Tag: Teatrul National Radu Stanca

  • Untitled post 782870

    La Sibiu se desfasoara, între 21 iunie şi 30 iunie, a 31-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru (FITS).

    Programul cuprinde 830 de evenimente (spectacole de teatru, muzică, dans, circ, expoziţii şi spectacole-lectură) susţinute de peste 5000 de artişti din 82 de ţări, potrivit site-ului evenimentului, https://www.sibfest.ro/.

    Actori, directori de teatru sau scriitori de renume mondial, precum John Malkovich, Tim Robbins, Pippo delBono sau Neil LaBute sunt aşteptaţi la Sibiu.

    Ediţia de anul acesta, care are ca temă „Prietenie”, include şi un bogat sezon francez, care va celebra cei 100 de ani ai Institutului Francez în România, precum şi un amplu sezon polonez, care va oferi o avanpremieră a Sezonului Cultural România-Polonia 2024-2025.

    Pe platforma “Scena Digitală” a Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, pot fi urmărite online peste 30 de spectacole de teatru, muzică, dans şi circ. Spectatorii online se vor putea bucura de două premiere mondiale din lumea teatrului: “Afrodita şi Eliberarea Lumii (Un vodevil muzical grecesc)” de Tim Robbins, celebrul actor american, şi “Trezirea”, un spectacol plin de candoare şi poezie vizuală, faimosul italian Pippo Delbono revenind la Sibiu cu acest spectacol-confesiune magistral, potrivit organizatorilor.

    Tot online pot fi urmărite: “Povestea prinţesei deocheate” şi “Jocuri, vorbe, greieri…”, în regia lui Silviu Purcărete, “O sirenă mai specială” de Pierre Guillois şi Olivier Salvan şi “Pescăruşul” în regia lui Dumitru Acris.

  • FITS – ediţie aniversară

    FITS – ediţie aniversară


    În 28 de ani de libertate post-comunistă, Sibiul e, pentru a 25-a oară, amfitrionul celui mai important festival al artelor spectacolului din România. Acesta a fost conceput ca un organism multifuncțional şi un spațiu creativ, care să permită manifestarea a noi tehnici de exprimare teatrală. Oferta culturală este deosebit de bogată: producțiile cele mai reprezentative ale marilor teatre românești, producții internaționale importante, spectacole de stradă programate zilnic în pieţe, pe străzile orașului vechi și în cetățile și bisericile fortificate medievale saxone din împrejurimile Sibiului.



    Festivalul Internațional de Teatru a fost, notează critica de specialitate, motorul obținerii de către Sibiu a statutului de Capitală Culturală Europeană în 2007, anul în care România era admisă în Uniune. Graţie pieței de desfacere creată de acest Festival prin Bursa de Spectacole, Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu a fost prezent la unele dintre cele mai importante festivaluri de gen din lume: Edinburgh, Avignon, Napoli, Bruxelles, Seul, Tokyo, Porto sau Frankfurt.



    Într-o prefaţă a manifestării de anul acesta, fondatorul şi preşedintele FITS, actorul Constantin Chiriac, a spus că pasiunea e tema celei de a 25-a ediţii, care, pentru zece zile, va transforma oraşul într-o uriaşă scenă. Constantin Chiriac: “Este o ediţie care aduce 3.300 de artişti din 73 de ţări ale lumii, care vor juca în alte 73 de spaţii de joc cu aproximativ 69-70.000 de spectatori pe zi. Dimensiunea educaţională a festivalului este foarte importantă, aduce miracolul, emoţia, marea calitate tuturor spectatorilor care vin din Sibiu, din România şi din toată lumea.”



    În deschiderea maratonului cultural a fost programată conferinţa, susţinută în tandem, de criticul teatral şi academicianul Geroge Banu, stabilit de decenii la Paris, şi de noul preşedinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Primele spectacole din FITS 2018 sunt din Republica Moldova vecină şi din Norvegia. Din Italia în Japonia, din Spania în Rusia şi din Marea Britanie în India, trupele invitate vin, practic, de pe întreg mapamondul. În marja Festivalului, sunt vernisate expoziţii, unele în premieră europeană, şi sunt organizate ateliere culturale şi un târg de carte.



