Radio România Internațional

Tag: tara

Vacanţe la ţară

Turiştii care au dorit să scape de gălăgia oraşului
au beneficiat în perioada sepembrie – octombrie de preţuri speciale la cazări
în pensiunile din mediul rural. Vacanţe la ţară este un program desfăşurat de
Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural. Însă, chiar dacă
acest program este la final, ofertele continuă. Vom vorbi azi despre succesul
programului Vacanţe la ţară, dar şi despre ofertele pentru sărbătorile de
iarnă în satele româneşti.

Ce înseamnă însă Vacanţe la ţară? Este un program ajuns la a XXV-a
ediţie, derulat de ANAT (Patronatul Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism
din România) şi ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi
Cultural) al cărui scop este promovarea turismului în pensiunile din mediul
rural din România. Ediţia de toamnă a acestui an se desfăşoară în
perioada 20 septembrie – 30 octombrie, iar tarifele de cazare au fost de 175 de
lei (40 euro) de persoană într-o pensiune de 2 margarete şi de 290 lei de
persoană (65 euro), într-o pensiune de 5 margarete. Ca de obicei, au venit cu
oferte zeci de pensiuni, din toate zonele ţării. Marilena
Stoian, preşedintă a Asociaţiei Naţionale de Turism Rural Ecologic şi Cultural. Programul este
întotdeauna de interes pentru că oferă posibilitatea celor cu venituri mai
reduse să îşi petreacă o vacanţă la ţară, în satele româneşti, iar alt element
care-i asigură succesul este faptul că se desfăşoară de mulţi ani şi sunt deja
turişti fideli, oaspeţi care revin. Chiar suntem întrebaţi de detalii înainte
de deschiderea oficială a programului. Vacanţele în satele româneşti, în
pensiunile agroturistice, se desfăşoară pe tot parcursul anului şi după
încheierea acestui program cu oferte speciale, tarife speciale. Însă şi în
continuare, în noiembrie, decembrie şi anul viitor se pot petrece weekenduri
sau vacanţe în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă uneori tarifele sunt
puţin mai mari decât în această perioadă. Ospitalitatea este însă la fel de ridicată,
mâncărurile sunt la fel de gustoase, gazdele sunt la fel de primitoare, oferind
diverse tipuri de programe de agrement sau programe culturale.

Sunt mulţi turişti
străini, foarte mulţi europeni, dar şi de pe alte continente, din America, din
Asia, în special japonezi, care doresc să cunoască românii la ei acasă, doresc
să cunoască tradiţiile. Acest lucru se face cel mai bine la ţară, spune
Marilena Stoian, preşedintă a Asociaţiei Naţionale de Turism Rural Ecologic şi
Cultural: Sunt turişti străini care vin şi în perioada
sărbătorilor. Vor să vadă cum sunt tradiţiile la sat de Moş Nicolae, de
Crăciun, de Anul Nou, de Bobotează. Sunt interesaţi de mâncăruri, de degustări
de vinuri şi să viziteze anumite obiective turistice: muzee, mănăstiri. Sunt
încântaţi de autenticitate, de faptul că oamenii sunt foarte naturali, că
mâncărurile sunt naturale, nu neapărat toate ecologice în sensul pur al
cuvântului, dar sunt mâncăruri naturale. Sunt încântaţi de flexibilitatea
programului, de deschiderea pe care o avem noi, românii, faţă de străini.

