Radio România Internațional

Tag: Sulina

  • Sulina

    Sulina


    Port fluvial şi maritim. Cel mai estic oraş al României şi al Uniunii Europene. Acestea sunt principalele caracteristici ale oraşului Sulina, situat pe malul drept al braţului Dunării care poartă acelaşi nume. Primul izvor scris despre Sulina datează din anul 950 când aşezarea apare într-un document bizantin sub numele de Solina. Cele mai multe informaţii despre Sulina apar în secolul 18, când turcii încep să aleagă drumul apei până la Constantinopol, trecând pe singurul braţ, cel din mijloc, al Dunării.



    În secolul al 19-lea, pe fondul scăderii influenţei Imperiului otoman în Europa, marile puteri au instituit libera navigaţie pe Dunăre şi, pe măsura creşterii numărului de vase care circulau pe fluviu, Sulina a început să se dezvolte. De gestionarea traficului fluvial se ocupa aşa-numita Comisiune Europeană a Dunării, cu sediul la Sulina. La sfârşitul secolului al 19-lea, Sulina devenise unul din cele mai prospere oraşe ale regatului României. Îmbunătăţirea infrastructurii de transport către oraşul port Constanţa a dus, în timp, la o scădere a importanţei economice a a Sulinei şi a celorlalte oraşe-porturi româneşti de pe cursul inferior al Dunării.



    În anii 70 ai secolului trecut, Sulina devenise o liniştită destinaţie estivală de vacanţă pentru cei care doreau să descopere frumuseţile Deltei Dunării, dar să se şi bucure, în acelaşi timp, de o plajă sălbatică la Marea Neagră. De menţionat că la Sulina se poate ajunge exclusiv pe calea apei, la bordul navelor fluviale de pasageri care pleacă de la Tulcea, cel mai important oraş din Delta Dunării.



    Iulia Pascale, este preşedinta Asociaţiei “Descoperă Sulina”, care promovează această destinaţie de vacanţă şi explică de ce vin turiştii aici în perioada verii:


    “Sulina este un punct de atracție al României și al Europei, este mila zero a Dunării, este locul unde Dunărea se varsă în mare prin singurul canal navigabil. Avem atât mare, cât și Delta Dunării. Vara, în special, ne bucurăm de plaja semi-sălbatică, pentru că acum în momentul ăsta este amenajată și pentru familiile cu copii. Dar avem și o regiune de plajă sălbatică, dar și Deltă. Din Sulina putem descoperi Insula păsărilor, putem coborî în mare cu bărcile, putem merge către Sfântul Gheorghe, lacul Roşu, Roșuleţ, putem vedea pelicani, nuferi, pădurea Letea, absolut tot ceea ce oferă delta.“



    Infrastructura de cazare s-a îmbunătăţit în timp. Au apărut pensiuni cu câteva camere, precum şi unităţi de cazare mai mari, cu piscine, restaurante, precum şi puncte gastronomice locale, unde sunt pregătite preparate specifice, preponderent din peşte. În Sulina există câteva clădiri de patrimoniu, care amintesc de perioada de prosperitate a oraşului, când aici funcţionau consulate şi birouri ale unor companii de navigaţie.


    Iulia Pascale: “Deoarece Farul Vechi, farul-muzeu, este închis pentru renovare, s-a deschis o expoziție privată care se numește expoziţia “Sulina Veche”, proprietar Gheorghe Comârzan, un colecționar care, din pasiune, a adunat tot ce a putut el și a studiat și a pus într-un singur spațiu istoria orașului Sulina. Organizăm, bineînțeles așa cum putem, tururile ghidate. Cine este interesat ne poate contacta la Visitor Center Sulina și povestim turiștilor despre istoria orașului. În acest moment este în curs de renovare Biserica Grecească, una dintre cele mai vechi biserici din Sulina. Încercăm să povestim oamenilor ce a fost Sulina, orașul cosmopolit de la anii 1900, cu Comisiunea Europeană a Dunării, cu partea săracă și partea bogată a orașului.”



    O atracţie este cimitirul multiconfesional, înfiinţat în 1864 şi administrat de Comisiunea Europeană a Dunării. Aici îşi dorm somnul de veci oameni de afaceri, femei de legendă, piraţi, marinari, localnici şi aventurieri din toată lumea, într-un cimitir comun pentru evrei, musulmani şi pentru toate confesiunile creştine. Poveştile unor personaje din acest cimitir sunt file ale istoriei celui mai estic oraş al României, care merită să fie vizitat, chiar şi în afara sezonului estival.






  • Expoziția „Despre trup și alte iluminări”

    Expoziția „Despre trup și alte iluminări”

    La Muzeul Național al Literaturii Române din
    capitală are loc în luna noiembrie o expoziție a unuia dintre cei mai
    importanți graficieni și pictori contemporani: Despre trup și alte iluminări
    a artistului Aurel Bulacu. Aurel Bulacu s-a născut în 1947 în Craiova (sudul
    României) și a absolvit secția grafică a Institutului de Arte Plastice Nicolae
    Grigorescu. Este recunoscut și premiat pe plan național și internațional, premii
    drintre care amintim Marele premiu al Bienalei Internaționale Portretul sau
    Premiul național pentru gravură Constantin Găvenea. A avut o importantă
    activitate didactică de-a lungul carierei ca profesor a nenumărate generații de
    viitori artiști în cadrul Liceului Național de Arte Plastice Nicolae Tonitza
    din București. Artistul Aurel Bulacu ne-a făcut câteva declarații la vernisajul
    expoziției despre tema acesteia, trupul feminin și cum a realizat lucrările
    prezente pe simeze:


    O preocupare de-a mea mai veche, e a
    tuturor artiștilor din cele mai vechi timpuri, ca să zic așa, ca în povești.
    Este un subiect care a preocupat de-a lungul timpului toți marii artiști. Și,
    într-adevăr, universul feminin e misterios, e plin de capcane, de plăceri, de
    bucurii și încerc și eu să cunosc universul ăsta minunat, absolut. Eu am stat
    în atelier, m-am izolat, aproape toată expoziția e făcută în doi-trei ani,
    ultimii doi-trei ani și am avut o satisfacție, deși n-am avut căldură în casă
    absolut deloc și m-am chinuit frumos, ca să zic așa.


    Ce îl atrage pe pictorul Aurel Bulacu la
    Sulina (oraș din Delta Dunării, estul României), unde are un atelier?


    Absolut totul: îmi place apa, îmi place
    Dunărea, îmi place marea, îmi plac modelele care defilează pe plaje tot timpul,
    nu le fac crochiuri, dar încerc să le înmagazinez în memoria mea. Pe urmă am
    parte și de modele care vin să locuiască la mine, să lucreze, și mă bucur de
    prieteni, mă bucur de vremea excepțională. Când vorbeam cu băiatul meu, în timp
    ce în București era o jale și jar și foc, la Sulina o minune să lucrezi! Mi-am
    făcut acolo un atelier. Lucrez pe pânze nepuse pe șasiu, la plecarea din Sulina
    le fac sul și le pun pe, în București, le pun pe șasiu și mare parte dintre ele
    sunt făcute acolo.



    Prezent la vernisaj, scriitorul și
    comentatorul de artă Florin Toma ne-a mărturisit următoarele:


    Sunt aici nu în calitate de cunoscător de
    artă, ci admirator de arte. Și nici de prieten foarte apropiat al lui Aurel
    Bulacu, ci din marea calitate a unui scriitor curios să vadă ce se întâmplă pe
    simezele României. Se întâmplă lucruri frumoase, lucruri bizare, lucruri
    interesante, lucruri atrăgătoare, lucruri percutante, altele sunt mai puțin,
    mai puțin provocatoare, dar, în general, artele românești sunt într-o
    efervescență, aș spune copioasă.



    Ce propune publicului expoziția artistului
    Aurel Bulacu, din perspectiva lui Florin Toma?


    La Muzeul Literaturii, Muzeul Național al
    Literaturii Române, Aurel Bulacu expune ceea ce ar ar fi un fel de eseurile lui
    despre trup. Trupul, el mi-a spus că vrea să se numească expoziția Despre
    trup. Și i-am spus Despre trup și alte iluminări, pentru că, parcurs pe
    parcursul expoziției, fiecare om are o, are o viziune proprie, o iluminare în
    privința a ceea ce vede. Aurel Bulacu lasă omul și privitorul să interpreteze
    prin propria sa revelație ceea ce vede: trupul de femeie. Sunt niște niște, cum
    spuneam, eseuri despre strălucirea trupului din din cele mai diverse poziții.
    Toate, toate trupurile lui Aurel Bulacu nu au absolut nimic pornografic. Ele au
    însă o atracție interioară, o trans-sexualitate care ne duce și ne plasează
    frumușel în fotoliul de admirație al privitorului neutru care are această
    această minune în față, care se numește, repet, trupul de femeie.


