interesant, de vără 6-7 ani avem ună ñiică cum să-lli dzăcu? Nu știu! Herghelie de calli easti dip multu ti spuneari, că suntu canda și acasă aoa la noi, calli ayri cari s-ampărţără di aţelli ditu zona Perișor și viniră, migrară cătă Gura Portiței.”



    Vacanţa tru Delta Dunăllei nu poate s’hibă completă tră vizitatorii cari nu digustă preparatele culinari tradiţionale, nai ma multi ditu aestea valorificânda alimentul de bază a bănătorloru, pesculu. Tră vigllearea a sturionilor, România ari interdzăsă, aoa şi cama di 10 ani, pescuitlu aluştoru, ama tru Delta Dunăllei pot s’hibă servite măcări ditu Sturion de acvacultură. La Gura Portiţ4llei lu andămusimu pi Nae Parpală, un somelier cu multă şteari şi tru atea ţi mutreaşti măyirgiria ditu pescu, nica şi a sturionilor:


    “Un sturion, ma s’lu adrămu pi geamalu, el nu lipseaşti s’şeadă ma multu de 3 minute pi ună parte, trei minute pi alantă parte. Easti cata idyea cum mușclliulu di vită. Și atumţea easti suculent și multu bunu. Va să zburăscu ti un sote de sturion, anubilat cu vodcă. S’llia 250 de grami de sturion, s’tallie julien, ahoryea, s’faţi, s’kiseadză allilu, s’andreadzi mărarlu, umtul și vodcă. După ţi s’bagă niheamă tru tiyani, s’bagă allilu, nu-lu alăsăm să s’maronească. Băgămu niheamă yinu alb. După ţi băgămu yinu alb, băgămu sturionlu tălliat julien și după ţi băgămu sturionlu tăllieatu julien, alăsăm să s’ñicureadză niheamă soslu ditu sturion și deapoa băgămu vodcă. După ţi băgămu vodcă, după ţi flambăm sturionlu, băgămu măraru și cata aesta easti. “



    Delta Dunăllei s’ndreadzi tră toamnă. Apili a lacurilor suntu multu scădzute, iara pi ţer pot s’hibă vidzuţ pulilli cari s’ndreagu ti s’migreadză și cari ș-anveață pulli s’azboairă tru parei. Tu kirolu anda temperaturli vas ă scadă, Delta Dunăllei ahurheaşti s’hibă vizitată de pulli ditu locărli arctiţi. Născănti şedu maş cât să s’arihătipsească niheamă ninti tra s’ducă ma largu călătoria cătă văsiliile caldi, kiro tru cari alti armân aoa tru tut kirolu di iarna.




    Autoru: Stefan Baciu


    Armânipsearea: Taşcu Lala

















  • Început de toamnă în Delta Dunării

    Început de toamnă în Delta Dunării

    Înainte de vărsarea în Marea Neagră, Dunărea, al doilea fluviu ca lungime din
    Europa, creează una dintre cele mai frumoase delte din lume. Până la
    desăvârşirea
    acestei creaţii, Dunărea traversează 10 țări, între care și România, precum și patru capitale. Declarată rezervație a biosferei în anul 1990, Delta Dunării
    reprezintă una dintre cele mai importante destinații turistice din România.
    Rezervația Biosferei Delta Dunării, obiectiv de interes major din patrimoniul
    mondial UNESCO, cuprinde și complexul lagunar Razim-Sinoe și se întinde
    pe o suprafaþă de 580 de mii de hectare. Delta s-a format între
    cele trei brațe ale Dunării: Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe. Cel mai
    nordic braț, Chilia, are o lungime de 120 de km și duce spre Marea Neagră aproape 60% din apele Dunării.
    Cel mai sudic braț – Sfântu Gheorghe (aproape 70 de kilometri lungime),
    permite doar practicarea navigației fluviale. Brațul din mijloc, Sulina, în
    lungime de 64 de kilometri, a fost preferat, în urma unor studii ale
    Comisiei Europene a Dunării pentru navigația vaselor maritime,
    fapt care a determinat corectarea unor meandre și adâncirea
    albiei între 1862 și 1902. Intensificarea circulaţiei navelor maritime pe
    Dunăre a condus la creșterea rolului economic al orașului Sulina, aflat
    aproape de vărsarea în Marea Neagră, cel mai estic oraș din
    Uniunea Europeană. Sulina a cunoscut, între 1870 și 1938, cele mai infloritoare
    momente, fiind considerată mica Veneție a Orientului, un oraș cosmopolit, cu 7
    consulate și 22 de comunități etnice. Mărturii ale acestui trecut sunt bisericile și
    pietrele funerare din cimitirul vechi al orașului, farul vechi și
    palatul Comisiei Europene a Dunării.


