Radio România Internațional

Tag: Summit Vilnius

  • Cadurlu a unlui summit

    Cadurlu a unlui summit



    Zelenski şidzu dipi tru mesea di caduru cu pareia di Vilnius, neise, spun născănţă, dipu ălu diadiră di mănaru. Zelenski şidzu nanăparti, vărnu nu lu-diadi di mănadu, spun alță. Neise, preziditutulu ali Ucraină fu tamam iu lipsea s’hibă, tru kirolu a summitlui NATO di Vilnius, iu să zbură multu ti yinitorlu a lumillei, tru contextul a fuvirsearillei faptă di Rusia contra a văsiliillei a lui. Tru cadurlu di bitisită, “di familie”, preziditutulu Zelenski nu s’veadi, di itia că loa parti maş lidirlli a văsiliiloru membre ale NATO. Ucraina nu easte membră ali organizație nord-atlantică, dimi nu lipsea s’hibă tru caduru. Di idyea ispeti, niţi Suedia nu fu reprezentată tru cadurlu ufiţialu.


    Summitlu NATO di Vilnius avu pi lista a prioritățlor tamam aesti probleme, admiterea ali Suedie și ali Ucraină. Suedia faţi parte ditu ună dalgă di tindiari a NATO cari acăţa tu isapi și Finlanda. Aestă văsilie, ama, s’hărsi di procedura accelerată și la Vilnius a fu tru cadurlu a membrilor cu tuti ndrepturli. Suedia și Finlanda era tru grupul a văsiliiloru scandituave cari nu s’ayuñiusea s’adiră la NATO. Suedia avea ună politică di neutralitate, di niminteari tu polimi, kiro di dauă secole. Aestă politică feaţi ca, tru Al Doilea Război Mondial, Suedia s’nu hibă aputrusită niţi di ghirmañi, cum fu Norvegia, niţi di sovietici, cata cumu Finlanda. Di aestă ispeti, Norvegia agiumsi membră fondatoare a NATO, iara Finlanda şidzu largu di Alianță, avânda unu lungu sinuru comun și ună istorie complicată di viţinătati cu Uniunea Sovietică. Când, ama, Rusia numata acăţă tu isapi niţi ună reglementare internațională ică di bunili practiţ diplomatice și aputrusi, Ucraina, văsiliili scandituave akicăsiră că viţinătatea cu Rusia easti di mari piriclliu și lipseaşti s’caftă adirarea la organizația di auto-apărare a văsiliiloru democratice ditu Vestul Europei și Nordul Americii. Turchia, cari easte și ea membră cu vicllimi a NATO, nica di anda eara viţină cu URSS, akicăsi, ama, s’aibă profituri personale dupu căftărli a aţiloru dauă văsilii scandituave. S-ncuntră și nica u ambudyiusi aderarea a lor, ma amănatu maş ali Suediei, invocânda probleme di sinferu personal. Easte cunuscută politica ali Turchie, văsilie NATO, neise, cu aprukeari di Rusia și di belicoslu a llei lider.


    Vilnius, nu sinferurli comuni a membrilor NATO au adus Turcia la mindueri ma buni andicra di aderarea ali Suedie că problemele economiţi. Aeastia feaţiră s’caftă favoruri nu di tip NATO, că ditu arada aţiloru speţifiţi Uniunillei Europene. Di altă parte, Turchia easti văsilia cu nai ma lunga tru kiro căftari ti candidatură la aderarea la Uniunea Europeană, ama stagnarea tru aestu proţesu tut di itia ali Ankara, cari promova ună cali işiş, ţi nu tiñisea căftărli UE. Insistența ali Ucraina tra s’hibă aprukeată tru NATO easti cunuscută, idyea cum apandisea easti aţea cunuscută. Ucraina ari andrupari babageană di partea a țărilor NATO, tra s’ţănă keptu la aputrusearea criminal ali Rusie. Cadealihea că, Ucraina nu putea s’adera la NATO la aţelu ditu soni summit di la Vilnius. Easti un lucru normal, cum normal easti ca Ucraina s’caftă aesta cu insistență. Idyea normal easti ca NATO să zburască ti aderarea ali Ucraina. Contra-argumentele yin di la propaganda arusă, ateali cari invocă ună ași-dzăsă tăxeari a NATO că va s’agiungă la sinurli ali Rusiei, că di aestă itie fu atacată Ucraina. Cum u spusimu, askirladzlli NATO și aţelli ali URSS mutrea pisti linia a sinurlui comun nica ditu 1952, când agiumsiră membre ale Alianței Turcia și Gărţia, tamama tra s’hibă ţănutu sum control conflictul istoric anamisa di aesti dauă văsilii.