  • Scrumbia albastră

    Scrumbia albastră

    La sfârşitul săptămânii trecute, oraşul Sulina,
    cea mai estică localitate a Uniunii Europene, a organizat Sărbătoarea
    Scrumbiei Albastre 2023, un eveniment care a marcat migraţia bancurilor de
    scrumbie în amonte pe Dunăre, spre locurile de depunere a icrelor. Organizatorii
    evenimentului consideră că viața
    locuitorilor din Sulina a fost marcată, de-a lungul timpului, de această
    migrație ce a constituit un indiciu anual al intrării primăverii în drepturi
    depline şi o sursă de hrană. Pe faleza oraşului Sulina, în locul în care vine
    la mal nava de pasageri de la Tulcea (cel mai mare oraş din Delta Dunării), au
    fost pregătite standuri în care scrumbia abia pescuită era pregătită pentru a
    fi pusă pe grătar, pentru a fi marinată sau pentru a fi pusă la afumat. La
    sărbătoarea scrumbiei au partiipat şi ansambluri folclorice ale locuitorilor
    din aşezările deltei: români, greci, ruşi lipoveni şi ucraineni.


    Scrumbia albastră, numită
    aşa după culoarea pe care o are pe partea dorsală, este o specie care nu poate
    fi crescută în regim de acvacultură, fiind capturată sezonier, din martie până
    în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie care trăieşte în
    Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre, pentru a depune
    icrele. Acesta este şi momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest
    peşte foarte gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o
    lungime medie la maturitate de circa 30 de centimetri. În afară de Marea
    Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi
    în apele de coastă din America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor,
    bancurile de scrumbii se întorc slăbite în mediul marin.


    Cel mai la îndemână preparat este scrumbia la grătar. După ce au fost curăţate de
    solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea
    aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o
    tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform,
    scrumbiile trebuie întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm
    scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură
    făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute.
    Acoperim cu un capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele
    ingredientelor să se amestece, iar în acest timp putem pregăti o mămăligă.
    Punem peştele în farfurie alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra pătrunjel
    tocat. Un pahar de vin alb, demisec sau sec, foarte bine răcit reprezintă o
    bună alegere.


    Scrumbia de Dunăre afumată este unul dintre
    produsele alimentare românești protejate
    în Uniunea Europeană. Scrumbia utilizată ca materie primă pentru acest produs
    protejat este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre, începând de la
    vărsarea acesteia în Marea Neagră până în apropiere de Galați. Afumarea la rece
    este un procedeu tradițional pentru că scrumbia de Dunăre este un pește foarte
    gras, iar afumarea la rece valorifică cantitatea mare de grăsime a peștelui.
    Procesul durează minimum nouă ore, la o temperatură de maximum 35 de grade
    Celsius. Afumarea se face cu rumeguș uscat din lemn de esență tare, iar la
    final peștele capătă o culoare arămie.

  • Scrumbia albastră

    Scrumbia albastră

    La sfârşitul săptămânii trecute, oraşul Sulina,
    cea mai estică localitate a Uniunii Europene, a organizat Sărbătoarea
    Scrumbiei Albastre 2023, un eveniment care a marcat migraţia bancurilor de
    scrumbie în amonte pe Dunăre, spre locurile de depunere a icrelor. Organizatorii
    evenimentului consideră că viața
    locuitorilor din Sulina a fost marcată, de-a lungul timpului, de această
    migrație ce a constituit un indiciu anual al intrării primăverii în drepturi
    depline şi o sursă de hrană. Pe faleza oraşului Sulina, în locul în care vine
    la mal nava de pasageri de la Tulcea (cel mai mare oraş din Delta Dunării), au
    fost pregătite standuri în care scrumbia abia pescuită era pregătită pentru a
    fi pusă pe grătar, pentru a fi marinată sau pentru a fi pusă la afumat. La
    sărbătoarea scrumbiei au partiipat şi ansambluri folclorice ale locuitorilor
    din aşezările deltei: români, greci, ruşi lipoveni şi ucraineni.


    Scrumbia albastră, numită
    aşa după culoarea pe care o are pe partea dorsală, este o specie care nu poate
    fi crescută în regim de acvacultură, fiind capturată sezonier, din martie până
    în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie care trăieşte în
    Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre, pentru a depune
    icrele. Acesta este şi momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest
    peşte foarte gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o
    lungime medie la maturitate de circa 30 de centimetri. În afară de Marea
    Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi
    în apele de coastă din America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor,
    bancurile de scrumbii se întorc slăbite în mediul marin.


    Cel mai la îndemână preparat este scrumbia la grătar. După ce au fost curăţate de
    solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea
    aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare şi le punem pe grătar sau pe o
    tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz. Pentru a fi preparate uniform,
    scrumbiile trebuie întoarse şi pe cealaltă parte. După ce s-au rumenit, luăm
    scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură
    făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute.
    Acoperim cu un capac pentru circa 20 de minute astfel încât aromele
    ingredientelor să se amestece, iar în acest timp putem pregăti o mămăligă.
    Punem peştele în farfurie alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra pătrunjel
    tocat. Un pahar de vin alb, demisec sau sec, foarte bine răcit reprezintă o
    bună alegere.


    Scrumbia de Dunăre afumată este unul dintre
    produsele alimentare românești protejate
    în Uniunea Europeană. Scrumbia utilizată ca materie primă pentru acest produs
    protejat este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre, începând de la
    vărsarea acesteia în Marea Neagră până în apropiere de Galați. Afumarea la rece
    este un procedeu tradițional pentru că scrumbia de Dunăre este un pește foarte
    gras, iar afumarea la rece valorifică cantitatea mare de grăsime a peștelui.
    Procesul durează minimum nouă ore, la o temperatură de maximum 35 de grade
    Celsius. Afumarea se face cu rumeguș uscat din lemn de esență tare, iar la
    final peștele capătă o culoare arămie.

  • Sulina

    Sulina

    Comme vous l’avez déjà remarqué, on se fait un plaisir de vous inviter dans des endroits inédits que les membres de ce club considèrent comme des destinations de vacances idéales. En cinquième place dans le classement dressé par FIJET, la localité singulière de Sulina.Sulina est la ville la plus orientale de notre pays, une ville portuaire située à l’embouchure d’un des trois « bras » du Danube, celui de Sulina dans la mer Noire.

    C’est un endroit accessible uniquement par voie d’eau, avec deux types de transport : le bateau rapide et le bateau classique. Voyager avec ce dernier est un plaisir réel pour les amoureux de la nature, puisque ceux-ci ont vraiment le temps d’admirer les paysages uniques du delta. Journaliste de tourisme et de culture pour la revue Catavencii, Grig Bute a également crée des pages Facebook et Instagram et un chaine YouTube et Tiktok pour son émission « L’heure du Tourisme ». C’est pourquoi nous lui avons demandé de nous dire davantage sur ce lieu inédit : « Sulina est un endroit magique, si diversifié et différent, le mélange parfait d’ancien et de nouveau, de village et de ville, de Delta et de mer. Située aux confins de notre pays, elle vous permet de vivre une expérience touristique hors du commun. Sulina offre aux touristes intéressés la possibilité de découvrir son esprit à travers des vacances actives et uniques. Ainsi, la ville met à disposition des hébergements traditionnels, des propositions de restauration mettant en valeur la cuisine locale à base de poisson, des excursions en kayak et en bateau jusqu’à l’embouchure du Danube dans la mer, vers la baie de Musura, l’épave du navire Turgut ou l’île des oiseaux. Lors d’une visite au cimetière multiconfessionnel, unique en Europe, on peut découvrir les histoires immortelles de personnes venues du monde entier pour s’installer définitivement à Sulina. Ensuite, les expéditions aquatiques pour observer les oiseaux dans le delta du Danube, le lever et le coucher du soleil sont sans aucun doute des souvenirs mémorables, qui ne peuvent être vécus nulle part ailleurs. »

    Avec une hauteur de plus de 17 mètres et une forme tronconique, l’Ancien Phare de Sulina – aujourd’hui un musée – a été construit de 1869 à 1870. Au fil du temps, le bâtiment a subi quelques modifications, qui n’ont pas eu d’impact sur sa structure d’origine. L’exposition permanente organisée au sein du musée présente des aspects importants de l’évolution de la localité, en particulier pendant le fonctionnement de la « Commission européenne du Danube ». Dans le même espace sont présentés la vie et l’œuvre de deux personnalités emblématiques de l’histoire de la ville : l’écrivain Eugeniu P. Botez (connu sous le pseudonyme littéraire Jean Bart) et le chef d’orchestre George Georgescu. Au rez-de-chaussée du phare se trouve également une salle dédiée à la Commission européenne du Danube, organisme international mis en place après le Traité de Paris du 30 mars 1856. La Commission administre ce phare depuis 1879.