    Indiferent
    de anotimp, Delta Dunării este o destinaţie potrivită pentru un turism
    specializat, precum turismul ştiinţific, turismul de aventură, agroturismul,
    turismul cultural şi educaţional. Sfârşitul verii şi primele zile de toamnă
    aduc o schimbare a profilului turistului care vizitează Delta Dunării. Cei care
    în timpul verii au venit pentru a se relaxa lasă locul celor care vin să
    urmărească pregătirile pe care le fac păsările pentru a migra, dar şi sosirea
    celor care vin pentru a ierna. Apele lacurilor şi canalelor deltei sunt foarte
    scăzute din care secetei din întregul bazin al Dunării. Acest fapt l-au putut
    observa toţi cei care au vizitat Delta Dunării în această vară, inclusiv în
    zona lacurilor situate la sud faţă de cele trei braţe ale Dunării.

    Un loc unic
    în Delta Dunării este Gura Portiţei, o fostă cale de comunicare, care, până
    anii 1970, a fost închisă pentru a reduce salinitatea apei lacurilor pe care
    autorităţile comuniste din acea perioadă le doreau transformate în imense
    bazine piscicole. Chiar şi după închiderea legăturii lacului Goloviţa cu Marea
    Neagră, Gura
    Portiței a rămas o atracție pentru cei care doreau să petreacă vacanța într-o
    zonă liniștită. Lângă cherhanaua situată pe îngusta fâșie de nisip, cu o lățime
    de 40 … 60 de metri, care separă separă apa mării de apa desalinizată a lacului Golovițaa fost amenajat, tot în anii 70, un
    camping, cu căsuțe construite pe piloni. De atunci, confortul oferit turiştilor
    a crescut, iar Gura Portiței a rămas una dintre cele mai retrase destinații
    turistice de pe litoralul românesc. Aici l-am întâlnit pe Codruț Cursaru, șeful
    recepției complexului turistic în care toate casele, în alb și albastru și cu
    acoperiș din stuf, respectă arhitectura tradițională a Deltei Dunării.

    Acest loc este un pic aparte față de tot litoralul
    românesc. În primul rând nu este aglomerația pe care o găsiți în sudul
    litoralului. Lumea care vine aici caută liniștea și atunci se îmbină perfect cu
    zona. Mai sunt temerari care vin cu bicicletele, care cred că de 10 ani fac
    câte un tur din acesta cu bicicleta. Într-adevăr e o zonă destul de grea dintre
    Periboina și Gura Portiței, vreo 10 kilometri, dar au destulă răbdare ca să o
    străbată, să ajungă aicea, să se liniștească. Cu bicicleta vin pe la Vadu, traversează ecluza de la
    Periboina și înarmați cu multă răbdare pot ajunge aici. Cu mașina este exclus,
    nu este voie. Este zonă strict protejată. Avem doar tractorașele pe care le
    folosim pentru curățenie și cei de la poliția de frontieră mai au două mașini cu
    care supraveghează zona. Majoritatea
    de la Jurilovca se îmbarcă. Călătoria durează cam 30 de minute și se face cu
    șalupa rapidă întrucât în acest an, datorită secetei, apele sunt foarte mici.
    Mai vin și din zona Dranov, Dunavăț. traversează Razelmul și ajung la Gura
    Portiței.