    FITS e un obiectiv strategic al ministerului român al Culturii, care, alături de administraţia locală, este principalul finanțator al acestui eveniment, şi e sprijinit de Comisia Europeană, de centrele culturale și ambasadele străine din România, de rețele internaționale și de sponsori privați, care completează bugetul de 13 milioane de euro al manifestării. Anul acesta, în premieră, Festivalul are doi patroni onorifici, pe preşedintele României, Klaus Iohannis, fost primar al Sibiului, şi pe moştenitorul coroanei britanice, Prinţul Charles, celebru pentru pasiunea sa pentru Transilvania.


  • Ce teme mai atrag azi spectatorul de teatru?

    Ce teme mai atrag azi spectatorul de teatru?

    În Sibiu există o relaţie specială
    între teatru şi public, cultivată în timp şi din ce în ce mai intens din 2007,
    când oraşul a fost Capitală Culturală Europeană. Teatrul Naţional Radu Stanca
    propune în fiecare stagiune foarte multe premiere, unele dintre ele produse în
    colaborare cu facultatea de teatru din oraş. Opt dintre cele mai noi producţii
    ale sale au fost prezentate la sfârşitul lunii martie într-o microstagiune
    gândită pentru a promova teatrul şi printre critici, jurnalişti, dar şi
    spectatori din restul ţării. Vă prezentăm câteva dintre temele pe care
    Naţionalul sibian le propune publicului său, devenit din ce în ce mai avizat şi
    mai critic în aceşti ani, pentru a-l păstra fidel.


    Omul cel bun
    din Sîciuan, de Bertold Brecht, în regia Ancăi Bradu, este una dintre
    premierele acestei stagiuni, ce lansează o întrebare parcă mai necesară decât
    oricând: ce înseamnă să fii bun? Într-o lume devastată de sărăcie, corupţie,
    vulgaritate şi sălbăticie, o prostituată e aleasă de cei trei zei călători
    porniţi în căutarea binelui regenerator, să reabiliteze lumea. Rolul principal
    este interpretat de Diana Fufezan, una dintre cele mai apreciate actriţe ale
    Teatrului Radu Stanca Textul acesta mi-a ridicat foarte multe întrebări. Întrebarea cea mai importantă este ce
    înseamnă să fii bun. Să faci fapte bune pentru că aşa se face, aşa ţi se cere sau
    să faci fapte bune pentru că aşa simţi şi să le faci chiar dacă ţie, la un
    moment dat, ţi-e rău. Dar celorlalţi să le fie bine. Sau să dai din puţinul tău
    ca ceilalţi să trăiască. Iar când ceilalţi te asupresc, tu să rămâi bun. Asta e
    o mare întrebare: ce înseamnă să fii bun sau să rămâi bun?.


    Pentru că
    Diana Fufezan cunoaşte foarte bine publicul sibian, am întrebat-o în ce măsură
    crede că este interesat acesta de o astfel de temă E în regulă să vii la teatru şi doar să
    râzi, să te destinzi… E minunat şi îmi plac comediile. Dar cred că e în
    regulă şi să ai curajul să îţi mai pui nişte întrebări. Şi, când ajungi acasă,
    înainte să adormi, poate să găseşti un răspuns, poate nu, dar să te macine
    ceva. Şi cred că publicul sibian este minunat. Spun asta după reacţii şi după
    felul în care vin la teatru. Şi dragostea cu care ne întâmpină indiferent de ce
    fel de spectacol este o simt cam aceeaşi, şi pentru asta mă simt fericită şi
    vreau să le mulţumesc. Cred că vin la spectacole diverse şi s-au obişnuit cu o
    mare diversitate şi continuă să vină la toate. E adevărat că, în perioada pe
    care o trăim acum în ţară, în lume, apropo de bunătate, temele din Omul cel
    bun din Sîciuan sunt foarte actuale.


