În comunităţile
germane din Transilvania şi Banat există obiceuri şi sărbători
specifice perioadei premergătoare sărbătorii Paştelui.
De la Boboteazăşi până la intrarea în postul Paştelui pe care
catolicii îl sărbătoresc în acest an la 27 martie, este marcat Fasching-ul sau, după cum i
se mai spune, al 5-lea anotimp. Cum anume? Prin festivaluri asociate aproape întotdeauna
cu diferite preparate gastronomice.
La Reşiţa, ciclul sărbătorilor a fost deschis la sfârşitul
lunii ianuarie cu sărbătoarea tăiţeilor. Iniţial, aceşti tăiţei pregătiţi în casă, erau serviţi cu mac, cu nucăsau cu gem, ca un desert.
Uterior, reţeta a fost divesificată, în prezent fiind serviţi şi tăiţei cu
carne. La Reşiţa, Fasching-ul sau Fărşang-ul se va încheia cu Festivalul
gogoşilor. Tot gogoşi au fost servite şi la Festivalul Lolelor de la Agnita,
care marchează o întâmplare din Evul Mediu, învăluită în legendă. Se spune că,
atunci când cetatea Agnitei a fost asediată de otomani, o tânără curajoasă, cu
o costumaţie înfricoşătoare, a ieşit din cetate pocnind din bici şi făcând
zgomote asurzitoare, ceea ce I-ar fi pus pe fugă pe atacatori. Astăzi,
trecătorii care recunosc cine se ascunde sub masca şi costumaţia lolelor este
răsplătit cu o gogoaşă.
La Prejmer, lângă Braşov, este
organizat Festivalul Clătitelor, care are la origine tot Fasching-ul. În
ultimii ani a fost reînnoit acest obicei al saşilor, ca grupuri de băieţi mascaţi să cutreiere satul într-o căruţă în care a fost montată o
sobă pe care se prepară clătite ce sunt apoi împărţite locuitorilor. Pentru
gestul lor, aceştia primesc în schimb făină, zahăr şi ouă, ingrediente folosite
apoi pentru prepararea gogoşilor de la Balul mascat programat în seara acelei
zile. Potrivit obiceiului, grupul de
băieţi nu trebuie să facă doar clătite, ci să fure şi o fată din comună, pe care să o urce în căruţă.
Până când părinţii o vor răscumpăra, fata va face parte din această inedită caravană, însoţită de
muzicanţi. Bineînţeles că la un astfel de festival, cei care pregătesc clătite nu
se dovedesc lipsiţi de imaginaţie. Clătitele
sunt umplute cu diferite sortimente de gem şi dulceaţă, dar şi cu
nuci, cu miere de albine sau cu mere rase.
Aluatul de clătite
este uşor de preparat. Avem nevoie de un pahar de făină, de un ou, de
jumătate de pahar de lapte, de apă minerală sau
sifon, de ulei, zahăr şi sare.
Amestecăm făina cu oul într-un
castron şi adăugăm laptele până când obţinem un aluat cremos, de consistenţa smântânii. Adăugăm
puţină sare şi zahăr, dar nu foarte mult, deoarece zahărul în exces face ca
aluatul să devină lipicios şi să se prindă de tigaie. Lăsăm aluatul la rece
pentru circa jumătate de oră, Turnăm puţin ulei într-o tigaie. După ce l-am
încins, cu ajutorul unui polonic turnăm şi aluatul în tigaia pe care o mişcăm
astfel încât aluatul să se întindă pe toată suprafaţa într-un strat subţire şi
uniform. Clătita se prăjeşte până ce capătă o culoare aurie, după care cu
ajutorul unei spatule sau, dacă aveţi dexteritate, printr-o mişcare energică în
sus a tigăii, o întoarcem pe cealaltă parte. Clătitele se aşează una peste alta
într-o farfurie, după care acestea vor fi umplute cu dulceaţă, cu cremă de
ciocolată sau, dacă le veţi consuma ca aperitiv, le puteţi umple, de exemplu,
cu ciuperci călite.