    În timpul traversării lacurilor, din
    localităţile situate pe malul vestic şi nordic al lacurilor din Delta Dunării. Vizitatorii
    pot admira o mulțime de păsări, după aflăm de la Codruț Cursaru :

    În primul rând, pelicani, lebede, dar, în ultimii ani să știți că s-au
    înmulțit șacalii, spre surprindere
    noastră. Când venim primăvara ca să pregătim sezonul, îi auzim noapte de
    noapte, Și interesant, de vreo 6-7 ani avem o mică cum să-i zic? Nu știu!
    Herghelie de cai e mult prea spus, sunt ca și acasă aici la noi, cai sălbatici
    care s-au despărțit de cei din zona Perișor și au venit, au migrat către Gura
    Portiței.



    Vacanţa în Delta Dunării nu poate fi completă pentru vizitatorii care nu
    degustă preparatele culinare tradiţionale, cele mai multe dintre acestea
    valorificând alimentul de bază al locuitorilor, peştele. Pentru protejarea sturionilor, România a interzis, în
    urmă cu peste 10 ani, pescuitul acestora, însă în Delta Dunării pot fi servite
    preparate din Sturion de acvacultură. La Gura Portiţei l-am întâlnit pe Nae
    Parpală, un somelier cu multe cunoştinţe şi în ceea ce priveşte prepararea
    mâncărurilor din peşte, inclusiv a sturionilor:

    Un sturion, dacă îl facem la plită, el nu trebuie să stea nu
    mai mult de 3 minute pe o parte, trei minute pe o parte. Este cam la fel ca și
    mușchiul de vită. Și atuncea este suculent și foarte bun. O să vă vorbesc
    despre un sote de sturion, înnobilat cu vodcă. Se ia 250 de grame de sturion,
    se taie julien, separat, se face, se pisează usturoiul, se pregătește mărar,
    unt și vodcă. După ce se pune puțin unt în tigaie, se pune usturoiul, nu-l
    lăsăm să se maronească. Punem puțin vin alb. După ce punem vin alb, punem
    sturionul tăiat julien și după ce am pus sturionul tăiat julien, lăsăm să se reducă
    puțin sosul din sturion și după aceea punem vodcă. După ce am pus vodcă, după
    ce flambăm sturionul, punem mărar și cam asta este.


    Delta Dunării se
    pregătește pentru toamnă. Apele lacurilor sunt foarte scăzute, iar pe cer se
    pot observa păsările care se pregătesc să migreze și care își învață puii să
    zboare în formație. Pe măsură ce temperaturile vor scădea, Delta Dunării începe să fie vizitată de
    păsările din zona arctică. Unele stau doar cât să se odihnească puţin înainte
    de a-şi continua călătoria spre ţările calde, în timp ce altele rămân aici pe
    toată durata iernii.


  • Protejarea sturionilor

    Protejarea sturionilor

    Pescuitul sturionilor din apele teritoriale româneşti rămâne interzis, după ce ministrul mediului, Barna Tanczos, a semnat recent un ordin în acest sens. El a explicat că analizele făcute de specialiştii instituţiei arată că speciile de sturion sunt în continuare în pericol din cauza braconajului, fiind necesare măsuri dure pe termen lung. Dealtfel, declinul sturionilor a fost înregistrat la nivel mondial, astfel că organizaţiile internaţionale au decis, în 1998, includerea acestor specii în anexele I şi lI ale Convenţiei Internaţionale privind Comerţul cu Specii de Plante şi Animale Sălbatice Ameninţate, iar România s-a raliat acestor măsuri în 2006, atunci când a impus pentru prima dată prohibiţia.