Când să facem rezervările pentru sărbătorile de
iarnă? Trebuie neapărat să le căutăm de pe acum şi să
rezervăm. Sunt deja multe pensiuni ocupate de către turiştii care au fost în
anii anterior oaspeţi. S-au împrietenit cu gazdele şi au făcut deja rezervări,
dar mai sunt locuri disponibile în multe localităţi şi în zonele cunoscute ca
destinaţii de turism rural: Bran, Moeciu, Fundata, Mărginimea Sibiului, ţinutul
Neamţului, dar şi în locuri mai puţin cunoscute ca destinaţii, dar care în
ultimii ani s-au ridicat: nordul Olteniei, Gorj, Vâlcea. Sunt zone în care se
organizează programe speciale pentru turişti în perioada sărbătorilor. Sunt
localităţi în care oamenii pur şi simplu aşa petrec, îşi menţin vii tradiţiile,
iar turiştii doar participă, li se alătură fie la pregătirea bucatelor,
începând cu celebra Pomană a Porcului, cu frământatul cozonacilor, cu focul la
cuptor în curte pentru cozonaci şi pentru pâine. De asemenea, turiştii învaţă
sau doar ascultă colindele care la ţară sunt într-o formă autentică şi nu sunt
denaturate de modernism. Vă aşteptăm în satele româneşti. Suntem mereu bucuroşi
de oaspeţi, iar perioada sărbătorilor de iarnă: Crăciun, Moş Nicolae, Anul Nou,
Sf. Vasile, Boboteaza, este o perioadă foarte bună pentru a-i cunoaşte pe
români, pentru a cunoaşte tradiţiile, a vă relaxa şi pentru a păşi în noul an.

Cornel Poenar,
administratorul unei pensiuni de trei margarete din nordul României, din
Maramureş, Cavnic. Putem face programe între trei şi cinci
zile în zona noastră. În prima zi recomandăm un scurt tur al Maramureşului. Se
va vizita Mănăstirea Bârsana, printre cele mai frumoase mănăstiri din lemn din
lume, Cimitirul Vesel de la Săpânţa, care e unicat în lume şi Memorialul
Durerii, cu o vizită la închisorile comuniste din Sighetul Marmaţiei. A doua zi
recomandăm o vizită la Vişeul de Sus, pentru o călătorie cu mocăniţa pe Valea
Vaserului. Traseul durează opt ore şi nu sunt multe ca acesta în Europa. Apoi,
se pot face vizite la Muzeul Satului şi Muzeul de Istorie din Baia Mare.

Albumiţa Preotescu,
administratorul unei pensiuni de 4 margarete, din Vama, Bucovina, regiune
recunoscută pentru tradiţii şi gastronomie. La intrarea în
pensiune există un spaţiu amenajat, unde pot găsi hărţi cu toate obiectivele pe
care le pot vizita în perioada şederii, diverse pliante, reviste de
gastronomie, tot felul de informaţii, iar noi stăm tot timpul la dispoziţia
dumnealor. Bucovina este un tărâm iubit de Dumnezeu şi vă aşteptăm pe toţi, să descoperiţi
cu ochii dvs. acest minunat ţinut.

Contactaţi-vă,
aşadar, operatorul de turism şi întrebaţi de ofertele de iarnă în pensiunile
româneşti. Acestea au apărut şi s-a dat startul rezervărilor.

15 October 2015
Originea expresiei “a da sfară în ţară”

Aici puteţi asculta Povestea vorbei, ediţia din 10 august 2015.

11 August 2015
Posibile cariere la ţară prin programe europene

Prezentată relativ recent, analiza Comisiei Europene privind numărul de persoane angajate în agricultură ne arată că, deşi acesta e un domeniu crucial pentru economia europeană, puţini europeni s-au angajat aici. Aproximativ 10 milioane de persoane lucrează cu normă întreagă în fermele din UE, asta însemnând 5% din totalul forţei de muncă din spaţiul comunitar. Dintre aceştia, 92% sunt membri ai familiilor celor care deţin ferma. Pe lângă numărul lucrătorilor de la fermă, există şi persoane care efectuează regulat şi alte munci agricole în afara fermelor. Astfel, numărul total al angajate în mod regulat în munci agricole, la ţară, în Uniunea Europeană ajunsese la 25 de milioane în 2010, un număr destul de mic având în vederea ponderea produselor de provenienţă agricolă în viaţa noastră de zi cu zi. La aceste cifre, se adaugă şi cele 4,8 milioane de locuri de muncă dispărute între 2000 şi 2012 din agricultura UE. 70% dintre ele erau în noile state-membre, inclusiv în România, ţara unde agricultura ocupă o pondere foarte mare în economie. Motivele dispariţiei acestor slujbe sunt multiple, cele mai acute fiind dezinteresul tinerilor faţă de muncile agricole şi practicarea agriculturii de subzistenţă care nu are însă rentabilitate economică şi nici nu presupune contracte de muncă sau salarii propriu-zise. Situaţia aceasta a determinat atât autorităţile, cât şi organizaţiile non-guvernamentale să încerce să o remedieze. Dumitru Fornea, membru în Comitetul Economic şi Social European şi responsabil cu relaţiile internaţionale ale Confederaţiei Sindicale Meridian, ne spune că o parte din alocările financiare venite de la UE pentru sectorul agricol sunt destinate forţei de muncă din acest domeniu.

