Radio România Internațional

Tag: supa

  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat

    Banatul are o gastronomie distinctă,
    dar apropiată totuşi de cea din Transilvania, pentru că ambele provincii au
    făcut parte până la începutul secolului 20 din acelaşi imperiu. Apropiată de gastronomia din Transilvania, bucătăria bănăţeană se remarcă prin
    mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
    preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
    sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
    consistente. Se folosesc condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi
    chimenul. Preparatele din carne de porc, servite ca aperitiv împreună cu un
    pahar de răchie, cârnaţii sau sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte
    din zestrea gastronomică a Banatului.


    Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă, servită în mod tradiţional la sfârşit de
    săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se
    foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii, în formă de romb sau dreptunghiulară,
    sunt pregătiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de romb sau
    dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita iofca
    cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la Reşiţa a
    fost organizat, înainte de pandemie, în perioada premergătoare Paştelui, un
    Festival al tăiţeilor.


    Din zestrea
    gastronomică a Banatului fac parte şi cârnaţii, unii dintre ei având chiar
    denumirea de origine a acestei provincii. Seamănă la culoare cu alte sortimente
    de cârnaţi din Transilvania, care au, de asemenea, denumire de origine. Pentru
    prepararea acestora se foloseşte numai carne de porc. Avem nevoie de circa 2 kg de carne de porc şi de
    jumătate de kg de slănină, dar şi de condimente: o căpăţână de usturoi, o lingură de boia dulce, coriandru
    uscat şi piper măcinat. Ne mai trebuie şi puţină supă de oase.
    Carnea de porc şi slănina,
    tăiate in cuburi, se trec prin maşina de tocat. Tocătura se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
    şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. Cu această compoziţie, în care am mai adăugat şi sare după gust, umplem maţele de porc şi modelăm cârnaţii, astfel încât să îî potrivim la o lungime de circa 40 de cm, după care îi lăsăm la
    zvântat. Aceşti cârnaţi trebuie puşi apoi la afumat. Pot fi consumaţi ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură.


    Bucătăria bănăteană
    este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, la vrem de
    toamnă se pregătesc acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi,
    tăvălite în final prin pesmet şi numite gomboţi, o denumire sub care aceste
    găluşte sunt întâlnite atât în Ungaria, cât şi în Serbia. De asemenea, în Banat
    întâlnim multe dulciuri făcute din foietaj, dar şi din aluat dospit.


  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat

    Banatul are o gastronomie distinctă,
    dar apropiată totuşi de cea din Transilvania, pentru că ambele provincii au
    făcut parte până la începutul secolului 20 din acelaşi imperiu. Apropiată de gastronomia din Transilvania, bucătăria bănăţeană se remarcă prin
    mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
    preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
    sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
    consistente. Se folosesc condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi
    chimenul. Preparatele din carne de porc, servite ca aperitiv împreună cu un
    pahar de răchie, cârnaţii sau sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte
    din zestrea gastronomică a Banatului.


    Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă, servită în mod tradiţional la sfârşit de
    săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se
    foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii, în formă de romb sau dreptunghiulară,
    sunt pregătiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de romb sau
    dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita iofca
    cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la Reşiţa a
    fost organizat, înainte de pandemie, în perioada premergătoare Paştelui, un
    Festival al tăiţeilor.


    Din zestrea
    gastronomică a Banatului fac parte şi cârnaţii, unii dintre ei având chiar
    denumirea de origine a acestei provincii. Seamănă la culoare cu alte sortimente
    de cârnaţi din Transilvania, care au, de asemenea, denumire de origine. Pentru
    prepararea acestora se foloseşte numai carne de porc. Avem nevoie de circa 2 kg de carne de porc şi de
    jumătate de kg de slănină, dar şi de condimente: o căpăţână de usturoi, o lingură de boia dulce, coriandru
    uscat şi piper măcinat. Ne mai trebuie şi puţină supă de oase.
    Carnea de porc şi slănina,
    tăiate in cuburi, se trec prin maşina de tocat. Tocătura se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
    şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. Cu această compoziţie, în care am mai adăugat şi sare după gust, umplem maţele de porc şi modelăm cârnaţii, astfel încât să îî potrivim la o lungime de circa 40 de cm, după care îi lăsăm la
    zvântat. Aceşti cârnaţi trebuie puşi apoi la afumat. Pot fi consumaţi ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură.