    Şi, dacă tot vorbim despre bunătate, religia şi
    modul în care ne raportăm azi la ea sunt chestionate în spectacolul 10 de
    Csaba Szekely, în regia lui Radu Nica, realizat în cadrul proiectului european
    Be SpectACTive!. Cele zece porunci din Vechiul Testament reprezintă pretextul
    pentru a construi zece poveşti contemporane. Potrivit dramaturgului Csaba
    Szekely, piesa surprinde personajele în situaţii obişnuite, dar şi
    excepţionale de viaţă. Fiecare decizie morală luată la un moment dat de unul
    dintre personaje are un efect major asupra vieţii următorului. Pe regizorul
    Radu Nica subiectul religiei îl preocupă în mod desosebit de mai multă vreme. Ce îmi propun cu acest spectacol este ca fiecare dintre noi să-şi
    regândească raportul cu religia. Cred că în România este o discuţie extrem de
    actuală – şi cu Catedrala Mântuirii Neamului, şi cu obligativitatea studierii
    religiei în şcoli… Sper ca acest spectacol să aibă asupra publicului un efect
    de lucidizare, pe lângă, evident, şi faptul că emoţionează. Dar m-ar interesa
    mult ca oamenii să se gândească de două ori ce legături mai au poruncile
    astea cu noi, azi. Eu cred că acesta este un spectacol valabil pentru
    publicul românesc şi chiar şi pentru cel de afară. E cumva o frescă a
    societăţii româneşti de astăzi, prin lentila aceasta, a celor zece porunci.


    Regizorul Radu Nica este sibian, lucrează mult cu
    actorii Teatrului Radu Stanca şi cunoaşte bine publicul sibian, ale cărui
    reacţii la spectacol îl interesează E totuşi oraşul care are
    Mitropolia Ardealului. Şi aici, biserica e un factor foarte important. Nu vreau
    să dau în această instituţie, dar, ca orice altă instituţie a statului, cred că
    trebuie să fie sub atenta supraveghere a cetăţenilor, pentru a nu intra în zona
    abuzurilor. În momentul în care ai senzaţia că nu eşti deloc chestionat, îţi poţi
    permite orice. Şi astfel de derapaje trebuie controlate.


    Tot în microstagiunea Naţionalului sibian, tânărul
    regizor Botond Nagy a invitat publicul să asiste la ceea ce el numeşte
    instalaţia technopoetică Hedda Gabler, de Henrik Ibsen. Interesat de universul
    scandinavian, o consideră pe Hedda Gabler unul dintre cele mai frumoase şi
    elaborate personaje, un personaj foarte uman. Cât despre temele pe care le
    propune publicului prin spectacolul său, Botond Nagy ne-a declarat Ne aflăm în situaţia fericită în care la Ibsen sunt foarte multe teme.
    Dincolo de angoasa şi manipularea prezente în tot textul, există o temă foarte
    actuală şi din punct de vedere social – presiunea financiară, criza financiară,
    prezentă la Ibsen în toate piesele lui. Aici este arătată prin Jorgen Tesman.
    De asemenea, dragostea este esenţială la Ibsen. Chiar şi el a avut o viaţă
    foarte tumultoasă şi spumoasă, care se regăseşte şi în relaţia dintre Hedda
    Gabler şi Ejlert Lovborg, care şi pentru mine a fost una specială şi foarte
    personală. Cumva, de aici am pornit şi eu. Dar cred că, în primul rând, tema
    principală care m-a interesat este relaţia omului cu lumea – nu ştim unde
    suntem, ce vrem să facem, spre ce ne îndreptăm. E un haos care nu ştiu când o
    să se limpezească. Poate niciodată. Şi poate asta nu e o problemă.

  • Premiere la Naţionalul sibian

    Premiere la Naţionalul sibian


    Câteva premiere ale Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, prezentate zilele acestea într-o microstagiune, se află şi în programul celei de-a 24-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Regizorul Cristian Juncu este cunoscut pe scena românească pentru predilecţia pentru piese contemporane, putând fi considerat, printre altele, un specialist în textele lui Neil LaBute. Trei dintre acestea – “Furiile”, “Helter Skelter”, “Happy Hour” – sunt reunite în spectacolul “Sărbători fericite”, montat la Sibiu. Trei scenarii scurte, care problematizează conceptul de fidelitate.



    Actriţa Ofelia Popii joacă în două dintre cele trei poveşti ale spectacolului: “Textele se bagă în tine. Le simţi foarte apropiate. Au şi profunzime, dar în acelaşi timp sunt foarte lejere. Le vorbeşti foarte uşor. În prima poveste, personajul e provocator la nivelul unui alt tip de limbaj. În cea mai mare parte a timpului nu vorbesc, doar încasez şi am reacţii. Dar trebuie să fiu extrem de vie, prezentă, atentă, incisivă chiar, până la final, când e acel monolog. Iar ultima parte e altceva. E copleşitoare, solicitantă, o Medeea contemporană. Deci a fost o provocare şi e în continuare o provocare spectacolul. Cred că este un spectacol foarte bun, foarte bine gândit, foarte bine închegat din punctul de vedere al tuturor actorilor şi toţi ne simţim extraordinar când îl jucăm”.



