Dintre provocările suscitate de restricțiile
cauzate de pandemia actuală, una dintre cele mai complexe este cea care privește
învățământul. În prezent, în multe școli, licee și universități din România,
educația se desfășoară doar pe internet, inclusiv în București, capitala având
o rată de infectare de 3,91 de cazuri la mia de locuitori, ceea ce înseamnă că
unitățile de învățământ preuniversitar sunt închise. Însă școala online nu e
simplă, mai ales în numeroase zone rurale sau defavorizate, unde mulți elevi și
profesori n-au acces la aparatura digitală elementară și unde conexiunea la
internet se realizează cu dificultate.
De asemenea, întrebări de tipul ce,
cum, cât predăm, dar și cum testăm și evaluăm se rostesc tot mai des în
contextul adaptării învățământului la condițiile actuale. Deja unii
antreprenori specializați în educație propun soluții digitale și nu numai
pentru ca adaptarea aceasta să decurgă tot mai bine. Însă totul ar trebui să
pornească odată cu răspunsul la întrebarea ce anume adaptăm, consideră Dragoș
Iliescu, profesor universitar și expert în psihopedagogie.
Aș putea spune că
nimeni nu știe exact ce ar trebui să adapteze. În mod cert nu poți să adaptezi
conținuturi, în sensul că nu poți să ștergi sau să adaugi conținut. Și mi-e
teamă că asta e tendința pe care o văd la o parte din decidenții sistemului: E
un an dificil. Ce-ar fi să mai ștergem din programă?. Dar a șterge din
programă nu e o opțiune, nu e o soluție ca în perioada asta să mai ștergi sau
să mai adaugi conținuturi în programă. Dar dacă nu e recomandabil să adaptezi
din conținutul programei, poți să adaptezi conținuturile cursurilor. Aproape că
nu există lucru care să nu poată fi predată și într-o modalitate digitalizată,
la distanță, mediată de tehnologie.
Pentru aproape orice lecție din orice
disciplină îți poți imagina o modalitate nouă, diferită sau năstrușnică de
predare. Și dacă poți să-l predai, cu siguranță poți să-l și testezi tot prin
medierea tehnologiei. Dar una dintre problemele noastre este fie că nu există
suficientă flexibilitate din partea tuturor jucătorilor, nu doar a
profesorilor, pentru a face acest salt și a adapta conținuturile la predarea
online, fie nu există suficiente resurse. O parte din aceste adaptări sunt
destul de dificil de făcut sau rezonabil de difici dincolo de competențele
profesorilor.
Deși, la
prima vedere, evaluarea online pare mai simplu de făcut decât predarea, nici
aici lucrurile nu sunt tocmai simple, continuă Dragoș Iliescu:
Nici aici lucrurile nu stau chiar atât de simplu, fiindcă fugind înspre
digital se rezolvă anumite probleme, dar apar altele. De pildă, se rezolvă o
problemă de scalare: creezi un test și teoretic, acel test poate fi dat de
orice copil, din orice colț al țării. Dar apar alte probleme cum ar fi cele de
securitate. Cât de mult mai poți folosi un test pe care orice copil îl poate
copia printr-un print screen ca să-l distribuie apoi printre colegii lui. Dar
și aici există tehnologii și abordări care rezolvă problema asta, căci nu ne
confruntăm noi acum pentru prima oară cu această problemă. În alte țări, s-au
găsit soluții mai demult.
Dar ca să rezolvi problema asta e nevoie de resurse
mai multe și de investiții mai mari. Nu mai este doar la îndemâna profesorilor
să facă asta, ci este la îndemâna unui sistem mai amplu. Dar varianta că ăsta
e un an greu, mai bine reducem cât putem și nu mai dăm teze e o năstrușnicie.
De vreme ce până acum dădeai teze și ele erau o parte din feedbackul formativ
pe care-l dădeai copiilor, nu e în regulă să le elimini acum. Soluția nu e să
ștergi ceva de care ai nevoie, ci să găsești variante ca, în aceste condiții
bizare și nenorocite, să poți să-ți desfășori acea activitate mai departe.
Un
exemplu că evaluarea poate merge înainte este și platforma de testare BRIO.RO,
inițiată chiar de Dragoș Iliescu, o platformă unde testele sunt gândite în așa
fel încât să îmbine evaluarea cu învățarea pentru ca, la final, pe lângă
punctaj, copilul să aibă și o evaluare mai detaliată a nivelului său de
compentență într-un domeniu. Dragoș Iliescu.
În timpul testării tu
de fapt înveți. Poate că nimic altceva nu te face să înveți mai profund.
Testarea în sine e o activitate de învățare: structurează în mod superior
informația, încurajeaza meta-cogniția, e cel mai bun lucru pe care-l poți face
pentru a sedimenta informațiile și a le lega de altele în diverse activități
practice. În plus, îți oferă un feedback al procesului de învățare: îți arată
ce știi și ce nu știi, îți arată unde trebuie să insiști și unde ai lacune.
Deci testarea îți ghidează învățarea, o monitorizează și prin ea îți planifici
noi activități de învățare.
Stabilit
de mai mulți ani în Marea Britanie, Paul Balogh a dezvoltat diverse resurse
digitale de educație de la manuale electronice până la platforme digitale de
predare cum ar fi Hypersay. Colaboratorii săi sunt atât prestigioase instituții
universitare și academice din Regatul Unit, cât și profesori din România. Cum a
interacționat cu cei din urmă, ne spune chiar Paul Balogh:
România a reacționat,
nu tocmai minunat, la nivelul ministerului de resort, ajutând profesorii foarte
puțin spre deloc. Dar la nivel individual o grămadă de profesori s-au descurcat
foarte bine, rezolvând probleme prin mijloace proprii. S-au educat și au
învățat singuri să folosească platformele online pentru conferințe și învățare.
Mie mi se pare minunat cum s-au descurcat acești oameni și mă mir că nu se
discută mai mult în spațiul public pe această temă. Pe de altă parte, în alte
țări, ministerele au acționat mai coerent împreună cu școlile. Au gândit mai
timp diverse soluții și le-au aplicat. Suportul din partea ministerului face
diferența.
Prin
urmare, profesorii, fiecare în plan individual, au dat dovadă de mai multă
adaptabilitate decât multe instituții publice, consideră Paul Balogh care
conchide:
În continuare, în România, avem mai degrabă
relații individuale cu profesorii. Sunt profesori din diverse școli – private
și publice – care vor să folosească platforma noastră, dar susținerea lor,
bugetară mai ales, din partea școlilor aproape că nu există pentru asemenea
softuri. De multe ori, profesorii se trezesc puși în situația de a da bani din
buzunarul lor pentru așa ceva, iar asta nu e o situație normală. Iar la nivel
instituțional n-avem în România nicio colaborare de tipul acesta, nici nu
ministerul, nici nu universități, nici cu școli. Dar avem o serie de profesori
entuziasmați care folosesc zilnic platforma noastră pentru a preda mai bine
online.
În plus, pandemia și restricțiile ei impuse
învățământului clasic pot fi o șansă oferită profesorilor pentru a fi liberi și
creativi în procesul de predare și de îmbinare a conținutului materiilor lor cu
tehnologia digitală.