    Tru 2004, unăoară cu România, agiumsiră membre ale NATO și ateali trei ripubliţ baltiţi, Estonia, Letonia și Lituania, aputrusiti di URSS tru 1940, independente, diznău, ditu 1990-1991. Ase, ditu 2004, Rusia și NATO au un altu sinuru comunu, pi tută lundzimea a sinurlui a llei cu aţeali trei republici baltice. Ma multu, cama di trei meşi, aţelli 1.340 di km di sinuru comună, ditu Est, agiumsiră s’hibă sinurlu ali Rusie cu NATO. Aţea ţi putu s’evită URSS, impunânda neutralitatea ali Finlandă, aprăftăsi regimul Putin, cu afuvirsearea contra ali Ucraina, cari li aspăre văsiliili democratiţi și li adusi, di urgență, sumu umbrela NATO și tru cadurlu ufiţialu di Vilnius


    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala







  • Fotografia unui summit

    Fotografia unui summit

    Zelenski a stat prea în centrul fotografiei de grup de la Vilnius, spun
    unii, prea i s-a dat atenție. Zelenski a stat izolat, nu l-a băgat nimeni în
    seamă, spun alții. De fapt, președintele Ucrainei a fost exact unde trebuia, în
    timpul summitului NATO de la Vilnius, unde s-a vorbit mult despre viitorul
    omenirii, în contextul agresiunii Rusiei împotriva țării sale. În fotografia
    finală, de familie, președintele Zelenski nu apare, pentru că participau doar
    liderii țărilor membre ale NATO. Ucraina nu este membră a organizației
    nord-atlantice, deci nu trebuia să fie în fotografie. Din același motiv, nici
    Suedia nu a fost reprezentată în fotografia oficială.

    Summitul NATO de la
    Vilnius a avut pe lista priorităților exact aceste probleme, admiterea Suediei
    și a Ucrainei. Suedia face parte dintr-un val de extindere a NATO care
    cuprindea și Finlanda. Această țară, însă, a beneficiat de procedura accelerată
    și la Vilnius a fost în fotografia membrilor cu drepturi depline. Suedia și
    Finlanda erau în grupul țărilor scandinave care nu se grăbeau să adere la NATO.
    Suedia avea o politică de neutralitate, de neimplicare în războaie, de fix două
    secole. Această politică a făcut ca, în Al Doilea Război Mondial, Suedia să nu
    fie ocupată nici de germani, cum a fost Norvegia, nici de sovietici, precum
    Finlanda. Din acest motiv, Norvegia a devenit membră fondatoare a NATO, iar
    Finlanda s-a ținut departe de Alianță, având o lungă frontieră comună și o
    istorie complicată de vecinătate cu Uniunea Sovietică. Când, însă, Rusia nu a
    mai ținut cont de nicio reglementare internațională sau de bunele practici
    diplomatice și a invadat, pur și simplu, Ucraina, țările scandinave au înțeles
    că vecinătatea cu Rusia este periculoasă și trebuie să ceară aderarea la
    organizația de auto-apărare a țărilor democratice din Vestul Europei și Nordul
    Americii. Turcia, care este și ea membră cu vechime a NATO, chiar de pe vremea
    când se învecina cu URSS, a înțeles, însă, să tragă profituri personale de pe
    urma demersului celor două țări scandinave. S-a opus și chiar a blocat aderarea
    lor, ulterior doar a Suediei, invocând probleme de interes personal. Este
    cunoscută politica Rusiei, țară NATO, de altfel, de apropiere de Rusia și de
    belicosul ei lider.

