Radio România Internațional

Tag: teste nucleare

  • Coreea de Nord, criză sau spectacol?

    Coreea de Nord, criză sau spectacol?

    La început a fost un film, Interviul”, deloc genial, doar în linia unor comedii spumoase despre personaje reale. Scenariul povesteşte că doi jurnalişti americani de televiziune, admiraţi de liderul absolut al Coreii de Nord, sunt primiţi în această ţară pentru ca, sub pretextul realizării unui interviu, să îl asasineze pe inaccesibilul dictator. Fără a povesti filmul, sugerăm doar că, de la începutul său chiar, comedia de situaţie preia controlul şi devine rege. Parodii cinematografice despre dictatori se fac cam de când a apărut filmul pe lume. Să amintim, înainte de toate, de Dictatorul”, capodopera cinematografică a lui Charles Chaplin. De asemenea, în 2004, regimul nord-coreean condus, atunci, de Kim Jong-il, tatăl actualului lider, a fost ironizat în comedia satirică “Team America”.



    Zece ani mai târziu, în 2014, a fost lansat Interviul”, filmul în care subiecte sunt modul de viaţă american şi regimul absurd din Coreea de Nord. Lansarea Interviului” a fost o adevărată aventură, deşi se consideră că a fost şi mult marketing în cele întâmplate. Primele atacuri au fost cibernetice, atât Sony, care a dat banii pentru producerea acestui film, cât şi distribuitorii filmului reclamând un adevărat război al hackerilor nord-coreeni împotriva lor. După lansarea filmului, atacurile au încetat pentru că el plecase deja în întreaga lume şi nimic nu îl mai putea opri. Ca în toate aceste fantezii cinematografice, dincolo de umor şi satiră, ne confruntăm cu aspecte reale şi extrem de dure.



    Republica Populară Democrată Coreeană, după numele său oficial, este un stat cât jumătate de ţară, jumătate din Coreea împărţită acum între nordul comunist şi sudul capitalist. Aici, în mijlocul peninsulei Coreea, pe paralela de 38 de grade, a căzut o parte din Cortina de Fier care a împărţit lumea, la sfârşitul celui de al doilea război mondial. Din 1950 şi până în 1953, peninsula coreeană a fost răvăşită de un război internaţional în care se regăseau Sudul şi Nordul, o alianţă din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite, condusă şi susţinută esenţial de SUA, împotriva armatei comuniste nord-coreene, cu un milion de aşa-zişi voluntari chinezi în ajutorul său. Armistiţiul din 1953 a readus lucrurile la situaţia anterioară, cu două state coreene, cu ideologii opuse, despărţite de o frontieră fierbinte pe paralela de 38 de grade. Şi aşa a rămas, de aproape 65 de ani.



    În 1948, în Coreea de Nord a fost instalat un regim stalinist, condus de Kim Il-sung. Acesta a evoluat în cea mai teribilă dictatură din lume, condusă dinastic de fiul şi, acum, nepotul acestuia. Această istorie este evocată de fiecare dată când vorbim, şi în prezent, de Coreea de Nord, pentru a înţelege de ce se comportă astfel acest stat, de ce un popor de 24 de milioane este ţinut ostatic de un regim militarizat, cu lipsuri uriaşe care pun în discuţie chiar supravieţuirea. În ciuda acestei realităţi dramatice, regimul nord-coreean ameninţă pe toată lumea, mai ales Statele Unite, experimentează arme nucleare puternice şi trimite rachete care survolează şi terorizează Japonia vecină.



    Răspunsul comunităţii internaţionale a însemnat întărirea sancţiunilor care ar trebui să reducă riscul de agresiune din partea belicosului regim totalitar. Recentele decizii aduc în atenţie domenii în care este surprinzător că se mai colabora cu regimul de la Phenian. Abia acum, preşedintele american a anunţat că se vor lua măsuri pentru a tăia sursele de venit care finanţează eforturile Coreei de Nord de a dezvolta cele mai letale arme cunoscute omenirii”.



    În acelaşi timp, preşedintele Trump a apreciat că i s-a permis prea mult timp Coreii de Nord să profite de sistemul financiar internaţional pentru a-şi finanţa programul nuclear şi cel balistic. Nu este deloc o ficţiune cinematografică ce se întâmplă acum cu situaţia Coreii de Nord, cum nu este o ficţiune foametea endemică de care suferă nord-coreenii şi nici teroarea rachetelor lui Kim Jong-un care survolează spaţiul japonez. Ceea ce lipseşte este un scenariu pentru rezolvarea crizei nord-coreene şi, mai ales, pentru ceea ce va urma după acest moment.

