Tag: Teatrul Excelsior

  • O scenă, o piesă, un dramaturg… nou!

    O scenă, o piesă, un dramaturg… nou!

    Astăzi vorbim despre adolescenţi care scriu teatru. Care fie că au mai
    făcut-o, fie că nu, dar care sub imboldul unui concurs de piese într-un act,
    s-au apucat de scris. Şi au făcut-o cu succes.


    Concursul de Dramaturgie New Drama, dedicat adolescenților cu vârste
    cuprinse între 14 și 18 ani, organizat
    de Teatrul Excelsior din Bucureşti, a ajuns anul acesta la cea de-a șasea
    ediție. Adolescenții sunt invitați să scrie o piesă într-un act și să o trimită
    pe adresa teatrului, alături de o scrisoare de motivare. Textele înscrise
    urmează să fie, ca în fiecare an, jurizate de profesioniști din domeniul
    teatrului (dramaturgi, regizori şi
    critici de teatru). În urma selecției, șase dintre piese ajung în faza finală a
    proiectului, iar textul câștigător este transformat într-un spectacol montat în
    stagiunea următoare, devenind parte din repertoriul Teatrului Excelsior.


    De unde a venit ideea organizării acestui concurs am aflat de la Elena
    Patap, secretar literar la Teatrul Excelsior, coordonatoarea proiectului NEW
    DRAMA, Concursul de Dramaturgie pentru adolescenţi. Ideea a venit de la
    faptul că teatrul nostru este singurul din Bucureşti şi chiar din ţară, care se
    adresează unui public foarte special, adică adolescenţilor. Şi atunci am
    încercat să facem spectacole pentru adolescenţi şi să facem şi anumite proiecte
    legate de teatru, care să li se adreseze. Avem acest concurs de dramaturgie
    pentru adolescenţi, avem un festival de teatru profesionist TEENFEst, pentru
    adolescenţi, avem şi un laborator de teatru pentru adolescenţi, care se numeşte
    Relief.


    Textele înscrise în concurs sunt jurizate, rămânând şase finaliste. Autorii
    pieselor finaliste beneficiază apoi de un atelier de scriere dramatică susţinut
    de un dramaturg reputat, de spectacole-lectură pe baza celor șase texte
    finaliste, cu regizori și actori profesioniști, în urma cărora juriul desemnează
    piesa câștigătoare.


    De şase ani, Concursul New Drama suscită un mare interes din partea
    adolescenţilor, la prima ediţie fiind
    înscrise, de exemplu, 99 de piese din 45 de localităţi. Numărul pieselor
    înscrise în concurs diferă de la an la an, dar cu siguranţă mulţi dintre
    autorii pieselor finaliste rămân să studieze în domeniu, după cum ne-a spus
    Elena Patap, coordonatoarea proiectului: Într-adevăr, cei care au participat la
    concurs şi în special cei cărora li s-au selecţionat piesele, cele şase piese
    din cea de-a doua fază a concursului, sunt adolescenţi care fac teatru, joacă
    teatru, scriu teatru, regizează, activează în diferite trupe de teatru de
    liceeni. Şi am avut şi surpriza ca finaliştii, marea majoritate dintre ei să
    continue o carieră în teatru. Îl avem pe Bogdan Capşa, care a fost al doilea
    câştigător şi care este student la Actorie la Târgu Mureş, îl avem pe Victor
    Morozov, care este la o prestigioasă universitate din Franţa, la Scenaristică,
    la Grenoble, şi Alexandru Gorghe, cel care a câştigat în 2018, este la
    Facultatea de teatru din Cluj, la Regie şi are o bursă la Londra. Câştigătorul
    de anul trecut este Carmen Thea Drăgoreanu, cu piesa Teoria pământului plat.
    Piesa nu a fost încă pusă în scenă, ea va fi pusă către sfârşitul stagiunii, în
    mai-iunie, pentru că aşa este programată. Avem în schimb piesa care se joacă şi
    care este câştigătoare în 2018, Băiatul cu şosete roz, de Alexandru Gorghe,
    care era, pe vremea când a scris piesa, un adolescent din Botoşani şi acum
    studiază regie de teatru la Londra.


    Thea Drăgoreanu, autoarea piesei Teoria pământului plat, are 18 ani acum,
    este în clasa a XII-a şi ne-a spus cum a ajus să participe la concurs: Profesoara mea de română mi-a spus despre concurs. Eu participasem anul
    trecut la un concurs de proză scurtă şi mi-am zis: de ce nu? Ideea piesei mi-a
    venit de la faptul că mereu când scriu vreau să ajut oamenii prin ce scriu, aşa
    că de data asta m-am gândit că aş putea să scriu o piesă pentru copii şi
    părinţi.