    La Vilnius, nu interesele comune ale membrilor NATO au adus
    Turcia la gânduri mai bune față de aderarea Suediei ci problemele economice.
    Acestea au făcut-o să ceară favoruri nu de tip NATO, ci dintre cele specifice
    Uniunii Europene. Pe de altă parte, Turcia este țara cu cea mai îndelungată
    candidatură la aderarea la Uniunea Europeană, dar stagnarea în acest proces a
    fost generată tot de Ankara, care
    promova o cale proprie, lipsită de cerințele UE. Insistența Ucrainei de a fi
    primită în NATO este cunoscută, la fel cum răspunsul este cel cunoscut. Ucraina
    primește sprijin masiv din partea țărilor NATO, pentru a face față invaziei
    criminale a Rusiei. In mod evident, Ucraina nu putea adera la NATO la recentul
    summit de la Vilnius. Este un lucru normal, cum normal este ca Ucraina să ceară
    asta cu insistență. La fel de normal este ca NATO să discute despre aderarea
    Ucrainei. Contra-argumentele vin de la propaganda rusă, cele care invocă o
    așa-zisă promisiune a NATO că va ajunge la granițele Rusiei, că din cauza asta
    a fost atacată Ucraina. Cum am arătat, soldații NATO și cei ai URSS se priveau
    peste linia frontierei comune încă din 1952, când au devenit membre ale
    Alianței Turcia și Grecia, tocmai pentru a fi ținut sub control conflictul
    istoric dintre aceste două țări.

    În 2004, odată cu România, au devenit membre
    ale NATO și cele trei republici baltice, Estonia, Letonia și Lituania, ocupate
    de URSS în 1940, independente, din nou, din 1990-1991. Astfel, din 2004, Rusia
    și NATO au o altă frontieră comună, pe toată lungimea frontierei sale cu cele
    trei republici baltice. In plus, de mai bine de trei luni, cei 1.340 de km de
    frontieră comună, din Est, au devenit frontieră a Rusiei cu NATO. Ceea ce a
    reușit să evite URSS, impunând neutralitatea Finlandei, a reușit regimul Putin,
    cu agresiunea împotriva Ucrainei, care a speriat țările democratice și le-a
    adus, de urgență, sub umbrela NATO și în fotografia oficială de la Vilnius

  • Jurnal românesc – 13.07.2023

    Jurnal românesc – 13.07.2023

    România şi-a îndeplinit obiectivele stabilite pentru summit-ul de la Vilnius, unde s-a făcut un pas decisiv în direcţia consolidării Alianţei, a declarat preşedintele Klaus Iohannis, după summitul anual al NATO. Șeful statului a amintit că adoptarea noilor planuri de apărare ale NATO oferă cel mai înalt nivel de securitate pentru Flancul Estic la Marea Neagră și arată că Alianţa are un răspuns pentru orice ameninţare de securitate care ar afecta Bucureștiul. În cadrul summit-ului, Klaus Iohannis a mulțumit tuturor aliaţilor prezenţi în România pentru contribuţiile lor şi a salutat anunţul Spaniei de a disloca militari aici. Totodată, a reafirmat necesitatea sprijinului consolidat al NATO pentru partenerii vulnerabili, în special pentru Republica Moldova. El a anunţat o nouă contribuţie financiară pentru Chişinău, pe care România o va transfera la fondul voluntar NATO, dedicat acestui stat. Cât privește războiul din țara vecină, Klaus Iohannis a susţinut un progres clar pentru concretizarea cât mai rapidă a aspiraţiilor euroatlantice ale Ucrainei şi a subliniat că România îi va oferi sprijin atât timp cât va fi necesar, până când Kievul va câştiga războiul.