    L’usine d’eau est le plus haut bâtiment de la ville. La légende dit qu’en arrivant à Sulina à la fin des années 1890, la reine Wilhelmine des Pays-Bas est descendue du bateau en demandant de l’eau et, parce qu’on lui a apporté un verre d’eau du Danube, la Maison Royale des Pays-Bas aurait fait don de fonds pour la construction du Château d’eau et du réseau d’égouts de la ville. Voilà, l’invitation a été lancée ! En espérant que vous allez découvrir cet endroit unique en Roumanie et dans le monde entier, à bientôt pour une nouvelle destination !(Trad. Rada Stănică)

  • Sulina

    Sulina


    Şi astăzi mergem pe urma destinaţiilor turistice evidenţiate în Top 10 Destinații FIJET România 2023. După cum v-am obişnuit de ceva vreme urmărim să vizităm acele locuri din ţară vizitate, propuse, votate şi apoi premiate de Membrii Clubului Presei de Turism – FIJET România, pentru valoarea lor turistică. Am ajuns astăzi la locul 4: Sulina. Sulina cel mai estic oraş al ţării noastre, un oraş-port amplasat la gura de vărsare a Canalului Sulina în Marea Neagră, loc în care se poate ajunge doar pe calea apei, cu două tipuri de mijloace de transport: nava rapidă şi nava clasică, deplasarea cu aceasta din urmă fiind o adevarată plăcere pentru cei îndrăgostiţi de natură. Destinația fiind propusă de Grig Bute, jurnalist de turism și cultură la Cațavencii, creatorul paginilor Facebook și Instagram și al canalelor YouTube și TikTok Ora de Turism, vicepreședinte FIJET România, l-am inivtat pe acesta să îşi argumenteze propunerea:


    Sulina este un loc magic, atât de divers și de diferit, combinație de vechi și nou, de sat și oraș, de Deltă și mare, la margine de Românie și de lume, în care poți trăi o experiență turistică altfel. De la spații de cazare amenajate cu gust, tradițional, și mese cu meniuri aproape exclusiv pescărești, la ture cu caiacul și excursii cu șalupa, spre gura de vărsare a Dunării în mare, către Golful Musura, epava navei Turgut sau Insula Păsărilor – K, Sulina oferă turistului interesat să descopere spiritul locului o vacanță activă și inedită. Vizita cimitirului multiconfesional, unic în Europa, în care pot fi descoperite poveștile nemuritoare ale oamenilor veniți din toată lumea ca să se stabilească definitiv aici, expedițiile pe apă pentru birdwatching în Delta Dunării sau răsăritul şi apusul vizionate de pe plajă la Marea Neagră sau de lângă Farul Vechi sunt, cu siguranță, niște amintiri memorabile, care nu pot fi trăite nicăieri în altă parte.



    Având o înălţime de peste 17 metri şi o formă tronconică, Farul Vechi din Sulina – astăzi muzeu – a fost construit între anii 1869 – 1870. De-a lungul timpului, clădirea a suferit unele modificări, fără să-i fie afectată structura iniţială. Expoziţia permanentă organizată în cadrul muzeului prezintă aspecte importante din evoluţia localităţii, în special în perioada funcţionării Comisiunii Europene a Dunării. În acelaşi spaţiu sunt prezentate viaţa şi activitatea a două personalităţi emblematice pentru istoria oraşului: scriitorul Eugeniu P. Botez (cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart) şi dirijorul George Georgescu. La parterul farului se află şi o sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, organism internaţional constituit în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856 şi care a avut farul în administrare din 1879.



    Cea mai înaltă construcţie din Sulina este cea a uzinei de apă. Legenda spune că ajungând la Sulina, la sfârşitul anilor 1890, regina Wilhelmina a Olandei a coborât de pe vapor şi a cerut apă şi, pentru că i s-a adus un pahar cu apă din Dunăre, Casa Regală a Olandei a donat fonduri pentru construirea Castelului de Apă şi a reţelei de canalizare a oraşului.






  • Trasee turistice în Delta Dunării

    Trasee turistice în Delta Dunării

    Delta Dunării, un
    adevărat paradis natural, se întinde la vărsarea Dunării în Marea Neagră.
    Habitat al păsărilor de apă care au găsit aici o întinsă zonă de stufărișuri,
    Delta Dunării reprezintă una dintre marile atracții turistice ale României.
    Veți putea face aici tururi de observare a florei și faunei, foto safari și
    excursii cu barca sau caiacul. Nu vor lipsi tradițiile, istoria, cultura și, nu
    în ultimul rând, o multitudine de crame.


    Cunoaștem,
    așadar, o fascinantă împărăție a apelor, care, în perioada primăverii, își
    schimbă înfățișarea de la o zi la alta.Copacii înverzesc și este în plină desfășurare spectacolul oferit de
    păsările migratoare, care revin din țările calde.

    Ionuț Călin, președintele
    Asociației ghizilor de turism din Delta Dunării, el însuși ghid al zonei, le
    arată mereu turiștilor unicitatea locurilor.

    Delta Dunării,
    datorită varietății de floră și faună, a intrat în atenția cercetătorilor încă
    din perioada interbelică. În anul 1938, o parte din pădurea Letea a fost
    declarată rezervație naturală, fiind la acea vreme a doua din România. Abia în
    august 1990 se face primul pas spre constituirea Rezervației Biosferei, cu o
    administrație proprie și cu un consiliu științific. În 1991, este semnată
    convenția RAMSAR (Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională,
    în special ca habitat al păsărilor acvatice), iar, în prezent, Delta Dunării
    deține un triplu statut internațional. Chiar dacă este pe locul al doilea ca
    mărime în Europa, este cea mai bine conservată zonă umedă, unica deltă din lume
    declarată în întregime rezervației a biosferei și pe locul al treilea în lume
    ca importanță a biodiversității. Marea varietate de floră și faună, în special
    păsările și peisajele, consider eu că sunt o mare atracție a Deltei.


    De obicei,
    punctul de plecare în explorarea Deltei Dunării este orașul Tulcea, accesul
    spre această localitate fiind asigurat pe cale rutieră, feroviară și aeriană.
    De aici, călătoria continuă pe apă. În perioada sezonului estival, funcționează
    mai multe curse de pasageri, care asigură legătura dintre Tulcea și
    localitățile deltei. Ionuț Călin, ghidul nostru de azi, spune că principalele
    programe de vizitare sunt excursiile cu barca. Prin intermediul acestora, oamenii
    vor să descopere Delta într-un mod cât mai autentic și vor să vadă cât mai multe
    canale și lacuri și, bineînțeles, păsări și specii de plante.

    Se
    mai fac și anumite programe de birdwatching sau ture de fotografie pentru care
    noi folosim ambarcațiuni și camuflaj, astfel încât să nu deranjăm păsările.
    Putem să ne apropiem la o distanță sigură pentru ele, fără a le invada
    habitatul, dar care ne permite fotografierea sau observarea în habitatul natural.
    De regulă, aceste observații se fac din barcă, dar se pot face și terestru. Cu
    barca, se poate ajunge mai ușor în zonele unde păsările merg să se hrănească
    sau în anumite zone de migrație sau de cuibărit. O astfel de tură de observare
    a păsărilor începe dimineața devreme, pentru că atunci păsările sunt mai
    active. De regulă, începem de la ora 6:00, 7:00, în funcție de zonă și de
    disponibilitatea clienților. Eu fac o tură dimineața, timp de vreo trei, patru
    ore și o tură la apus. Turele foto sunt similare cu cele de birdwatching.


    Din ofertă nu
    lipsesc nici turele de caiac și de canoe, spune Ionuț Călin, ghid de turism.