    Şi aşa am aflat şi despre ce este vorba în piesă: Un
    grup de copii sunt prieteni şi sunt la mare şi printr-un mic accident ajung pe
    o epavă, iar acolo trec printr-o grămadă de peripeţii. Şi unii dintre ei ajung să îşi dea seama că au înţeles greşit felul
    în care părinţii lor şi-au manifestat iubirea.

    O experienţă pe care nu multă lume o are, aceea
    de a lucra cu piese de teatru şi de a le pregăti pentru montarea pe o scenă, după cum ne-a povestit
    Thea Drăgoreanu: Eu am văzut această experienţă foarte de
    folos, mi-a plăcut mult să colaborez şi cu domnul Peca (n.r. Peca Ştefan, dramaturg
    născut la 13.08.1982, cu studii de scris dramatic la New York University, unul
    dintre rezidenţii programului internaţional de dramaturgie de la Royal Court
    Theatre, Londra, în 2005 şi câştigător a mai multor premii internaţionale), care ne-a fost de mare ajutor, şi mi-a
    plăcut să întâlnesc copii, alţi copii care au exact acelaşi vis ca mine. Ne-am
    citit piesele, le-am rectificat, ne-au îndrumat şi ne-am ajutat unii pe alţii. E
    ca un vis devenit realitate. Eu practic sunt clasa a XII-a aşa că nu o să pot
    participa foarte des la montaj, dar o să fac tot ce pot să ajung ca să ajut.
    Vreau să devin regizor de film. Am fost influenţată de primul câştig, la
    concursul cu proza, când m-am gândit că ar fi genial să fac filme după ceea ce
    scriu. De acolo mi-a venit ideea.


    Elena Patap, secretar literar la Teatrul Excelsior, coordonatoarea
    proiectului NEW DRAMA, Concursul de Dramaturgie pentru adolescenţi, a lansat o
    invitaţie, cu speranţa ca şi anul acesta participarea la concurs să fie la fel
    de provocatoare ca în anii trecuţi: Îi invit pe toţi adolescenţii cărora le
    place teatrul să ia creionul sau să treacă la tastatura calculatorului şi să
    scrie o piesă de teatru, indiferent dacă au mai făcut-o, indiferent dacă au mai
    citit mai multe piese de teatru, pentru că de citit cu siguranţă au citit,
    indiferent dacă au văzut teatru în sala de spectacol sau la televizor.
    Important este să dea drumul imaginaţiei şi să facă lucrul acesta cu bucurie.
    Noi aşteptăm cu multă bucurie rezultatul muncii lor!



    Iar noi aşteptăm montarea pieselor câştigătoare cu
    interes

  • Un teatru de Guiness Book

    Un teatru de Guiness Book

    La sfârşitul anului trecut, teatrul Excelsior din
    Bucureşti a devenit primul teatru din România care a obținut un titlu în Cartea
    Recordurilor. Distincția a fost acordată pentru cea mai mare gradenă rotativă
    din lume, construită special pentru spectacolul Vlaicu Vodă, de Alexandru
    Davila. Spectacol care a prilejuit şi construirea unui sat medieval, în mărime
    naturală, recreând, în cele mai mici detalii, fascinanta lume de acum şase
    veacuri. Nouă case, opt turnuri de apărare, patru ateliere de meşteşugari, un
    han şi o biserică – interpretare după
    biserica Sân Nicoară, Curtea de Argeş, sute de costume şi măşti populare, zeci
    de muzicieni (instrumentişti, cor şi ansamblu arhaic), alături de săteni,
    străjeri, călăreţi, meşteşugari (olari, pielari, pictori, sculptori în lemn şi
    ţesătoare) au reconstituit, exact ca odinioară, atmosfera lumii româneşti medievale.


