Tag: Tanke Schön

  • Tanke Schön

    Tanke Schön

    Dilema a tancurlor tră Ucraina s-ndreapsi. Ghirmănia aproaki pitritearea a “Leopardzălor” pi frontul ditu Ucraina, alti stati, cari avea ahtări mehanii va li pitreacă şi eali. Altă turlie nu s’putea, Ghirmănia adară şi livreadză aestu tancu şi alţă ţi li au nu pot s’li pitreacă că maş cu izinea a producătorlui. Până şi Canada va s’pitreacă ahtări tancuri, di pisti Ocean. Olanda nu ari tancurli ghirmani “Leopard”, tra s’li pitreacă tru Ucraina, ama dimăndă că va s’ancupără maxus ti aestu scupo. Americañilli nu au niţi elli tancuri ghirmani, au tancurli a loru işiş, cu numa Abrams, şi va li pitreacă și elli a ucrainenilor. Francezlli idyea va s’daraă, cu tancurli a lor, Leclerc.


    Lituanienilli, daima cu apala al Damoclesov pisupra caplui, pitricură, pritu ministrul a lor di externe, un agiocu di zboară cari anăkisi lumea, di agiumsi cadealihea ună grită di alumtă: Tanke schon! Spusimu di alumtă? Aşi fu aleaptă cu zborlu şi ministra germană di externe, Annalena Baerbock, tru ună declaraţie ti aprobarea germană tră re-exportul a tancurlor “Leopard 2”. Observaţia a llei, tru un cadru european, cum că lipseaşti s’nă alumtămu cu Rusia, nu anamisa di noi, unu alantu, ună ş-ună fu tulmucită à la russe ca ună declaraţie di polimu. Ică ca ună constatare a vărnăllei catandisi di polimu a lumillei occidentale cu Rusia.


    Aţea ţi s’ascundi aoa easti polimlu di agresiune declanşat di Rusia al Putin contra a unui stat independentu, Ucraina. Nu easti ananghi di striducători specializaţ, acţiunea militară ali Rusie contra ali Ucraina easti simfună cu naima clasiţli spuneri a polimlui di agresiune. Ahâtu kiro câtu topili cad pi casili ditu locărli ali Ucraina, victima ari ndreptul s’caftă şi să’lli si da agiutoru.


    Atea ţi caftă Rusia a comunitatillei internaţionali easti ca văsiliili civilizate şi democratiţi să s’priimnă fără gaile pi geadei tu kirolu anda Ucraina easti călcată ncicioari şi kisată cu goadi fără ñilă di ună haită preşcavă. Tru aesti văsili cari tiñisescu ndrepturile a omlui, nidarea asistenţăllei easti unu alathusu cutugursitu sertu di societate, cara nu, neise nica şi ună infracţiune.


    Atea ţi caftă Rusia easti s’hibă alăsată să’şi facă di cap după idei personale, multu nfărmăcoasi, nica şi ca văr fănico, tră atelli di anvărliga ică atelli di năuntrulu ali Rusie. Ti atea, un tsunami di interpretări şi apostrofări s’azvurnuescu daima di cătă Moscova, cu nai ma serti şi greali opinii şi declaraţii publiţi. Raportarea la tricut poati să s’facă maş cara istoria easti multu ghini cunuscută. Tora, informația urdină aproapea ună ş-ună, cu un tilefunu mobil poț s’pitreţ nyie, tu lumea tută, un evenimentu, ună luyurie, un protestu, ună demonstrație, ună cumitie, ună apautruseari, bombardarea a niscăntoru blocuri di casi di oamiñi iriñeatiţ. Ună imagini faţi cât ună ñille di zboară, daima să spuni. Ună imagine tru minari, și cu iho, spuni tutu. Neise, năpoi arkişurămu cătă justificarea pi cari u dukeşti iţi omu di bună-dukimie. Ama catandisea easti limbidă, himu dinintea a unlui polimu di fuvirseari dupu tuti definițiile cunuscute iara di aproapea un seculu, polimlu easti interdzăsu ca ună hălati ti ndridzeari pruvlemili internaționale. Dealihea, tut di un secol să știe că nu ari nica un mecanism cari s’caftă tiñisearea a legislațillei internaționale mutrinda curmarea a polilui.


    Prezența Rusillei ca membru permanent tru Consiliul de Securitate al ONU scoasi acutotalui organizația mondială ditu menga publică a aluştoru 11 di meşi, di când Rusia u agudi Ucraina. Cara tru ahurhită s’ari cilăstăsită ţiva pritu structurile ONU niambudyiusiti nica di votlu ali Rusiei, tru scurtu kiro organizația di New York agiumsi nihăirlătică şi agărşită. Tuti aestea nu nkeadică alanti văsilii, comunitatea internațională, s’da apandisi ti căftărli di anarmari vinite di cătă Kiev. Easti lucărlu golu ţi potu s’lu facă, s’agiută Ucraina s’dănăsească invazia arusă. Ti atea, căbatea arcată multi ori arada că pritu aestu agiutoru văsiliili democratiţi agiungu s’hibă parti la polimu nu poate s’hibă că maş ti arizili, maca yini di la agresorlu cari reproșeadză a cetățeañilor că nu easti alăsatu arihati s’facă polimu.