    Sunt acele excursii pe care le facem cu ambarcațiuni mici. Mergem pe canale
    mai puțin umblate de ambarcațiunile cu motor. Acolo descoperim liniștea Deltei,
    neperturbată de ambarcațiunile mari sau de navele comerciale. Am încercat mereu
    să ies cu ceva nou, inedit și să le arăt oamenilor și fața mai puțin cunoscută a
    Deltei. De exemplu, mai ies cu clienții mei, împreună cu pescarii, pentru a
    vedea cum se scoate peștele din plase. Ieșim dimineața devreme, la patru, cinci,
    și însoțim pescarii localnici pe lacuri, unde se pregătesc plasele, unde se fac
    diferite lucrări de întreținere a plaselor, de curățare a lor.



    Regiunea istorică
    Dobrogea, din care face parte și Delta Dunării, este renumită pentru
    multiculturalitate. Comunitățile etnice care locuiesc în acest spațiu sunt un
    exemplu de conviețuire. Turci, tătari, greci, armeni sau evrei, toți și-au
    adus contribuția la prosperitatea zonei
    și și-au lăsat amprenta în ceea ce privește tradițiile, dar și gastronomia.

    Putem găsi în Deltă meșteri care încă mai fac acoperișuri de stuf sau cei
    care le întrețin. Mai avem sculptori și pictori, artiști locali. Se pot vizita
    case tradiționale ale pescarilor, unde aceștia își confecționează sau își
    întrețin plasele de pescuit, unde se împletesc coșuri sau diferite obiecte din
    nuiele. De regulă, atunci când avem
    clienți, mergem la pensiuni locale sau puncte gastronomice locale din Deltă,
    unde se servește o masă tradițională, cu meniu mai mult pe bază de pește. Bineînțeles,
    pentru persoanele care nu mănâncă pește sau pentru vegetarieni, există și un
    meniu separat. În aceste gospodării, în funcție de localitatea în care mergem,
    se gătește specific, pentru că avem mai multe influențe în Deltă. Sunt
    ucraineni, ruși lipoveni, avem și ceva influență grecească și turcească, așa că
    avem un meniu destul de variat, din care putem alege. Sunt mâncăruri pe bază de
    pește proaspăt, gătite de doamnele din Deltă, în gospodăria lor.


    Iar, dacă aveți mai mult timp la dispoziție,
    Ionuț Călin, ghid de turism, vă propune să explorați zona și pe uscat, unde
    veți găsi nu mai puțin de 20 de crame.

    Eu mă ocup și de
    excursii în Dobrogea, județul Tulcea, unde vizităm cetăți, mănăstiri și crame.
    Chiar avem o colaborare bună cu caramele din județ. În ultimii ani, turismul
    viticol s-a dezvoltat destul de bine în toată România, ceea ce ne bucură. Când
    mergem cu un grup la o cramă, bineînțeles, anunțăm înainte numărul de persoane,
    ziua, ora. Acolo se face o prezentare a cramei, a podgoriei și a procesării
    bobului de strugure până când acesta ajunge vin în sticlă sau la butoi.
    Bineînțeles, urmează o degustare.Fie că vorbim de specialiști sau de simpli iubitori de natură, turiștii au
    fost impresionați de Delta Dunării prin autenticitatea locurilor, peisaje
    unice, varietatea de floră și faună, ospitalitatea localnicilor și mâncărurile
    tradiționale. Pot să spun că acestea au fost ingredientele perfecte ale unei
    vacanțe de neuitat în Deltă. Eu am avut în special turiști din Germania,
    Franța, Marea Britanie, țările nordice, Israel, în special pentru păsări și
    caiace, și Spania.


    Sezonul vacanțelor
    în Delta Dunării începe din luna aprilie și durează până în octombrie. Calendarul
    evenimentelor este amplu și cuprinde Festivalului Internațional de Film
    Independent ANONIMUL, Tulcea Fest, Zilele orașului Sulina, Sărbătoare Satului Mila
    23, Sărbătoarea Borșului de Pește din Crișan, Maratonul Delta Dunării din
    Sulina. Acestea sunt programate în sezon, în timpul verii.


    Iată, așadar, o
    destinație recomandată în primul rând turiștilor responsabili, care vor să
    descopere Delta Dunării în forma ei pură, sălbatică.


  • Jurnal Românesc – 11.05.2022

    Jurnal Românesc – 11.05.2022

    Cererile aprobate în cadrul programului de granturi
    Sprijinirea comunităților românești din Ucraina au intrat în etapa
    de contractare, a anunţat Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
    Instituţia transmite că reprezentanții săi s-au întâlnit, la 10 mai, cu mediul
    asociativ românesc din Ucraina, în vederea oferirii de asistență în
    eficientizarea contractării și implementării granturilor. Apreciez
    eforturile mediului asociativ din Ucraina de a avea grijă de comunitate, de
    copii, de tradiții, folclor, de tot ce e mai sfânt pentru neamul
    românesc, a declarat şeful DRP, secretarul de stat Gheorghe Cârciu.
    Acesta le-a spus participanţilor că solicitările pe care le-a transmis
    autorităților ucrainene din partea comunității româneşti, cu prilejul vizitei
    întreprinse în statul vecin în perioada 7-9 mai, au fost ascultate și că a
    primit confirmarea că vor fi luate în considerare. 15 cereri pentru obţinerea
    de finanţări nerambursabile, provenite din regiunile locuite de etnicii români,
    Transcarpatia, Cernăuți și Odesa, au fost depuse în perioada 14 martie – 15
    aprilie. Potrivit DRP, granturile reprezintă o nouă formă de finanțare
    nerambursabilă pusă la dispoziție de statul român, pe care asociațiile,
    fundaţiile, unităţile de cult şi organizaţiile neguvernamentale ale românilor
    din Ucraina au fost invitate să le acceseze.




    Tabăra din oraşul Sulina, în judeţul Tulcea, a fost exclusă anul
    acesta din programul guvernamental ARC destinat copiilor şi tinerilor români
    din străinătate, a declarat şeful Direcţiei Judeţene pentru Sport, Liviu Urlih.
    Acesta a precizat că decizia a fost luată de Ministerul Afacerilor Externe din
    cauza proximităţii războiului pornit de Rusia împotriva Ucrainei. Urlih a mai
    spus că anul trecut gradul de ocupare a taberei din oraşul Sulina a fost de
    circa 40% în condiţiile în care programul ARC a fost suspendat în 2020 pe
    fondul pandemiei de coronavirus. Iniţiat de Departamentul pentru Românii de
    Pretutindeni şi derulat în parteneriat cu Ministerele Tineretului şi Sportului
    şi al Afacerilor Externe, programul guvernamental ARC a adus anual la Sulina,
    timp de 11 ani, până la începutul crizei sanitare, peste 2.500 de tineri din
    comunităţile de români de peste hotare. De-a lungul timpului, programul
    Taberele ARC s-a desfăşurat în centre de agrement din judeţele Tulcea,
    Constanţa, Neamţ, Hunedoara şi Gorj. Peste 23.000 de copii, tineri și profesori
    din diaspora şi din comunităţile istorice au participat la atelierele de limba
    română, istorie, geografie şi pictură, organizate în cadrul taberelor.




    O expoziție de fotografie dedicată românilor sud-dunăreni din
    Timocul sârbesc, Timocul bulgăresc și de pe Valea Dunării a fost publicată, la
    10 mai, de Compartimentul Comunități Istorice din cadrul Institutului Cultural
    Român pe pagina sa de Facebook și pe site-ul icr.ro. Fotografiile au fost
    selectate din arhiva cercetărilor de teren realizate de doctorul Emil
    Țîrcomnicu, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor C.
    Brăiloiu, secretar general al Societății de Cultură Macedo-Română. Scopul
    iniţiativei, care a avut loc cu prilejul Zilei Românității Balcanice, a fost de
    a aminti opiniei publice că în afara granițelor statului român există comunități
    românești a căror istorie merită și trebuie cunoscută. ICR transmite că, în
    prezent, românii din aceste comunități au nevoie de sprijinul statului român
    pentru a-și afirma identitatea culturală și lingvistică în cadrul statelor ai
    căror cetățeni sunt. Această expoziție vine în completarea manifestărilor
    similare, realizate online în 2020, dedicate românilor din Crişana, în Ungaria,
    Banatul sârbesc din Serbia, şi Bucovina de nord și Maramureșul istoric, aflate
    pe teritoriul Ucrainei.