    Cum a ajuns o performanţă din domeniul teatral în
    Cartea Recordurilor, ne-a spus Adrian Găzdaru, managerul teatrului Excelsior: Şi de aici a venit, de la credinţa mea că trebuie să nu uităm şi să
    readucem în conteporaneitate tot ceea ce au făcut strămoşii noştri. Şi de aici
    s-a născut acest spectacol Vlaicu Vodă, care s-a jucat în Piaţa Constituţiei,
    anul trecut, în 8-10 iunie şi 21-26 august. În timp ce gândeam acest spectacol
    care mi-am dorit să fie crearea unui sat medieval, readucerea în
    contemporaneitate a satului medieval şi a tradiţiilor din acea perioadă, am
    realizat că pe o suprafaţă foarte mare, de 4.000 de metri pătraţi, spectatorii
    vor trebui să se plimbe din act în act, din scenă în scenă şi ar fi fost destul
    de greu pentru anumite persoane, poate cu nevoi speciale, bătrâni, dar chiar şi
    pentru ceilalţi spectatori ar fi fost destul de incomod, ar fi avut un
    disconfort în vizionarea acestui spectacol şi iată aşa a luat naştere gradena
    rotativă care s-a dovedit cea mai mare gradenă rotativă din lume şi care a
    intrat în Cartea Recordurilor.


    Spectacolul a făcut parte dintr-o
    producție-eveniment care și-a propus să ofere o experiență teatrală complexă,
    desfășurată pe parcursul unei zile întregi, ambientată în secolul al XIV-lea,
    în contextul domniei lui Vlaicu Vodă. Evenimentul s-a desfășurat în Piața
    Constituției din București, în perioadele precizate şi de interlocutorul
    nostru, 8 – 10 iunie și 22 – 26 august 2018, între orele 10.00 și 22.30. Dar
    mai presus decât atât, a fost un vis: Adrian Găzdaru: Este important să
    visezi. Să visezi şi să crezi în acel vis. Un vis care trebuie să intre într-o
    simbioză perfectă cu regia, cu muzica, cu jocul actoricesc, cu tot. Aici totul
    a fost doar o credinţă foarte mare în acest vis care a fost Vlaicu Vodă, care
    a fost gradena rotativă, a tuturor celor care am participat la acest
    spectacol!


    Gradena demontabilă a avut o greutate de 45 de
    tone, iar pentru transportarea ei a fost nevoie de şase camioane cu platformă.
    Gradena a fost construită în cinci săptămâni şi montată în patru zile.Adrian Găzdaru ne-a povestit: Cred că a fost pentru
    prima dată când un element de decor să ia aplauze. La început, când intrau şi
    făceau cunoştinţă cu satul medieval, spectatorii vedeau că era o noutate, ceva
    ce n-au mai văzut în mijlocul Bucureştiului, se urcau pe gradenă şi intervenea
    o curiozitate, începea spectacolul şi începutul spectacolului dura cu tot cu
    toboşari, cu călăreţi, cu toată viziunea regizorală a lui Horia Suru, dura în
    jur de 15-20 de minute. În aceste 20 de minute spectatorii erau deja prinşi în spectacol.
    După terminarea acestei prime scene se duceau către scena hanului, ajungeau la
    scena hanului şi la un moment dat gradena pornea. Pornea motorul, iar lumea
    când auzea deja motorul se speria un pic, iar când gradena începea să se mişte,
    lua aplauze.


    Reprezentanții Guinness World Records au omologat
    recordul stabilit de Teatrul Excelsior, care a devenit, astfel, primul teatru
    din România care stabilește un record la nivel mondial. Recunoaștere cu atât
    mai importantă cu cât a venit pentru spectacolul Vlaicu Vodă, un proiect
    special, dedicat Centenarului Marii Uniri, la care a lucrat cu responsabilitate
    și dedicare o echipă formată din peste 700 de artiști și tehnicieni. Alături de
    aplauzele publicului, această recunoaștere este cea mai mare bucurie pe care
    Teatrul Excelsior și-o putea dori în acest moment aniversar, ne-a mai spus
    Adrian Găzdaru, managerul Teatrului, şi a adăugat: Viaţa este frumoasă,
    mai ales când visezi şi când visul ţi se împlineşte. Şi trebuie să lupţi pentru
    visul tău. Au fost foarte mulţi care şi-au dorit să vină să vadă acest
    spectacol. Am văzut coadă la bilete, oamenii îşi doreau să vadă acest
    spectacol, să vadă această producţie a teatrului Excelsior, să vadă acest sat,
    să vadă această gradenă, care fusese mediatizată.



    Adrian
    Găzdaru ne-a mărturisit: A
    fost o încântare să fiţi alături de noi, să vă simţim alături de noi, să simţim
    publicul alături de noi şi iată că şi acum, după atâta timp, simţim această
    explozie a teatrului Excelsior, această explozie cu spectacolul Vlaicu Vodă
    aduce tot mai mulţi oameni în sala teatrului Excelsior.
    şi a recunoscut că
    această performanţă atrage atenţia în plus asupra teatrului Excelsior.

