În inima Bucureștiului, la Muzeul Municipiului
București, s-a deschis o nouă expoziție cu parfum valah (Valahia fiind
denumirea teritoriului locuit de români în spațiul carpato-dunărean în perioada
Evului Mediu): Țările Române. Peisaje în gravura europeană de secol XIX. Diferite
tehnici de gravură surprind peisaje, locuri și oamenii spațiului românesc din
acele timpuri. Am vorbit despre expoziție cu muzeograful și curatorul acesteia,
Nicoleta Bădilă:
Expoziția Țările Române Peisaj din
gravură europeană de secol XIX introduce vizitatorul în universul românesc din
secolul al XIX-lea, de la principalele obiective istorice care au captat
atenția, la scenele naturaliste constituite în jurul munților, văilor,
râurilor, pădurilor, cu prezențe umane sau animalice, care conferă dramatism
compoziției. În centrul acestei expoziții se află peisajul în gravură. Acest
gen artistic se dezvoltă în secolul al XVIII-lea și i se atribuie mai multe
roluri în contexte diferite.
Astfel, putem vorbi de folosirea peisajelor din
gravură ca ilustrație în literatura artistică sau naturalistă, de alcătuire a
unor albume cu peisaje care pot fi prezentate ca dovezi ale trecerii
călătorilor prin diferitele zone, sau de expunere individuală a acestor
lucrări. Bucureștiul este surprins în patru gravuri din această expoziție. Două
sunt cromolitografii, realizate pe plăci de piatră și imprimate pe hârtie
specială, și două sunt în acvaforte, imprimate după plăci metalice.
Perspectivele sunt ample și surprind profilul orașului de la periferie, iar
compoziția este marcată de personaje, animale, surprinse în diferite momente.
Am rugat-o pe curatoarea expoziției să explice
ascultătorilor noștri termenul arhaic de Țări Române:
Țările Române este o sintagmă
care definește formațiunile statale naționale care au existat pe actualul teritoriu
al României, cu o populație majoritar românească. Noi le cunoaștem ca Țara
Românească, Moldova, Transilvania. Ele au fost supuse unor schimbări politice
individuale de-a lungul istoriei, iar unirea lor din 1918 a condus la formarea
statului român modern.
Ce artiști ai acelor vremuri sunt prezenți în
expoziție? Care sunt tehnicile de realizare a lucrărilor? Și care este obiectivul
expoziției? Nicoleta Bădilă:
Artiștii Luigi Mayer și Michel
Bouquet au încercat să surprindă specificul locurilor, dar și al oamenilor care
populează aceste spații. În expoziție sunt expuse piese realizate în două
tehnici de gravură, litografie și acvaforte. Litogravura folosește piatra ca
suport pentru negativul desenului și înfățișează de obicei peisaje monocrome, negru
pe suport alb, cu zone oleofile pentru culoare și hidrofile pentru cele libere
care permit formarea desenului fără migrarea culorilor. Acvaforte este o tehnică
a gravurii în adâncime, în metal, imprimată pe hârtie. Ea lasă impresia unor
contururi foarte bine definite. În expoziție apar o serie de lucrări în această
tehnică, peste care a fost adăugată culoare în acuarelă, pentru a sublinia
anumite elemente compoziționale.
Dintre artiștii ale căror lucrări se află în expoziție
îi amintim pe: Ludovic Rohbock, Marie Rafet, Michel Bouquet, Salvator
Cherubini, William Henry Barlett. Obiectivul expoziției este de a face
cunoscută vizitatorilor perspectiva europeană de secol XIX asupra Țărilor
Române. Modul în care sunt reprezentate obiectivele naturale și urbane oferă o
imagine asupra modului în care este perceput spațiul valah de către celebrii
călători străini, de această dată prin reproduceri artistice nealterate de
interpretări lingvistice, ca textele pe care le însoțeau. Pe lângă migala cu
care sunt redate detaliile în gravuri, frumusețea peisajului valah este cea
care ar trebui să însoțească privitorul și dincolo de pereții expoziției.