    Parlamentul European (PE) a adoptat miercuri o rezoluţie bazată pe petiţia depusă în PE de societatea civilă din România prin care se solicită contestarea legalităţii veto-ului Austriei împotriva aderării Bucurestiului la spaţiul Schengen. Documentul a fost adoptat cu 526 voturi pentru, 57 împotrivă şi 42 de abţineri. Proiectul de rezoluţie îndeamnă Comisia Europeană să estimeze costurile neaderării pentru România şi Bulgaria şi să analizeze opţiunile privind mecanismele de compensare financiară. Reamintim că, la sfârșitul anului trecut, in consiliul JAI, nu a fost adoptată o decizie în unanimitate cu privire la intrarea în spaţiul Schengen a celor două ţări membre ale UE din 2007, după ce Austria și Olanda s-au opus. Cancelarul austriac Karl Nehammer a motivat această poziție aducând în discuție migranții ilegali ajunși în țara sa despre care afirmă că mulți ar fi venit prin România și Bulgaria, date contrazise însă de autoritățile de la București. La rândul său, Olanda a precizat că susține aderarea României, dar nu la pachet cu Bulgaria.

    Avram Iancu anunță că va înota pentru a susține aderarea României la spațiul Schengen. Bibliotecarul din Petroşani va pleca duminică, 16 iulie, într-o cursă pe întreg cursul fluviului Rin. Va fi o provocare de 35 de zile prin care şi-a propus să sprijine, prin mijloacele sale, aderarea României la spaţiul de liberă circulație. Avram Iancu va înota cei peste o mie de km ai fluviului fără costum de neopren sau alte elemente ajutătoare, la fel ca atunci când a devenit primul om din lume care a reuşit să străbată fluviul Dunărea doar prin forţa braţelor. Startul va fi dat duminică, de la podul vechi din Konstanz (Germania). Evoluţia înotătorului va putea fi urmărită pe un sistem modern de livetracker. Aşa cum fluviile străbat ţările şi continentele fără să ţină cont de graniţe, tot aşa îmi doresc ca milioane de români să circule liber de la Marea Nordului până la Marea Neagră, a declarat Avram Iancu.

    American Councils for International Education invită studenţii, masteranzii şi doctoranzii cetăţeni români, cu vârsta între 20 şi 27 de ani, să candideze pentru a participa la Programul Elie Wiesel Study Tour, ce se va desfăşura în perioada 27 august – 9 septembrie. Potrivit Ambasadei SUA la Bucureşti, cei interesaţi se pot înscrie online până pe 23 iulie, iar organizatorii vor selecta 15 participanţi, în urma evaluării dosarului. Programul, aflat la cea de-a şasea ediţie, îşi propune să ofere studenţilor interesaţi de tematica drepturilor omului şi de istoria Holocaustului ocazia de a înţelege mai multe despre aceste subiecte şi de a-și aprofunda cunoştinţele. După finalizarea programului, fiecare dintre cei 15 participanţi trebuie să organizeze o activitate de diseminare pe tematica programului.

    Salvaţi Copiii România organizează, în perioada iulie – august, tabere în zonele Păltiniş – Sibiu şi Zărneşti – Braşov pentru 1.000 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în alte state şi care sunt incluşi în programele de suport ale organizaţiei. Potrivit unui comunicat, taberele se înscriu în seria demersurilor recreative şi de socializare din programele de suport ale organizaţiei, care au rolul, pe de o parte, de a ocupa timpul liber al copiilor cu activităţi relevante şi, pe de altă parte, de a preveni izolarea socială şi înstrăinarea acestora. Datele unui studiu naţional realizat de Salvaţi Copiii România la finalul anului trecut arată că aproape 14% dintre copiii români care au vârste de până la 17 ani au avut cel puţin un părinte plecat la muncă în alte state în ultimul an.