    Regizorul Eugen Jebeleanu locuieşte la Paris şi îşi împarte timpul profesional între Franţa şi România. În spectacolele sale, îl interesează să analizeze construcţia identitară a individului în raport cu societatea, cu el însuşi şi cu oamenii din jurul lui. Face auzite vocile minoritare, poveştile acelor oameni care, de obicei, nu sunt auziţi. Spectacolul “Familii”, a fost creat la Sibiu cu studenţi la actorie şi la master şi a pornit de la intenţia de a face ceva care să vorbească despre actori. Eugen Jebeleanu: “M-am decis să scriu un text pentru ei şi acesta a devenit “Familii”. Am vrut să chestionez conceptul de familie, ce înseamnă el azi pentru ei, în societate, care sunt mecanismele şi cum se construieşte identitatea unui individ în raport cu această microsocietate, familia. Şi atunci au apărut mai multe poveşti. Evident că nu am cum să vin cu soluţii şi nici nu vroiam să dau verdicte. Pun doar în lumină nişte întrebări, nişte probleme şi nişte realităţi ale zilelor noastre”.



    Printre premierele Naţionalului sibian şi-a făcut loc şi un musical, “Rocky Horror Show”, pus în scenă de Cosmin Chivu, director al departamentului de actorie şi regie al Pace University, New York. “Rocky Horror Show” este un musical celebru, creat de Richard OBrien, care a avut premiera în 1973, la Londra. Doi tineri proaspăt căsătoriţi, aflaţi în drum spre profesorul lor, se rătăcesc şi ajung la un castel. Aici pătrund în lumea doctorului Frank N. Further, un extraterestru venit de pe Planeta Transsexuală din Galaxia Transilvania. Cosmin Chivu a preferat pentru distribuţia spectacolului nu actori profesionişti, ci studenţi în anul trei şi la master, despre care spune că “au nebunia de a face lucruri inedite” şi au un potenţial extraordinar pentru a juca într-un musical.



    Cosmin Chivu vorbeşte despre provocările în lucrul la “Rocky Horror Show”: “A găsi o cale de mijloc, a găsi o soluţie creativă, a păstra zona sofisticată a spectacolului fără a atinge un anumit stil care ar putea fi considerat tendenţios. Cred că povestea este foarte interesantă. Este o comedie. Cred că de la început trebuie să dăm permisiunea spectatorilor să râdă, să nu ia lucrurile foarte în serios. Acesta a fost unul dintre cele mai importante lucruri pe care a trebuit să le descoperim şi să le punem împreună în repetiţii. N-am mers foarte tare pe cum s-ar fi făcut în altă parte – în America sau în Londra, de unde acest musical provine. Am vrut să creăm un stil autohton, să-l aducem un pic la noi, fără a ne compromite şi fără a pune în discuţie în niciun fel valoarea artistică”.



    “Vorbiţi tăcere? / Sprechen Sie Schweigen?” de Gianina Cărbunariu, este un spectacol co-produs de secţiile Română şi Germană ale Teatrului Naţional “Radu Stanca”, în cadrul Human Trade Network. Este vorba despre un proiect realizat în colaborare cu alţi artişti din Germania, India şi Burkina Faso, la invitaţia regizorului german Clemens Bechtel. Gianina Cărbunariu a ales tema internaţionalizării forţei de muncă, pornind de la protestul din 2014 al muncitorilor români la Mall of Berlin – Mall of Shame, intens mediatizat în presă. Răspunsul autorităţilor a fost tăcere.