    Cartea Viața și opiniile lui Zacharias Lichter de Matei
    Călinescu va fi prezentată, la 12 mai, de editura Spider & Fish la Casa
    Literaturii din capitala Italiei. La eveniment, organizat cu sprijinul Accademiei di Romania la Roma, vor participa
    traducătorul și redactorul volumului Bruno Mazzoni și filosoful Giacomo
    Marramao, profesor emerit la Universitatea Roma Tre. Potrivit reprezentanţei
    culturale româneşti, cartea este un clasic al literaturii române, unică în
    creația cărturarului și criticului literar Matei Călinescu. Volumul a fost
    publicat inițial în timpul regimului comunist, când a primit undă verde din
    partea cenzorilor deşi vorbeşte despre un atac asupra ordinii mondiale moderne
    și a conformismului şi atinge un echilibru între roman și eseu, tratat
    filozofic și pamflet teologic. Versiunea în limba italiană a văzut lumina
    tiparului în 2021 cu sprijinul programului Europa Creativă al Uniunii Europene.


  • La régularisation du Delta du Danube

    La régularisation du Delta du Danube

    Le Delta du Danube est une création magnifique de la nature, mais en même temps un chef d’œuvre de gestion de l’environnement remontant à la seconde moitié du 19e siècle. Fruit de l’intelligence humaine, les travaux réalisés dans le Delta avaient pour but de transformer le fleuve afin de rendre possible la navigation des navires commerciaux et assurer le développement économique et la mobilité humaine dans la région. La régularisation du Delta du Danube a été un projet grandiose visant à faire de ce fleuve une voie navigable paneuropéenne. Si l’on compare la carte actuelle du Delta à une carte d’avant 1856, on constate que l’un des 3 bras du fleuve a subi de nombreux changements, étant transformé en canal.

    L’historien Constantin Ardeleanu, de l’Université du Bas Danube de Galați raconte les débuts de la régularisation du Delta du Danube. « Ce fut une entreprise extrêmement intéressante du point de vue technique, entamée en 1856 et qui continue, en fait, de nos jours, car des travaux doivent encore être exécutés régulièrement à Sulina pour maintenir la navigabilité du fleuve. La manière dont ces travaux ont été réalisés à l’époque a été vraiment révolutionnaire. Ils ont été coordonnés par un ingénieur britannique, Charles Hartley, une personnalité de renommée mondiale – qui s’est d’ailleurs vu décerner des distinctions prestigieuses pour son projet d’aménagement du Danube. Plus tard, il allait être consultant technique au sein de la Commission internationale pour le percement de l’isthme de Suez, contribuant à la navigabilité d’un des canaux les plus importants pour le commerce mondial. »

    Avant de se jeter dans la mer Noire, le Danube se divise en trois bras entre lesquels se tisse le Delta : Chilia, au nord, Sfântu Gheorghe (Saint Georges), au sud, et Sulina, au milieu.Parmi ces trois bras, Sulina fut choisi comme principale voie de navigation. Il a une longueur de 71 km et il se jette dans la mer Noire à proximité du port homonyme, ancien village de pêcheurs devenu, à l’époque, la plus cosmopolite des villes roumaines. Les travaux de régularisation avaient pour but de couper les méandres du fleuve, consolider ses rives, nettoyer et approfondir son lit. Constantin Ardeleanu explique. « Les travaux ont commencé en 1857. Pour cela il fallait choisir l’un des bras du fleuve. Plusieurs variantes étaient prises en compte. Hartley estimait que le bras de Sfântu Gheorghe était le meilleur choix. D’autres ingénieurs préféraient Sulina, pour l’aménagement duquel les coûts estimés étaient moindres. Les travaux ont commencé effectivement en 1858 et les digues de Sulina, qui sont toujours là, ont été inaugurées en 1861. Comme premier résultat, la profondeur du Danube au-dessus de la barre de Sulina – un banc de sable qui s’y forme – a augmenté de 2,5 à près de 5 m en cinq ans, et elle a continué d’augmenter jusqu’au 8 m qu’elle mesure à présent. »

    Pourquoi des travaux d’une telle ampleur étaient-ils nécessaires ? Les raisons sont d’ordre géopolitique et économique. Les embouchures du Danube ont été contrôlées, pendant plusieurs siècles, par l’Empire ottoman, qui n’avait témoigné aucun intérêt pour leur aménagement. L’offensive de la Russie, entamée durant la première moitié du 18e siècle, avait porté ses fruits et repoussé l’influence ottomane vers le sud. Pourtant, la Russie, devenue puissance garante des Principautés Roumaines par le traité de paix signé à Andrinople en 1829, considérait le Danube comme peu important pour son économie. La navigation sur le fleuve dans la zone de ses embouchures était difficile et le trafic commercial sporadique et même chaotique. Les alluvions qui s’y accumulaient entravaient la navigation et la rendaient peu sûre. Pourtant, l’intérêt témoigné par l’Empire britannique, vers la moitié du 19e siècle, pour les importations de céréales fit naître le projet de régularisation de ce grand cours d’eau européen. L’œuvre de Charles Hartley, ingénieur en chef de la Commission européenne du Danube, a été à tel point multidisciplinaire et complexe, que l’auteur de ce projet grandiose de régularisation danubienne a été surnommé « le père du Danube ».

    Constantin Ardeleanu affirme que: « Ce que les ingénieurs ont réalisés sous la coordination de Hartley était un chef d’œuvre non seulement technique, mais aussi scientifique. Car ce n’étaient pas de simples ingénieurs qui ont construit quelques digues à Sulina ; c’étaient de véritables savants qui ont dû comprendre comment fonctionnait la nature, comment fonctionnait ce système vivant qu’est le Delta – quelle était la quantité d’alluvions transportée par le fleuve et comment ces alluvions étaient distribuées entre ses 3 bras – afin de pouvoir faire du Danube une voie navigable pour les navires transporteurs lourds. Il s’agissait de comprendre le fleuve et – comme Hartley se plaisait à dire – de l’apprivoiser et le transformer au bénéfice des communautés humaines. »

    Par la régularisation du Delta du Danube et l’aménagement du Canal de Sulina, l’espace roumain s’ouvrait sur la mer. Ce fut une « bouffée d’oxygène » qui a permis à l’Etat roumain de mettre en œuvre ses propres projets. (Trad. : Dominique)

  • Rearranging the Danube Delta

    Rearranging the Danube Delta

    The Danube Delta as it is today is one of natures magical creations. It is also an epitome of mans capacity to transform the environment according to his thirst for knowledge and his needs. To a significant extent, the Danube Delta of today is a perfect example of mans ability to rearrange it, with such an endeavor being documented as early as the mid-19th century, so much so that the most important works carried by man, using its intelligence, were aimed at rearranging River Danube in order to facilitate navigation for commercial vessels, thus encouraging economic progress and human mobility.



    The rearrangement of the Danube Delta was a grandiose project. It targeted the transformation of the river in its entirety into a pan-European navigable waterway. A quick look at a map of the Danube Delta dated 1856, but also a look at one of the Deltas present-day maps reveals the numerous watercourse rearrangement works for the Danubes Sulina Arm, which was eventually turned into a navigable waterway. The historian Constantin Ardeleanu with the “Lower Danube” University in Galati is a specialist in the history of the rearrangement works for the Delta.



    Constantin Ardeleanu:


    “It was an extremely interesting technical work, initiated in 1856 and completed all throughout the following timeframe. It has continued to this day, yet there are technical operations that need to be carried in Sulina, to maintain the navigability of the river. What has been most important and literally groundbreaking all along was the manner in which the works were conducted. A personality of world engineering coordinated the works, his name was Charles Hartley, he also scooped a great number of prestigious awards for everything he did at the Danube. Later on, he was appointed a technical consultant for the Suez Commission and contributed to the navigabilization of one of the waterways that was most vital for world trade.”



    West of Tulcea, to the north, the Chilia arm branches off from the Danube, while east of the city, the Sfantu Gheorghe arm branches off from the Sulina Arm, to the south. Of the three arms, the one in the middle would be chosen as the main waterway. The 71-kilometre long Sulina Canal flew into the Black Sea next to the harbor of Sulina, a fishermens village that later grew into one of Romanias most cosmopolitan cities. By and large, rearrangement works consisted in the cutting of the bends and meanders made by the water course, in the consolidation of the banks and the dredging of the bottom so that the river may be deeper.



    Historian Constantin Ardeleanu:


    “Works began in 1857, when one of the arms was supposed to be picked for rearrangement works. There were several options, Hartley shared the opinion that the Sfantu Gheorghe arm was more favorable for such works than Sulina. Other engineers thought that financially, the Sulina arm was more prone to being rendered navigable. Works proper began in 1858 and the Sulina dams, which can still be seen today, were inaugurated in 1861. As a direct outcome of the works, the depth of the Danube over the Sulina sandbar, the bank of sand that was created there, increased from around 2.5 meters in 1856 to 4 or 5 meters five years later, and never ceased to increase until it reached the navigable level of 8 meters, roughly maintaining the same level to this day.”