O treime din bugetul UE este alocat Politicii Agricole Comune, adică 30 de miliarde de euro pe an. Există, aşadar, o preocupare la nivel european, dar şi la nivel naţional, căci România este încă una din ţările cu cea mai mare rată de ocupare în domeniul agricol. Aproape 3 milioane de persoane lucrează în domeniul agricol. În privinţa politicii agricole, România e unul din statele care au cheltuit foarte mulţi bani în ultima perioadă. Între 2007-2013, fondurile totale alocate agriculturii au fost în jur de 15 miliarde de euro. Acest lucru ar trebui să se vadă. Din păcate, mare parte din populaţia rurală este forţată să emigreze şi să caute alte oportunităţi pe alte pieţe europene.”

Prinşi în practicarea agriculturii de subzistenţă care le asigură traiul zilnic, dar nu le oferă niciun venit, tinerii, şi nu doar ei, se simt obligaţi să emigreze. Astfel, scad mult şansele ca aceste gospodării de subzistenţă să devină ferme sau alte tip de unităţi economice. Un alt motiv al lipsei de rentabilitate a muncii agricole este reţinerea ţăranilor de a se asocia, de a-şi uni pământurile şi activităţile pentru a forma ferme. Dumtru Fornea pune această reţinere pe amintirile rămase din perioada Cooperativelor Agricole de Producţie înfiinţate în timpul comunismului:

Lipsa asta de încredere creează mari probleme tinerilor şi persoanelor din zonele rurale. Au dificultăţi în a deveni eficienţi şi în a intra în competiţie cu agricultura de tip corporatistă. Faptul că în România, sectorul agricol ocupă 30% din economie, nu e în sine un lucru rău. Avem 28% sector industrial şi 42% sector de servicii. Toate s-ar putea echilibra într-un mod favorabil. Din păcate, aceşti lucrători agricoli nu muncesc nici în baza vreunui contract colectiv de muncă, nici a unui contract individual de muncă. Doar 8% sunt sindicalizaţi şi doar 3% fac parte dintr-o cooperativă agricolă conform noilor legi.”

Cu toate acestea, există şi iniţiative private care încearcă să remedieze situaţia şi să le ofere tinerilor şansa unei… cariere în rural. Chiar Cariere în rural” se numeşte programul prin care societatea comercială Global Commercium Development a organizat cursuri gratuite celor de la ţară care doreau să-şi dezvolte diverse competenţe antreprenoriale. Finanţat prin Fondul Social European, proiectul a fost implementat în câteva sate din judeţul Cluj şi nu doar acolo, după cum aflăm de la Tina Cozmanciuc de la Global Commercium Development.

Am iniţiat câteva proiecte locale alături de parteneri din Spania şi Italia, sunt proiecte de circa 500.000 de euro, sunt iniţiative locale derulate nu doar în judeţul Cluj, ci şi în alte judeţe: Constanţa, Alba, Vâlcea şi Ilfov. Proiectele noastre au ca grup-ţintă persoanele inactive, persoanele şomere, care practică agricultura de subzistenţă. În urma analizelor noastre, cam 62% dintre persoanele de la ţară au venituri care provin strict din practicarea agriculturii. Din păcate, nu este un procent care să ne bucure atâta timp cât din acest procent, salariaţii reprezintă doar 25%. Ceilalţi au venituri provenind din agricultură, fără să aibă statutul de salariat.”