  • Festivalul Tânăr de la Sibiu

    Festivalul Tânăr de la Sibiu

    În ultimii ani, în zona de teatru
    din România dedicată copiilor şi adolescenţilor, au loc din ce în ce mai multe
    proiecte proaspete, curajoase. Acest fenomen se întâmplă şi la Sibiu. La
    începutul lunii noiembrie, Teatrul pentru Copii şi Tineret Gong a organizat a
    patra ediţie a Festivalului Tânăr de la Sibiu. Câteva repere despre ce a avut
    special această ediţie ne-a oferit Adrian Tibu, managerul teatrului şi
    iniţiatorul festivalului Ediţia din acest an continuă căutările
    noastre în a oferi câte puţin tuturor categoriilor de public cu care lucrăm,
    dar, în acelaşi timp, ne propunem să dezvoltăm un nou public pentru Teatrul
    Gong, şi aici mă refer mai ales la adolescenţi. Ediţia de anul acesta a adus
    pentru prima dată în România un spectacol de teatru pentru copii cu autism şi
    familiile acestora. E vorba de compania Flute Theatre (Marea Britanie), care a
    susţinut şi un atelier pentru pedagogii din oraşul Sibiu. Tot inedit, am
    prezentat pentru prima dată în teatrul nostru o instalaţie de teatru de umbre,
    a celor de la Mere Phantoms din Canada… Şi tot ca un element inedit în
    structura festivalului din acest an, am ales ca cele două weekenduri ale
    programului să fie conturate în două teme speciale. În primul weekend de
    festival am prezentat spectacole invitate din Franţa, iar cel de al doilea
    weekend al festivalului s-a încheiat cu un focus gastronomic, cu spectacole
    care exploatează o temă contemporană, şi anume, ce mâncăm


    Un
    Bambi cel puţin la fel de emoţionant, dar destul de diferit de celebrul desen
    animat marca Disney, a fost prezentat publicului Festivalului Tânăr de la Sibiu
    de Teatrul Excelsior din Bucureşti. Regia este semnată de Attila Vizauer,
    dramatizarea îi aparţine Emei Stere, coregrafia este creată de Vava Ştefănescu,
    managerul Centrului Naţional al Dansului, iar muzica a fost compusă de
    regretatul Ioan Gyuri Pascu. Regizorul Attila Vizauer, despre cum a început
    lucrul la acest spectacol, dedicat copiilor cu vârsta de peste 5 ani Prima surpriză ne-a făcut-o Ema Stere, atunci când a făcut dramatizarea.
    Scenariul Emei este mult mai aproape de spiritul romanului lui Felix Salten,
    primul roman ecologic. Mult mai dramatic şi mult mai puţin roz. Dar de aici
    până la a construi un musical, aşa cum Adrian Găzdaru, directorul Teatrului
    Excelsior, mi-a cerut, a fost cale lungă. Nu mi-a fost uşor să găsesc cheia
    acestui spectacol.


    La
    castingul pentru distribuţie s-au prezentat peste 200 de tineri actori. Attila
    Vizauer Am lucrat zile întregi. Ioan Gyuri Pascu cânta cu ei, avea deja
    solourile făcute, avea cântecele, corurile şi îi asculta foarte atent. Vava
    Ştefănescu crea ateliere cu tinerii actori şi construiau împreună diferite
    momente de mişcare. La care, bineînţeles, am participat şi eu. În aceste ateliere, la un moment dat, Vava
    le-a propus concurenţilor să construiască împreună o pădure. Atunci am văzut
    actorii devenind copaci – copaci care erau în ploaie sau copaci care erau în
    vânt, copaci care îşi întindeau ramurile ca să ajungă la soare, copaci care
    protejau fiinţele din jurul lor… În clipa aceea am ştiut cum se face
    spectacolul. N-am mai avut nevoie de pene, blăniţe, coarne de cerb… Totul era
    prin firescul, prin adevărul, prin expresia corporală şi prin talentul vocal pe
    care îl au cei mai mulţi dintre cei care sunt în distribuţie ca să construiască
    acest spectacol.