    Gianina Cărbunariu: “Acest mecanism al tăcerii m-a interesat foarte tare. Pe de o parte, e vorba de tăcerea celor care au trecut prin asemenea situaţii, dar nu vorbesc despre ele – mă refer la muncitori – , pentru că ştiu că nu-i ajută nimeni, nici statul român, nici statul german. Pe de altă parte, această tăcere asurzitoare, atât a autorităţilor române, cât şi a celor germane. În plus, foarte important, lucrând cu această echipă de la Sibiu, a devenit un spectacol foarte personal. Fiecare dintre noi, românii din echipă, avem rude care muncesc în străinătate. Pe de altă parte, aveam cei doi actori nemţi din spectacol, veniţi din Germania să lucreze la Sibiu. Şi atunci, subiectul s-a contopit cu experienţa asta a lucrului împreună, în română – germană – maghiară. Şi asta mi se pare foarte important. Nu e un spectacol doar despre internaţionalizarea forţei de muncă, ci e un spectacol despre visele pe care le avem fiecare, despre ce datorăm acestor oameni care îşi riscă viaţa şi sănătatea ca să lucreze în străinătate. E un moment foarte emoţionant, în care o actriţă spune: “Mama mea a lucrat în Germania ca îngrijitoare la domiciliu a vârstnicilor şi, cu banii câştigaţi, ne-a ajutat pe mine şi pe fratele meu să facem facultatea. Faptul că mă aflu în seara asta pe scenă i se datorează şi ei”.


    Spectacolul “Vorbiţi tăcere? / Sprechen Sie Schweigen?” va fi prezentat în luna iunie, la Freiburg.


  • Trei premiere sibiene la FITS 2016

    Trei premiere sibiene la FITS 2016


    Trei premiere
    ale Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu, prezentate zilele acestea
    într-o microstagiune, vor putea fi văzute şi aplaudate în cadrul celei de-a
    23-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.


    Oameni
    obişnuiţi, de Gianina Cărbunariu, este un spectacol realizat în cadrul
    proiectului Be SpectACTive!, co-finanţat prin programul Europa Creativă al
    Uniuniii Europene, în care Naţionalul sibian este implicat în perioada
    2014-2018.


    Proiectul reuneşte 8 cazuri de
    whistlebloweri din Italia, Anglia şi România, ţări europene cu contexte şi
    legislaţii diferite în ceea ce priveşte situaţia avertizorilor de integritate.
    Şase actori dau viaţă pe scenă celor opt poveşti. La Oameni obişnuiţi, atât
    pentru publicul, cât şi artiştii trăiesc o experienţă teatrală specială.
    Actriţa Ofelia Popii: E o senzaţie
    diferită, din momentul în care te documentezi până în momentul în care joci
    efectiv, responsabilitatea parcă se dublează. Oricum, eu sunt o actriţă
    responsabilă faţă de personaj, faţă de mine, faţă de meseria mea şi faţă de
    public. Dar faptul că există un om în carne şi oase, care chiar a trăit şi
    trăieşte în continuare pe pielea lui drama asta te şi ridică, îţi dă putere şi
    simţi că trebuie să zici povestea lui, dar în acelaşi timp te şi
    responsabilizează, te încarcă foarte mult.


    Oameni
    obişnuiţi – un spectacol care te pune pe gânduri; nu poţi ieşi din sală, la
    final, neatins. Ofelia Popii: Fiecare înţelege ce vrea când iese din
    spectacol, dar pentru mine este vorba despre a avea încredere în instinctul tău
    şi în simţul tău de dreptate. Şi a reuşi să fii mai puţin matur – poate sună
    cam ciudat. Pentru că eu m-am izbit cu acest fel de a gândi în momentul în care
    am început să mă maturizez şi în momentul în care am zis că lumea în care trăim
    nu e o lume ideală. De ce să am pretenţii că există dreptate pe lumea asta? Hai
    să supravieţuiesc şi să trăiesc printre oameni care nu sunt neapărat corecţi…
    Şi asta cam fac. Lucrând la spectacolul ăsta, mi-am dat seama că, de fapt, cum
    eram eu la început, aşa era corect. Şi că, între timp, uşor, uşor îţi pierzi
    curajul, îţi găseşti argumente pentru care să nu fii corect. Sau să nu pretinzi
    de la ceilalţi să fie corecţi. Şi nu e în regulă. Şi mi se pare că spectacolul
    ăsta despre asta e. Ce alegi? Să pleci capul, să întorci privirea în altă parte
    şi să te minţi că tu eşti un om onest?


    Ofelia Popii este deţinătoarea unui Premiul
    Harold Angel, la Festivalul Internaţional de la Edinburg pentru rolul Mefisto
    din spectacolul Faust, regia Silviu Purcărete, 2010.