    Un studiu al organizației internaționale de mediu World Wild Fund privind traficul cu produse din sturion a ajuns la o concluzie destul de ingijorătoare: aproape o treime din produsele verificate sunt ilegale. Acesta a fost realizat în perioada 2016-2020 și oferă pentru prima dată dovezi ale amplorii braconajului și comerțului ilegal de caviar și carne de sturion capturat în sălbăticie în regiunea Dunării inferioare, în special în Bulgaria, România, Serbia și Ucraina. În aceeași perioadă, autoritățile acestor țări au raportat 214 cazuri de braconaj (82 în România). Bazinul Inferior al Dunării este unul dintre ultimele locuri din lume în care speciile de sturion încă supraviețuiesc și se reproduc, specii clasificate drept cel mai periclitat grup de animale din lume.



    Există foarte puține studii de piață privind comerțul cu sturioni, iar acesta este singurul până în prezent care combină două metode criminalistice de ultimă generație, ceea ce este crucial pentru a detecta comerțul ilegal. spune Arne Ludwig, expert genetician la Institutul pentru studierea vieții sălbatice din Leibniz, co-autor al raportului.



    Punctele de testare au acoperit întregul lanț comercial și au inclus diferite tipuri de comercianți, cum ar fi magazine și supermarketuri, restaurante și baruri, piețe locale, facilități de acvacultură, intermediari, pescari și oferte online. Toate probele au fost supuse testării ADN-ului și izotopilor, fapt ce a demonstrat că produse provenite de la sturioni sălbatici au fost vândute în cele patru țări. Acest studiu ne arată cât de grav este impactul braconajului asupra ultimilor sturioni sălbatici și cât de crucială este lupta noastră pentru a-i salva, afirmă Cristina Munteanu, manager proiect WWF-România.



    Tot ea spune și ce ar fi de făcut: Soluția în sine nu este una simplă, ea trebuie să fie o soluție integrată, în sensul că, pe lângă faptul că avem o prohibiție totală de pescuit a sturionilor pe perioadă nedeterminată, care desigur este o măsură bună, trebuie făcute controale mai multe, nu doar la pescuit, dar și pe piața de produse, ca să vedem ce se întâmplă acolo. Și poate și aceste analize care să ne spună exact dacă produsul respectiv provine din sălbăticie sau este legal, adică din acvacultură. Pe lângă toate acestea ar trebui să se lucreze și cu comunitățile de pescari, ceea ce noi am făcut într-un proiect Life. Trebuie să fie o comunicare și un lucru mai intens cu ei pentru găsirea de alternative la pescuit. Trebuie, de asemenea, să avem o monitorizare clară a populațiilor de sturioni ca să știm exact în ce situație ne aflăm și, desigur, o cooperare între toți acești actori care sunt implicați în ceea ce înseamnă conservarea sturionilor și care pot afecta populațiile de sturioni. Este extrem de important.



    Regiunea Mării Negre este crucială pentru supraviețuirea acestei specii în Europa. Dunărea și Rioni din Georgia sunt singurele două fluvii europene în care sturionii care migrează se reproduc natural. Principalele motive pentru decimarea acestora sunt pescuitul excesiv și pierderea habitatului prin baraje care blochează rutele de migrație sau construcțiile fluviale care facilitează navigația. În Uniunea Europeană, singurul fluviu în care populațiile de sturioni se mai reproduc natural rămâne Dunărea. În fluviul Po, din Italia, și în estuarul Gironda din Franța există populații importante de sturioni, dar care nu se mai reproduc natural. Activități de repopulare au loc în Bulgaria, Ungaria, România, Franța, Germania, Polonia, Austria și Olanda.



    Sturionii și alte specii de pești migratori reprezintă comoara istorică, economică și naturală a Dunării, iar de ce sunt importanți aceștia ne spune tot Cristina Munteanu: În primul rând este o specie care a supraviețuit dinozaurilor, adică are o vechime de 200 de milioane de ani. În al doilea rând pentru că ei sunt niște indicatori ai sănătății sistemului fluvial din care provin și în special a faptului că acel sistem are o curgere liberă a apei, deci este într-o situație bună. Și, nu în ultimul rând, pentru propriul nostru interes, pentru că sunt specii de pești mari și, dacă s-ar putea din nou comercializa, veniturile care se pot obține de pe urma lor sunt consistente și pot aduce bunăstare comunităților. Dar pentru asta trebuie să mai așteptăm destul de mult și trebuie să ne unim toți eforturile în sensul salvării populațiilor de sturioni.