    Bucătăria bănăteană
    este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, la vrem de
    toamnă se pregătesc acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi,
    tăvălite în final prin pesmet şi numite gomboţi, o denumire sub care aceste
    găluşte sunt întâlnite atât în Ungaria, cât şi în Serbia. De asemenea, în Banat
    întâlnim multe dulciuri făcute din foietaj, dar şi din aluat dospit.


  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat

    Banatul are o gastronomie distinctă, puternic influenţată de cea austro-ungară. Cumva
    este apropiată de gastronomia din Transilvania, însă în gastronomia Banatului
    întâlnim şi influenţe meridionale, datorită apropierii geografice de Grecia şi
    Italia, dar mai cu seamă datorită vecinătăţii cu Serbia. Bucătăria bănăţeană se
    remarcă prin mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
    preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
    sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
    consistente. Se folosesc condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi
    chimenul. Preparatele din carne de porc, servite ca aperitiv împreună cu un
    pahar de răchie, cârnaţii sau sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte
    din zestrea gastronomică a Banatului.


    Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă, servită în mod tradiţional la sfârşit de
    săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se
    foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii, în formă de romb sau dreptunghiulară,
    sunt pregătiţi în casă, cu făină şi cu ou.


    Pentru că este perioada
    cartofilor noi, vă propunem o reţetă din Banat – cartofi sau, folosind un
    regionalism, crumpi noi fripţi cu chiftele şi sos de mărar. Cartofii noi
    trebuie spălaţi bine, nu li se îndepărtează coaja, eventual sunt frecaţi cu
    puţină sare grunjoasă. Separat se fac chiftelele din jumătate de kg de carne
    tocată de porc, din două cepe, o legătură de pătrunjel, o căpăţână de usturoi,
    un ou. Carnea tocată se amestecă cu cepele, tocate mărunt, cu oul şi cu frunze
    tocate de pătrunjel şi cu usturoiul zdrobit, obţinând o pastă consistentă.
    Prăjim cartofii în ulei, apoi în acelaşi vas chiftelele pe care le-am trecut
    anterior prin făină. Separat se face sosul de mărar. Astfel, se toacă mărunt o
    ceapă mică, se căleşte în ulei, se adaugă apoi o lingură de făină, mărarul,
    tocat mărunt, apoi se stinge în puţină apă şi se lasă să fiarbă până se
    îngroaşă. Acest sos se pune peste cartofii prăjiţi, alături de câteva chiftele.


    Tot din zona Banatului este o reţetă cu denumire
    de origine: ceapă umplută ca la Caransebeş. După ce li se scot foile uscate de
    la suprafaţă, cepele, de mărime mijlocie, se pun la fiert întregi. Se lasă să
    se răcească, după care se dau la rece şi li se scoate miezul. În interiorul
    cepelor se pune o umplutură din nuci mărunţite, jumătăţi de măsline, miez de
    ceapă, frunze tocate de pătrunjel, pâine înmuiată în apă, piper măcinat şi
    sare. Separat, se pregăteşte un sos făcut din făină rumenită în ulei încins,
    care este stins cu o lingură de bulion şi cu puţin vin alb. Acest sos este
    turnat în vasul în care sunt cepele umplute. Deasupra se mai toarnă puţină
    smântână.

  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat

    Banatul are o gastronomie distinctă, puternic influenţată de cea austro-ungară. Cumva
    este apropiată de gastronomia din Transilvania, însă în gastronomia Banatului
    întâlnim şi influenţe meridionale, datorită apropierii geografice de Grecia şi
    Italia, dar mai cu seamă datorită vecinătăţii cu Serbia. Bucătăria bănăţeană se
    remarcă prin mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte
    preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură
    sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai
    consistente. Se folosesc condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi
    chimenul. Preparatele din carne de porc, servite ca aperitiv împreună cu un
    pahar de răchie, cârnaţii sau sarmalele cu varză, ‘mari cât pumnul fac parte
    din zestrea gastronomică a Banatului.


    Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă, servită în mod tradiţional la sfârşit de
    săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se
    foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii, în formă de romb sau dreptunghiulară,
    sunt pregătiţi în casă, cu făină şi cu ou.


    Pentru că este perioada
    cartofilor noi, vă propunem o reţetă din Banat – cartofi sau, folosind un
    regionalism, crumpi noi fripţi cu chiftele şi sos de mărar. Cartofii noi
    trebuie spălaţi bine, nu li se îndepărtează coaja, eventual sunt frecaţi cu
    puţină sare grunjoasă. Separat se fac chiftelele din jumătate de kg de carne
    tocată de porc, din două cepe, o legătură de pătrunjel, o căpăţână de usturoi,
    un ou. Carnea tocată se amestecă cu cepele, tocate mărunt, cu oul şi cu frunze
    tocate de pătrunjel şi cu usturoiul zdrobit, obţinând o pastă consistentă.
    Prăjim cartofii în ulei, apoi în acelaşi vas chiftelele pe care le-am trecut
    anterior prin făină. Separat se face sosul de mărar. Astfel, se toacă mărunt o
    ceapă mică, se căleşte în ulei, se adaugă apoi o lingură de făină, mărarul,
    tocat mărunt, apoi se stinge în puţină apă şi se lasă să fiarbă până se
    îngroaşă. Acest sos se pune peste cartofii prăjiţi, alături de câteva chiftele.


    Tot din zona Banatului este o reţetă cu denumire
    de origine: ceapă umplută ca la Caransebeş. După ce li se scot foile uscate de
    la suprafaţă, cepele, de mărime mijlocie, se pun la fiert întregi. Se lasă să
    se răcească, după care se dau la rece şi li se scoate miezul. În interiorul
    cepelor se pune o umplutură din nuci mărunţite, jumătăţi de măsline, miez de
    ceapă, frunze tocate de pătrunjel, pâine înmuiată în apă, piper măcinat şi
    sare. Separat, se pregăteşte un sos făcut din făină rumenită în ulei încins,
    care este stins cu o lingură de bulion şi cu puţin vin alb. Acest sos este
    turnat în vasul în care sunt cepele umplute. Deasupra se mai toarnă puţină
    smântână.

  • Supă cremă de dovleac

    Supă cremă de dovleac

    Vedeta acestei săptămâni este
    dovleacul pentru că
    sărbătoarea Halloween-ului a prins din ce în ce mai
    mult în România. Dovleacul s-a mai bucurat de atenţie şi până la
    această sărbătoare, făcând
    senzaţie pe canalele tv prin dimensiunile uriaşe ale unor exemplare, dimensiuni
    care ne duc cu gândul la cel care se transforma în caleaşcă în povestea
    Cenuşăresei. În această editie, vom alege un exemplar mai mic, pe care îl vom
    transforma însă în supă cremă, dar, până la enumerarea ingredientelor şi
    descrierea modului de preparare, să menţionăm recordul de 125 de kg al unui
    dovleac recoltat în localitatea buzoiană
    Poşta Câlnău şi prezentat la cea de a 2-a editie a Zilelor
    Dovleacului, organizată spre sfârşitul
    lunii septembrie in această
    localitate. Cu acea ocazie, participanţii au
    putut degusta plăcintă cu dovleac, dulceţuri de dovleac, ba chiar şi sarmale umplute cu dovleac. Existăşi
    cealaltă variantă, a dovleacului umplut cu sarmale cu carne.
    În acest caz, dovleacul este folosit ca vas
    pentru prepararea sarmalelor. După ce a fost făcut un
    capac în partea superioară,
    trebuie îndepărtate seminţele din interiorul dovleacului. Se întind apoi foi de varză în interior,
    peste care se pun sarmalele, prefierte în alt
    vas. După umplere, se mai intind câteva foi de varză
    peste sarmale, iar apoi dovleacul este pus într-o tavă şi lăsat la cuptor la
    foc mic, timp de o oră.

