Situată în imediat
vecinătate a unui mare bulevard bucureştean, care duce spre zona perifică de
sud a capitalei şi împărţind aceeaşi curte interioară cu o şcoală ce oferă
cursuri diverse copiilor, se află Centrul de Teatru Educaţional Replika. În
curte şi afară, pe trotoar, copii şi tineri de toate vârstele aşteaptă să intre
pe gratis la un spectacol de teatru ţinut într-un spaţiu fără morgă şi
referitor la problemele cu care ei se confruntă zilnică. Este primul teatrul
socio-educaţional din Bucureşti şi a fost înfiinţat în februarie 2015 de cinci
persoane: Mihaela Mihailov – critic de
teatru şi dramaturg, Radu Apostol – regizor, Katia Pascariu – actriţă la
Teatrul Evreiesc de Stat, Viorel Cojanu
şi Mihaela Rădescu – actori la Teatrul Mic. Ideea de realiza proiecte teatrale
pe teme sociale şi educaţionale e mult mai veche ca şi colaborarea dintre ei,
aflăm de la Mihaela Rădescu: Primul spectacol a fost Familia Offline pentru care Mihaela Mihailov
şi Radu Apostol au lucrat un an şi jumătate şi au discutat cu elevii de la
şcoală din Bucureşti. Cu acest spectacol am fost în multe turnee, în Moldova şi
în Ardeal, subiectul fiind unul foarte delicat: părinţii care pleacă la muncă
în străinătate şi copiii care rămân singuri acasă. Au urmat Confesiunile unui
câine, un spectacol despre drepturile animalelor, apoi Teatrul drepturilor
copilului care a devenit, ulterior, Faţă de drepturi pe un text al Mihaelei
Michailov.
Au urmat spectacole
care au ca temă şcoala cum ar fi Copii Răi şi Amintiri din epoca de şcoală,
piese de teatru axate pe bullying, hărţuire şi violenţă în şcoală. Toate aceste
subiecte sunt inspirate de viaţa de zi cu zi a oamenilor obişnuiţi, aspect
esenţial al teatrului educaţional aşa cum este practicat de echipa REPLIKA, ne lămureşte actriţa Katia Pascariu: Componenta educaţională n-are o legătură
strictă cu şcoala. Prin componentă educativă, înţelegem că publicul poate să
fie de orice vârstă, iar modul în care abordăm anumite subiecte – ce ţin de
şcoală, de viaţa de zi cu zi – într-o manieră artistică e deja o componentă
educativă. Partea estetică e mai puţin importantă pe când mesajul şi subiectul
sunt mai importante. Componenta educativă se referă şi la publicul pe care
încercăm să-l atragem, la zonele din care provine, la partea de documentare
realizată pentru spectacol, deci la ceea ce precede spectacolul. Dar, în mare
parte, teatrul educaţional are legătură cu tinerii.
Dacă subiectele au legătură cu tinerii şi cu
problemele lor zilnice, atunci Dramaturgia aparţine şi ea comunităţii, nespune actriţa Mihaela
Rădescu. Textul se creează pe măsură ce se descoperă subiectele, prin cercetare
şi prin discuţii cu oamenii. În aşa-numita acţiune de culegere a temelor, e
implicată toată echipa de la actori la dramaturgi şi regizori. Katia Pascariu:
Subiectele vin din diverse locuri: din mass-media, de la un caz real, din
discuţiile cu tinerii care apar în cadrul diverselor ateliere pe care le
organizăm cu adolescenţi. Subiectele vin, de asemenea, şi din domeniile care ne
interesează pe noi, pe membrii echipei. La un moment, începem să discernem
între toate aceste şi să vedem ce ne poate duce la un spectacol dincolo de
curiozitatea personală.
Piesele sociale montate
la teatrul REPLIKA sunt relevante atât pentru mediul urban, cât şi pentru cel
rural. Iar mediul, în general, ambianţa sau comunitatea sunt foarte importante
pentru echipa teatrului. Un exemplu îl constituie chiar cartierul în care
centrul REPLIKA îşi are sediu. Katia Pascariu: Cei din cartier ne
descoperă treptat şi noi încercăm să ne ţinem de proiectul nostrul, acela de a
acoperi o zonă care nu are un spaţiu artistic al ei. Încercăm să ajungem, în
special, la oamenii din cartier. E o zonă foarte interesantă. E aproape de
centru, dar ai şi sentimentul periferiei. Este o zonă aglomerată, fostă
industrială, care a devenit o zonă de blocuri. Pe unii îi surprinde, efectiv, teatrul. Foarte mulţi nu au experienţa
vizionării spectacolelor de teatru până nu ajung la noi. Alţii sunt încântaţi
că sunt subiecte din viaţă, pe care ei le recunosc, la care pot să reacţioneze
imediat. Au reacţii vii, directe, imediate şi pentru noi e foarte important
feedback-ul instantaneu pe care ei ţi-l dau.
Având parteneriate cu anumite şcoli şi fiind un teatru
educaţional, spectatorii sunt, mai ales, copii. Dar echipa REPLIKA vrea să-şi
extindă publicul. Mihaela Rădescu: Ne dorim
să legăm parteneriate şi să-i apropiem pe cei care se ocupă de centrele de
plasament pentru copii, de azilele de vârstnici. De pildă, spectacolul nostru
Foamea noastră cea de toate zilele, care a avut premiera anul trecut, e
dedicat oamenilor în vârstă. Încercăm să avem cu consecventă spectacole
dedicate acestor categorii sociale vulnerabile şi să le dăm curaj.
Tot unor categorii
vulnerabile s-a adresat şi un alt proiect teatral în care a fost implicată
actriţa Katia Pascariu. Este vorba de spectacolul de teatru Maşkar care a
făcut parte dintr-un proiect mai mare purtând acelaşi nume, un proiect de
intervenţie socio-culturală în comunităţi rome şi non-rome din judeţul
Teleorman.
Katia Pascariu: Proiectul a avut şi o componentă de cercetare, iar la final, am reuşit să facem un spectacol…
neaşteptat, pe baza a ceea ce noi am reuşit să acumulăm într-un an. În
Teleorman se regăsesc multe din problemele României: oraşe depopulate,
antagonism între săraci şi bogaţi, discriminare, segregare în şcoli etc.
Specificul zonei este, însă dat şi de istoricul comunităţilor de romi care
trăiesc acolo de mult timp, sunt diverse şi sunt bine integrate la nivel rural.
Noi, echipa, ne-am dat seama că ne e foarte greu să vorbim dintr-un punct de
vedere străin de noi şi ne-am dat seama că majoritarii au o problemă mare, căci
problema o prezintă cei care discriminează. Am încercat să facem un spectacol
despre cum putem să scăpăm de discriminare, noi cei care discriminăm şi avem a
priori o atitudine superioară.
Maşkar
în limba romani înseamnă între, aşa cum la mijloc între experienţa pur
estetică sau artistică a teatrului şi intervenţie în comunitate este şi centrul
educaţional REPLIKA.