În special tinerii au fost, se pare, foarte interesaţi de aceste cursuri care îi încurajează să devină întreprinzători şi le arată cum. Despre preferinţelor lor referitoare la o viitoare carieră la ţară, ne vorbeste tot Tina Cozmanciuc:

Ei nu se orientează către domeniul agricol. Pe lângă faptul că îşi ajută părinţii în gospodărie, vor să deprindă şi o altă ocupaţie. Ei se orientează şi în funcţie de specificul zonei. De pildă, într-una din zonele unde activăm noi, există o fabrică de piese de schimb pentru un mare producător de automobile. Mulţi ar vrea să intre acolo să lucreze, dar pentru asta e nevoie să fie pregătiţi. Din păcate, după finalizarea celor 8 clase obligatorii, merg la liceu, dar nu obţin bacalaureatul sau nu deprind o meserie care să le permită să le lucreze în această fabrică. O altă tendinţă este cea legată de dezvoltarea turismului, dar şi aici au nevoie de calificare.”

Aşadar, cursurile de formare sunt oricând binevenite la ţară, dar pentru organizarea lor e nevoie de bani. Bani care ar putea fi obţinuţi prin administrarea judicioasă a fondurilor alocate României de la bugetul european, pentru agricultură, în perioada 2014-2020.

13 November 2013
Toamna la ţară

Toamna se asociază în România cu cămările pline cu borcane de murături, cu dulceţuri, zacuscă şi multe alte bunătăţi, care să dea gust sezonului rece. Considerată perioadă de extrasezon turistic, toamna este cel mai bun moment pentru petrecerea unei vacanţe la ţară.

Pentru a stimula redescoperirea satului românesc, din punct de vedere turistic, Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural — ANTREC România susţine, la începutul toamnei, un program special numit Vacanţe la ţară”, în care în fiecare an se înscriu mai multe pensiuni din diferite zone. Am discutat cu Violeta Didilica, administrator pensiune din comuna Ceahlău, judeţul Neamţ, despre oferta de aici. Noi ne-am înscris în programul Vacanţe la Ţară” organizat şi promovat de ANTREC. Cel mai frumos lucru care ne caracterizează este amplasamentul nostru, într-o zonă mirifică, cu o vedere superbă asupra lacului Izvorul Muntelui şi asupra muntelui Ceahlău. Şi, desigur, serviciile noastre: clienţii pot beneficia de cazare, de un restaurant, teren de sport, masă de tenis, jocuri de salon. Putem să-i implicăm în activităţile noastre de aici, să meargă la o stână, să vadă cum se face un caş, să-l guste. Se pot organiza plimbări pe munte. Aici pot să guste viaţa liniştită de la ţară, care poate fi observată chiar din camera complexului, fiindcă se văd casele din jur, cu animalele, cu cocoşii care cântă dimineaţa, cu toate cele specifice unui sat.”

În sate găsiţi pensiuni de 2, 3, 4 sau 5 margarete, funcţie de facilităţile pe care le oferă. Dar indiferent de alegerea pe care o veţi face, vă veţi putea bucura de liniştea traiului patriarhal şi veţi putea gusta bucate tradiţionale, pregătite de gospodinele de aici. Iar vacanţele de la pensiunile rurale nu se adresează numai familiilor; multe pensiuni au şi facilităţi pentru organizarea de seminarii sau team-building. Violeta Didilica: Elementele de meniu tradiţional sunt cele pe care le preparăm noi aici, peştele în crustă de cetină, caracteristic pentru zona noastră, îndeosebi păstrăvul, care este afumat şi păstrat în crengi de brad, de la care îşi ia o aromă specială. Mai avem caş şi urdă proaspătă aduse de la stână, preparăm pastramă de oaie, care este de asemenea specifică zonei Neamţului. Aşteptăm pe toată lumea să vină la complexul nostru pentru cinci nopţi, cu mic dejun inclus, cu posibilitatea de a servi o masă delicioasă, la restaurantul nostru. Poate fi şi o oportunitate pentru companii de a-şi aduce angajaţii pentru training-uri. Pentru ei dispunem de o sală de conferinţe, cu internet wi-fi, cu toate cele necesare pentru organizarea unui seminar.”