    O altă premieră sibiană ce va fi prezentată şi în
    cadrul Festivalului Internaţional de Teatru este 20 Noiembrie, după Lars
    Noren, un spectacol de Eugen Jebeleanu, avându-l ca protagonist pe tânărul
    actor Ali Deac. Textul are la bază atacul din 20 noiembrie 2006, din oraşul
    Emsdetten, când un tânăr în vârstă de 18 ani, Sebastian Bosse, deschide focul
    în fosta sa şcoală şi răneşte mai multe persoane, înainte de a se sinucide.
    Piesa lui Lars Noren pleacă de la acest caz real pentru a construi o ficţiune
    documentată despre viaţa măcinată a unui tânăr maltratat. Actorul Ali Deac a
    lucrat împreună cu regizorul Eugen Jebeleanu şi la traducerea textului în limba
    română: Prima dată când l-am citit, mi s-a părut foarte dur, foarte radical.
    Era foarte dur doar din scriitură, nici nu trebuia să mai faci nimic… Apoi am
    început să încerc să îl înţeleg pe acest băiat, să văd şi punctul lui de
    vedere. Bineînţeles că, totdeauna după o astfel de întâmplare, peste tot se
    spune că era nebun. Lumea nu ştie că el, cu doi ani înainte, era un elev model.
    E foarte interesant că, cu câteva luni
    înainte, în luna august, a scris pe mai multe forumuri de psihologie şi de
    psihiatrie, cerând ajutor. Chiar şi atunci s-a glumit pe seama lui. Am încercat cu Eugen Jebeleanu ca Sebastian
    să nu devină antipatic oamenilor. Spectatorul nu trebuie să plece de la spectacol
    cu aceeaşi idee sau părere cu care au plecat oamenii după ce au văzut ştirile.
    Pentru mine a fost, dar a devenit şi mai important, pentru că e un mesaj
    important: la ce se poate ajunge, la ce pot duce aceste abuzuri şi violenţa
    inutilă, gratuită şi faptul că un cuvânt poate răni mai mult decât o palmă,
    poate lăsa urme mult mai adânci.


    Creatorii spectacolului 20 Noiembrie îşi doresc
    ca povestea tânărului german Sebastian Bosse să fie doar un punct de plecare
    pentru public. Ali Deac: Vreau ca spectatorul să pornească de la el
    în a se gândi mai departe: ce pot eu să fac? Nu pot să schimb sistemul, dar pot
    să încep cu lucrurile mici. Pot să încep de la felul în care îmi educ copiii,
    să încerc să îi fac să înţeleagă că nu e în regulă cum procedează. Chiar dacă
    nu sunt de acord cu Sebastian, când se duc acasă să se gândească la faptul că
    aceste lucruri chiar s-au întâmplat şi ce pot face ei. Să înceapă cu paşi mici
    şi să se gândească ce pot face ca lumea asta să fie un loc mai bun. Cât de
    cât….


    Moroi, un spectacol în regia lui Alexandru Dabija, pe
    texte ce au la bază folclorul românesc, scrise de Cătălin Ştefănescu şi Ada
    Milea, vorbeşte despre cum se văd, de aici, din părţile astea de lume,
    potecile între şi . … noi ne îndepărtăm din ce în ce mai
    mult de morţii noştri, îi uităm extrem de repede. (…) Cred că nu e bine să îi
    dăm deoparte. (…) Cred că lumea de dincolo ne sperie în mod firesc pentru
    simplul fapt că nu putem să o controlăm, spune regizorul Alexandru Dabija
    într-un interviu. Cu toate acestea şi cu toată prezenţa permanentă a ideii de
    moarte, la spectacolul Moroi se râde. Şi se râde mult! Actorul Adrian Matioc,
    Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu: E un spectacol pe care
    eu îl joc cu o plăcere extraordinară! Şi publicul primeşte cu o plăcere
    extraordinară! E un spectacol care surprinde, care nu lasă spectatorul din mână
    nicio clipă, care adaugă tot timpul ceva nou. E o înşiruire de întâmplări, de
    mitologie, de mirosuri, de mâncare… De oameni! E vorba despre oameni, despre
    noi, despre oamenii care ne-au crescut pe noi. Oamenii care credeau şi în
    Dumnezeu, dar credeau şi în entităţi ciudate care aveau grijă de grădina lor şi
    care le umpleau cămările cu porumb câteodată… E un spectacol despre poveştile
    pe care ni le spuneau bunicii şi noi ne înspăimântam când flacăra lumânării
    arunca umbre ciudate pe pereţi, atunci când se lua curentul… Despre asta e
    vorba în spectacol….