    Why was such a grandiose work needed? Explanations have to do with geopolitics and economy. For many centuries, the Danube rivermouths had been under the control of the Ottoman Empire, which was not so keen on conducting large-scale construction works.



    Russias unabated offensive towards the south that began in the first half of the 18th century proved effective, pushing the Ottoman influence further south. However, Russia, which became the guaranteeing power for the Romanian Principalities after the Adrianopol Peace Treay in 1829, did not deem Danube as being important for its economy. Navigation in the area where River Danube flowed into the Black Sea was a difficult one, while the trade flow was scarce, if not chaotic. Alluvial sediments at the Danube rivermouths were a hindrance to a systematic, safe and controlled navigation process. So complex and multidisciplinary was the work of the European Danube Commissions chief engineer, Charles Hartley, that the supervisor of the grandiose project for the rearrangement of the Danube was dubbed ” the father of the Danube”.



    Constantin Ardeleanu:


    “For River Danube, what the engineers did, under the supervision of Hartley, was not only a work of utmost importance, it was also a scientific one. The Danube Delta is one of the worlds best-known sites having the form of a delta proper, if we try to understand how nature works. Those people were not just engineers who built several dams in Sulina, they were also prominent scientists who first understood how a delta worked: what the amount was, of the alluvial sediments it carried, how that amount was distributed among the three main arms of the Danube, what had to be done so that the Danube could become a navigable waterway for big tonnage vessels. It was a work of understanding a river, prior to becoming, in Hartleys own words, a work of taming and transforming it for the benefit of human communities.



    Rearranging the Danube Delta and the emergence of the Sulina Canal meant the opening up to the sea of Romanian territories. From an economic point of view, it was the “breath of fresh air” the Romanian state was granted, for its own projects.


    (Translation by Eugen Nasta)


  • Ana iubeşte arta: De la muzică la caligrafie

    Ana iubeşte arta: De la muzică la caligrafie

    Originară din
    Sulina Anamaria Maranda
    este o tânără care se face remarcată în peisajul bucureştean prin felul ei
    aparte de a fi. A venit în Capitală pentru a urma studiile universitare, iar
    astăzi Anamaria este una dintre prezenţele cunoscute la festivalurile folk sau
    pe scenele de jazz din Capitală şi nu numai. Cum a început totul? Anamaria
    Maranda Pasiunea pentru muzică? Cred că m-a descoperit ea pe mine, dar nu aş
    putea determina punctul zero al acestei descoperiri. Muzica m-a însoţit de când
    eram mică, apoi mi s-a părut firesc să caut să cânt cât mai mult şi să fac
    lucruri legate de muzică, să am colaborări cu diverşi oameni care se exprimă
    prin aceeaşi modalitate. Lucrurile au venit, cumva, de la sine, iar eu sper să
    continue la fel de firesc.



    Colaborările din
    primii ani i-au trasat, în linii mari, atât stilul, cât şi drumul muzical de
    mai târziu. Anamaria Maranda este recunoscătoare tuturor celor care i-au ghidat
    paşii spre muzica pe care o îndrăgea încă din copilărie: folkul. Sunt multe nume pe care ar trebui să le amintesc. În muzica folk am
    avut o colaborare lungă şi frumoasă cu Constantin Neculae, alături de care am
    cântat atât cover-uri, cât şi piese proprii. Am cântat şi la festivalurile de
    gen din ţară, la Folk You!, şi a fost foarte frumos. Eu am continuat apoi pe
    latura muzicii jazz, dar cântăm şi alte genuri, cum ar fi muzica bizantină,
    muzica grecească, tradiţională.


    Fire romantică şi
    sensibilă, totuşi energică şi spontană, după cum ea însăşi afirmă, Anamaria
    Maranda experimentează cu diferite stiluri şi influenţe muzicale. În prezent, susţine
    concerte alături de câţiva instrumentişti de jazz. Nu cred că aş putea
    să îmi definesc stilul. Eu sunt foarte spontană şi, de obicei, dacă îmi vine o
    idee, care poate că nu are legătură cu ceea ce fac în momentul respectiv, tind
    să o pun în practică. Momentan, proiectul principal este Anamaria Maranda &
    Easy Jazz Band, cu care am concerte prin Bucureşti. Cântăm standarde jazz,
    însă mi-aş dori să mergem şi într-o direcţie mai puţin cunoscută. Am dori să
    îmbinăm elemente din muzica bizantină cu muzica jazz. În concertele actuale,
    avem câteva piese în direcţia aceasta, dar am dori să devină ceva mai serios.


    Însă nu doar
    sunetul o pasionează pe Anamaria, ci şi semnul grafic. Gustul ei pentru scrisul
    frumos îşi are rădăcinile tot în copilărie. Pasiunea pentru
    caligrafie este la fel de firească cum este şi cea pentru muzică. A venit la
    fel, din dorinţa mea de a face lucruri frumoase – chiar şi pe hârtie. Mi-am
    dorit să îmi dezvolt latura aceasta a scrisului, care m-a fascinat
    dintotdeauna. Când eram mică, nu îmi plăcea neapărat să compun, cât îmi plăcea
    să copiez fragmente şi să le scriu cât mai frumos. Mereu, când scriam ceva,
    puneam acolo şi o bucăţică de suflet. Întotdeauna mi-a plăcut să scriu frumos.
    Lucrurile au evoluat firesc, am luat şi câteva cursuri de caligrafie.]



    Anamaria Maranda
    a făcut din scrisul frumos mai mult decât o activitate de timp liber. Tot mai
    mulţi prieteni, cunoscuţi sau chiar oameni care o întâlnesc pentru prima oară
    în mediul virtual îşi doresc ca mesajele lor pentru cei dragi să treacă prin
    condeiul Anei. Este ceva mai mult decât un hobby. Nu aş
    spune că este neapărat un business, pentru că aş dori ca lucrurile acestea pe
    care le scriu să fie unice. Îmi place să fie ceva mai degrabă calitativ decât
    cantitativ. Nu mă interesează neapărat câştigul din aşa ceva. Prefer să bucur
    ochii oamenilor şi să mă bucur şi eu prin lucrul acesta. Însă, într-adevăr, a
    devenit o ocupaţie secundară.



    Pasionată de
    muzică şi de caligrafie, Anamaria Maranda crede că perseverenţa oamenilor
    pasionaţi poate învinge toate neajunsurile materiale pe care cei mai tineri le
    pot întâmpina. Din păcate, sunt multe obstacole de care
    oamenii ca mine se lovesc. Din propria mea experienţă, sfatul ar fi să rămână
    perseverenţi. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot vei ajunge să faci un
    lucru care îţi place. Într-adevăr, în momentul în care îţi doreşti să şi
    câştigi de pe urma lui şi dacă nu se întâmplă asta, poate deveni frustrant.
    Dar, cu siguranţă, se va ivi acea ocazie care să îi ajute pe toţi cei pasionaţi
    de un anume lucru să îşi îndeplinească visul.




    Pe Anamaria Maranda o puteţi găsi online, pe profilul
    de Facebook cu acelaşi nume, dar şi pe pagina intitulată Ana scrie frumos.


  • Lansare-eveniment a ediției 2019 a Taberelor ARC

    Lansare-eveniment a ediției 2019 a Taberelor ARC

    Într-o atmosferă plină de voie-bună și energie, ediția 2019 a programului de tabere ARC, organizat de Ministerul pentru românii de pretutindeni în parteneriat cu Ministerul tineretului și sportului, a fost lansată astăzi în toate cele patru centre de agrement care vor primi anul acesta copii din diaspora și din comunitățile istorice.

    Ediția 2019 a venit cu numeroase premiere. Premierul Viorica Dăncilă a luat parte la deschiderea festivă de la tabăra Sulina, alături de ministrul pentru românii de pretutindeni, Natalia-Elena Intotero, de ministrul tineretului și sportului, Bogdan Matei, de ministrul finanțelor, Eugen Teodorovici, ministrul culturii și identității naționale, Daniel Breaz, alături de senatorul Mihai Fifor, deputatul Mirela Furtună și reprezentanți ai autorităților locale. De asemenea, este pentru prima dată când lansarea are loc simultan în toate cele patru centre – la Sulina, județul Tulcea, la Oglinzi, județul Neamț, la Căprioara, județul Hunedoara și la Săcelu, județul Gorj.