Şi cum Maramureşul e renumit ca zonă în care tradiţiile sunt nealterate, vă invităm să-l vizitaţi şi la vreme de toamnă. Ce este frumos ne spune Victoria Berbecaru, responsabil ANTREC Maramureş: În toamna aceasta, totul este frumos, livezile sunt pline de rod, pădurea şi-a schimbat culoarea, a ajuns până la roşcat, la galben, la ruginiu. Toate aceste culori care sunt în natură sunt transpuse de majoritatea femeilor din Maramureş pe lână. Pentru că noi vopsim lâna cu plante, cu coji de copac şi cu alte mijloace naturale şi îi aşteptăm pe turişti să înveţe să vopsească, să-şi pregătească pentru iarnă un pulover cu multe culori ale toamnei. Şi în bucătărie, este perioada când încă se mai fac dulceţuri de gutui, nemaipomenit de bune. Se face suc de mere, care e bun de băut după o mâncare tradiţională. Turiştii care vin pot să înveţe să gătească, să facă meniuri tradiţionale în Maramureş. Gospodinele şi-au umplut cămările cu murături, cu dulceţuri, cu tot felul de preparate pe care le-au pregătit pentru iarnă, pentru ca să nu se simtă că s-a trecut de la un sezon la altul. Cel care vine la noi învaţă să se integreze în familie, să lucreze, să vopsească, să gătească în stil maramureşan, să-şi pregătească îmbrăcămintea pentru iarnă, învăţând să tricoteze. Tot ceea ce fac aici este menit să le amintească de Maramureş şi să-i facă să-şi dorească să revină. Îi aşteptăm pe turiştii dornici să cunoască Maramureşul, bucătăria de aici şi arta tradiţională.”

Oriunde aţi alege să petreceţi o vacanţă patriarhală în această toamnă, din Ardeal, Maramureş, Bucovina şi Muntenia, puteţi şi achiziţiona produse autentic româneşti realizate în serie mică, după reţete tradiţionale: de la cârnaţi afumaţi, murături după reţeta bunicii, castane coapte, miere de albine, dulceţuri, prăjituri şi ciocolată de casă, alune şi migdale pralinate, mere glazurate, faimosul magiun de Topoloveni (singurul produs tradiţional românesc certificat de UE), vinuri alese, pâine de casă, zacuscă, caşcaval de casă, costiţă de oaie, brânză de burduf şi telemea de oaie, până la produse de artizanat.