    Să revenim la supa
    cremă de dovleac. Avem nevoie de un dovleac de maxim 2 kg, de o jumătate de kg
    de cartofi, de trei morcovi, o rădăcină de ţelină , una- două cepe, doi-trei
    căţei de usturoi. Prepararea este foarte simplă. Toate legumele sunt curăţate,
    tăiate in rondele sau în cuburi şi puse la fiert într-o oală, cu apă cât să le
    acopere. După ce au fiert, legumele sunt scoase cu o spumieră şi pasate, crema
    rezultată fiind pusă înapoi în apa în care au fiert. Se adaugă puţin unt şi
    sare după gust. În momentul servirii, în farfurie poate fi adăugată o lingură
    de smântână. Supa cremă de dovleac se serveşte cu crutoane.

  • Supă cremă de dovleac

    Supă cremă de dovleac

    Vedeta acestei săptămâni este
    dovleacul pentru că
    sărbătoarea Halloween-ului a prins din ce în ce mai
    mult în România. Dovleacul s-a mai bucurat de atenţie şi până la
    această sărbătoare, făcând
    senzaţie pe canalele tv prin dimensiunile uriaşe ale unor exemplare, dimensiuni
    care ne duc cu gândul la cel care se transforma în caleaşcă în povestea
    Cenuşăresei. În această editie, vom alege un exemplar mai mic, pe care îl vom
    transforma însă în supă cremă, dar, până la enumerarea ingredientelor şi
    descrierea modului de preparare, să menţionăm recordul de 125 de kg al unui
    dovleac recoltat în localitatea buzoiană
    Poşta Câlnău şi prezentat la cea de a 2-a editie a Zilelor
    Dovleacului, organizată spre sfârşitul
    lunii septembrie in această
    localitate. Cu acea ocazie, participanţii au
    putut degusta plăcintă cu dovleac, dulceţuri de dovleac, ba chiar şi sarmale umplute cu dovleac. Existăşi
    cealaltă variantă, a dovleacului umplut cu sarmale cu carne.
    În acest caz, dovleacul este folosit ca vas
    pentru prepararea sarmalelor. După ce a fost făcut un
    capac în partea superioară,
    trebuie îndepărtate seminţele din interiorul dovleacului. Se întind apoi foi de varză în interior,
    peste care se pun sarmalele, prefierte în alt
    vas. După umplere, se mai intind câteva foi de varză
    peste sarmale, iar apoi dovleacul este pus într-o tavă şi lăsat la cuptor la
    foc mic, timp de o oră.

    Să revenim la supa
    cremă de dovleac. Avem nevoie de un dovleac de maxim 2 kg, de o jumătate de kg
    de cartofi, de trei morcovi, o rădăcină de ţelină , una- două cepe, doi-trei
    căţei de usturoi. Prepararea este foarte simplă. Toate legumele sunt curăţate,
    tăiate in rondele sau în cuburi şi puse la fiert într-o oală, cu apă cât să le
    acopere. După ce au fiert, legumele sunt scoase cu o spumieră şi pasate, crema
    rezultată fiind pusă înapoi în apa în care au fiert. Se adaugă puţin unt şi
    sare după gust. În momentul servirii, în farfurie poate fi adăugată o lingură
    de smântână. Supa cremă de dovleac se serveşte cu crutoane.

  • Supă cremă de fasole boabe

    Supă cremă de fasole boabe

    Fasolea boabe
    reprezintă un ingedient important în alimentaţia românilor,
    mai ales în perioada sezonului rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor,
    dar, la fel de bine, poate fi transformată în
    aperitiv, atunci când facem fasole bătută.