    Lansarea din toate cele patru tabere a fost o ocazie ca tinerii și copiii participanți să își demonstreze talentele artistice, sportive precum și cunoștințele de limba română. Ei au găsit parteneri de activități în miniștrii și oficialii locali care i-au vizitat și care, spre surpriza lor, li s-au alăturat la atelierele de lucru, la fotbal, la volei și chiar la plajă.

    O altă premieră este numărul record de participanți, de peste 3.000 de copii și tineri care, pe parcursul a 8 săptămâni, vor intra în contact cu tot ceea ce înseamnă România, tradiția, cultura și civilizația românească. În același timp, la ediția 2019 participă copii români din state precum SUA, Germania și Emiratele Arabe Unite.

    Premierul Viorica Dăncilă a reiterat importanța respectării drepturilor românilor la identitate etnică, lingvistică şi religioasă și a salutat interesul din ce în ce mai mare pentru activitățile întreprinse de Guvernul României, în vederea păstrării și promovării identității românești.

    De asemenea, ministrul Natalia Elena Intotero a subliniat că prin intermediul programului de tabere ARC, copiii români de pretutindeni își consolidează apartenenţa la identitatea cultural-românească, prin aprofundarea cunoştinţelor de limbă română. De asemenea, taberele ARC facilitează interacţiunea şi dialogul între tinerii din comunităţile istorice, dar şi tinerii din diaspora prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, care este foarte importantă în promovarea imaginii României. Demnitarul și-a exprimat aprecierea față de toți cei care susțin și se implică în desfășurarea cu succes a acestui proiect, care de la an la an, adună din ce în ce mai mulți tineri și elevi români din toate colțurile lumii.

    Informații suplimentare:

    Taberele ARC vor fi organizate în perioada 1 iulie – 27 august 2019, în serii consecutive de câte 7 zile în Centrele de Agrement din Sulina, județul Tulcea, Oglinzi, județul Neamț, Căprioara, județul Hunedoara, și Săcelu, județul Gorj.

    Anul acesta, la ediția 2019 sunt așteptați în taberele ARC peste 3.000 de copii și tineri români din Albania, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, Emiratele Arabe Unite, Franța, Germania, Grecia, Italia, Macedonia de Nord, Marea Britanie, Olanda, Republica Moldova, Serbia, Spania, Statele Unite ale Americii, Ucraina și Ungaria. ARC este parte a Programului de Guvernare 2018-2020 și face parte din pilonul Educație Nicolae Iorga, înscriindu-se în Planul anual de acțiuni proprii al Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.

    http://www.mprp.gov.ro/web/lansare-eveniment-a-editiei-2019-a-taberelor-arc/



  • The Danube Delta

    The Danube Delta

    At the very point where the Danube flows
    into the Black Sea, the river has created a delta, a one-of-a-kind spot because
    of its beauty.


    The Danube Delta’s surface area is
    continually expanding because of the mud carried by the waters, thus forming a
    network of waterways, lakes, reed-covered islands, forests, pastures and sand
    dunes.






    Today’s destination, the Danube Delta, is
    the second largest in Europe being at the same time an area of unmatched beauty.
    It has been included on UNESCO’s heritage list since 1991.






    Cătălin Țibuleac is president of the Danube
    Delta Tourist Destination Management Association. He told us the entire area is
    superb.








    Catalin
    Tibuleac: It targets a wide category of tourists who
    would like to reach Tulcea County as a tourist destination. We take pride in
    the local cuisine, in crafts, the inhabitants’ entire story being in perfect
    harmony with the nature here and its biodiversity. There are 14 minority groups
    here living perfectly together, each group with its own traditions and customs.
    Whenever we speak about the Danube Delta, we speak about Europe’s bio garden.
    We have been trying to preserve it like that, promoting a responsible tourism.
    Last year we launched a programme entitled ‘Christmas and New Year’s Eve in the
    Danube Delta’. The old-rite holidays of the two minority groups that we have
    here, the Lippovan Russians and the Ukrainians, proved very successful. Whoever
    wants an unusual holiday for them is wholeheartedly welcomed in Tulcea County.






    The Danube Delta is also famous for the
    local cuisine, Cătălin Țibuleac also told us.








    Catalin
    Tibuleac: Now we have local gastronomic points which
    have been recently authorized at government level and will be operational in
    2019. There are family guest houses offering tourists traditional produce.
    Also, we have a series of events revolving around the fish thick soup there are
    also cultural events, such as the Anonimul Film festival, which will see its 16th
    edition in 2019. Another sought-after event is Enisala Fest, targeting rock and
    folk enthusiasts, but in a different setting. I am proud to say last year the
    number of tourists we had was around 77% greater than what we had the year
    before. Almost 20% of them were foreign tourists. Such an increase was possible
    thanks to a tourist product specifically targeting traditional tourism, based
    on multiculturalism, and in perfect harmony with nature.








    Another tourist hotspot is Letea Forest,
    Romania’s oldest nature reserve, which has been under scientific observation since
    1930. In the Letea sand forest, actually in the place known as Omer’s fountain,
    one of the country’s oldest oak trees can be found. It is 500 or 600 years old,
    having a circumference of 4 meters, according to experts from the Danube Delta
    Eco-tourism Museum. Tourists can have access to these special places, by means
    of a floating hotel.






    Marketing manager Andreea Diaconu has been
    bringing tourists to the Delta since 2001. She will now be telling us what a
    floating hotel means.




    Andreea
    Diaconu: This is actually a cruise ship, adjusted to
    reach these places in the delta, because there are some areas here where access
    can be more difficult. It is a floating hotel actually with six double rooms
    and two flats, which can accommodate at least 16 people. The rooms have the
    standard of a four-star hotel. It is a classification specifically created for
    floating hotels. They have the facilities of a hotel: private bathrooms, air
    conditioning satellite TV, a private restaurant, an outdoor beer garden and a
    beach beer garden. The hotel uses renewable energy with photovoltaic panels and
    a windmill.






    The good point of being on a floating hotel
    is that each morning, as we wake up, we find ourselves in a different place, so
    we can see a lot more places in the Delta than if we stayed in a guesthouse for
    instance; plus the bonus of a boat ride, Andreea Diaconu also told us.








    Andreea
    Diaconu: It is much more comfortable to be on board
    of a ship and be able to admire the entire scenery offered by the delta. We
    also collaborate with travel agents, but the easiest way is to have direct
    contact and personalize the desired package. We have tourists coming over
    especially for bird-watching, the large majority of them being foreign
    tourists. There is also the relaxation option, and then we personalize the
    package according to the places tourists want to reach. There are tourists who
    appreciate the Delta entirely, from both perspectives. There are ornithologists
    coming over, but there are also people who want to explore the places, whether
    they want to see the forest in Letea, or whether they want to get to Sulina,
    which is another fine point in our cruise. Everybody finds something to do in
    the Delta, even the fishermen.






    For those who may have an interest in that,
    personalized routes are on offer. Speaking about that, here is the marketing
    manager of a floating hotel Andreea Diaconu once again.






    Andreea
    Diaconu: For instance, if they want to see the
    forest in Letea, we contact the people who are in charge of those routes. Those
    who stage such routes have in turn special safari cars that can take people to
    the forest, the Caraorman sand dunes are visited, and also the wild horses. We
    had German, French, English tourists, but also people from South Africa. The
    latter’s expectations were a little bit higher as, being poorly informed, they
    wanted to see crocodiles in the Danube delta. Their wish was amusing, yet they
    were fascinated with what they saw in the Delta. We even had a group of
    ornithologists who showed up at a time when, believe it or not, they ran into
    Flamingo birds. It was a special year when such bird species had made it as far
    as our Delta.






    For a personalized offer, make sure you
    contact travel agents straight away, if you want to have a unique stay in the
    world’s largest and most compact reed bed area, the Danube Delta.









  • The Danube Delta

    The Danube Delta

    At the very point where the Danube flows
    into the Black Sea, the river has created a delta, a one-of-a-kind spot because
    of its beauty.


    The Danube Delta’s surface area is
    continually expanding because of the mud carried by the waters, thus forming a
    network of waterways, lakes, reed-covered islands, forests, pastures and sand
    dunes.






    Today’s destination, the Danube Delta, is
    the second largest in Europe being at the same time an area of unmatched beauty.
    It has been included on UNESCO’s heritage list since 1991.






    Cătălin Țibuleac is president of the Danube
    Delta Tourist Destination Management Association. He told us the entire area is
    superb.








