Tag: teci

  • Mâncăruri cu mazăre

    Mâncăruri cu mazăre

    Originară din Asia, mazărea a fost cultivată de greci şi romani în sudul
    Europei, răspândindu-se apoi pe tot continentul. Se pare că în spaţiul românesc
    mazărea a pătruns în secolul al 17-lea. Pentru că acum poate fi păstrată uşor
    fie în conserve, fie sub formă congelată, mazărea este folosită pe tot
    parcursul anului pentru pregătirea multor mâncăruri, precum ciorbele de legume
    şi ghiveciurile, cu sau fără carne.


    Mazărea proaspătă
    reprezintă una dintre tentaţiile gastronomice de la sfârşitul
    primăverii şi din prima jumătate a verii. Un fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton
    Roman, afirma: Mai degrabă
    acompaniament decât solistă, mâncarea de mazăre este o permanenţă a
    cratiţei româneşti.


    Într-adevăr, mazărea este folosită alături de alte legume fierte şi mărunţite în salata
    boeuf. În pofida denumirii franceze, este, de fapt, o
    salată de origine germană, amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. Ingredientele acestei salate sunt carne de vită,
    cartofi, castraveţi şi gogoşari muraţi, morcovi, maioneză şi, bineînţeles, boabe de mazăre. O mâncare specifică verii şi toamnei este ghiveciul, în care se pun boabe de mazăre alături de
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, fasole pastăi, usturoi, dovlecei, rădăcină de ţelină, de
    pătrunjel sau de păstârnac.

    În această perioadă, un
    popular fel de mâncare în bucătăria românească este mazărea cu carne, fie ea de
    pasăre, de porc sau de vită. De obicei se pun 2 kg la mazăre păstăi la jumătate
    de kg de carne de porc sau de vită sau la un kg de carne de pasăre, piept sau
    pulpe. Ne mai trebuie suc de roşii, bulion sau două roşii foarte coapte, două
    cepe mari şi o legătură de mărar. Dacă mazărea este abia culeasă, atunci şi
    tecile sunt mai cărnoase, iar unele gospodine păstrează în mâncare şi câteva
    dintre ele. La început punem la fiert carnea şi o spumăm uşor. Dacă folosim
    carne de porc sau de vită, trebuie să o tăiem în cubuleţe, înainte de a o pune
    la fiert. Există şi varianta de a prăji carnea uşor în ulei, alături de ceapa
    pe care în prealabil am tocat-o, după care turnăm nişte apă şi o lăsăm să fiarbă
    la foc mic, însă mâncarea va ieşi ceva mai grasă. Scoatem carnea de pe oase şi
    în acelaşi vas adăugăm atât carnea mărunţită, cât şi mazărea boabe, ceapa tăiată
    solzişori şi lăsăm să fiarbă la foc mic circa 30 de minute. Spre final adăugăm
    suc de roşii, bulion sau roşiile tocate mărunt, sărăm după gust, însă, înainte
    de a lua vasul de pe foc, punem şi mărarul tocat mărunt, care va da un gust
    deosebit.

  • Mâncăruri cu mazăre

    Mâncăruri cu mazăre

    Originară din Asia, mazărea a fost cultivată de greci şi romani în sudul
    Europei, răspândindu-se apoi pe tot continentul. Se pare că în spaţiul românesc
    mazărea a pătruns în secolul al 17-lea. Pentru că acum poate fi păstrată uşor
    fie în conserve, fie sub formă congelată, mazărea este folosită pe tot
    parcursul anului pentru pregătirea multor mâncăruri, precum ciorbele de legume
    şi ghiveciurile, cu sau fără carne.


    Mazărea proaspătă
    reprezintă una dintre tentaţiile gastronomice de la sfârşitul
    primăverii şi din prima jumătate a verii. Un fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton
    Roman, afirma: Mai degrabă
    acompaniament decât solistă, mâncarea de mazăre este o permanenţă a
    cratiţei româneşti.


    Într-adevăr, mazărea este folosită alături de alte legume fierte şi mărunţite în salata
    boeuf. În pofida denumirii franceze, este, de fapt, o
    salată de origine germană, amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. Ingredientele acestei salate sunt carne de vită,
    cartofi, castraveţi şi gogoşari muraţi, morcovi, maioneză şi, bineînţeles, boabe de mazăre. O mâncare specifică verii şi toamnei este ghiveciul, în care se pun boabe de mazăre alături de
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, fasole pastăi, usturoi, dovlecei, rădăcină de ţelină, de
    pătrunjel sau de păstârnac.

    În această perioadă, un
    popular fel de mâncare în bucătăria românească este mazărea cu carne, fie ea de
    pasăre, de porc sau de vită. De obicei se pun 2 kg la mazăre păstăi la jumătate
    de kg de carne de porc sau de vită sau la un kg de carne de pasăre, piept sau
    pulpe. Ne mai trebuie suc de roşii, bulion sau două roşii foarte coapte, două
    cepe mari şi o legătură de mărar. Dacă mazărea este abia culeasă, atunci şi
    tecile sunt mai cărnoase, iar unele gospodine păstrează în mâncare şi câteva
    dintre ele. La început punem la fiert carnea şi o spumăm uşor. Dacă folosim
    carne de porc sau de vită, trebuie să o tăiem în cubuleţe, înainte de a o pune
    la fiert. Există şi varianta de a prăji carnea uşor în ulei, alături de ceapa
    pe care în prealabil am tocat-o, după care turnăm nişte apă şi o lăsăm să fiarbă
    la foc mic, însă mâncarea va ieşi ceva mai grasă. Scoatem carnea de pe oase şi
    în acelaşi vas adăugăm atât carnea mărunţită, cât şi mazărea boabe, ceapa tăiată
    solzişori şi lăsăm să fiarbă la foc mic circa 30 de minute. Spre final adăugăm
    suc de roşii, bulion sau roşiile tocate mărunt, sărăm după gust, însă, înainte
    de a lua vasul de pe foc, punem şi mărarul tocat mărunt, care va da un gust
    deosebit.