Conceput ca o
platformă de cercetare, documentare și promovare, proiectul își propune
revalorizarea unui patrimoniu cultural material uitat și insuficient studiat, deși
a avut un rol fondator pentru dezvoltarea ceramicii românești. Este vorba despre fenomenul Taberelor de la Medgidia, din anii 1971-1977,
care a generat producția a peste 80 de lucrări de ceramică monumentală, ce au
fost donate de artiștii participanți orașului, pentru a decora artistic diverse
spații publice – parcuri, piațete sau faleza Canalului Carasu.
Din păcate, azi
se mai păstrează doar aproximativ o zecime dintre acestea, majoritatea fiind
distruse odată cu reluarea lucrărilor de construcție a Canalului Dunăre-Marea Neagră
la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80. Pentru a demara proiectul a fost
necesar un amplu efort de documentare, care a presupus întâlniri și interviuri
filmate cu artiștii în viață participanți la tabere. Ceramista Oana Rill, care face parte din
echipa proiectului, ne-a vorbit despre începuturi.
A fost o idee comună,
a pornit de la domnul Gheorghe Fărcășiu, un ceramist cu care noi am colaborat
în ultimii ani. Practic, primul proiect pe care asociația l-a făcut în domeniul
ceramicii a fost un proiect de grup în care Gheorge Fărcășiu a fost invitat,
atunci ne-am împrietenit și am început să colaborăm. Aşa că îl putem considera inițiatorul
proiectului, el ne-a arătat şi catalogul din perioada respectivă, din perioada
taberelor. Eu, cu toate că eram absolventă de Ceramică la Facultatea de Arte
Plastice nu știam de existența acestui proiect, nu-i cunoșteam nici pe
ceramiștii care fuseseră implicați în proiect Și mi-am dat seama că dacă aș fi
avut acces la această informație, probabil că aș fi evoluat altfel.
Echipa proiectului a organizat
deplasări în București, la Medgidia, Constanța, Sibiu, Alba-Iulia, Sighișoara,
contacte la distanță cu cei stabiliți peste hotare, inclusiv în SUA. Au fost
cercetate documentele de arhivă – articole din presa vremii sau din reviste de
specialitate (Contemporanul, Studii și Cercetări de Istoria Artei, Arta
etc.) sau fotografii de epocă din colecții private. Eduard Andrei face parte
din echipa proiectului Patrimoniul Cultural revizitat, Taberele de la Medgidia
– fenomen fondator al ceramicii românești contemporane.
Interesul nostru
pentru taberele de ceramică monumentală de la Medgidia a pornit de la
constatarea evidentă că se cunoaște foarte puțin pe tema asta, inclusiv în
rândul specialiștilor. Mă refer chiar la studenți la facultățile de arte,
secția Ceramică. Practic, ei n-au avut până acum la dispoziție o bază
bibliografică sau documente de arhivă care să-i ajute să înțeleagă importanța
acestui fenomen. Fenomen pe care noi, așa cum scrie și în titlul volumului pe
care l-am lansat, îl considerăm fondator în privința ceramicii româneși
contemporane.
Până atunci, ceramica era considerată o artă minoră, care
producea, în general, obiecte mici, utilitare, și era tratată ca atare. Or,
odată cu inițierea Taberelor de Ceramică Monumentală de la Medgidia, ceramica a
ieșit în spațiul public, a ieșit din interior către exterior. În plus, când te
gândeai la ceramică, nu mai era vorba doar de lucrări mici. A fost și un
experiment tehnic foarte provocator pentru artiștii participanți, care, până
atunci, nu mai făcuseră astfel de Ceramică, cu valențe sculpturale, ceramică de
for public, destinată să ambienteze spațiile de la Medgidia.
Taberele
de la Medgidia, considerate fenomenul fondator al ceramicii românești
contemporane există acum şi într-un volum bilingv (română-engleză). Lansarea
volumului a avut loc în luna noiembrie la Medgidia și la București, în prezența
unora dintre artiştii ceramişti participanți la tabere.