    Când
    preocuparea faţă de conţinutul din farfurie devine mai importantă decât
    empatia, când nutriţioniştii ştiu exact cât, ce, cum, când şi de unde să
    mâncăm, când orice alegere ai face e, într-un fel, greşită, ce-ţi rămâne în
    farfurie? Sunt întrebări pe care le formulează autorii spectacolului Identic
    natural, produs de Asociaţia Art No More, din România. Textul este scris de
    Elena Vlădăreanu, scriitoare şi jurnalistă, şi de Robert Bălan, acesta semnând
    şi regia spectacolului care se adresează copiilor cu vârsta peste 12 ani şi,
    desigur, adolescenţilor. Robert Bălan şi Elena Vlădăreanu Robert: La momentul în
    care eram foarte preocupat de acest subiect, al mâncării, am vrut să fac un
    spectacol didactic, pentru liceeni, să-i învăţăm noi cum trebuie ei să mănânce.
    Dar în documentarea pe care am făcut-o ne-am dat seama că nu prea exista un
    răspuns foarte clar: asta e bine, asta e rău. Şi a ajuns acum un puzzle în care
    sunt foarte multe opinii. În toată documentarea asta chiar am dat peste opinii
    de specialişti, care se băteau cap în cap. Până şi celebrul bio nu e chiar
    aşa de super bun, până şi identicul natural în sine, aroma identic naturală,
    nu este neapărat ceva de care trebuie să ne speriem apriori. Nici E-urile nu
    sunt neapărat Bau bau-ul omenirii…
    Elena Mă gândeam azi, în
    timp ce urmăream spectacolul din mijlocul copiilor, că un spectacol ca acesta,
    dar şi altele făcute în această zonă, ar putea fi bune instrumente didactice de
    discuţie despre anumite perioade. Pentru că eu nu cred că în familiile de
    astăzi mama mai povesteşte, bunica mai povesteşte din ce a prins ea în urmă cu
    mulţi ani, cum am copilărit noi. Pentru noi erau nişte obiceiuri, că o puneam
    pe bunica să ne povestească, în lipsă de televizor sau de altceva. Aşa am aflat
    foarte multe bucăţi de istorie trăită, care de multe ori nu e prinsă în istoria
    oficială, aceea din manuale. Dar care este la fel de importantă sau chiar mai
    importantă decât datele oficiale. Da, sunt informaţii. Şi statistici, şi
    informaţii din ziare, informaţii despre ce înseamnă hrană în prezent, dar sunt
    şi informaţii din acestea care pot să reconstituie o epocă. Fie că e vorba de
    anii 80, pe care i-am prins noi, copii fiind, fie de anii 90, anii de
    tranziţie, imediat după revoluţie….


    Paul
    Mureşan este un talentat artist, animator şi ilustrator. El a fost invitat de
    managerul Teatrului Gong să se joace cu ideea de tânăr pe unul dintre pereţii
    din foaierul teatrului. Lucrarea, intitulată chiar Tânăr, a avut vernisajul
    spre finalul festivalului. Paul Mureşan Ideea managerului Teatrului Gong a fost
    ca oamenii, când vin la teatru, să mă vadă lucrând. Şi atunci să pună
    întrebări, să interacţioneze. E vorba nu doar de un perete desenat, e vorba de
    un performance. Oamenii interacţionau. Mai ales copiii, care explicau
    părinţilor ce văd acolo. Mi-a plăcut mult să mă joc cu tema asta. Mi se pare că
    prin tot ce facem în restul vieţii noastre, cea matură, ne dăm seama ce s-a
    întâmplat în copilărie. Şi eu, în lucrarea de pe perete, am făcut o călătorie
    înapoi, la acel Paul de mai demult. Acel Paul cu o casă instabilă, cu
    imaginaţia care o ia puţin razna, cu creaturi mari care pot să te înspăimânte,
    creaturi mici, care pot fi ba ameninţătoare, ba simpatice… Şi mi se părea că
    în noi e un fel de orizont fără limite. De aceea, am vrut foarte mult să insist
    pe un peisaj care nu se mai termină. Foarte grandios, dar care nu se mai
    termină. Şi asta a fost o joacă foarte frumoasă.


    Cel
    mai bine vândut spectacol din Festivalul Tânăr de la Sibiu a fost Bo, al
    companiei suedeze Teater Tre, adresat copilaşilor cu vârste între 6 luni şi 2
    ani. Adrian Tibu, directorul festivalului În
    general, există un apetit foarte mare din partea tinerelor mămici, care vor
    să-şi aducă bebeluşii la teatru, iar pentru noi e o experienţă dătătoare de
    energie, pentru că e o magie acolo, când vezi copii la vârste atât de fragede,
    intrând în teatru, luând contact cu scena… Şi asta ne dă forţă pentru a
    construi proiecte noi şi un teatru pentru o nouă generaţie de spectatori.