17 October 2013
Cine şi unde fuge de Bucureşti

Bucureştiul, în calitatea sa de capitală, a fost dintotdeauna un magnet pentru cei în căutarea de slujbe mai bănoase şi a unui nivel de trai mai confortabil. Timp de mulţi ani, migraţia către capitală nu a fost contrabalansată de un alt fenomen contrar. Din 2009, însă, cam de la începutul crizei economice, migraţia pare să fi luat şi în sens invers: de la Bucureşti către sate sau oraşe mai mici. Sunt oameni care fie pleacă definitiv, fie se mută cu locuinţa în zonele limitrofe şi fac naveta către slujba din capitală. Despre cei care aleg să plece definitiv din Bucureşti şi despre motivele lor, am stat de vorbă cu Ioana Mihai, jurnalistă la Ziarul Financiar”: Pe de o parte, sunt pensionarii care aleg să părăsească Bucureştiul pentru că au casa părintească şi alte rude la ţară sau în provincie. De asemenea, sunt şi studenţi care înţeleg că Bucureştiul nu este locul în care să se poată integra. Bucureştiul, care oferă salarii mare, cere şi nişte sacrificii: timp, nervi. De multe ori, la Bucureşti, te enervezi în trafic, în drum spre serviciu. Când ajungi acolo, eşti deja nervos. Lucrul ăsta nu se întâmplă în alte oraşe ale ţării. Mai sunt şi profesioniştii care, ajunşi la un anumit nivel al carierei lor, îşi permit să pună degetul pe harta României şi să spună că preferă să-şi crească copiii în alt oraş. Cunosc managerii de top care au renunţat la nivelul unu sau doi de management la companii din capitală şi au ales să lucreze ca angajaţi în firme din provincie sau să înceapă afaceri pe cont propriu tot acolo.”

Cei mai mulţi bucureşteni aleg să se mute în judeţul limitrof, Ilfov, zonă rurală şi agricolă. Alţii preferă judeţe unde rata investiţiilor a crescut mult în anii din urmă, cum ar fi Timişul. În judeţul Timiş, s-au mutat, în 2011, aproape 11.000 de oameni provenind din toată ţara. Cât despre Bucureşti, deşi aici sunt cele mai multe slujbe disponibile şi cele mai mari venituri, costul vieţii este, de asemenea, foarte mare. Ioana Mihai: Dacă ne uităm la nivelul chiriilor, la costul unui metru pătrat construit de locuinţă, atât un antreprenor, cât şi o familie care-şi face un buget pe termen lung înţeleg că a trăi în afara Bucureştiului este mult mai ieftin. Asta dacă luăm în considerare şi combustibilul consumat. Sunt oraşe în care traversezi în 5 minute, tot bulevardul principal. În schimb, în Bucureşti, în 5 minute de-abia depăşim un semafor. Sunt costuri multe şi diferite. Sunt oameni care preferă să dedice mai mult timp familiei în loc să piardă în trafic câte o oră şi jumătate — dimineaţa şi seara — în Bucureşti. În provincie, timpul acesta ar fi dedicat familiei.”

Tot la familie şi, mai ales, la copii, s-a gândit şi Sabina Dumitrescu când, împreună cu soţul ei şi cu un alt cuplu de prieteni, familia Barbu, au înfiinţat o afacere cu legume, în judeţul Ialomiţa, cam la 60 de kilometri de Bucureşti. De asemenea, au vrut să aibă mâncare sănătoasă pentru copii, aer curat şi spaţiu de joacă. De aceea, Sabina şi soţul au plecat dintr-un cartier bucureştean de blocuri pentru a-şi muta locuinţa tot la ţară, în judeţul Ilfov. Prin urmare, fac naveta cam de două pe săptămână în Ialomiţa, la terenurile de legume. Sabina: Nu am vrut să ne asociem cu factori de poluare. Pot să spun că din prima zi şi din prima noapte pe care am petrecut-o acolo ne-am simţit ca acasă. Iar copiii au fost atât de fericiţi. Noi nu am stat la curte înainte. Am avut un apartament într-o zonă apropiată unui parc mare, e adevărat. Dar nu e acelaşi lucru. Pentru ei, e cu totul altceva să vadă pădurea în apropiere, să vadă câmpul, să aibă curte. E altă viaţă.”

Adaptarea nu s-a produs anevoios, dimpotrivă. Zona unde locuiesc acum seamănă mai mult cu o suburbie a capitalei, deci are confortul de la oraş plus liniştea de la ţară. Sabina Dumitrescu: E mai mult de mers, trebuie să-ţi planifici foarte bine drumurile cu maşina şi programul din oraş. Însă mie mi se pare că merită efortul. În momentul în care te întorci acasă, e altceva. Ai alt spaţiu, e curtea. Eu nu am fost o persoană obsedată dintotdeauna de natură sau de flori. Mie îmi plăcea la oraş, voiam să ies cu prietenii, să am o viaţă urbană activă. Imediat după ce au apărut copiii, au început să conteze alte lucruri şi mi s-a părut foarte natural să ne schimbăm locul.”

