Radio România Internațional

Tag: Suprarealism

  • Expoziția „Universul lui Salvador Dalí”

    Expoziția „Universul lui Salvador Dalí”

    Începând de pe 13 decembrie, expoziția Universul lui Salvador Dalí”, cel mai mare eveniment expozițional din țara noastră dedicat celebrului artist spaniol, poate fi vizitată la ARCUB — Centrul Cultural al Municipiului București.



    170 de lucrări Salvador Dalí, acoperind varii metode de expresie artistică, pot fi admirate, în premieră în România, timp de 5 luni, până la 12 mai 2024, la ARCUB — Hanul Gabroveni.



    Expoziția Universul lui Salvador Dalí” este organizată de Primăria Capitalei, prin ARCUB — Centrul Cultural al Municipiului București, în parteneriat cu HADRAN Events, și oferă, pentru prima dată publicului român, șansa de a descoperi opera unuia dintre cei mai importanți artiști suprarealiști, materializată în sculpturi, grafică, litografii, gravuri, miniaturi din aur și diamante, design de mobilier, ce completează portretul unui creator excepțional în toate formele sale artistice.



    Am stat de vorbă despre evenimentul de excepţie cu Raluca Ganea, Șefa Serviciului Proiecte si Programe Culturale ARCUB.



  • Festivalul ”Gellu Naum”, la prima ediţie

    Festivalul ”Gellu Naum”, la prima ediţie

    Muzeul
    Naţional al Literaturii Române din Bucureşti împreună cu Fundaţia Gellu Naum
    au organizat anul acesta prima ediţie a Festivalului Gellu Naum. Timp de două
    zile, cei mai importanţi poeţi români contemporani, apropiaţi într-un fel sau
    altul de Gellu Naum, s-au reunit la Bucureşti şi la Comana pentru a-l omagia pe
    ultimul mare suprarealist european. Prin cele două întâlniri, organizatorii
    şi-au propus realizarea unui dialog între spaţii şi timpuri de creaţie
    diferite, cu scopul valorificării patrimoniului literaturii române şi a
    culturii scrise recente. Pe lângă lecturile din poeziile recente semnate de ei,
    poeţii invitaţi au încercat să răspundă cât mai personal la întrebarea Cum am
    ajuns eu la Gellu Naum?, restituind memorii, amintiri, crochiuri, idei, toate
    legate de marele poet suprarealist Gellu Naum.

    Gazda evenimentelor, scriitoarea
    Simona Popescu, este autoarea volumelor Despre suprarealism si Gellu Naum, şi
    Clava. Critificţiune cu Gellu Naum, cel de-al doilea volum, publicat la
    câţiva ani distanţă faţă de primul, fiind îmbogăţit cu o serie de eseuri.
    Stînd alături de Gellu Naum ani de zile, s-a limpezit tot mai mult pentru mine
    acel sens al demnităţii existenţiale care este principiul vital al poeziei.
    Avea o viscerală nevoie de puritate şi, pentru asta, era de o feroce
    intransigenţă cu el însuşi, mai apoi cu ceilalţi, încerca să nu se amestece cu
    ei, cu greşelile lor. Propriile lui erori îi provocau o mare suferinţă.
    (…) Greşea, adică se depărta de centrul existenţei poetice. Cea mai mică
    îndepărtare de la ceea ce el numea principii aducea cu sine dizarmonia,
    opacitatea, ostilitatea. Simona Popescu, căreia îi aparţin rândurile citate,
    spune că i-a venit ideea de a organiza Festivalul la sfîrşitul anului centenar
    Gellu Naum (care s-a născut pe 1 augut 1915), mai ales că scrierile lui Gellu
    Naum creează solidaritate. Având în vedere că mare parte a criticii îl
    consideră pe Gellu Naum ultimul mare suprarealist european, am întrebat-o pe
    Simona Popescu: se mai poate vorbi în ziua de azi despre suprarealism?