    Cel mai popular fel de mâncare este iahnia de fasole al cărei mod
    de preparare este foarte simplu. Cu o zi înainte, fasolea trebuie pusă într-un
    vas cu apă, la înmuiat. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, de 2 …
    3 cepe, de un morcov, de o foaie de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion,
    sare şi piper. Fasolea trebuie pusă la fiert şi, după ce este lăsată să
    clocotească vreo 10 minute, apa este aruncată. Operaţiunea trebuie repetată de
    două ori. După ultima schimbare a apei, se lasă fasolea să fiarbă 30 de minute,
    apoi se adaugă bucăţi de morcov tăiat rondele. Separat, ceapa este tocată
    mărunt, călită uşor în ulei şi adăugată apoi în vasul în care fierbe fasolea,
    împreună cu verdeţurile, de asemenea, tocate mărunt, şi cu condimentele. Iahnia
    este gata când boabele de fasole devin moi. Înainte de a fi luată de pe foc
    trebuie să adăugăm o lingură de bulion şi să amestecăm uşor pentru a nu sfărâma
    boabele de fasole.


    Ciorba de fasole are acelaşi mod de preparare, indiferent de regiunile României, în două
    variante, una doar cu legume, cealaltă cu carne de proc afumată. La
    fel, boabele de fasole se fierb în mai multe ape, după care în oală se
    adaugămorcovii, tăiaţi rondele,
    ceapa, tăiată mărunt, două foi de dafin şi
    bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să
    fiarbă, la foc mic, vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o
    lingură de bulion, presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de
    oră. Se poate acri cu borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu
    tarhon pus la borcan în oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Şi pentru că am
    amintit de Transilvania, să menţionăm că aici se pregăteşte ciorba de fasole în pită, farfuria fiind
    înlocuită cu un inedit bol făcut dintr-o chiflă mai mare. Se taie chifla,
    făcând un capac, apoi se scoate miezul şi se lasă un perete cu grosimea de 2 cm. Chiflele sunt puse apoi la la
    cuptor pentru un sfert de oră, până se întăreşte puţin coaja. Turnăm apoi
    ciorba şi o servim alături de o ceapă.


    Un alt preparat întâlnit în partea
    sudică a Transilvaniei este supa cremă de fasole boabe. Deosebirea faţă de reţelele
    deja prezentate este că toate
    legumele, inclusiv boabele de fasole, sunt pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate pune păstârnac. Pot fi
    adăugate frunze de ştevie şi
    lobodă, trecute prin
    ulei încins, care trebuie pasate de asemenea împreună cu
    celelalte legume. În farfuria în care va fi servită la supa cremă de fasole boabe, se adaugă
    deasupra, tăiate foarte mărunt tarhon şi mărar.

  • Supă cremă de fasole boabe

    Supă cremă de fasole boabe

    Fasolea boabe
    reprezintă un ingedient important în alimentaţia românilor,
    mai ales în perioada sezonului rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor,
    dar, la fel de bine, poate fi transformată în
    aperitiv, atunci când facem fasole bătută.


    Cel mai popular fel de mâncare este iahnia de fasole al cărei mod
    de preparare este foarte simplu. Cu o zi înainte, fasolea trebuie pusă într-un
    vas cu apă, la înmuiat. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, de 2 …
    3 cepe, de un morcov, de o foaie de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion,
    sare şi piper. Fasolea trebuie pusă la fiert şi, după ce este lăsată să
    clocotească vreo 10 minute, apa este aruncată. Operaţiunea trebuie repetată de
    două ori. După ultima schimbare a apei, se lasă fasolea să fiarbă 30 de minute,
    apoi se adaugă bucăţi de morcov tăiat rondele. Separat, ceapa este tocată
    mărunt, călită uşor în ulei şi adăugată apoi în vasul în care fierbe fasolea,
    împreună cu verdeţurile, de asemenea, tocate mărunt, şi cu condimentele. Iahnia
    este gata când boabele de fasole devin moi. Înainte de a fi luată de pe foc
    trebuie să adăugăm o lingură de bulion şi să amestecăm uşor pentru a nu sfărâma
    boabele de fasole.