Cei patru prieteni, fiecare având în jur de 30 de ani, nu ştiau nimic despre agricultură când şi-au început afacerea. Fiecare are o altă profesie: psihologie, informatică, arhitectură şi matematică. Dar, azi, după aproape patru ani, sunt în curs de trecere la culturile ecologice. Matei Dumitrescu: În general, cultivăm legume. Fructele sunt destul de puţine, iar dintre legume, le cultivăm pe cele de sezon care apar în mod natural în ţara noastră. Avem o echipă întreagă, mai ales vara în sezon avem o grămadă de zilieri. Şi ăsta e alt secret al afacerii, felul în care ştim să alegem cei mai buni oameni. Sper ca în doi-trei ani să avem certificatul de agricultură ecologică, să putem aplica ştampila AE. Deocamdată, toate firmele la început sunt într-o perioadă de conversie către agricultura ecologică, care poate dura câţiva ani.”

Prin urmare, într-o perioadă de criză, soluţiile pentru un trai mai bun par să se diversifice. Fie că sunt în căutarea unor condiţii mai decente de viaţă, fie că doresc să trăiască natural, românii au început să caute soluţii şi la nivel naţional. Migraţia sau relocarea în alte ţări este, astfel, contrabalansată.

11 September 2013
Cine şi unde fuge de Bucureşti

Bucureştiul, în calitatea sa de capitală, a fost dintotdeauna un magnet pentru cei în căutarea de slujbe mai bănoase şi a unui nivel de trai mai confortabil. Timp de mulţi ani, migraţia către capitală nu a fost contrabalansată de un alt fenomen contrar. Din 2009, însă, cam de la începutul crizei economice, migraţia pare să fi luat şi în sens invers: de la Bucureşti către sate sau oraşe mai mici. Sunt oameni care fie pleacă definitiv, fie se mută cu locuinţa în zonele limitrofe şi fac naveta către slujba din capitală. Despre cei care aleg să plece definitiv din Bucureşti şi despre motivele lor, am stat de vorbă cu Ioana Mihai, jurnalistă la Ziarul Financiar”: Pe de o parte, sunt pensionarii care aleg să părăsească Bucureştiul pentru că au casa părintească şi alte rude la ţară sau în provincie. De asemenea, sunt şi studenţi care înţeleg că Bucureştiul nu este locul în care să se poată integra. Bucureştiul, care oferă salarii mare, cere şi nişte sacrificii: timp, nervi. De multe ori, la Bucureşti, te enervezi în trafic, în drum spre serviciu. Când ajungi acolo, eşti deja nervos. Lucrul ăsta nu se întâmplă în alte oraşe ale ţării. Mai sunt şi profesioniştii care, ajunşi la un anumit nivel al carierei lor, îşi permit să pună degetul pe harta României şi să spună că preferă să-şi crească copiii în alt oraş. Cunosc managerii de top care au renunţat la nivelul unu sau doi de management la companii din capitală şi au ales să lucreze ca angajaţi în firme din provincie sau să înceapă afaceri pe cont propriu tot acolo.”