  • Flancul ditu apirită, tru mengă

    Flancul ditu apirită, tru mengă



    15 companii ditu 11 văsilii, ntră cari şi România, fură aflati, ca hiinda irbapi s’poată s’nkisească producţia tru industria di apărari. Aaesta tru condiţiile tru cari UE ari un plan tru trei sturi tră s’da ali Ucraina armament. Un miliard di euro va s’ducă către făvriţli cari au tu aestu kiro armament pi stoc. Un altu miliard va s’agiungă atea turlie ca uzinele di băruti să-şi znuească stocurile. Treilu sturu lu-reprezintă turlia tru cari poate shibă criscută capacitatea a făvriţloru europene, ţi suntu pi lucru. Uzinele româneşti suntu anamisa di ateali cari va s’poată s’agiută ti căftarea di băruti ditu Ucraina, ama au ananghi di investiţii. Aestă easti ună di furñiili tră cari comisarul european tră piaţă internă, Thierry Breton, vini tru România, iu fu aştiptatu di oficialităţi importante a statului. După andamasea cu premierul Nicolae Ciucă, comisarul european declară că pistipseaşti că România va s’poată s’aibă un rol nica ma importantu tru industria di apărari europeană şi cundille că ahărdzindalui 2,5% ditu PIB tră apărari tru aestu an spuni că Bucureștiul akicăsi că him tu ună economie di polimu, iara aesti hărgi comuni agiută ti protecţia a llei, ama şi a Europei. El cundille că, avânda tu videală că Uniunea Europeană s-lo borgea s’agiută gaeretea ali Ucraină ta si s’apăra contra a fuvirsearillei ali Rusiei, lipseaşti s’nă asiguripsimu că avem capacitatea ta s’dămu echipamentele şi bărutea di cari aesta ari ananghi, nica şi pritu criştearea a capacităţilor di producţie la nivel european.



    Tu arada a lui, premierul Nicolae Ciucă spusi că anvărtuşearea ali industrie di apărari va s’agiută inclusiv la ună ma bună rezilienţă şi va u crească capacitatea României ta s’ţănă keptu dinintea a problemelor yinitoari.După ţi fu aştiptatu di oficiali di la Bucureşti, dimnitarlu european dusi s’veadă dauă ditu făvriţli ali industriei di apărari, filiale ali Romarm – principalul furnizor di tehnică și servicii militari ditu România, prezent tru pisti 50 di păzări ditu Europa, America, Asia și Africa. Tru aestu kiro, Romarm mindueaşti sli znuească făvriţli di armament, ică pritu parteneriate cu companii private, ică pritu finanţări di la UE. La București, tut tru aesti dzăli easti vinitu şi prezidintulu a Comitetlui Militar al NATO, amiralu Rob Bauer, tră convorbiri consacrate ti catandisea di securitate ditu regiunea ali Amarea Lae, misiunilor aliate di discurajari şi apărari a spaţiului euroatlantic, ama şi a evenimentelor majore di instruire ditu aestu an. El feaţi muabeti cu ministrul di externe Bogdan Aurescu ti pregătirea a summit-ului di la Vilnius ditu alunaru şi implementarea a apofasiloru ditu andamasea aliată di Madrid, iara la sediul MApN avu convorbiri cu ministrul di resort, Angel Tîlvăr, şi cu şeful a Statlui Major, gheneralul Daniel Petrescu. NATO arămâne tră România sturlu di thimelliu a politicăllei di securitate, diclara Daniel Petrescu. El nica spusi că Armata României u faţi totna cama cu hăiri capacitatea ata s’da apandisi ntrăoară iruşi şi cu hăiri la fuvirseri. România spusi că easti didicată Alianţăllei nică ditu prima dzuuă ali adirari a llei la NATO, di scoasi tu vidială aşecă akicăseaşti alithea valoari a apărarillei colective, cundille, tu arada a lui, amiralu Rob Bauer.