    Suprarealismul există, sunt poeţi suprarealişti care scriu şi în ziua de
    azi, există grupuri foarte interesante în toată lumea. Mi-ar plăcea să-i aduc
    la următoarele ediţii ale festivalului pe cei din grupul suprarealist din
    Londra, pe cei din grupul suedez, pe suprarealiştii din Praga. Există pe lumea
    asta poeţi care se autoprezintă ca fiind supraprealişti. Astfel că
    suprarealismul există în continuare şi în literatură. Altfel, dincolo de
    literatură şi de prejudecăţi, suprarealismul este nemuritor, cum nemuritor este
    şi romantismul, cum nemuritoarele sunt toate curentele literare. Toţi suntem
    suprarealişti în felul nostru, măcar atunci când visăm. Când visăm, toţi suntem
    suprarealişti, dar toţi suntem -vrem, nu vrem- şi romantici, şi postmoderni, şi
    clasici. Şi aceste lucruri primesc, din când în când, un nume. Suprarealismul a
    existat dintotdeauna, dar el a primit un nume abia în anii ’30 când l-au teoretizat
    suprarealiştii francezi, care au preluat termenul de la Apollinaire. Şi uite că
    şi astăzi vorbim despre suprarealism şi vom vorbi până la sfârşitul lumii.


    Poezia este o formă a nemulţumirii
    superioare. Ea pune la îndoială principiile, sistemele, ierarhiile şi,
    totodată, refuză cu eroism vulgaritatea cu faţa ei tot mai umană, în timp ce
    nemulţumiţii lumii caută acele furtuni cumplite în care să-şi măsoare
    puterea, ceilalţi apelau la reconfortantul sentiment de încredere oferit de
    sentinele şi-şi supralicitau perspectivele hrănindu-se convenabil – ca să
    citez un fragment din Tatăl meu obosit., scrie Simona Popescu.

    Printre poeţii
    invitaţi la Festivalul Gellu Naum a fost şi Nora Iuga, considerată încă de la
    primul ei volum înrudită cu suprarealismul. Nora Iuga: Eu sunt
    absolut convinsă că suprarealiştii se nasc în felul acesta, suprarealişti,
    adică eu nu cred că un poet suprarealist ar putea apărea în urma unor cursuri
    de creative writing. Este adevărat, poetul Miron Radu Paraschivescu este cel
    care a scris prefaţa volumului meu de
    debut, afirmând că ar exista o apropiere între mine şi Gellu Naum. De atunci,
    în România, nu prea s-au mai făcut asemenea asemănări. Eu nici nu am făcut
    parte din grupul foarte bine cunoscut al prietenilor -literari sau nu- ai lui
    Gellu Naum. Eu l-am cunoscut mai târziu pe Gellu Naum, pentru că scrierile lui
    nu circulau în perioada stalinistă. Eu am aflat că există acest cuvânt,
    suprarealism, foarte târziu, pe la jumătatea anilor 60. Aunci, de fapt, am
    citit şi prima poezie semnată de Gellu Naum, intulată Athanor. Am citit-o şi am
    simţit un fel de electrocutare, de perplexitate pentru că n-am înţeles mare
    lucru, dar mi-a plăcut la nebunie. Pentru că nu mai citisem în viaţa mea aşa
    ceva şi nu ştiam că se poate gândi sau scrie în felul acesta, fără să înţelegi
    nimic, dar simţind o asemenea vibraţie de frumuseţe, acel neaşteptat permanent.
    A fost, pentru mine, momentul în care am devenit conştientă că, de multe ori,
    prefer ininteligibilul, adică ceea ce nu seamănă cu nimic altceva şi ceea ce
    rămâne neînţeles, pentru că acolo rămâne marele mister. Şi marele mister este
    cel care ne domină viaţa.

  • Suprarealistul Gherasim Luca

    Suprarealistul Gherasim Luca

    Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea (23 iulie 1913) scriitorului avangardist cunoscut sub numele de Gherasim Luca. Găsim în paginile revistei lunare Dilemateca” o informaţie care întregeşte corpusul suprarealismului românesc cu unul din textele sale esenţiale” — după cum notează Petre Răileanu. Este vorba despre descoperirea manuscrisului în limba română cu titlul Vampirul pasiv”, despre care se ştia până acum că a fost scris direct în limba franceză (aşa cum atestă ediţia originală Le Vampire pasif, Éditions de l’Oubli, Bucarest, 1945). Manuscrisul redactat în limba română este important în cercetarea operei lui Gherasim Luca. Luca s-a născut la Bucureşti. Tatăl său, Berl Locker, un croitor evreu, a decedat în 1914. Luca vorbea patru limbi: idiş, română, germană şi franceză.