    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Tanke Schön

    Tanke Schön

    Dilema tancurilor pentru Ucraina s-a rezolvat.
    Germania permite trimiterea Leoparzilor
    pe frontul din Ucraina, alte state, care deţineau astfel de maşinării le vor
    trimite şi ele. Altfel nu se putea, Germania produce şi livrează acest tanc şi
    alţi deţinători nu le pot trimite în altă parte decât cu acordul
    producătorului. Până şi Canada va trimite astfel de tancuri, de peste Ocean.
    Olanda nu are tancurile germane Leopoard, ca să le trimită în Ucraina, dar a
    anunţat că le va cumpăra special cu acest scop. Americanii nu au nici ei
    tancuri germane, au tancurile proprii, numite Abrams, şi le vor trimite și ucrainenilor.
    Francezii vor face la fel, cu tancurile lor, Leclerc.

    Lituanienii, mereu cu
    sabia lui Damoclesov deasupra capului, au trimis, prin ministrul lor de
    externe, un joc de cuvinte care a cucerit lumea, devenind un adevărat strigăt
    de luptă: Tanke schon! Am zis de luptă? Aşa a fost citită şi ministra germană de
    externe, Annalena Baerbock, într-o declaraţie despre aprobarea germană pentru
    re-exportul tancurilor Leopard 2. Observaţia ei, într-un cadru european, cum
    că ar trebui să ne luptăm cu Rusia, nu între noi, a fost imediat răstălmăcită à la
    russe ca o declaraţie de război. Sau ca o constatare a vreunei stări de
    război al lumii occidentale cu Rusia.

    Ce se vrea ascuns aici este războiul de
    agresiune declanşat de Rusia lui Putin împotriva unui stat independent,
    Ucraina. Nu este nevoie de traducători specializaţi, acţiunea militară a Rusiei
    împotriva Ucrainei se conformează celor mai clasice definiţii ale războiului de
    agresiune. Atâta timp cât bombele cad pe casele de pe teritoriul Ucrainei,
    victima are dreptul să ceară şi să primească ajutor.

    Ceea ce cere Rusia
    comunităţii internaţionale este ca ţările civilizate şi democratice să se
    plimbe nepăsătoare pe stradă în timp ce Ucraina este călcată în picioare şi
    zdrobită cu lovituri nemiloase de o haită violentă. În aceste ţări care
    respectă drepturile omului, neacordarea de asistenţă este o greşeală înfierată
    de societate, dacă nu chiar o infracţiune.

    Ceea ce cere Rusia este să fie lăsată
    să îşi facă de cap după idei personale, extrem de nocive, chiar ucigătoare,
    pentru cei din jur sau chiar cei din interiorul Rusiei. De aceea, un tsunami de
    interpretări şi apostrofări se abate periodic dinspre Moscova, cu cele mai
    acute şi grave opinii şi declaraţii publice. Raportarea la trecut se poate face
    numai dacă istoria este foarte bine cunoscută. Acum, informația circulă aproape
    instantaneu, cu un telefon mobil poți transmite în direct, în întreaga lume, un
    eveniment, o întâmplare, un protest, o demonstrație, o revoltă, o invazie,
    bombardarea unor blocuri de locuințe de oameni pașnici. O imagine face cât o
    mie de cuvinte, se spune dintotdeauna. O imagine în mișcare, și cu sunet, spune
    totul. De fapt, iar alunecăm spre justificarea pe care o simte necesară orice
    om de bun-simț. Dar situația este clară, asistăm la un război de agresiune după
    toate definițiile cunoscute iar de aproape un secol, războiul este interzis ca
    instrument de rezolvare a problemelor internaționale. Desigur, tot de un secol
    se știe că nu există încă un mecanism care să impună respectarea legislației
    internaționale privind interzicerea războiului.

    Prezența Rusiei ca membru
    permanent în Consiliul de Securitate al ONU a scos total organizația mondială
    din atenția publică a ultimelor 11 luni, de când Rusia a atacat Ucraina. Dacă
    la început s-a mai încercat ceva prin structurile ONU neblocate încă de votul
    Rusiei, în scurtă vreme organizația de la New York a devenit inutilă și uitată.
    Toate acestea nu împiedică restul țărilor, comunitatea internațională, să
    răspundă solicitărilor de înarmare venite de la Kiev. Este singurul lucru pe care
    îl pot face, să ajute Ucraina să oprească invazia rusă. De aceea, acuzația
    repetată obsesiv că prin acest ajutor țările democratice devin parte la război
    nu poate fi decât penibilă, devreme ce vine de la agresorul care reproșează
    cetățenilor că nu este lăsat în pace să facă război.