    Ciorba de fasole are acelaşi mod de preparare, indiferent de regiunile României, în două
    variante, una doar cu legume, cealaltă cu carne de proc afumată. La
    fel, boabele de fasole se fierb în mai multe ape, după care în oală se
    adaugămorcovii, tăiaţi rondele,
    ceapa, tăiată mărunt, două foi de dafin şi
    bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să
    fiarbă, la foc mic, vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o
    lingură de bulion, presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de
    oră. Se poate acri cu borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu
    tarhon pus la borcan în oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Şi pentru că am
    amintit de Transilvania, să menţionăm că aici se pregăteşte ciorba de fasole în pită, farfuria fiind
    înlocuită cu un inedit bol făcut dintr-o chiflă mai mare. Se taie chifla,
    făcând un capac, apoi se scoate miezul şi se lasă un perete cu grosimea de 2 cm. Chiflele sunt puse apoi la la
    cuptor pentru un sfert de oră, până se întăreşte puţin coaja. Turnăm apoi
    ciorba şi o servim alături de o ceapă.


    Un alt preparat întâlnit în partea
    sudică a Transilvaniei este supa cremă de fasole boabe. Deosebirea faţă de reţelele
    deja prezentate este că toate
    legumele, inclusiv boabele de fasole, sunt pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate pune păstârnac. Pot fi
    adăugate frunze de ştevie şi
    lobodă, trecute prin
    ulei încins, care trebuie pasate de asemenea împreună cu
    celelalte legume. În farfuria în care va fi servită la supa cremă de fasole boabe, se adaugă
    deasupra, tăiate foarte mărunt tarhon şi mărar.

  • Mâncăruri din urzici

    Mâncăruri din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să avem grijă să le culegem din zone nepoluate astfel încât trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate. Consumul urzicilor este util pentru detoxifierea organismului şi, mai mult decât atât, această plantă are şi proprietăţi terapeutice.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate în mai multe ape. În continuare, frunzele de urzici se pun într-un vas cu apă clocotită şi cu puţină sare. După ce au fiert, trebuie lăsate la scurs, iar în continuare pot constitui baza multor mâncăruri. Dacă sunt pasate şi amestecate cu puţin ulei şi cu mujdei de usturoi, această cremă de urzici poate înlocui su succes spanacul şi poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    Din urzici se poate face şi supă sau ciorbă. Avem nevoie de jumătate de kg de urzici, de două cepe mici, de puţin ulei şi de câţiva căţei de usturoi. După ce au fost spălate în mai multe ape, frunzele de urzici sunt puse la fiert împreună cu cepele tocate mărunt. Se strecoară zeama, iar urzicile şi ceapa trebuie pasate dupa care se adaugă zeama în care au fiert, obţinându-se o supă ceva mai consistentă. Se adaugă puţin usturoi pisat si sare după gust şi se consumă imediat. Dacă din această fiertură excludem usturoiul şi adăugăm orez, iar spre final borş, se poate obţine ciorbă de urzici.

  • Mâncăruri din urzici

    Mâncăruri din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să avem grijă să le culegem din zone nepoluate astfel încât trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate. Consumul urzicilor este util pentru detoxifierea organismului şi, mai mult decât atât, această plantă are şi proprietăţi terapeutice.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate în mai multe ape. În continuare, frunzele de urzici se pun într-un vas cu apă clocotită şi cu puţină sare. După ce au fiert, trebuie lăsate la scurs, iar în continuare pot constitui baza multor mâncăruri. Dacă sunt pasate şi amestecate cu puţin ulei şi cu mujdei de usturoi, această cremă de urzici poate înlocui su succes spanacul şi poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    Din urzici se poate face şi supă sau ciorbă. Avem nevoie de jumătate de kg de urzici, de două cepe mici, de puţin ulei şi de câţiva căţei de usturoi. După ce au fost spălate în mai multe ape, frunzele de urzici sunt puse la fiert împreună cu cepele tocate mărunt. Se strecoară zeama, iar urzicile şi ceapa trebuie pasate dupa care se adaugă zeama în care au fiert, obţinându-se o supă ceva mai consistentă. Se adaugă puţin usturoi pisat si sare după gust şi se consumă imediat. Dacă din această fiertură excludem usturoiul şi adăugăm orez, iar spre final borş, se poate obţine ciorbă de urzici.