    Din 1938 a călătorit frecvent la Paris, unde a intrat repede în cercurile mişcării Suprarealismului. Declanşarea celui de-al doilea Război Mondial şi accentuarea antisemitismului în România l-au forţat să se autoexileze. Din 1945 până în 1947 a fondat un grup de artişti suprarealişti, din care mai făceau parte Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Theodorescu şi Dolfi Trost. La scurt timp, au început să publice, inclusiv poeme în limba franceză. A inventat cubomania şi, cu Dolfi Trost, a fost autorul celebrului manifest “Dialectica dialecticii”. Hărţuit în România şi capturat în timp ce încerca să fugă din ţară, auto-intitulatul “étran-juif” a părăsit România în 1952 şi s-a mutat la Paris, prin Israel.



    Gherasim Luca (nume original: Salman Locker, decedat la 9 februarie 1994, aruncându-se în Sena), cunoscut şi sub numele de Zolman Locker, Gherashim Luca, Costea Sar şi Petre Malcoci, a fost un teoretician al suprarealismului şi un poet evreu român, frecvent citat în operele cuplului Gilles Deleuze şi Félix Guattari. Aderă de foarte tânăr la mişcarea avangardistă, fiind un membru marcant al grupului de la Alge (1930, 1933). În cadrul celui de-al doilea val suprarealist, se alătură grupului format din Gellu Naum şi Victor Brauner, Jack Herold.



    Gherasim Luca face din Vampirul pasiv emblema universului său ontopoetic. Sunt adunate aluvionar sugestii şi influenţe, semnalate sau nu în text, din autorii care constituie, în faza românească a operei sale, referinţe permanente şi insistente, consecutive dorinţei de afiliere la o comunitate de spirite: Sade, Lautréamont, Rimbaud, Huysmans, Breton.” Am reprodus un scurt fragment din introducerea la volumul Gherasim Luca, Vampirul pasiv, ediţie bilingvă, în pregătire la Editura Vinea.



    Unul dintre exegezii lui Gherasim Luca, profesorul dr. Ion Pop, de la Cluj-Napoca, ne-a declarat:


    E adevărat că în ultimii ani de viaţă Gherasim Luca a făcut senzaţie cu câteva lecturi publice, avea şi un adevărat talent al recitării, eu l-am auzit şi l-am văzut în câteva înregistrări, în care îşi păstra un foarte evident accent românesc. El a continuat să publice o mulţime de cărţi, care de care mai inventive, mizând pe un fel de omofonii, pe un fel de joc de cuvinte, pentru că latura ludică a limbajului este foarte marcată. Este acum, sigur, unul dintre numele de referinţă ale poeziei franceze. El a avut o viaţă foarte interesantă, a menţinut relaţiile cu câţiva prieteni din România. Având numeroase legături cu România, a trăit într-un fel de izolare, de marginalizare, a fost recunoscut relativ târziu.



    Pentru a marca centenarul naşterii lui Gherasim Luca, Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti a organizat o seară dedicată acestui poet suprarealist, cu participarea poetul Valery Oişteanu, stabilit în S.U.A. Puteti lectura, un fragment din recitalul de poezie ce a avut loc la Clubul Ţăranului , în seara zilei de 6 septembrie 2013.


    Bun venit la casa mea de bairam/Intraţi prin porţile Purgatoriului/Aicea stă trupul acoperit de desene erotice/Un cuţit atârnă la fereastră/Intraţi în tunelul aerodinamic violent/Coteşte în calea cadavrelor stivuite vertical/Zăboveşte la peştera unde un maşete cioplit în piatră/regresează într-un prunc cu cap mare, viu, mort de mariabilitatea cărnii./Sari în oceanul dat peste cap!