    Autoru: Mihai Pelin


    Armânipsearia: Taşcu Lala


  • Flancul estic, în atenţie

    Flancul estic, în atenţie

    15 companii din 11 ţări, între care şi România, au fost identificate ca
    fiind apte să poată porni producţia în industria de apărare. Aceasta în
    condiţiile în care UE are un plan în trei piloni pentru a furniza Ucrainei
    armament. Un miliard de euro va merge către fabricile care au deja armament pe
    stoc. Un alt miliard va ajunge pentru ca uzinele de muniţie să îşi refacă
    stocurile. Al treilea pilon îl reprezintă modul în care poate fi crescută
    capacitatea fabricilor europene, deja existente. Uzinele româneşti sunt printre
    cele care vor putea contribui la cererea de muniţie din Ucraina, însă au nevoie
    de investiţii. Acesta este unul dintre motivele pentru care comisarul
    european pentru piaţă internă, Thierry Breton, a
    venit în România, unde     a fost primit de oficialităţi importante ale
    statului. După întâlnirea cu premierul Nicolae Ciucă, comisarul european a
    declarat că are încredere că România va putea să joace un rol şi mai important
    în industria de apărare europeană şi a precizat că alocarea a 2,5% din PIB
    pentru apărare în acest an denotă faptul că Bucureștiul a înţeles că ne aflăm
    într-o economie de război, iar aceste cheltuieli contribuie la protecţia sa,
    dar şi a Europei. El a precizat că, având în vedere faptul că Uniunea Europeană
    s-a angajat să sprijine efortul Ucrainei de a se apăra împotriva agresiunii Rusiei,
    trebuie să ne asigurăm că avem capacitatea de a livra echipamentele şi muniţia
    de care aceasta are nevoie, inclusiv prin creşterea capacităţilor de producţie
    la nivel european.

    La rândul său, premierul Nicolae Ciucă a subliniat faptul că
    întărirea industriei de apărare va contribui inclusiv la o mai bună rezilienţă
    şi va creşte capacitatea României de a face faţă problemelor viitoare.După ce a fost primit de oficiali
    de la Bucureşti, demnitarul european a vizitat două dintre fabricile industriei
    de apărare, filiale ale Romarm – principalul furnizor
    de tehnică și servicii militare din România, prezent în peste 50 de piețe din
    Europa, America, Asia și Africa. În prezent,     Romarm încearcă să refacă fabricile de armament,
    fie prin parteneriate cu companii private, fie prin finanţări de la UE.     La
    București, tot în aceste zile se află și preşedintele Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer, pentru
    convorbiri consacrate situaţiei de securitate din regiunea Mării Negre,
    misiunilor aliate de descurajare şi apărarea spaţiului euroatlantic, dar şi
    asupra evenimentelor majore de instruire din acest an. El a discutat cu
    ministrul de externe Bogdan Aurescu despre pregătirea summit-ului de la Vilnius
    din iulie şi implementarea deciziilor reuniunii aliate de la Madrid, iar la
    sediul MApN a avut convorbiri cu ministrul de resort, Angel Tîlvăr, şi cu şeful
    Statului Major, generalul Daniel Petrescu. NATO rămâne pentru România pilonul
    de bază al politicii de securitate, a declarat Daniel Petrescu. El a mai spus
    că Armata României îşi îmbunătăţeşte mereu capacitatea de a răspunde rapid şi
    eficient la ameninţări. România a arătat că este dedicată Alianţei încă din
    prima zi a aderării sale la NATO, dovedind că înţelege adevărata valoare a
    apărării colective, a punctat, la rândul său, amiralul Rob Bauer.