    În lume, la ora actuală există 26 de specii de sturion, şase dintre acestea – şipul, viza, cega, morunul, păstruga şi nisetrul regăsindu-se şi în Dunăre până la începutul secolului trecut, potrivit Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Delta Dunării din România. Două dintre ele, şipul şi viza, considerate specii foarte rare, au dispărut din fluviu la începutul anilor ’60.



  • Sturionii din Dunăre şi Marea Neagră

    Sturionii din Dunăre şi Marea Neagră

    Peste 120 de specialişti din 22 de ţări, reprezentând 59 de instituţii
    şi foruri europene, au participat la Galaţi la conferinţa
    internaţională Conservarea Sturionilor Dunării – o provocare sau o
    povară?.A fost cel mai mare eveniment dedicat sturionilor, care a fost organizat
    în ţara noastră în ultimii 30 de ani cu privire la sturioni, la care
    participanţii au decis implementarea unei strategii comune de conservare şi
    redresare a populaţiilor sălbatice de sturioni.


    Multă vreme, sturionii au fost extrem de importanţi pentru economia
    României și cea a Bulgariei, iar pescuitul acestor peşti a ajutat mult comunitățile
    locale să se dezvolte.Există şi numeroase documente istorice despre
    pescuitul sturionilor pe Dunăre, după cum ne spune Tudor Ionescu,
    Director al Centrului de Cercetare și Dezvoltare pentru Sturioni, Habitate
    Acvatice și Biodiversitate din Galați: Un istoric
    turc, Elvila Celebi, călătorește în orasul Silistra ( acum oraş din
    Bulgaria )și amintește că în acea perioadă se prindeau într-o singură zi
    80 de moruni mari cu icre care plecau spre Istanbul, spre
    Constantinopol. Călugărul italian Nicol Barsi, prin 1630 – 1640,
    amintește de orasul Galați că era un loc foarte frumos așezat pe malul
    fluviului Dunărea unde se găseau din belşug moruni, icre negre, nisetri și
    crapi. Veneau vase din Constantinopol și din toată Europa cu mătăsuri și plecau
    înapoi cu icre negre. Sunt foarte multe relatări.

    La sfârșitul secolului
    XIX, anii 1890, regele Carol l-a numit pe Grigore Antipa promotorul și
    liderul pescăriilor de stat din România. El a instaurat prima Lege a
    pescuitului, din 1896, care prevedea perioade de cruţare a peştelui, vânarea
    sturionilor era interzisă în anumite perioade și chiar face o referire într-o
    carte că, față de anii din urmă, populația sturionilor a scăzut. Incă de acum
    120 de ani se punea problema reducerii populațiilor de sturioni din Dunăre și
    Marea Neagră..In anii 1903-1904, în zona Sfântul Gheorghe, numai într-un an de
    zile s-au capturat 10.570 de nisetri, iar în 2003-2004, în toată România, s-au
    capturat 28 de exemplare. La morun, în anii 1903-1904, se capturau 4.250 de
    exemplare anual, după un secol s-au capturat 153 de exemplare.