Cei mai mulţi bucureşteni aleg să se mute în judeţul limitrof, Ilfov, zonă rurală şi agricolă. Alţii preferă judeţe unde rata investiţiilor a crescut mult în anii din urmă, cum ar fi Timişul. În judeţul Timiş, s-au mutat, în 2011, aproape 11.000 de oameni provenind din toată ţara. Cât despre Bucureşti, deşi aici sunt cele mai multe slujbe disponibile şi cele mai mari venituri, costul vieţii este, de asemenea, foarte mare. Ioana Mihai: Dacă ne uităm la nivelul chiriilor, la costul unui metru pătrat construit de locuinţă, atât un antreprenor, cât şi o familie care-şi face un buget pe termen lung înţeleg că a trăi în afara Bucureştiului este mult mai ieftin. Asta dacă luăm în considerare şi combustibilul consumat. Sunt oraşe în care traversezi în 5 minute, tot bulevardul principal. În schimb, în Bucureşti, în 5 minute de-abia depăşim un semafor. Sunt costuri multe şi diferite. Sunt oameni care preferă să dedice mai mult timp familiei în loc să piardă în trafic câte o oră şi jumătate — dimineaţa şi seara — în Bucureşti. În provincie, timpul acesta ar fi dedicat familiei.”

Tot la familie şi, mai ales, la copii, s-a gândit şi Sabina Dumitrescu când, împreună cu soţul ei şi cu un alt cuplu de prieteni, familia Barbu, au înfiinţat o afacere cu legume, în judeţul Ialomiţa, cam la 60 de kilometri de Bucureşti. De asemenea, au vrut să aibă mâncare sănătoasă pentru copii, aer curat şi spaţiu de joacă. De aceea, Sabina şi soţul au plecat dintr-un cartier bucureştean de blocuri pentru a-şi muta locuinţa tot la ţară, în judeţul Ilfov. Prin urmare, fac naveta cam de două pe săptămână în Ialomiţa, la terenurile de legume. Sabina: Nu am vrut să ne asociem cu factori de poluare. Pot să spun că din prima zi şi din prima noapte pe care am petrecut-o acolo ne-am simţit ca acasă. Iar copiii au fost atât de fericiţi. Noi nu am stat la curte înainte. Am avut un apartament într-o zonă apropiată unui parc mare, e adevărat. Dar nu e acelaşi lucru. Pentru ei, e cu totul altceva să vadă pădurea în apropiere, să vadă câmpul, să aibă curte. E altă viaţă.”

Adaptarea nu s-a produs anevoios, dimpotrivă. Zona unde locuiesc acum seamănă mai mult cu o suburbie a capitalei, deci are confortul de la oraş plus liniştea de la ţară. Sabina Dumitrescu: E mai mult de mers, trebuie să-ţi planifici foarte bine drumurile cu maşina şi programul din oraş. Însă mie mi se pare că merită efortul. În momentul în care te întorci acasă, e altceva. Ai alt spaţiu, e curtea. Eu nu am fost o persoană obsedată dintotdeauna de natură sau de flori. Mie îmi plăcea la oraş, voiam să ies cu prietenii, să am o viaţă urbană activă. Imediat după ce au apărut copiii, au început să conteze alte lucruri şi mi s-a părut foarte natural să ne schimbăm locul.”

Cei patru prieteni, fiecare având în jur de 30 de ani, nu ştiau nimic despre agricultură când şi-au început afacerea. Fiecare are o altă profesie: psihologie, informatică, arhitectură şi matematică. Dar, azi, după aproape patru ani, sunt în curs de trecere la culturile ecologice. Matei Dumitrescu: În general, cultivăm legume. Fructele sunt destul de puţine, iar dintre legume, le cultivăm pe cele de sezon care apar în mod natural în ţara noastră. Avem o echipă întreagă, mai ales vara în sezon avem o grămadă de zilieri. Şi ăsta e alt secret al afacerii, felul în care ştim să alegem cei mai buni oameni. Sper ca în doi-trei ani să avem certificatul de agricultură ecologică, să putem aplica ştampila AE. Deocamdată, toate firmele la început sunt într-o perioadă de conversie către agricultura ecologică, care poate dura câţiva ani.”

Prin urmare, într-o perioadă de criză, soluţiile pentru un trai mai bun par să se diversifice. Fie că sunt în căutarea unor condiţii mai decente de viaţă, fie că doresc să trăiască natural, românii au început să caute soluţii şi la nivel naţional. Migraţia sau relocarea în alte ţări este, astfel, contrabalansată.

17 April 2013