    Catalin
    Tibuleac: It targets a wide category of tourists who
    would like to reach Tulcea County as a tourist destination. We take pride in
    the local cuisine, in crafts, the inhabitants’ entire story being in perfect
    harmony with the nature here and its biodiversity. There are 14 minority groups
    here living perfectly together, each group with its own traditions and customs.
    Whenever we speak about the Danube Delta, we speak about Europe’s bio garden.
    We have been trying to preserve it like that, promoting a responsible tourism.
    Last year we launched a programme entitled ‘Christmas and New Year’s Eve in the
    Danube Delta’. The old-rite holidays of the two minority groups that we have
    here, the Lippovan Russians and the Ukrainians, proved very successful. Whoever
    wants an unusual holiday for them is wholeheartedly welcomed in Tulcea County.






    The Danube Delta is also famous for the
    local cuisine, Cătălin Țibuleac also told us.








    Catalin
    Tibuleac: Now we have local gastronomic points which
    have been recently authorized at government level and will be operational in
    2019. There are family guest houses offering tourists traditional produce.
    Also, we have a series of events revolving around the fish thick soup there are
    also cultural events, such as the Anonimul Film festival, which will see its 16th
    edition in 2019. Another sought-after event is Enisala Fest, targeting rock and
    folk enthusiasts, but in a different setting. I am proud to say last year the
    number of tourists we had was around 77% greater than what we had the year
    before. Almost 20% of them were foreign tourists. Such an increase was possible
    thanks to a tourist product specifically targeting traditional tourism, based
    on multiculturalism, and in perfect harmony with nature.








    Another tourist hotspot is Letea Forest,
    Romania’s oldest nature reserve, which has been under scientific observation since
    1930. In the Letea sand forest, actually in the place known as Omer’s fountain,
    one of the country’s oldest oak trees can be found. It is 500 or 600 years old,
    having a circumference of 4 meters, according to experts from the Danube Delta
    Eco-tourism Museum. Tourists can have access to these special places, by means
    of a floating hotel.






    Marketing manager Andreea Diaconu has been
    bringing tourists to the Delta since 2001. She will now be telling us what a
    floating hotel means.




    Andreea
    Diaconu: This is actually a cruise ship, adjusted to
    reach these places in the delta, because there are some areas here where access
    can be more difficult. It is a floating hotel actually with six double rooms
    and two flats, which can accommodate at least 16 people. The rooms have the
    standard of a four-star hotel. It is a classification specifically created for
    floating hotels. They have the facilities of a hotel: private bathrooms, air
    conditioning satellite TV, a private restaurant, an outdoor beer garden and a
    beach beer garden. The hotel uses renewable energy with photovoltaic panels and
    a windmill.






    The good point of being on a floating hotel
    is that each morning, as we wake up, we find ourselves in a different place, so
    we can see a lot more places in the Delta than if we stayed in a guesthouse for
    instance; plus the bonus of a boat ride, Andreea Diaconu also told us.








    Andreea
    Diaconu: It is much more comfortable to be on board
    of a ship and be able to admire the entire scenery offered by the delta. We
    also collaborate with travel agents, but the easiest way is to have direct
    contact and personalize the desired package. We have tourists coming over
    especially for bird-watching, the large majority of them being foreign
    tourists. There is also the relaxation option, and then we personalize the
    package according to the places tourists want to reach. There are tourists who
    appreciate the Delta entirely, from both perspectives. There are ornithologists
    coming over, but there are also people who want to explore the places, whether
    they want to see the forest in Letea, or whether they want to get to Sulina,
    which is another fine point in our cruise. Everybody finds something to do in
    the Delta, even the fishermen.






    For those who may have an interest in that,
    personalized routes are on offer. Speaking about that, here is the marketing
    manager of a floating hotel Andreea Diaconu once again.






    Andreea
    Diaconu: For instance, if they want to see the
    forest in Letea, we contact the people who are in charge of those routes. Those
    who stage such routes have in turn special safari cars that can take people to
    the forest, the Caraorman sand dunes are visited, and also the wild horses. We
    had German, French, English tourists, but also people from South Africa. The
    latter’s expectations were a little bit higher as, being poorly informed, they
    wanted to see crocodiles in the Danube delta. Their wish was amusing, yet they
    were fascinated with what they saw in the Delta. We even had a group of
    ornithologists who showed up at a time when, believe it or not, they ran into
    Flamingo birds. It was a special year when such bird species had made it as far
    as our Delta.






    For a personalized offer, make sure you
    contact travel agents straight away, if you want to have a unique stay in the
    world’s largest and most compact reed bed area, the Danube Delta.









  • La ville de Sulina

    La ville de Sulina

    Sérigeant à lendroit même où lun des bras du Danube, le bras Sulina justement, rencontre la mer Noire, la ville portuaire de Sulina nest joignable que par voie deau. Que ce soit au moyen des chaloupes rapides ou du ferry, le voyage vers Sulina est un plaisir à part entière, pour les amoureux de la nature en particulier. Ilinca Mihăilă, bibliothécaire à la bibliothèque Jean Bart de Sulina, ainsi appelée daprès lenfant chéri du pays, Eugen Botez, qui avait pris Jean Bart pour pseudonyme littéraire, nous convie à la suivre à travers la ville: « Jadore tout dans cette ville. La générosité de la nature qui la submerge, coincée entre la mer, le Danube et son delta. Position imprenable. A partir dici, lon peut se réfugier dans la nature sauvage, en passant par les canaux qui entourent la ville et qui nous portent au cœur du delta, dans les forêts vierges de Letea ou vers les villages de pêcheurs de Caraorman et de Periprava. Ce dernier fut bâti près des ruines de la cité portuaire de Licostomo, élevée par les Génois au Moyen Age. Parce que, à part la nature, il y a la culture, évidemment. Déjà que cest ici, à Sulina, qua été esquissé le premier embryon de lUnion européenne. Il y avait une mini-Europe, un Europolis, formé des consulats des Etats membres de cette Commission du Danube, et puis lon croisait les agents et les représentants des maisons de commerce, des transporteurs qui profitaient du développement dun commerce florissant et du régime de ville franche de ce port. Aujourdhui, Sulina dévoile à qui sait regarder ses trésors historiques, ses traditions soigneusement conservées, les réminiscences de ses jours de gloire ».



    Et, en effet, Sulina respire encore le parfum de son riche passé cosmopolite, des 26 ethnies différentes, chacune avec ses églises et ses écoles propres. Mais Sulina, ne loublions pas, se trouve en bord de mer. Lon peut se dorer, nager, pêcher, observer les oiseaux et admirer la faune et la flore locale. Au départ de Sulina, les promenades en chaloupe ou en barque nous feront découvrir le delta, ses lacs et ses canaux, ses forêts vierges et ses marais. Et dans la ville même, ne pas hésiter à faire un tour au musée du Vieux phare, le cimetière, le vieux centre-ville ou encore son château deau.



    Erigé entre 1869 et 1870, perché à plus de 17 mètres, le Vieux phare domine les environs, et aujourdhui il abrite un musée. Lexposition permanente retrace lévolution de la ville, sattardant sur lépoque où la Commission européenne du Danube faisait son renom. Deux personnalités emblématiques sont par ailleurs mises à lhonneur : lécrivain Eugeniu Botez (mieux connu sous son pseudo littéraire Jean Bart) et le chef dorchestre George Georgescu. La pièce du rez-de-chaussée est dédiée à la Commission européenne du Danube, créée suite au Traité de Paris du 30 mars 1856, Commission qui allait administrer le Phare à commencer de 1879. Léchelle métallique en colimaçon, éclairée par trois belles ouvertures circulaires, mène à la coupole du Phare. Le cimetière des marins est un endroit unique, non seulement en Roumanie, mais dans toute lEurope. De hauts fonctionnaires, des princes et des princesses, le menu peuple, des voyageurs, des téméraires, des pirates sanguinaires ont trouvé là le repos éternel et la paix de lâme. Les stèles funéraires constituent autant de témoins de la richesse artistique bouillonnante des époques passées que du caractère cosmopolite de ses habitants, de toutes confessions, partageant en bonne entente la même terre, de leur vivant comme dans la mort.



    Enfin, le château deau. Parlons-en, car la légende veut que ce soit la reine Wilhelmine des Pays-Bas qui eusse financé sa construction. Et en effet, il semblerait que la reine ait débarqué à Sulina vers la fin des années 1890 et que lorsquelle demanda de leau, on lui apportât de leau du Danube. Lusine deau et le château deau furent érigés en 1897 et payés des deniers de la Maison royale des Pays-Bas. Toujours en état de fonctionnement de nos jours, vous aurez le privilège détancher votre soif grâce à la reine Wilhelmine. (Trad. Ionut Jugureanu)