    În vremea dacilor se puneau pe fundul Dunării garduri din bușteni şi
    nuiele. Pescarii spuneau că sturionii se prind numai pe furtună, cu
    unelte speciale. Si pentru că ei înotau pe fundul Dunării cu viteze foarte mari
    (70 km pe oră), se montau stâlpi de lemn cu cârlige pe fundul apei
    şi astfel peştii se prindeau la adâncimi chiar şi de 50 de metri. Cel mai
    mare morun a fost capturat în
    România în 1890, pe braţul Sfântul
    Gheorghe. Avea o greutate de 886 de kg şi avea 127 kg de icre negre. In perioada interbelică, România şi
    Bulgaria erau cei mai importanţi exportatori de caviar provenit de la sturionii
    sălbatici din Marea Neagră. Tudor Ionescu: Practic,
    în perioada post Antipa principala metodă de pescuit erau gardurile, erau niște
    pari mari înfipți în Dunare în care toți sturionii care migrau în
    amonte, pentru a se reproduce, undeva în zona Porțile de Fier, erau
    capturați. In perioada modernă a României, în perioada regalistă, deja
    metodele de pescuit s-au schimbat. In zona Sfintu Gheorghe au ajuns
    ucrainienii şi ruşii de pe Don care au
    venit cu tehnici noi de pescuit, vorbim de carmace şi plase de pescuit.

    La începutul
    secolului XX vorbim de organizarea pescăriei când la Galaţi se construieşte
    primul frigorifer din ţară. Practic, principala piaţă de peşte din România era
    la Galaţi. Toate capturile din zona Sulina, din zona Chilia şi de pe Dunăre,
    se adunau la Galaţi unde se tranzacţionau şi era o bursă a peştelui,
    dezvoltată de Antipa. Capturile erau undeva la 40 de tone de sturioni, din
    toate speciile, şi vreo 17 tone de icre negre. Atât se producea în România, la
    momentul respectiv. Un studiu raportat la preţul aurului arată că la începutul secolului XX, 1 kg de icre negre era 2,3
    grame de aur, iar după 100 de ani, 1 kg de icre negre era 97 de grame de aur.


    Chiar
    dacă speciile de sturioni sunt protejate de Convenţia privind comerţul
    internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de
    dispariţie, ele se află pe lista animalelor grav amenințate.
    Pescuitul ilegal – în principal pentru caviar – este cea mai mare amenințare
    directă împotriva sturionilor de Dunăre. Insă, adevăratul declin al
    acestor peşti a început după 1972, spun specialiştii, când s-a construit
    barajul de la Porțile de Fier I, blocând migrația peștilor pe Dunăre și
    limitându-le aria de răspândire. Expertul Tudor Ionescu susține că, în ciuda
    eforturilor depuse pentru repopularea Dunării cu sturioni, nu se poate vorbi de
    o refacere a stocurilor. Asta şi datorită faptului că habitatul inițial al
    acestor specii nu a mai putut fi refăcut la dimensiunea lui inițială. In
    anii 1700, morunii ajungeau să se reproducă până la kilometrul 2300, vorbim de
    Bavaria, unde s-au capturat moruni care au venit din Marea Neagră. Au parcurs
    toată această distanță până în zona respectivă. Prin construirea Porţilor de
    Fier (1965 – 1972), practic, s-a blocat ruta de migrație a acestor sturioni. Ei
    n-au mai putut urca mai mult de kilometrul 856 pe Dunăre. Asta înseamnă că 60%
    din habitatul de migrație a fost distrus cu aceste construcții hidrotehnice.
    Dar, pe lângă blocarea rutelor de migrație, aceste baraje au afectat și
    reproducerea sturionilor. E cunoscut că în zona Porților de Fier era un loc
    extraordinar pentru reproducerea sturionilor. Preistoricii de pe aceste
    meleaguri pescuiau foarte mult sturioni, pentru că era o zonă importantă
    de reproducere.


    Din
    cauza scăderii dramatice a populaţiilor de sturioni din ultimele secole, specialişti din statele riverane Dunării şi
    cele cu deschidere la Marea Neagră şi chiar experţi din afara continentului european, au
    hotărit implementarea unei strategii comune de conservare şi redresare a
    populaţiilor sălbatice de sturioni, în cadrul conferinţei internaţionale de la
    Galaţi. Participanţii au semnat Declaraţia
    de la Galaţi, un document care vizează salvarea populaţiei de sturioni din
    sud-estul Europei, singurul lor din lume în care se mai găsesc şase specii sălbatice
    de sturioni. Documentul prevede, printre altele, înfiinţarea unor ferme pentru
    sturioni, monitorizarea peştilor, dar şi extinderea prohibiţiei care expiră în
    2020.