  • Coreea de Nord, un punct tot mai fierbinte pe hartă

    Coreea de Nord, un punct tot mai fierbinte pe hartă

    Rezoluţia Consiliului de Securitate privind noi sancţiuni împotriva Coreii de Nord a fost salutată, la Strasbourg, de vicepreşedintele Comisiei Europene, Federica Mogherini, înalt reprezentant pentru politică externă şi de securitate, care s-a adresat Parlamentului European pe teme de actualitate ale politicii internaţionale. Federica Mogherini a insistat asupra faptului că aceste măsuri nu reprezintă un scop în sine, ci deschid calea unui proces politic de negocieri, subliniind că nu există soluţii militare pentru această criză, deoarece un atac militar ar fi şi inutil şi ar putea face mult mai rău. Federica Mogherini a apreciat, în acelaşi timp, abordarea unitară a ţărilor UE, care sunt şi membre ale Consiliului de Securitate, şi care au vorbit pe o singură voce.



    Dincolo de Atlantic, preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, a apreciat, pe de altă parte, că ultimele sancţiuni impuse Phenianului reprezintă doar un pas mic şi nu se compară cu ceea ce trebuie să se întâmple pentru a stopa programul nuclear al Coreii de Nord. Cele mai dure sancţiuni impuse până acum regimului totalitar nord-coreean, care limitează importurile de combustibil şi suspendă exporturile de textile, survin unui test nuclear efectuat de către Coreea de Nord la 3 septembrie, la un nivel fără precedent până acum, şi după un tir cu rachetă cu rază medie de acţiune la jumătatea lunii august, rachetă care a trecut peste Japonia.



    Invitat la Radio România, analistul politico-militar Iulian Chifu a făcut câteva aprecieri despre cel mai fierbinte subiect al acestor zile, politica agresivă a Phenianului, şi posibilele riposte ale comunităţii internaţionale: Nu putem vorbi de un război în sensul unui război de lungă durată. După mine, va fi, în cel mai rău caz, planul american al unei acţiuni chirurgicale care într-o noapte, într-un timp extrem de scurt, elimină capabilităţile nucleare, balistice şi lidershipul Coreei de Nord. În momentul în care o acţiune militară s-ar întâmpla, cam aşa ar putea ea să apară. Nu înseamnă că a posteriori nu vom avea, pe o instabilitate a Coreei de Nord, probleme majore. Mă aştept la o invazie chineză în zona de nord a Coreei pentru a stabiliza situaţia şi a menţine tamponul. În altă ordine de idei, nu mă aştept ca lumea occidentală să aibă o formulă de atac sau de descindere sau de intervenţie. Este un lucru foarte clar, până la urmă tot la masa negocierilor va trebui să ajungă. E adevărat că toată negocierea pleacă de la situaţia din teren, care va fi la acel moment. Iar aici, după mine, Coreea de Sud trebuie să se pregătească de reunificarea coreeană. În orice moment poate exista un atac, o rachetă, o demonstraţie de forţă care să vizeze Coreea de Sud, din partea Coreei de Nord, ca un moment prealabil proactiv de preîntâmpinare a unui atac care apare iminent împotriva sa. Însă, credinţa mea este că există suficientă raţiune şi mijloace pentru ca o formulă caldă, o formulă războinică să nu fie dezvoltată, poate, vă spuneam, cu excepţia unor intervenţii de natură chirurgicală.



    Din punctul de vedere al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, programul nuclear al Coreii de Nord este o ameninţare globală şi necesită un răspuns global. Acest lucru, bineînţeles, include şi NATO, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-o emisiune la BBC, refuzând, însă, să spună dacă un atac asupra teritoriilor americane Guam ar atrage după sine pactul de apărare colectivă al Alianţei Nord-Atlantice. Guam, teritoriu insular al Statelor Unite din Oceanul Pacific, reprezintă un avanpost militar important al forţelor americane şi subiect al retoricii dure a Phenianului.



    Nu voi specula dacă va fi sau nu aplicat Articolul 5 în această situaţie. Ce voi spune este doar că suntem total concentraţi în prezent pe modul în care putem contribui la o soluţie paşnică la conflict şi la modul în care trebuie să exercităm presiuni asupra Coreii de Nord pentru ca aceasta să pună capăt programului său de arme nucleare, a declarat Jens Stoltenberg. În toată această ecuaţie, Rusia şi China îşi păstrează statutul aparte. Noile sancţiuni votate în Consiliu nu sunt atât de drastice cum apăreau în varianta pregătită de SUA, concesiile decurgând în urma discuţiilor pe direcţiile Washington-Moscova, respectiv Washington-Beijing, acest lucru fiind condiţionat de vot. Imediat după votarea noilor măsuri, China, care doreşte denuclearizarea peninsulei, dar doreşte şi mai mult stabilitatea în zonă, şi-a reînoit apelul pentru dialog.



    În acelaşi timp, Moscova a subliniat lipsa alternativei la soluţionarea problemei nord-coreene prin mijloace politico-diplomatice. Analiştii consideră că un conflict militar ar fi devastator atât pentru Phenian, cât şi pentru Coreea de Sud. În acelaşi timp, alţi comentatori susţin că liderul nord-corean, Kim Jong-un, caută să obţină mai degrabă o apărare nucleară decât un război deschis.