  • Situaţia sturionilor cere cooperare europeană

    Situaţia sturionilor cere cooperare europeană

    Sturionii
    provin din epoca dinozaurilor, sunt simbol al sănătății apelor curgătoare din
    Europa, dar riscă să dispară dacă nu vor fi luate măsuri drastice. Astfel, WWF
    colaborează cu Societatea Mondială de Conservare a Sturionilor (WSCS), o rețea
    globală de cercetători, alături de care a realizat un plan de acțiune
    pan-european pentru sturioni. Acesta va fi supus aprobării în cadrul Convenției
    de la Berna (convenție privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
    naturale din Europa) și va servi drept cadru pentru toate statele din regiunea
    unde trăiesc sturionii pe continentul nostru.


    Cristina
    Munteanu, manager proiecte ape dulci, la WWF-România, ne-a spus ce rol poate
    juca Comisia Europeană în rezolvarea situaţiei sturionilor: Comisia Europeană poate juca un rol destul de important în cazul în
    care va adopta şi va pune în practică un plan de acţiune pan-european, pe care
    WWF în dezvoltă la nivelul Europei, pentru că sturioni nu sunt doar în Dunăre,
    mai sunt şi în alte fluvii din Europa. E drept că populaţii care se pot
    reproduce natural ca la noi se află doar în fluviul Gironde, din Franţa. Dar
    mai sunt şi în alte ape, unde s-au făcut repopulări şi se aşteaptă ca aceste
    specii să-şi revină.



    Ce ar trebui
    făcut, aflăm tot de la Cristina Munteanu:
    Să fie adoptat acest plan, apoi să
    se treacă la aprobarea de fonduri, pentru implementarea lui şi să mergem mai
    departe pentru implementarea tuturor acestor măsuri, pe care le-am prevăzut.
    Sunt măsuri discutate atât cu specialiştii, cât şi cu factorii de decizie, dar
    care provin de multe ori din experienţa noastră de teren.



    Practic,
    proiectul prevede: prevenirea braconajului și a comerțului ilegal cu caviar și
    alte produse din sturioni prin aplicarea legii; stabilirea celor mai bune
    programe de reproducere pentru toate speciile de sturioni pe cale de
    dispariție; asigurarea implementării și aplicării complete a Directivei Cadru
    privind Apa (DC); protejarea habitatelor existente – de reproducere și hrănire
    – împotriva deteriorării și prevenirea construirii canalelor de navigație sau
    dragaj; facilitarea migrării și eliminarea obstacolelor principale de pe rutele
    de migrație în cursuri de apă cheie. În acest sens, este precizat că cel mai
    mare obstacol pe Dunăre rămâne lipsa unei treceri pentru pești la barajele
    Porțile de Fier.


    WWF salută
    rolul de lider a președinției austriece în efortul de consolidare a măsurilor
    de conservare a sturionilor și insistă asupra marii urgențe pentru
    implementarea acestora, a precizat interlocutoarea noastră: Preşedinţia Austriei a găzduit şi a organizat un workshop, pentru
    prezentarea acestui plan de acţiune pan-european care a fost prezentat şi
    factorilor de decizie. Mai departe vom merge pe ideea adoptării planului, de
    către Convenţia de la Berna, pentru că este mai simplu ca procedură, însă, pe
    viitor, ne dorim ca acest plan să fie şi o iniţiativă a UE.


    Astăzi
    WWF-România se implică în protejarea sturionilor din Dunăre prin intermediul
    proiectului Conservarea sustenabilă a sturionilor din Dunăre prin prevenirea
    și reducerea braconajului și comerțului ilegal cu produse din sturion,
    implementat în cadrul programului Comisiei Europene LIFE+.